Formarea si functionarea parlamentului european

FORMAREA SI FUNCTIONAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Formarea parlamentului european

Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului a creat 4 institutii:

a) Inalta Autoritate;

b) Consiliul Special de Ministri;

c) Adunarea Comuna;

d) Curtea de Justitie.

Adunarea Comuna era constituita conform art. 7 si art. 20-25 din tratat. Ea era compusa din 78 de delegati desemnati de parlamentele nationale ale statelor membre. Potrivit prevederilor inscrise in tratat, membrii Adunarii erau fie numiti, fie alesi prin 'sufragiu universal, direct, dupa procedura fixata de fiecare Inalta Parte Contractanta'. In fapt, toti membrii Adunarii erau delegati ai parlamentelor nationale. Potrivit stipulatilor din tratat, Adunarea se intrunea cel putin o data pe an, prilej cu care se punea in discutie si un raport general prezentat de Inalta Autoritate.

La 23 iulie 1952 Paul-Henri Spaak este numit presedinte al Adunarii. Tratatele de la Roma, din 1957, au dus la aparitia celorlalte doua comunitati europene. Odata cu semnarea Tratatelor CEE si CEEA a fost semnata si Conventia referitoare la unele institutii comune ale Comunitatilor, prin care cele trei Adunari erau unificate sub numele de Adunarea Parlamentara Europeana.

La 19 martie 1958 are loc sesiunea de stabilire a Adunarii Parlamentare Europene. Este tinuta in Strasbourg. Este ales ca Presedinte al Adunarii Robert Schuman.

La 13 mai 1958 deputatii din Adunarea parlamentara se grupeaza pentru prima oara conform afinitatilor politice si nu conform nationalitatii.

La 21-27 mai 1958, Adunarea Parlamentara isi adopta regulamentul intern.

La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat 'Actul pentru alegerea reprezentantilor in Adunare cu sufragiu universal direct' prin care s-a pus bazele sufragiului direct la nivelul Comunitatilor in priovinta membrilor Adunarii.

State potential candidate

Ca urmare a Strategiei Regionale a Uniunii Europene pentru Balcanii de Vest din 1997, s-a elaborat in 1999 fundamentul pentru realizarea unei viziuni mai ambitioase pentru dezvoltarea regiunii – Pactul de Stabilitate si Asociere (PSA). Instrumentele sale au fost formulate la Summitul de la Zagreb din noiembrie 2000. Summitul de la Tesalonic din iunie 2003 a imbogatit PSA cu elemente inspirate de procesul de extindere, astfel incat sa faca fata mai bine noilor provocari. Agenda Tesalonic a introdus o gama de noi instrumente  pentru a spijini procesul de reforma in tarile din Balcanii de Vest si pentru a le apropia mai mult de Uniunea Europeana. Dintre aceste noi instrumente, cel cu cel mai mare potential se refera la Parteneriatele Europene, inspirat de Parteneriatele de Aderare. Primul set de Parteneriate Europene a fost aprobat in 2004; prin identificarea prioritatilor pe termen scurt si mediu pe care tarile trebuie sa le abordeze, Parteneriatele Europene vor ajuta Balcanii de Vest sa faca reforme si sa pregateasca pentru o viitoare integrare. 

Procesul de Stabilitate si Asociere (PSA) este politica cadru a Uniunii Europene pentru tarile din Balcanii de Vest, pe toata perioada pana la o eventuala aderare.

Parteneriatul intre Uniunea Europeana si Balcanii de Vest este in interesul tuturor partenerilor; pace, stabilitate, libertate, securitate si justitie, prosperitate, calitatea vietii pentru UE si tarile din Balcanii de Vest.

PSA are trei obiective, in special stabilitatea si o trecere rapida la economia de piata, promovarea cooperarii regionale si perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Acest proces ajuta tarile din regiune sa isi construiasca capacitatea de a adopta si implementa standarde europene, incluzand si acquis-ul comunitar, cat si standarde internationale.

PSA are la baza un parteneriat progresiv in care UE ofera o combinatie de concesii comerciale (Masuri Comerciale Autonome), asistenta economica si financiara (Programul CARDS) si relatii contractuale (Acorduri de Stabilitate si Asociere). Fiecare tara avanseaza la o alta etapa in functie de indeplinirea angajamentelor in cadrul PSA. Rapoartele de progres anuale evalueaza stadiul de pregatire al tarilor din Balcanii de Vest de integrare in Uniunea Europeana.

Toate tarile din Balcanii de Vest au perspectiva unei viitoare integrari in Uniunea Europeana, un obiectiv sustinut de Uniunea Europeana de la Feira din iunie 2000 si confirmat de Consiliul European de la Tesalonic din iunie 2003. Consiliul European din iunie 2005 a re-confirmat ferm angajamentele precedente.

Croatia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, carora li s-a acordat statul de tari candidate, raman parte a PSA.

Celelalte tari din Balcanii de Vest potentiale tari candidate sunt: Albania, Bosnia si Hertegovina, Serbia si Muntenegru, inclusiv Kosovo respectandu-se Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite.

In ianuarie 2006, Comisia Europeana a adoptat o Comunicare cu privire la “Balcanii de Vest pe calea spre UE: consolidarea stabilitatii si cresterea prosperitatii”. Comunicarea evalueaza progresele realizate dupa Summitul de la Tesalonic si stabileste masuri concrete pentru a consolida politica UE pentru Balcanii de Vest si instrumentele acesteia.

Albania

Bosnia Hertegovina

Serbia si Muntenegru

Functionarea parlamentului european – generalitati

Parlamentul isi desemneaza dintre membrii sai presedintele si biroul.

Membrii Parlamentului european sunt alesi din 1979 prin vot universal direct in baza Actului pentru alegerea reprezentantilor in Parlament prin vot universal direct, anexat la Decizia Consiliului din 20 septembrie 1976.

Alegerile trebuie sa aiba loc in cursul unei perioade unice pentru toate statele membre, insa reprezentantii nu sunt inca alesi dupa o procedura uniforma pentru toate statele membre. Pana cand o asemenea procedura universala va fi elaborata de Parlamentul European, procedura electorala ramane reglementata de legislatiile nationale. Absenta unei proceduri uniforme interzice Parlamentul European sa acorde ajutoare financiare partidelor politice in rambursarea cheltuielilor de companie electorala. Numarul membrilor Parlamentului European si repartizarea locurilor intre statele membre, astfel cum au fost fixate prin Actul din 20 septembrie 1976 au fost succesiv modificate prin actele de aderare ale Greciei, Spaniei si Portugaliei. Consiliul European de la Bruxelles din 10-11 decembrie 1993, in perspectiva noilor aderari a prevazut ca efectivul Parlamentului European sa se ridice la 639. Datorita renuntarii Norvegiei numarul membrilor a scazut la 626. Odata cu intrarea celor 10 noi tari membre in Uniune, Parlamentul European care si-a inceput mandatul in 2004 are 731 de membrii. Membrii Parlamentului European beneficiaza de imunitati si privilegii. In special ei nu pot cercetati, retinuti sau urmariti pentru opiniile sau voturile exprimate in exercitarea functiilor. Pe durata sesiunilor parlamentarii beneficiaza pe teritoriul national de imunitatile recunoscute parlamentarilor din tarile lor, iar pe teritoriul oricarui stat membru, de scutirea de orice masura de detentie si de orice urmarire judiciara. Imunitatea nu poate fi invocata in caz de flagrant delict si nici nu poate constitui un obstacol in dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unuia dintre membrii sai. Durata mandatului este de cinci ani si coincide cu perioada de legislatura a P.E. Reprezentantii voteaza individual si personal. Ei nu pot fi legati de instructiuni si nici nu pot primi vreun mandat imperativ, ceea ce consacra caracterul reprezentativ al mandatului. Organizarea si functionarea P.E. sunt cuprinse in linii generale in Regulamentul interior. P.E. adopta regulamentul sau interior cu majoritatea membrilor care il compun.

