FLEXICURITATEA

FLEXICURITATEA

Flexicuritatea este strategia integrata de consolidare simultana a flexibilitatii si securitatii pe piata fortei de munca.[1]

Flexicuritatea intareste Strategia Europeana de crestere a locurilor de munca, aceasta strategie tinde sa reduca rata somajului creand astfel locuri de munca mai multe si cu un nivel cat mai variat. Defapt scopul principal este de a se dezvolta noi metode   de securitate a lucratorului.

Flexibilitatea se refera la schimbarile („tranzitiile”) de succes pe parcursul vietii: de la scoala la locul de munca, de la un loc de munca la altul, intre somaj sau inactivitate si locul de munca, si de la locul de munca la pensionare. Aceasta nu se limiteaza la o mai mare libertate a societatilor de a angaja sau concedia si nu implica caducitatea contractelor pe perioada nedeterminata. Aceasta se refera la progresul lucratorilor spre locuri de munca mai bune, „mobilitatea ascendenta” si la dezvoltarea optima a talentului. De asemenea, flexibilitatea se refera la organizarea flexibila a muncii, capabila de a raspunde repede si eficient noilor cerinte si competente de productivitate si la facilitarea reconcilierii vietii profesionale cu responsabilitatile vietii private. [3]

Securitatea pe piata fortei de munca, reprezinta mai mult decat pastrarea locului de munca: aceasta reprezinta raportul de dezvoltare a competentelor sau accesul la progres in viata profesionala si la serviciul oferit de institutii in gasirea unui nou loc de munca.

Totodata, se refera la ajutoare de somaj adecvate in vederea trecerii spre integrare socio-profesionala. Defapt, aceasta cuprinde sanse de formare profesionala pentru toti lucratorii, in special pentru cei cu nivel scazut de calificare si pentru lucratorii in varsta.

Schimbarea se petrece datorita urmatoarelor motive[4]:

      integrarea economica europeana internationala;

      dezvoltarea de noi tehnologii, in special in domeniul informatiei si comunicarii;

      imbatranirea demografica a societatilor europene, alaturi de niveluri medii de ocupare a fortei de munca relativ scazute si un nivel ridicat de somaj pe termen lung, toate acestea prezentand un risc pentru durabilitatea sistemelor de protectie sociala;

      si dezvoltarea pietelor fortei de munca „segmentate” in multe tari membre, in care lucratorii relativ protejati si cei lipsiti de protectie coexista.

Se considera ca globalizarea este benefica pentru cresterea locurilor de munca, insa cere in schimb feedback[5] din partea intreprinderilor si lucratorilor.

In Uniunea Europeana ocuparea fortei de munca se afla pe o panta ascendenta, iar somajul este intr-o scadere constanta. Transformarile in directia pozitiva reprezinta un punct de pornire, chiar daca in UE mai exista 17 milioane de someri (2007) si economiile europene au nevoie inca de restructurare. [6]

Aceasta transformare necesita o piata a fortei de munca mai flexibila alaturi de niveluri de securitate care raspund in acelasi timp nevoilor noi ale angajatorilor si angajatilor. La nivelul european se cere crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, astfel incat sa poata gestiona schimbarea si noile riscuri sociale. Se impune astfel reducerea segmentarii pietelor fortei de munca si precaritatea locurilor de munca si de asemenea se doreste promovarea integrarii durabile si acumularea competentelor.

Categoriile de persoane ce se confrunta cu dificultati in accesarea pietei fortei de munca sunt femeile, tinerii si migrantii, iar lucratorii in varsta intampina de asemenea dificultati in mentinerea sau in gasirea unui loc de munca.[7]

In mod expres si persoanele ce au contract pe durata nedeterminata resimt o oarecare amenintare, odata pusi in situatia disponibilizarii deoarece se confrunta cu greutati in cautarea unor locuri de munca de calitate.

Ca raspuns la aceste chestiuni se ofera Strategia de la Lisabona reinnoita pentru crestere si locuri de munca.

