FINANŢE PUBLICE SĂNĂTOASE sI DISCIPLINĂ MONETARĂ STRICTĂ
Desi participarea la Uniunea Economica si Monetara antreneaza automat disparitia posibilitatii de a monetiza deficitele bugetare (finantarea lor prin emisiune de moneda de catre banca centrala, cu cert impact infla 959d38j tionist), instrumentele politicii fiscale vor ramâne aproape în întregime nationale. Frontierele nationale vor continua sa determine limitele geografice în care sunt percepute impozite diferite si în care se produce cea mai mare parte a cheltuielilor bugetare.
Din aceste motive, o uniune monetara stabila necesita o coordonare strânsa între politicile fiscale nationale si o restrângere a deficitelor si a datoriei sectorului public.
Comprimarea, în limitele definite prin criteriile relevante de convergenta, a deficitelor bugetare si a datoriei publice este absolut cruciala în contextul unei Uniuni Economice si Monetare.
O reducere substantiala a deficitelor publice dupa intrarea în Uniunea Economica si Monetara poate fi periculoasa deoarece diminuarea datoriei publice în termeni reali prin cresterea inflatiei nu mai este posibila, lasând ca singura alternativa cresterea impozitelor aplicate asupra factorilor de productie (munca si capitalul), având drept consecinta migrarea acestora în alte tari ale Uniunii Europene, cu regimuri fiscale mai atractive.
Desi pietele financiare impun o anumita disciplina asupra finantelor publice (prin adaugarea unor "prime de risc" dobânzilor la creditele acordate autoritatilor publice care depasesc un anumit grad, considerat suportabil, de îndatorare), ele tind sa reactioneze prea târziu, iar atunci când o fac genereaza miscari de panica.
O eventuala criza financiara de proportii în care s-ar putea afla o tara participanta la Uniunea Economica si Monetara ar antrena deci un cost excesiv al capitalului pentru toate celelalte tari membre, care s-ar gasi astfel obligate sa suporte o parte din costul unei politici fiscale imprudente a uneia singure.
Pentru prevenirea aparitiei unor astfel de situatii, îndeplinirea criteriilor de convergenta a fost necesara, dar nu si suficienta. Disciplina fiscala trebuie mentinuta si în perioada functionarii Uniunii Economice si Monetare, atât prin coordonarea politicilor fiscale nationale, cât si daca este cazul prin penalizarea statelor care au tendinta de a promova politici fiscale prea expansioniste.
Consiliul Uniunii Europene este împuternicit sa avertizeze din timp tarile care se îndeparteaza de la disciplina bugetara si sa aplice sanctiuni a caror severitate este modulata în functie de gravitatea situatiei :
interzicerea accesului la credite din partea Bancii Europene de Investitii ;
instituirea unui depozit obligatoriu, nepurtator de dobânda, de catre statul în cauza, pâna la corectarea problemei ;
aplicarea de amenzi[1].
Coordonarea politicilor fiscale nationale nu este necesara doar pentru evitarea aparitiei unor situatii de criza, ci reprezinta si cel mai bun mijloc de a optimiza constituirea si utilizarea resurselor bugetare nationale.
Astfel în contextul liberei circulatii a factorilor de productie, acestia se orienteaza în functie de atractivitatea regimurilor fiscale nationale. O "competitie" între acestea, cu scopul de a atrage factorii de productie, poate duce la neutralizarea reciproca a efectelor reducerilor de impozite (distributia factorilor de productie ramânând practic nealterata), dar cu scaderea drastica a resurselor mobilizate de bugetele nationale, ceea ce reduce nivelul serviciilor publice care pot fi finantate din aceste resurse.
|