Organele de conducere sunt Presedintele si biroul acestuia si care sunt desemnati de P.E. dintre membrii sai. P.E. tine o sedinta anuala. El se reuneste de plin drept in cea de a doua zi de marti din luna martie. De asemenea, P.E. poate sa se reuneasca in sesiune extraordinara la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului si a Comisiei. P.E. este dotat cu comisii parlamentare, comisii care au un rol esential, pentru ca reunindu-se in intervalul sesiunilor, asigura continuitatea lucrarilor P.E. Comisiile prevazute de Regulamentul interior sunt : -comisii permanente – in numar de 20, atributiile lor sunt fixate de regulament. Membrii comisiilor permanente sunt alesi in cursul primei perioade a sesiunii P.E. nou ales si, apoi la sfarsitul unei perioade de 2,5 ani ; -comisii temporare – mandatul lor este in principiu de maximum 12 luni. Componenta, mandatul si atributiile acestor comisii sunt fixate prin deciziile pe care le instituie. In regulamentul interior mai sunt prevazute si comisii parlamentare mixte, cu Parlamentele statelor asociate sau a statelor cu care au fost angajate negocieri in vederea aderarii. O alta caracteristica a Organizarii P.E. consta in faptul ca deputatii sunt grupati nu pe nationalitate ci pe grupuri politice, in functie de afinitatile politice Grupurile se constituie prin remiterea unei Declaratii

Presedintelui P.E. cuprinzand denumi 434e49e rea grupului, semnaturile membrilor sai si componenta biroului. Aceasta Declaratie este publicata in J.O.C.E.

Parlamentul european:

- are un rol consultativ in procesul elaborarii actelor comunitare;

- emite avize conforme referitoare la incheierea acordurilor internationale;

- exercita un control politic asupra Consiliului si al Comisiei;

- intervine in procedura de desemnare a membrilor Comisiei;

- se bucura de drept de initiativa, putand cere Comisiei sa prezinte propuneri;

- are o putere de codecizie legislativa in domeniul bugetar si in alte domenii expres prevazute de tratate;

- are dreptul de a examina petitiile care ii sunt adresate;- numeste si destituie pe mediatorul european.

Tratele constitutive nu au incredintat P.E. decat o functie de control in cadrul Tratatului C.E.C.A., o functie de deliberare si control in Tratatul C.E.E. si C.E.E.A., atributii insuficiente pentru rolul pe care P.E. si l-a revendicat si nu a incetat sa si-l revendice. In mod progresiv, incepand din anii ’70 a avut loc o crestere a rolului P.E., crestere care a avut loc in mai multe domenii. Mai intai in domeniul bugetar – stabilirea unui sistem de resurse proprii Comunitatilor Europene a facut necesara recunoasterea unor prerogative importante P.E. In acest sens prin Tratatul de Luxemburg din 22 aprilie 1970 P.E. are posibilitatea de a propune modificari la Proiectul de buget stabilit de Consiliu, iar in privinta cheltuielilor „neobligatorii” dispune de ultimul cuvant. Prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 P.E. i s-a acordat dreptul de a respinge in bloc Bugetul si de asemenea de a da sau nu descarcare Comisiei cu privire la executia bugetara. Dar mai ales cu trecerea la sistemul de alegeri directe P.E. dobandeste o noua legitimatie care ii confera dreptul sa revendice o intarire a atributiilor sale. Consolidandu-si atributiile bugetare si de control, P.E. revendica mai ales participarea in cadrul procesului legislativ in comunitate, considerand ca transferul competentelor la nivel comunitar trebuie in mod obligatoriu sa fie insotit de un control democratic de acelasi nivel. Actul Unic european a introdus o noua procedura numita de cooperare, care da posibilitate P.E. sa se manifeste in mod mult mai semnificativ in procesul legislativ comunitar si totodata i-a recunoscut un drept de aviz conform cu privire la Acordurile de aderare si de asociere.

Tratatul asupra Uniunii marcheaza fara indoiala o noua etapa cruciala in procesul spre o reechilibrare a puterilor legislative in comunitate. El extinde cele doua proceduri create prin Actul unic la numeroase alte domenii si totodata instituie o a treia Procedura, in mod curent numita „codecizie”, care se caracterizeaza prin doua inovatii majore: acordarea unui drept de veto P.E.; instaurarea in caz de dezacord a unui dialog direct intre P.E. si Consiliul in cadrul unui Comitet de Conciliere. In acelasi timp, pe langa cresterea puterilor P.E. in elaborarea Deciziilor, noile competente pe care le primeste cu titlu propice ii dau posibilitatea sa participe in mod mai activ la viata comunitara si totodata sa fie un instrument direct intre cetatean si institutiile comunitare competente normative. P.E. participa la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare, exercitand atributiile sale in cadrul Procedurilor definite de art. 189 B si 189 C (codecizia si cooperarea) si dand avize conforme sau avize consultative.

Atributii de control -.In domeniul controlului politic P.E. a detinut de la origine atributii traditionale. Acestea sunt :- Atributii de informare, constand in examinarea diferitelor documente si in special in discutarea in sedinta publica a Raportului anual pe care il supune Comisiei; cum si in posibilitatea de a adresa institutiilor intrebari scrise sau orale.- Atributii de sanctiune – P.E. poate rin votarea unei motiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze. Pentru a evita abuzurile Tratatele instituie un termen de reflectare de trei zile inainte de vot si cere ca motiune sa fie adoptata cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate si majoritatea membrilor care compun P.E. Prin Tratatul de la Maastricht pe de o parte au fost extinse si intarite atributiile de control al P.E., iar pe de alta parte s-au adugat atributii noi care pun in evidenta rolul P.E. in apararea drepturilor cetatenilor. Aceste noi atributii sunt: dreptul de ancheta, posibilitatea de a primi petitii de la cetatenii Uniunii, dreptul de a numi un mediator.

Extinderea atributiilor de informare. Participarea P.E. la procesul institutional se manifesta prin obligatia extinsa in mod semnificativ si impusa celorlalte institutii, de a-i supune Rapoarte privind stadiul lucrarilor in domeniile esentiale de politica comunitare sau ale Uniunii. Consiliul European insusi trebuie sa prezinte P.E. un raport dupa fiecare din reuniunile sale , cum si un raport scris anual privind progresele realizate de Uniune. Presedintele Consiliului si Presedintele Comisiei le este impusa obligatia de a prezenta un raport P.E. asupra rezultatelor supravegherii multilaterale instaurate in cadrul noii politici economice care trebuie sa permita sa se ajunga la o Uniune Economica si Monetara.

Un raport tinand seama de dizolvarea Uniunii si purtand asupra aplicarii dispozitiilor referitoare la cetatenia Uniunii va trebui sa fie supus de Comisie P.E., ca si Consiliului si Comitetului Economic si Social inainte de 31 decembrie 1993 si apoi la fiecare 3 ani. Comisia va trebui sa depuna Rapoarte P.E: si Consiliului la fiecare 3 ani in domeniul coeziunii economice si sociale si in fiecare an in ce priveste cercetarea, explicitand in special progresele realizate. Comisia trebuie sa stabileasca in fiecare an un Raport asupra evolutiei realizate, obiectivele acestor politici (forte de munca, dialog social, conditii de viata) ca si asupra situatiei demografice in comunitate. Presedintele Bancii Centrale Europene va trebui sa prezinte un raport P.E., Consiliului, Comisiei, Consiliului european asupra activitatilor sistemului European al bancilor centrale. Dreptul de ancheta: Comisia temporara de ancheta. P.E. poate, la cererea unui sfert din numarul membrilor sai sa constituie o Comisie temporara de ancheta pentru a examina fara prejudicierea atributiilor conferite de Tratate altor institutii sau organe, afirmatiile de infractiune sau de proasta administrare in aplicarea Dreptului Comunitar, afara de cazul in care faptele invocate se afla in fata unei jurisdictii si atata timp cat Procedura Jurisdictionala nu este terminata. Dreptul P.E: de a primi petitii. Dreptul P.E. de a numi un mediator Ca o concluzie cu privire la atributiile P.E. se poate spune ca Tratatul de la Maastricht fara a tulbura structura institutionala traditionala a modificat in mod subtil, dar semnificativ, echiliibrul institutional in beneficiul P.E.