Flexicuritatea are trasata ca tinta asigurarea cetatenilor UE si a ocupatiile acestora, oferind posibilitatea de a afla si a obtine fara dificultati un loc de munca in orice stadiu al vietii active si de a avea perspective de dezvoltare a carierei intr-un mediu economic in schimbare. Totodata, are obiectivul de a sustine angajatorii si angajatii deopotriva sa profite pe deplin de oportunitatile globalizarii. Prin urmare, aceasta creeaza un mediu in care securitatea si flexibilitatea au rol stabilizator reciproc.

Statele membre ar trebui sa actioneze, astfel incat piata fortei de munca sa fie orientata spre ocuparea fortei de munca: masurile politicilor sunt deseori concepute si puse in aplicare in mod fragmentar, fara a lua in considerare problemele globale ale pietei fortei de munca.[8] Politicile puse in aplicare, urmaresc cresterea fie a flexibilitatii pentru intreprinderi, fie a securitatii pentru lucratori; astfel ca, acestea abordare creeaza un mediu neutralizator ori contradictoriu. Cresterea economica, reprezinta o oportunitate pentru Uniunea Europeana si statele membre.

Pe 5 decembrie 2007, Consiliul pe probleme de munca si afaceri sociale adopta “ Principii comune ale flexicuritatii” bazata pe propunerea Comisiei din data de 26 iunie 2007.[9]

In vederea apropierii fata de obiectivele Strategiei Lisabona pentru locuri de munca mai multe si mai bune se cer metode noi de flexibilitate si securitate, atat pentru persoane fizice si societati, cat si pentru statele membre si Uniunea Europeana.
Cetatenii UE accepta nevoia de adaptare si schimbare[10]:

      76% dintre europeni sunt de acord cu faptul ca ocuparea aceluiasi locØ de munca pe durata intregii vieti este de domeniul trecutului

      76% considera capacitatea de a schimba cu usurinta un loc de munca un atu pentru a gasi un loc de munca in prezent

      72% sunt de parere ca pentru incurajarea crearii de locuri de munca, contractele ar trebui sa devina mai flexibile

      88% dintre cetateni sunt de parere ca formarea profesionala continua imbunatateste perspectivele de a obtine un loc de munca.

Flexisecuritatea ar trebui sa minimizeze deosebirea intre persoanele incadrate in munca si cele care fac parte din categoriile excluse. Cei care sunt incadrati in munca in prezent au nevoie de asistenta pentru a fi pregatiti si protejati in timpul tranzitiei de la un loc de munca la altul. Cei care fac parte din categoriile excluse in prezent – inclusiv cei care nu au un loc de munca, printre care predomina ca numar femeile, tinerii si migrantii - au nevoie de cai de acces facile spre un loc de munca si de baze de pornire pentru a permite progresul spre prevederi contractuale stabile.[11]

1 ELEMENTELE FLEXICURITATII

Statele membre impreuna cu Comisia Europeana contand pe rapoartele de cercetare si pe experienta acumulata de-a lungul vremii, au ajuns la concluzia conform careia politicile de flexicuritate pot fi realizate si mai apoi puse in aplicare prin patru componente politice.

Acestea sunt legate de prevederi contractuale flexibile si sigure[12] ce se realizeaza printr-o legislatie moderna a muncii, prin contracte colective si o organizare eficienta.

Prin strategii cuprinzatoare de invatare pe tot parcursul vietii pentru garantarea unei insertii profesionale cat mai concrete a lucratorilor si a categoriilor vulnerabile, de asemenea se doreste asigurarea adaptabilitatii acestora.

Concretizarea prin politici din domeniul fortei de munca active si eficiente, ajutand oamenii sa treaca mai usor prin perioadele de tranzitie, prin reducerea perioadelor de somaj.

Nu in ultimul rand, a patra componenta politica reprezentata de sistemele moderne de securitate sociala garanteaza sustinere financiara aferenta, mobilitatea pe piata fortei de munca, incurajand ocuparea.