Presedintia, Biroul si Conferinta Presedintilor

Presedintele reprezinta Parlamentul in situatii oficiale si in relatiile internationale, prezideaza sedintele plenare si intalnirile Biroului si Conferintei Presedintilor. (Anexa 4)

Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe langa Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa in chestiunile administrative si financiare legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi cu un mandat de doi ani si jumatate (Anexa 5).

Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare (Anexa 6).

Regulamentele sunt acte cu forta generala, obligatorie si aplicabile direct in fiecare stat membru al Comunitatilor. Articolele 189 din Tratatul CEE si 165 din Tratatul CEEA recunosc regulamentelor calitatea lor de a avea forta generala. In acest sens, Curtea de Justitie s‑a pronuntat[1] formuland o definitie a notiunii de regulament — echivalata in art. 14 din Tratatul CECO cu notiunea de decizie generala — ca fiind un act care stabileste principii normative cu caracter general, obligatoriu si aplicat direct in toate elementele sale tarilor membre. Conditiile de aplicare au un caracter general 'abstract' impersonal, cu consecinte juridice .

Parlamentul European functioneaza dupa un set de 204 regulamente impartite in treisprezece capitole la care se adauga un numar de saisprezece anexe. (Vezi Anexa 7).

Regulamentul 19 : Indatoririle Presedintelui

1. Presedintele va coordona toate activitatile Parlamentului si Organismelor acestuia tinand seama de conditiile acestui Regulament. El va dispune de toata puterea necesara de a prezida peste procedurile Parlamentare si de a se asigura de respectarea acestora.

Aceasta putere include si puterea de a supune la vot textele in alta ordine decat cea stabilita in documentul ce va fi votat. Prin analogie cu prevederile Reguamentului 155 (7), Presedintele poate cere acordul Parlamentului inainte de a face acest lucru.

2. Indatoririle presedintelui vor fi de a deschide, suspenda si inchide sedintele; de a stabili care amendamente vor fi suspuse votului, la cererea Consiliului si Comisiei si in conoformitate cu acest Regulament; de a asigura respectarea acestui Regulament, de a mentine ordinea, de a permite luarea cuvantului, inchiderea dezbaterilor de a supune la vot anumite probleme si de a anunta rezultatele voturilor; de a furniza comitetelor toate informatiile necesare.

3. Presedintele poate lua cuvantul in dezbateri numai pentru a rezuma dicutiile sau pentru a da cuvantul membrilor. Atunci cand doreste sa ia cuvantul trebuie sa paraseasca scaunul de presedinte si sa nu-l reocupe pana la finalizarea dezbaterilor.

4. Parlamentul va fi reprezentat in relatiile internationale, cu ocazia ceremoniilor si in probleme administrative, legale si financiare de catre Presedinte, care poate delega aceste puteri.

Regulamentul 20 : Indatoririle vicepresedintilor

1. Atunci cand presedintele lipseste sau este in incapacitate de a-si indeplini atributiile sau daca presedintele doreste sa i-a parte la dezbateri asa cum se precizeaza in Regulamentul 19 (3) el va fi inlocuit de unul dintre vicepresedinti asa cum se specifica si in Regulamentul 14(2).

2. Vicepresedintii isi vor duce la indeplinire indatoririle conform Reglamentelor 22, 24(3) si 64(3).

3. Presedintele poate delega catre vicepresedinti orice indatorire referitoare la reprezentarea Parlamentului la ceremoniile sau actiunile oficiale. In particular presedintele poate desemna un vicepresedinte sa preia responsabilitatile conferite de Regulamentele 109(3) si 110(2) presedintelui

Regulamentul 21 : Componenta Biroului

Biroul este format din presedinte si cei 14 vicepresedinti.

Chestorii pot participa doar ca observatory la lucrarile Biroului.

Daca votul din Birou este egal presedintele va avea votul decisiv.

Regulamentul 22 : Indatoririle Biroului

1. Biroul va duce la indeplinire indatoririle prevazute in Regulamentele de Procedura.
2. Biroul va lua decizii financiare, organizatorice si administrative in ceea ce priveste membrii si organizatiile interne ale Parlamentului, Secretariatul si organismele interne.
3. Biroul va lua decizi in legatura cu conducerea si desfasurarea sedintelor.
4. Biroul va adopta prevederi referitoare la Regulamentul 31 privind “neatacarea” membrilor.
5. Biroul va decide planul de stabilire a Secretariatului si regulile de intocmire tinand cont de situatiile administrative si financiare ale oficialitatilor si a altor funtionari.
6. Biroul va elabora schita estimativa a Parlamentului.
7. Biroul va elabora ghidul in ceea ce priveste Chestorii asa cum prevede Regulamentul 25.
8. Biroul va fi autoritatea responsabila pentru autorizarea  intalnirilor coomitetelor in alta parte decat in locul obisnuit.

Cand astfel de inalniri sunt autorizate in stabilirea limbii se va tine cont de limbile oficiale folosite si cerute de catre membrii si inlocuitorii Comitetelor respective.

Aceasi regula se va aplica in cazul delegatiilor, exceptand cazurile in care membrii si inlocuitorii stabilesc altceva.

9. Biroul va programa Secretariatul General asa cum prevede si Reg. 197
10. Biroul va intocmi regulamentele de implementare referitoare la Parlamentul European si Regulamentul Comisiei EC Nr. 2004/2003 in ceea ce priveste regulile aplicate partidelor politice la nivel european si a regulilor referitoare la finantare.
11. Presedintele si/sau Biroul va insarcina unul sau mai muti membri ai Biroului cu sarcini generale sau specifice Presedintelui si/sau Biroului. In acelasi timp trebuie stabilite caile de rezolvare a acestora.
12. Cand este ales un nou Parlament Biroul ramane in functiune pana la prima sedinta a noului Parlament.

Regulamentul 23 : Componenta Conferintei Presedintilor

Conferinta Presedintilor va fi formata din Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice. Presedintele unui gruppolitic poate alege sa fie reprezentat de un alt membru al grupului sau.

Membrii “ne atasati” vor delega doi dintre ei pentru a lua parte la intalnirile Coferintei Presedintilor fara a avea drept de vot.

Conferinta Presedintilor va incerca sa realizeze un consens in ceea ce o priveste.

Cand consensulnu poate fi atins problema va fi supusa votului in balanta bazat pe numarul membrilor fiecarui grup politic.

Regulamentul 24 : Indatoririle Conferintei Presedintilor

Conferinta Presedintilor isi va duce la indeplinire indatoririle stabilite prin Regulamentele de Procedura.

Conferinta Presedintilor va lua decizii referitoare la desfasurarea activitatii in Parlament si tinand cont de planificarea legislativa.

Conferinta Presedintilor va fi autoritatea responsabila de realizarea legaturilor cu alte institutii si organisme ale Uniunii Europene si cu Parlamentele nationale ale statelor membre. Biroul va numi doi vicepresedinti insarcinati cu implementarearelatiilor cu parlamentele nationale. Ei vor raporta in mod regulat catre Conferinta Presedintilor rezultatele activitatii lor.

Conferinta Presedintilor va fi autoritatea responsabila de realizarea legaturilor cu tarile ne – member si cu institutiile si organizatiile din afara UE.

Conferinta Presedintilor va realiza schita agendei de lucru a sesiunilor parlamentare.

Conferinta Presedintilor va fi autoritatea reponsabila pentru stabilirea componentei si competentei comitetelor, delegatiilor permanente si delegatiilor ad hoc.

Conferinta Presedintilor va decide cate locuri din Camera vor fi alocate asa cum se prevede si in Reg. 32.

Conferinta Presedintilor va fi autoritatea responsabila de realizarea rapoartelor referitoare la initiativeleproprii.

Conferinta Presedintilor va trimite propunerile catre Birou in probleme administrative si bugetare tinand cont de grupurile politice.

Regulamentul 25 : Indatoririle chestorilor

Chestorii vor fi responsabili cu problemele administrative si financiare referitoare la membrii, conform ghiduluirealizat de Birou.

Regulamentul 26 : Conferinta Presedintelui Comitetului

Conferinta Presedintelui Comitetului va fi formata din toti presedintii comitetelor temporare si va allege presedintele.

Conferinta Presedintelui Comitetului pot face recomandari catre Conferinta Presedintilor despre activitatea comitetelor si schita agendei de sesiune.

Biroul si Conferinta Presedintilor poate instrui Conferinta Presedintelui Comitetului pentru realizarea anumitor sarcini specifice.

Regulamentul 27 : Conferinta Presedintelui Delegatiei

1. Conferinta Presedintelui Delegatiei va fi formata din presedintii delegatiilor interparlamentare si va alege un presedinte dintre ei.
2. Conferinta Presedintelui Delegatiei poate face recomandari Conferintei Presedintilor despre activitatea Delegatiilor.
3. Biroul si Conferinta Presedintilor poate instrui Conferinta Presedintelui Delegatiei pentru realizarea unor sarcini spcifice.

Regulamentul 28 : Modul de lucru al Biroului si al Conferintei Presedintilor

Minutele Biroului si Conferintei Presedintilor vor fi traduse in limbile oficiale, tiparite si distribuite catre toti membrii Parlamentului si vor accesibile pentru public numai daca Biroul sau Conferinta Presedintilor, in mod exceptional, din motive de confidentialitate, asa cum prevede Art. 4(1) pana la 4(4) din Regulamentul Consiliului nr. 1049/2001, decide altceva.

Orice membru poate pune intrebari despre activitatea Biroului, a Conferintei Presedintilor si a Chestorilor. Astfel deintrebari pot fi inaintate Presedintelui in scris sipublicate in Buletinul Parlamentului in 30 de zile de la aparitie impreuna cu raspunsurile date.

Comisiiile si Secretariatul

Pentru a pregati activitatea sesiunilor plenare ale Parlamentului, Membrii lucreaza in 17 comisii permanente. Pe langa aceste comisii permanente, Parlamentul mai poate infiinta si subcomisii, comisii temporare care se ocupa de probleme specifice, precum si comisii de ancheta.

Comisiile parlamentare unite intretin relatiile cu parlamentele Statelor cu care Uniunea Europeana are acorduri de asociere. De asemeni, delegatiile interparlamentare fac acelasi lucru pentru parlamentele multor altor tari si pentru organizatiile internationale.

Trebuie mentionat ca activitatea Parlamentului este organizata de un secretariat, condus de un Secretar General, si care are un personal de aproximativ 3500 de persoane, pe langa care mai functioneaza si personalul grupurilor politice si asistentii membrilor.

Toate limbile de lucru ale Parlamentului presupun ca o treime din personalul secretariatului sa lucreze in domeniul lingvistic (traducere si interpretare). Cu toate acestea, in ciuda constrangerilor impuse de multilingvism si de cele trei puncte de lucru, bugetul operational al Parlamentului este doar unu la suta din bugetul Comunitatii, adica un euro si jumatate pe an de la fiecare persoana care traieste in Uniunea Europeana.

Comisiile Parlamentare

Comisie insarcinata cu:

1.       Politica  Externa si de Securitate Comuna (PESC) si Politica Europeana de Securitate si de Aparare (PESD): in acest context este asistata de o subcomisie specializata pe probleme de securitate si aparare;

2.       Relatiile cu celelalte institutii si organisme ale UE, ONU  si alte organizatii internationale si adunari interparlamentare pentru domeniile care tin de competenta sa;

3.       Consolidarea realtiilor cu state terte, in special cu cele care se afla in imediata vecinatate a Uniunii, prin programe de cooperare si de asistenta de anvergura sau prin acorduri internationale cum ar fi acordurile de asociere si de parteneriat;

4.       Deschiderea, monitorizarea si incheierea negocierilor de aderare la Uniune a statelor europene ;

5.       Aspecte legate de protectia drepturilor omului, protectia minoritatilor si promovarea valorilor democratice in statele terte. In acest scop, comisia este asistata de un subcomitet pentru drepturile omului. Fara discriminare fata de prevederile reglementarilor relevante, membrii din alte comisii si organisme cu responsabilitati in acest domeniu vor fi invitati sa asiste la reuniunile comisiei AFET.

Comisia coordoneaza lucrarile comisiilor parlamentare comune si ale comitetelor pentru cooperare parlamentara precum si ale delegatiilor interparlamentare, ale delegatiillor ad hoc si ale misiunilor observatorilor la alegeri, care sunt de  competenta sa.

DROI: Drepturile omului (Subcomisie a AFET – Afaceri externe)

SEDE: Securitate si aparare (Subcomisie a AFET – Afaceri externe)

Observatori romani in cadrul comisiei AFET: Roberta Alma Anastase, Adrian Mihai Cioroianu, Eugen Mihaiescu, Ioan Mircea Pascu

2. DEVE: Dezvoltare

Comisie insarcinata cu:

1.  promovarea, implementarea si monitorizarea politicii de dezvoltare si cooperare a Uniunii, in special in ce priveste:

(a)   dialogul politic cu tarile in curs de dezvoltare, in cadru bilateral si in organizatii internationale sau foruri interparlamentare

(b)   ajutor si acorduri de cooperare cu tarile in curs de dezvoltare

(c)   promovarea valorilor democratice, a bunei guvernante si a drepturilor omului in tarile in curs de dezvoltare

  2. Aspecte legate de Acordul de parteneriat intre tarile ACP si Uniunea Europeana si relatiile cu organismele responsabile

3.   Implicarea Parlamentului in trimiterea de observatori la alegeri electorale, cand este cazul in cooperare cu alte comisii si delegatii relevante.

Comisia DEVE coordoneaza lucrarile delegatiilor interparlamentare si ale delegatiilor ad hoc care tin de competenta sa.

3. INTA: Comert International

 Comisie insarcinata cu:

Aspecte legate de implementarea politicii comerciale comune a Uniunii Europene si relatiile externe, in special:

1.       relatii financiare, economice si comerciale cu state terte si cu organizatii regionale;

2.       masuri de armonizare tehnica si standardizare in domeniile acoperite de instrumente prevazute de dreptul international;

3.       relatii cu organizatiile internationale competente si cu organizatiile care promoveaza integrarea regionala economica si comerciala in afara Uniunii Europene;

4.       Relatii cu OMC, inclusiv dimensiunea parlamentara

Comisia tine legatura cu delegatiile interparlamentare si cele ad hoc competente in aspecte economice si comerciale in relatiile cu statele terte.