2 PRINCIPIILE COMUNE ALE FLEXICURITATII

In timp ce politicile si masurile in privinta flexicuritatii reflecta diferenta situatiilor nationale, toate statele membre se confrunta cu aceleasi incercari in speta modernizarii si adaptarii la schimbarile globale. Astfel pentru a facilita dezbaterile nationale catre obiectivele Strategiei de crestere si ocupare este necesar sa se ajunga la un consens la nivel european in privinta principiilor flexicuritatii.[13]

Aceste principii comune pot fi referinte folositoare in atingerea telului de creeare a unor piete deschise si selective, iar nu in ultimul rand pentru constituirea mai multor locuri de munca.

Aceste principii sunt[14]:

      Flexisecuritatea implica prevederi contractuale flexibile si sigure (din perspectiva angajatorului si a angajatului, a persoanelor incadrate in munca si a celor care fac parte din categoriile excluse), strategii cuprinzatoare de invatare pe tot parcursul vietii, politici active in domeniul pietei fortei de munca eficiente si sisteme de asigurare sociala moderne. Obiectivul acesteia este de a consolida punerea in aplicare a strategiei de crestere si locuri de munca si modelul social european, asigurand noi forme de flexibilitate si securitate pentru cresterea adaptabilitatii, a ocuparii fortei de munca si a coeziunii sociale.

      Flexisecuritatea implica un echilibru intre drepturi si responsabilitati pentru angajatori, lucratori, cei care cauta un loc de munca si autoritatile publice.

      Flexisecuritatea ar trebui adaptata circumstantelor, pietelor fortei de munca si relatiilor de munca specifice ale statelor membre. Flexisecuritatea nu se refera la un model unic de piata a fortei de munca sau la o strategie unica de politici.

      Flexisecuritatea ar trebui sa reduca diferenta intre persoanele incadrate in munca si cele care fac parte din categoriile excluse. Cei care sunt incadrati in munca in prezent au nevoie de asistenta pentru a fi pregatiti si protejati in timpul tranzitiei de la un loc de munca la altul. Cei care fac parte din categoriile excluse in prezent – inclusiv cei care nu au un loc de munca, printre care predomina ca numar femeile, tinerii si migrantii - au nevoie de cai de acces facile spre un loc de munca si de baze de pornire pentru a permite progresul spre prevederi contractuale stabile.

      Pe plan intern (in cadrul societatii), precum si pe plan extern (de la o societate la alta) ar trebui promovata flexisecuritatea. O flexibilitate suficienta in ceea ce priveste angajarea si disponibilizarea trebuie sa fie acompaniata de tranzitii sigure de la un loc de munca la altul. Mobilitatea ascensionala trebuie facilitata, precum si cea intre somaj sau inactivitate si munca. Locurile de munca de calitate cu o conducere capabila, o buna organizare a muncii si actualizarea continua a competentelor reprezinta obiective ale flexisecuritatii. Protectia sociala trebuie sa sprijine, nu sa impiedice mobilitatea.[15]

      Flexisecuritatea trebuie sa sprijine egalitatea de sanse promovand accesul egal la locuri de munca de calitate pentru barbati si femei si oferind posibilitatea de a reconcilia viata profesionala si cea familiala, precum si asigurand sanse egale pentru migranti, lucratori tineri, cei cu dizabilitati si in varsta.

      Flexisecuritatea prevede un climat de incredere intre autoritatile publice si partenerii sociali, toti fiind pregatiti sa isi asume responsabilitatea pentru schimbari si sa initieze pachete echilibrate de politici.

      Politicile de flexisecuritate implica costuri bugetare si ar trebui aplicate, astfel incat sa contribuie la sustenabilitatea politicilor bugetare.

3 MODALITATI DE ABORDARE A FLEXICURITATII

Una din modalitatile de abordare ale flexicuritatii se realizeaza prin solutionarea segmentarii contractuale , astfel ca, exista un interes ridicat pentru statele membre sa rezolve provocarile cu care se confrunta in segmentarea pietei muncii, integrand aici atat persoanele incadrate in munca cat si cele cu statut vulnerabil. De asemenea vizeaza o repartizare uniforma a lucratorilor, in cadrul muncii, oferind sansa ca nou intratii pe piata fortei de munca sa avanseze si sa obtina conditii contractuale mai bune.