4. BUDG: Buget

Comisie insarcinata cu:

1.   Perspectivele financiare multianuale privind veniturile si cheltuielile Uniunii si resursele proprii ale acesteia;

2.   Prerogativele bugetare ale Parlamentului European, in ce priveste bugetul Uniunii Europene precum si negocierea si implementarea acordurilor interinstitutionale in acest domeniu;

3.  Estimarile  Parlamentului in conformitate cu procedurile definite in Regulament;

4.  Bugetul organismelor descentralizate;

5.   Activitatile financiare ale Bancii Europene de Investitii;

6.   Bugetarea Fondului European pentru Dezvoltare, fara a aduce atingere competentelor comitetului responsabil de Acordul de Partneriat ACP - UE;

7.   Implicatiile financiare si compatibiliatea tuturor actelor comunitare cu Perspectivele Financiare Multinanuale, fara a aduce atingere competentelor comisiilor insarcinate;

8.  Urmarirea si evaluarea implementarii bugetului curent  tinand cont de art. 72(1), a sumelor alocate de la buget, a procedurilor referitoare la situatia efectivelor, a alocarilor de sume pentru administratie si a avizelor referitoare la proiecte de constructie pentru institutii care necesita fonduri importante,  

9.   Regulamentul Financiar, mai putin aspectele referitoare la implementarea, managementul si controlul bugetar. 

Observatori romani in cadrul BUDG: Monica Maria Iacob Ridzi Petre Popeanga Valeriu Stefan Zgonea

5.  CONT: Control Bugetar

Comisie insarcinata cu:

1.   Controlul implementarii bugetului Uniunii si a Fondului European de Dezvoltare si deciziiile referitoare la acordarea descarcarii bugetare de catre Parlamentul European, inclusiv procedura interna de descarcare bugetara si alte masuri care insotesc astfel de decizii;

2.   Incheierea, prezentarea si auditarea conturilor si a fiselor contabile ale Uniunii, a institutiilor si a altor organisme finantate de Uniune, inclusiv stabilirea sumelor deductibile si incheierea situatiei contabile;

3.  controlul activitatilor financiare ale Bancii Europeana de Investitii;

4.   monitorizarea raportului cost/beneficii  in diversele scheme de finantare ale Comunitatii in implementarea politicilor Uniunii;

5.   analizarea fraudelor si a neregularitatilor din implementarea bugetului Uniunii, masuri cu scopul de a preveni si urmari in justitie astfel de cazuri, si protectia intereselor financiare ale Uniunii in general;

6.   relationarea cu Curtea de Conturi, numirea membrilor si analizarea rapoartelor sale;

7.  Regulamentul Financiar sub aspectul implementarii, managementului si controlului bugetar.

ECON: Afaceri Economice si Monetare

Comisie insarcinata cu:

1.   Politicile economice si monetare ale Uniunii, functionarea Uniunii Economice si Monetare si sistemul financiar si monetar european (inclusiv relatiile cu organizatiile si institutiile responsabile);

2.   Libera circulatie a capitalului si a platilor (platile transfrontaliere, zona unica de plati, balanta de plati, miscarile de capital si  politica de acordare a creditelor bancare, controlul miscarilor de capital initiate intr-un stat tert, masuri de incurajare a exportului de capital al Uniunii);

3.   sistemul monetar si financiar (inclusiv relatiile cu institutiile si organismele monetare si financiare);

4.   reglementarile privind concurenta si ajutoarele de stat si publice;

5.   reglementari referitoare la impozite;

6.   reglementarea si supervizarea serviciilor financiare, a institutiilor, a pietelor fianaciare, inclusiv rapoartele financiare, audit, procedura contabila, gestiunea de intreprindere, si alte aspecte de drept comercial referitoare la serviciile financiare.

Observatori romani in cadrul ECON: Corina Cretu Vlad Gabriel Hogea

7.       EMPL: Ocuparea fortei de munca si afaceri sociale

Comisie insarcinata cu:

1.   Politica pentru ocuparea fortei de munca si toate aspectele legate de politica sociala cum ar fi conditiile de lucru, securitatea si protectia sociala;

2.   Sanatate si masuri de siguranta la locul de munca;

3.   Fondul Social European;

4.   Politica de formare profesionala, inclusiv calificarile profesionale,

5.   Libera circulatie a lucratorilor si a pensionarilor;

6.   Dialogul social;

7.   Toate formele de discriminare la locul de munca si pe piata muncii, cu exceptia discriminarilor de gen;  

8.   Relatiile cu:

-   Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale (Cedefop),

-   Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca

-   Fundatia Europeana de Training,

-   Agentia Europeana pentru siguranta si sanatate la locul de munca ;

- Relatiile cu alte organisme responsabile ale Uniunii Europene si ale altor organizatii internationale.

Observatorul roman in cadrul comisiei EMPL: Alexandru Athanasiu

8. ENVI: Mediu, Sanatate publica si siguranta alimentara

Comisie insarcinata cu:

Politica in domeniul mediului si masuri de protectie a mediului, in special in ce priveste:

 (a)   poluarea aerului, a solului si a apei, gestiunea si reciclarea deseurilor, a substantelor periculoase si a compusilor chimici, poluarea fonica, modificarile climatice si protejarea biodiversitatii

(b)   dezvoltarea durabila,

(c)   masuri la nivel international si regional si acorduri care vizeaza protectia mediului,

(d)   refacerea zonelor afectate de poluare,

(e)   protectia civila,

(f)   Agentia Europeana pentru Mediu;

2.   saantatea publica, in special:

(a)   programe si actiuni specifice in domeniul sanatatii publice,

(b)   produse farmaceutice si cosmetice,

(c)   riscurile pentru sanatate inerente bioterorismului,

(d)   Agentia Europeana pentru Evaluarea Medicamentelor  si a Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor ;

3.   sanatatea alimentara, in special:

(a)   etichetarea si siguranta alimentelor,

(b)   legislatia in domeniul veterinar privind protectia contra riscurilor pentru sanatata oamenilor; controale pentru respectara normelor igienice a alimentelor si a echipamentelor din industria alimentara ,

(c)   Agentia  Europeana pentru Securitatea  Alimentelor si Oficiul Alimentar si Veterinar European

Observatori romani in cadrul ENVI: Tiberiu Barbuletiu Daciana Octavia Sarbu Radu Tirle

INTRE: Industrie, cercetare si energie

Comisie repsonsabila de:

1.       Politica industriala a Uniunii Europene si implementarea de noi tehnologii, inclusiv masuri referitoare la IMM- uri

2.       politica de cercetare a Uniunii, inclusiv diseminarea si exploatarea rezultatelor cercetarii

3.       politica in domeniul spatiului cosmic

4.       activitatile Centrului Comun de Cercetare si a Biroului Central pentru Masuri Nucleare, precum si pentru JET, ITER si alte proiecte din aceeasi zona;

5.       masuri comunitare referitoare la politica energetica in general si la securizarea furnizarii de energie si eficienta energetica, inclusiv stabilirea si dezvoltarea de retele transeuropene in sectorul infrastructurii energetice

6.       Tratatul Euroatom si Agentia de Aprovizionare Euratom, securitatea nucleara, scoaterea din uz a instalatiilor vechi si eliminarea deseurilor nucleare;

7.       societatea informationala si tehnologia informatiei, inclusiv infiintarea si dezvoltarea de retele transeuropene in sectorul infrastructurii telecomunicatiilor

Observatori romani in cadrul INTRE: Silvia Ciornei Viorel Duca senior

IMCO: Piata interna si protectia consumatorilor

Competentele acestei comisii sunt:

1.       Coordonarea la nivel comunitar a legislatiilor nationale in domenuiul pietei interne si a uniunii vamale, in special in ce priveste:

a)   libera circulatie a bunurilor, sub aspectul armonizarii normelor tehnice,

b)   libertatea de stabilire,

c)   libera prestare a serviciilor, mai putin in sectorul financiar si postal

2.   masurile vizand identificarea si eliminarea masurilor restrictive potentiale care ar putea afecta piata interna;

3  promovarea si protectia intereselor economice ale consumtorilor, cu exceptia masurilor relative la  sanatatea publica si securitatea alimentara, in cadrul stabilit de piata interna.