Executarea principiilor comune de flexisecuritate in statele membre presupune imbinarea unor serii de politici si masuri planificate atent si negociate. Intrucat fundamentul socio-economic, cultural si institutional al statelor membre difera in mod considerabil, combinatiile si seriile de politici specifice vor fi diferite, de asemenea.

In timp ce flexicuritatea nu reprezinta un model unic de piata a fortei de munca sau o strategie unica de politici, cele mai bune practici din intreaga Uniune Europeana, ofera statelor membre un mare numar de posibilitati de a invata unele de la altele printr-o analiza a ceea ce functioneaza cel mai bine in contextele nationale.[16]

Flexibilitatea[17] poate fi considerata o preconditie a securitatii iar securitatea o preconditie a flexibilitatii.

In   statele membre ale UE, contractele pe perioada nedeterminata sunt considerate drept asigurari ale legislatiei muncii si ale conventiilor colective. Posibilitatile in privinta formarii profesionale si dispozitiile in materie de securitate sociala au inclinatia de a depinde de existenta unui contract pe perioada nedeterminata. In urma incercarilor de crestere a flexibilitatii pietei fortei de munca s-a marit si numarul contractelor de munca pe perioada determinata, contractelor de munca ocazionale, a muncii prin intermediul agentiilor etc.

Pe parcursul perioadei in care lucratorul isi exercita atributiile, initial acestuia i se ofera contracte pe perioada determinata pana sa ajunga sa i se ofere un contract pe durata nedeterminata. In loc de a juca rolul unor baze de pornire, aceste contracte risca sa devina capcane pentru lucratori. In statele ce se confrunta cu segmentarea pietei securitatea tinde sa se bazeze mai mult pe protectia locului de munca decat pe prestatiile sociale. Asadar, prestatiile de somaj sunt clasate pe un nivel scazut iar sistemele de protectie sociala sunt slab dezvoltate.

Pentru o evolutie la nivel institutional, administratiile sociale si serviciile publice pentru ocuparea fortei de munca au nevoie de sustinere si sprijin, pentru someri si pentru o buna gestionare a deciziilor luate in domeniul pietei fortei de munca. Rezultatul acestor demersuri poate fi observat prin monitorizarea pietei si procentul cetatenilor ce au un loc de munca ce permite ascensiunea si invatarea pe tot parcursul vietii.

O mobilitate sporita a lucratorilor intre companii ar conduce la cresterea beneficiilor cetatenilor si societatii. Lucratorii ar fi mai motivati sa-si asume riscurile asociate cu transferurile de la un loc de munca la altul in cazul in care prestatiile ar fi suficiente in decursul perioadelor de tranzitie, iar perspectivele de a gasi noi locuri de munca mai bune ar fi reale.[19]

O metoda prin care se poate aborda flexicuritatea o reprezinta, remedierea insuficientei competentelor si a lipsei de perspective de angajare a fortei de munca. Astfel interesul este indreptat catre statele ce se confrunta cu discrepante accentuate in privinta competentelor si perspectivelor de angajare in randul populatiei. Totodata urmareste sa realizeze posibilitati de angajare pentru persoanele cu nivel scazut de calificare si dezvoltarea competentelor care sa le ofere siguranta pastrarii locului de munca.

Politicile active in domeniul pietei fortei de munca prevad masuri puternice de stimulare a lucratorilor pentru a accepta un loc de munca, insa sunt necesare eforturi pentru a asigura progresul in materie de calitate a locurilor de munca si in materie de niveluri de competenta.[20]

Flexicuritatea[21] poate fi abordata si din prisma rezolvarii cresterii sanselor pentru persoanele care primesc prestatii si pentru lucratorii ce sunt angajati informal. Se asociaza cu statele ce au cunoscut recent restructurari economice, avand ca rezultat un numar ridicat de persoane care primesc prestatii pe termen lung si care au sanse scazute de revenire pe piata fortei de munca. Urmareste de asemenea cresterea sanselor persoanelor care primesc prestatii si tranzitia de la ocuparea informala la ocuparea formala, prin crearea unor politici active eficiente in domeniul pietei fortei de munca si prin sisteme de invatare pe tot parcursul vietii asociate cu un nivel adecvat al prestatiilor de somaj.