Observatori romani in cadrul IMCO: Gabriela Cretu Ovidiu Ioan Silaghi

TRAN: Transport si turism

Competentele acestei comisii sunt:

1.  Aspecte legate de elaborarea unei politici comune pentru transportul feroviar, rutier, fluvial, maritim si aerian, in special in ce priveste:

(a)   Regulile comune aplicabile transporturilor in Uniunea Europeana,

(b)   Stabilirea si dezvoltarea retelelor transeuropene in domeniul infrastructurii,

(c)   Furnizarea de servicii de transport si  stabilirea de relatii in domeniul transportului cu tarile terte,

(d)   siguranta trasportului,

(e)   relatiile cu organismele internationale din domeniul transporturilor;

2.   servicii postale;

3.   turism

Observatori romani in cadrul TRAN: Dumitru Becsenescu Adrian Severin

REGI: Dezvoltare regionala

Competentele acestei comisii sunt: politica regionala si de coeziune, in special:

(a)   Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul de Coeziune si alte instrumente de politica regionala de care dispune Uniunea,

(b)   evaluarea impactului politicilor Uniunii asupra coeziunii economice si sociale,

(c)   coordonarea instrumentelor structurale ale Uniunii,

(d)   cooperarea cu regiunile cele mai indepartate si cu insulele Stalor Membre, precum si cooperarea transfrontaliera si interregionala,

(e)   relatia cu Comitetul Regiunilor, cu organizatiile de cooperare interrergionala si cu autoritatile locale si regionale

Observatori romani in cadrul REGI: Vasile Dancu Alexandru Ioan Mortun Maria Petre

AGRI: Agricultura si dezvoltare rurala

Comisie responsabila de:

1.   functionarea si dezvoltarea Politicii Agricole Comune;

2.   dezvoltarea rurala, inclusiv activitatile instrumentelor financiare relevante;

3.   legislatia referitoare la:

(a)   aspectele legate de sanatatea animalelor si a plantelor, furajele pentru aniumale, cu conditia ca aceste masuri sa faca referire la reducerea riscurilor pentru sanatatea oamenilor,

(b)   cresterea si bunastarea animalelor;

4.   imbunatatirea calitatii produselor agricole;

5.   aprovizionrea cu materii prime agricole;

6.   Oficiul Comunitar pentru Varietatea Plantelor;

7.   silvicultura.

Observatori romani in cadrul AGRI: Daniela Buruiana Aprodu Dumitru Gheorghe Mircea Cosea Atilla Béla Ladislau Kelemen, Radu Podgorean

PECH: Pescuit

Competentele acestei comisii sunt:

1.   functionarea si dezvoltarea politicii comune de pescuit si gestionarea acesteia

2.   conservarea resurselor piscicole;

3.   organizatia comuna de piata pentru produsele piscicole;

4.   politica structurala in sectorul pescuitului si al aquaculturii,  inclusiv instrumentele financiare  de orientare a pescuitului;

5.  acordurile internationale in domeniul pescuitului.

15.   CULT: Cultura si educatie

 Competentele comisiei sunt:

1.   aspectele culturale din Uniunea Europeana, in special:

(a)   imbunatatirea nivelului de educatie si diseminarea culturii,

(b)   protejarea si promovarea diversitatii lingvistice si culturale,

(c)  conservarea si salvarea patrimoniului cultural, a schimburilor culturale si a creatiei artistice;

2.   Politica Uniunii in domeniul educatiei, inclusiv  in ce priveste invatamantul universitar, promovarea unui sistem de scoli europene si a formarii continue;

3.   politica in domeniul audiovizual si aspectele culturale si educationale ale societatii informationale;

4.   politica pentru tineret si elaborarea unei politici pentru sporturi si petrecerea timpului liber;

5.   politica difuzarii de informatie si pentru media;

6.   cooperarea cu tari terte in domeniul cultural si educational si relatiile cu organismele si institutiile internationale relevante

Observator roman: Ovidiu Victor Gant Sándor Kónya-Hamar Monica Octavia Musca

JURI: Afaceri juridice

Comisia este insarcinata cu:

1.       Interpretarea si aplicarea legislatiei comunitare, conformitatea actelor Uniunii Europene cu dreptul primar, in special alegerea bazei legale si respectarea principiului subsidiaritatii si proportionalitatii;

2.   Interpretarea si aplicarea dreptului international, cu referire la aspectele care privesc Uniunea Europeana;

3.   simpificarea legislatiei comunitare, in special propunerile legislative pentru codificarea oficiala a acesteia;

4.   protectia legala a drepturilor si a prerogativelor Parlamentului, inclusiv implicarea in actiuni inaintate Curtii de Justitie  si Tribunalului de Prima Instanta;

5.   Acte comunitare care afecteaza ordinea juridica interna din Statele Membre, mai ales in domeniile urmatoare:

(a)   dreptul civil si comercial,

(b)   dreotul intreprinderii,

(c)   dreptul proprietatii intelectuale,

(d)   dreptul procedural;

6.   responsabilitatea pe probleme de mediu si santiuni impotriva criminalitatii in domeniul mediului;

 7.   probleme etice ridicate de noile tehnologii, in stransa colaborare cu comisiile relevante

8.   Statutul deputatilor si ai functionarilor Comunitatilor Europene;

9.   Privilegii si imunitati, precum si verificarea puterilor deputatilor;

10.   Organizarea Curtii de Justitie;

11.   Oficiul pentru Armonizarea  Pietei Interne

Observator roman in cadrul JURI: Cristian Dumitrescu

LIBE: Drepturi civile, justitie si afaceri interne

Competentele comisiei sunt:

1.   protectia drepturilor cetatenesti, ale omului si ale drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii Europene, inclusiv protectia minoritatilor, conform prevederilor Tratatelor si ale Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene;

2.   masurile necesare pntru combaterea oricarei forme de discriminare, altele decat cele de gen sau la locul de munca sau pe piata muncii

3.   legislatia privind transparenta si protectia persoanelor fizice in procesarea datelor cu caracter personal;

4.   infiintarea si consolidara unui spatiu de libertate, securitate si justitie, in special:

(a)   masuri referitoare la accesul si circulatia persoanelor, la azil si migrare, precum si cooperarea juridica si administrativa in aspecte de drept civil,

(b)   masuri privind managementul integrat al frontierelor comune,

(c)   masuri referitoare la cooperarea politieneasca si juridica in domeniul penal;

5.   Observatorul European pentru Droguri si Dependenta de Droguri  si Centrul European de Monitorizare al Fenomelor Rasiste si Xenofobe, Europol, Eurojust, Cepol si alte organisme si agentii din acelasi domeniu

6.   constatarea unui risc clar de violare grava de catre un Stat Membru a principiilor comune tuturor Statelor Membre.

Observatori romani in cadrul LIBE: Titus Corlatean Marian – Jean Marinescu Nicolae Vlad Popa Károly Ferenc Szabó

AFCO: Afaceri constitutionale

Competentele comisiei sunt:

1.   aspecte institutionale ale procesului de integrare europeana, in special in cadrul pregatirii si a lucrarilor conferintelor interguvernamentale si a conventiilor;

2.   implementarea prevederilor si ale Tratului UE si ale evaluarii punerii in practica ale acestora;

3.   consecintele institutionale ale negocierilor duse de Uniune in vederea extinderii;

4.   relatiile interinstitutionale, inclusiv examinarea acordurilor interinstitutionale ce decurg din aplicarea Art. 120 (2) din Regulamentul intern, in vederea aprobarii acestora de catre Parlament;

5.   procedura electorala uniforma;

6.   partidele politice la nivelul Uniunii Europene, fara a aduce atingere competentelor Biroului;

7.   determinarea existentei unei incalcari grave si persistente  de catre un Stat Membru a principiilor comune ale Statelor Membre;

8.  interpretarea si punerea in aplicare a Regulamentului intern si a propunerilor pentru amendamente la acesta 

FEMM: Drepturile femeii si egalitatea de gen

Comisie responsabila de :

1.   definirea, promovarea si protejarea drepturilor femeii in Uniunea Europeana si masuri comunitare conexe;

2.   promovarea drepturilor omului in tarile terte;

3.   politica de oportunitati egale, inclusiv egalitatea intre femei si barbati in ce priveste accesul pe piata muncii si tratamentul la locul de munca;

4.   eliminarea oricarei forme de discriminare bazate pe gen;

5.   implementarea si dezvoltarea politicilor de gen in toate sectoarele;

6.   urmarirea si implementarea  acordurilor internationale si a conventiilor referitoare la drepturile femeii;

7.  politica informationala pentru femei

PETI: Petitii

 Comisie insarcinata cu:

1.   petitiile;

2.   relatia cu Mediatorul European

  Comisii temporare

EQUI: Prabusirea societatii  de asigurari “ Viata echitabila

TDIP: Presupusa tranzitare si detinere ilegala a prisonierilor de catre CIA pe teritoriul Statelor Membre

Puterile Parlamentului European

Ca toate parlamentele, Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

· puterea legislativa

· puterea administrativa financiara

· puterea de a supraveghea executivul

Puterea legislativa

Procedura legislativa normala este codecizia. Astfel, Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate impreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse in legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European.

Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea tehnologica, mediul inconjurator, protectia consumatorului, educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre exemplu, atunci cand Parlamentul European a adoptat directiva 'televiziunii fara granite', care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai in forma codificata. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de motor incepand din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil poluarea atmosferica.

Desi codecizia este procedura standard, exista domenii importante, cum ar fi problemele fiscale, sau revizuirea anuala a preturilor agricole, in care parlamentul pur si simplu isi exprima parerea.

Puterea administrativa si financiara

Aceasta este o putere importanta, care permite Parlamentului European sa isi stabileasca prioritatile politice. Parlamentul European adopta in fiecare luna decembrie bugetul Uniunii pe anul urmator. Bugetul nu intra in vigoare pana ce nu este semnat de Presedintele Parlamentului European, punand astfel la dispozitia Uniunii resursele financiare necesare pentru anul urmator.

Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptate de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actuala la 1.27% din produsul intern brut. In acest moment, resursele proprii cuprind:

· Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii;

· Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii;

· 1% din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii in cadrul Uniunii;

· o 'a patra resursa', calculata pe baza prosperitatii relative a fiecarui Stat Membru (produsul intern brut al acestor state).

De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat resursele proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European au devenit cele doua brate ale autoritatii bugetare - cu alte cuvinte, ele impart puterea administrativa financiara.

Parlamentul are ultimul cuvant in chestiuni care privesc cheltuielile pe regiuni (Fondul European pentru Dezvoltare Regionala), lupta impotriva somajului, mai ales in randurile tinerilor si femeilor (Fondul Social European), in chestiuni legate de programe culturale si educationale, cum ar fi programele Erasmus si Socrates; Parlamentul poate mari bugetul de cheltuieli in limitele unui plafon acceptat de Consiliul European si de Comisia Europeana.

De asemenea, trebuie mentionat ca Parlamentul isi foloseste puterile pentru a mari fondurile pentru ajutor umanitar si programelor pentru refugiati. In ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul European are ultimul cuvant in acest sens.

In cazul in care Parlamentul European si Consiliul European nu reusesc sa ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli, dupa doua lecturari ale proiectului de buget, intre mai si decembrie, Parlamentul are dreptul sa respinga bugetul, si intreaga procedura se reia. Semnatura Presedintelui Parlamentului este cea care face posibila punerea in aplicare a bugetului.

Dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice, prin Comisia de Control Bugetar. Mai precis, aceasta inseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiuni permanente pentru imbunatatirea procedurilor de impiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind daca cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile. Parlamentul elaboreaza o evaluare anuala asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, inainte de a acorda o apreciere de 'indeplinire' a implementarii bugetului. In 1999, Parlamentul a refuzat sa acorde Comisiei o apreciere de indeplinire pentru 1996, din motive de administrare improprie a fondurilor si lipsa de transparenta.

De asemenea, in cadrul procesului de luare a deciziilor in Uniunii Europene Monetare, Parlamentul European are responsabilitatea de a asigura supravegherea democratica a Bancii Centrale Europene (BCE), a carei independenta este garantata prin Tratat. Parlamentul este consultat in problema nominalizarilor pentru presedintie si pentru Comitetul executiv al Bancii. In plus, in afara dezbaterilor periodice asupra situatiei economice si financiare, Parlamentul intervine si in adoptarea legislatiei referitoare la UEM, si este consultat de catre Consiliu atunci cand se pune problema acceptarii unei cereri de adeziune la euro

Puterea de supraveghere democratica

Parlamentul exercita o supraveghere democratica asupra tuturor activitatilor comunitare. Aceasta putere, care initial se aplica numai asupra activitatilor Comisiei Europene, a fost extinsa si asupra Consiliului de Ministri, asupra Consiliului European si a organismelor de cooperare politica raspunzatoare in fata Parlamentului.

Parlamentul European poate, de asemenea, constitui comisii de ancheta. Acest lucru a fost facut de cateva ori - spre exemplu, in chestiunea 'bolii vacii nebune', care a dus la constituirea unei Agentii Veterinare Europene la Dublin. Tot Parlamentul a asigurat si crearea Oficiului European impotriva Fraudei (OLAF) in chestiuni bugetare.

Parlamentul si Comisia Europeana

Parlamentul European joaca un rol important in procesul numirii Comisiei Europene. Dupa ce aproba nominalizarea pentru Presedintele Comisiei, Parlamentul audiaza membrii nominalizati pentru Comisiei, numind apoi Comisia printr-un vot de incredere.

Aceasta putere vine sa completeze dreptul Parlamentului de a cenzura Comisia - o arma politica puternica, de vreme ce adoptarea unei motiuni de cenzura ar obliga Comisia sa demisioneze.

Pana acum, Parlamentul European nu a adoptat nici o motiune de cenzura. Adoptarea unei motiuni de cenzura ar necesita sustinerea unei majoritati absolute a membrilor, precum si votul a doua treimi dintre ei. In martie 1999, ca urmare a unui raport asupra managementului Comisiei, elaborat de o comisie de experti independenti imputerniciti de Parlament, Comisia a ales sa demisioneze, mai degraba decat sa se supuna unei cenzuri oficiale a Parlamentului.

Parlamentul isi exercita puterile de supraveghere zilnic, examinand un mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia Europeana este obligata sa le prezinte (spre exemplu, raportul anual general si rapoartele lunare cu privire la implementarea bugetului). Membrii Parlamentului European pot adresa intrebari Comisiei Europene, oral sau in scris. In timpul sedintelor in plen, 'Sectiunea de intrebari' devine un forum pe chestiuni specifice intre membrii Parlamentului si membrii Comisiei. Membrii independenti ai Parlamentului si grupurile politice adreseaza anual peste 5000 de intrebari Comisiei.

Parlamentul si Consiliul European

Puterile bugetare si legislative extinse ale Parlamentului au marit influenta acestuia asupra Consiliului European. In special procedura de codecizie a ajutat la crearea unui echilibru al puterii legislative intre Consiliul European si Parlamentul European.

Parlamentul si politica comuna externa de securitate (CFSP)

Telul cooperarii politice europene, care a demarat la inceputul anilor '70, era sa depaseasca un cadru economic si social stabilit de Tratatele comunitare, si sa ajunga la o strategie comuna originala a Statelor Membre in domeniul politicii externe.

Dupa cum este cunoscut, Tratatul Uniunii Europene recunoaste nevoia de a incorpora in politica externa o dimensiune de securitate comuna. Aceasta cooperare se extinde in principiu in toate domeniile de politica internationala care implica interesele Uniunii Europene, ea reprezentand o prelungire fireasca a activitatii Comunitatii.

Importanta extraordinara pe care Parlamentul o acorda CFSP este reflectata in dezbaterile sale, in special in cele care au loc in Comisia pentru Politica Externa, Drepturile Omului, Securitate Comuna si Politici de Aparare.

Presedintia Consiliului European consulta Parlamentul European asupra principalelor aspecte de politica externa si de securitate, si asigura luarea in considerare a punctelor de vedere ale Parlamentului. Parlamentul este informat in mod regulat de Presedintie si de Comisia Europeana despre dezvoltarea strategiilor de politica externa si de securitate. Tratatul de la Amsterdam a creat biroul Reprezentantului pentru politica externa si de securitate comuna. Primul detinator al acestei functii este Xavier Solana, care a fost numit de Consiliul European de la Cologne in iunie 1999.