4 INDICATORI DE REFERINTA RELEVANTI PRIVIND FLEXICURITATEA

Indicatorii de referinta pot fi considerati relevanti in privinta inregistrarilor de pe piata fortei de munca. Acestia sunt indicatori aprobati si folositi de partea europeana a domeniului muncii si securitatii sociale.

In ceea ce priveste prevederile contractuale flexibile:

OECD- tine cont cu severitate de protectia ocupatiei: se adreseaza atat angajatilor pe perioada nedeterminata cat si celor pe perioada determinata.

EUROSTAT- tine cont de diversitatea prevederilor contractuale, a conditiilor de lucru si de justificarea acestora.

In ceea ce priveste  strategiile globale de invatare pe tot parcursul vietii:

EUROSTAT- Se refera la procentajul populatiei adulte cu varsta cuprinsa intre 25 si 64 de ani, implicate in activitati de educare si formare profesionala .

EUROSTAT-Nivelul de studii pentru grupele de varsta 45-54 de ani si 25-34 de ani (proportia populatiei absolventa cel putin a invatamantului liceal .

In ceea ce priveste politicile active eficiente in domeniul pietei fortei de munca:

EUROSTAT-Cheltuielile privind politicile active si politicile pasive in domeniul pietei fortei de munca, calculate ca procent din PIB .

EUROSTAT-Cheltuielile privind politicile active si politicile pasive in domeniul pietei fortei de munca, calculate pentru fiecare somer

OECD-Numarul participantilor la politicile active in domeniul pietei fortei de munca, calculat pe tip de masura .

EUROSTAT-Procentajul somerilor tineri sau adulti care nu au primit nicio oferta de angajare sau nu au beneficiat de nici o masura de implicare in ultimele 6, respectiv 12 luni .

In ceea ce priveste sistemele moderne de asigurare sociala :

OECD-Ratele nete ale inlocuirii in primul an, precum si dupa 5 ani .

OECD-EUROSTAT-„Capcana” somajului, considerata un indice al nivelurilor prestatiilor .

In ceea ce priveste rezultatele inregistrate pe piata fortei de munca

EUROSTAT-Rata ocuparii fortei de munca in total, rata ocuparii femeilor si rata ocuparii lucratorilor in varsta .

EUROSTAT-Rata somajului in randul tinerilor (15-24 ani)

EUROSTAT-Rata somajului pe termen lung .

EUROSTAT-Cresterea productivitatii muncii.

Calitatea muncii (in curs de elaborare)

EUROSTAT-Ratele riscului de saracie .

Astfel, flexicuritatea privita din mai multe perspective ale specialistilor presupune elasticitate, adaptare la situatii noi, renuntare la rigiditate si cautarea solutiei cat mai aproape de ideal in privinta muncii, in scopul dezvoltarii economice si cresterii competitivitatii si totodata a stabilitatii si sigurantei lucratorului.

Presedintele Comisiei Europene- José Manuel Barroso este de parere ca flexicuritatea „ este un mijloc de a garanta atat angajatorilor, cat si lucratorilor sa dispuna de flexibilitatea, dar si de securitatea de care au nevoie”. De asemenea Comisarul responsabil cu problemele de munca si securitate, Vladimír Špidla declara ca “ ceea ce se cheama flexicuritate reprezinta necesitatea de a crea forme de flexibilitate si securitate

Concluzia in privinta flexicuritatii, se contureaza pe faptul ca in Romania exista cadrul legal ce satisface cerintele europene, dar aplicarea acestuia in privinta cresterii numarului locurilor de munca, ocuparea cat mai deplina a fortei de munca, reducerea somajului, cresterea eficientei si productivitatii economice, depind in primul rand de vointa factorilor de decizie, si in special de cea a angajatorilor.