Parlamentul European poate adresa intrebari sau face recomandari Consiliului European. Anual, Parlamentul tine dezbateri asupra progresului in implementarea CFSP.

Parlamentul si cooperarea in domeniul justitiei si politicii interne

Parlamentul acorda o atentie speciala implementarii politicilor in domenii de interes comun, cum ar fi politicile de azil si emigrare, lupta impotriva dependentei de droguri, fraudei si criminalitatii internationale.

Parlamentul este consultat si informat cu regularitate asupra cooperarii intre autoritatile juridice si de politica interna ale Statelor Membre ale Uniunii. Acesta poate pune intrebari sau poate face recomandari Consiliului in acest sens. De asemenea, Parlamentul tine dezbateri anuale asupra progresului inregistrat in aceste domenii.

Parlamentul si supravegherea democratica a Uniunii Economice si Monetare

Parlamentul a primit un rol important in relatia cu Banca Centrala Europeana (BCE), ca parte a EMU (Uniunii Monetare si Economice).

Banca se bucura de independenta totala in deciziile de politica monetara. Ea are autoritate unica in stabilirea ratei dobanzilor pe termen scurt si in folosirea instrumentelor monetare necesare pentru mentinerea stabilitatii monedei euro.

Cu toate acestea, independenta operationala a Bancii Centrale Europene este contrabalansata de raspunderea pe care aceasta o are in fata Parlamentului European. Regulile procedurale ale Parlamentului definesc clar rolul pe care acesta il are in numirea Presedintelui, Vicepresedintelui si a altor membri ai Biroul Executiv al Bancii. Dupa audierile comisiei, nominalizatii trebuie sa fie aprobati de Parlament inainte de a putea fi numiti de Consiliu.

Presedintele Bancii Centrale Europene trebuie sa prezinte un raport anual in sedinta plenara a Parlamentului. In plus, Presedintele Bancii Centrale si alti membri ai Biroului Executiv se prezinta in fata comisiei pe probleme monetare a Parlamentului la intervale regulate; aceste intalniri pot avea loc la cererea oricareia din parti. Cel putin patru asemenea intalniri trebuie tinute in fiecare an.

Evolutia numarului de membrii ai Parlamentului European de-a lungul timpului

Membrii Parlamentului European

Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, intr-un sistem de reprezentare proportionala - fie pe baza regionala, cum este cazul in Italia, in Marea Britanie si in Belgia, fie pe baza nationala, cum se intampla in Franta, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg si in alte tari, sau intr-un sistem mixt, ca in Germania.

Peste tot se aplica aceleasi reguli democratice, iar dintre acestea in special dreptul de vot la varsta de 18 ani, egalitatea intre femei si barbati, si votul secret. In unele state membre, cum ar fi Belgia, Luxemburg si Grecia, participarea la vot este obligatoriu.

Membrii Parlamentului European nu au voie sa desfasoare anumite activitati profesionale sau sa detina anumite functii (spre exemplu, functia de judecator, ministru sau director al unei companii de stat). De asemenea, ei trebuie sa se supuna legilor nationale care restrictioneaza sau interzic mandatele duble.

De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, in 1993, orice cetatean al unui Stat Membru al Uniunii Europene care traieste in alta tara a Uniunii poate vota sau candida la alegeri in tara sa de rezidenta.

De aseemenea, membrii Parlamentului European primesc aceleasi alocatii ca parlamentari, ca si membrii parlamentelor lor nationale. Aceasta alocatie este platita de fiecare Stat Membru si completata de Parlamentul European cu o suma care sa acopere cheltuielile Membrilor Parlamentului European, aparute ca urmare a indeplinirii indatoririlor lor si recrutarii de asistenti. Aceste alocatii pot fi blocate daca Membrii nu participa regulat la sedintele plenare.

La cererea Parlamentului, in Tratatul de la Amsterdam s-a inclus o prevedere referitoare la un statut comun pentru toti Membrii Parlamentului European. Acest statut va fi adoptat in curand si va elimina discrepantele intre salariile Membrilor de diferite nationalitati, asigurand in acelasi timp o transparenta mai mare.

Componenta Parlamentului European

Numarul de Membri pentru fiecare stat este specificat in Tratate (Anexa 8). In Camera, Membrii se aduna in grupuri politice, nu in delegatii nationale. In prezent, Parlamentul are opt grupuri politice, plus cativa membri 'independenti'. Aceste grupuri politice cuprind membri din peste o suta de partide politice nationale.

Activitatea Membrilor Parlamentului European

Membrii Parlamentului European se intalnesc in sedinta plenara, timp de o saptamana, la Strasbourg, unde este sediul Parlamentului European.

Comisiile parlamentare se intalnesc in general doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia si Consiliul European. Cea de a treia saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice, iar cea de a patra, pentru sedinta plenara de la Strasbourg. Parlamentul mai are si intalniri plenare suplimentare la Bruxelles. Secretariatul se afla la Luxemburg.

Desi isi are sediul la Strasbourg, Parlamentul European are trei puncte de lucru, din motive istorice. Cele trei Comunitati nu au fost constituite in acelasi moment. Comunitatea Europeana pentru Carbune si Otel (ECSC) a fost constituita la Luxemburg in 1952, iar Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica, adesea numita EURATOM, si Comunitatea Economica Europeana (EEC) au fost constituite in principal in Bruxelles, in 1958.

Strasbourg a devenit mai intai sediul Consiliului European, iar apoi, in 1952, sediul Parlamentului European, pentru a simboliza reconcilierea franco-germana. Intalnirea Consiliului European de la Edinburgh (1992) si Tratatul de la Amsterdam (1997) au oficializat amplasarea Institutiilor in cele trei locuri.

Traducerea simultana a tuturor dezbaterilor parlamentare si discutiilor comisiilor este asigurata in cele unsprezece limbi oficiale ale Uniunii: daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola si suedeza. De asemenea, toate documentele parlamentare sunt traduse si publicate in toate aceste unsprezece limbi.

Activitatea Parlamentului este organizata in general pe urmatoarele principii:

· comisia parlamentara corespunzatoare (spre exemplu, Comisia pentru Mediul Inconjurator pe probleme de legislatie a poluarii) numeste un membru ca 'raportor', pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiza;

· raportorul supune raportul redactat comisiei respective, pentru dezbatere;

· dupa ce raportul a fost analizat, el este supus la vot si, daca este cazul, amendat;

· raportul se discuta apoi in sedinta plenara, amendat si supus la vot. Parlamentul adopta apoi o pozitie asupra chestiunii respective.

Aceasta este procedura pentru adoptarea legislatiei, care necesita doua lecturari, ca in cazul procedurii de codecizie.

Pe langa adoptarea propunerilor legislative si a bugetului, Membrii Parlamentului European mai analizeaza si activitatea Comisiei Europene si a Consiliului European, punand intrebari orale asupra unor chestiuni specifice Membrilor Comisiei si Consiliului, in cadrul sedintelor in plen.

Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare

Parlamentul European poate indruma si promova programele de dezvoltare si cooperare ale Uniunii Europene cu practic toate tarile in curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare din cadrul Parlamentului, si prin activitatea Adunarii Comune AC-EU.

Prin procedura bugetara, Parlamentul influenteaza direct cheltuielile pentru prioritatile majore de dezvoltare, cum ar fi ajutoare cu hrana pentru zone rurale, chestiuni referitoare la mediul inconjurator, asistenta pentru refugiati si persoane stramutate si sustinerea activitatii organizatiilor neguvernamentale. Parlamentul acorda de asemenea o mare importanta furnizarii de ajutoare umanitare.

In special prin Adunarea Comuna, institutia democratica a conventiei AC-EU care uneste Uniunea Europeana cu 71 de tari ale regiunilor africana, a Insulelor Caraibe si a Pacificului (ACP), Parlamentul European a lucrat pentru crearea unui parteneriat bazat pe comert si dezvoltare economica, pentru lupta impotriva saraciei si respectarea drepturilor omului si a principiilor democratice.

Multumita Parlamentului European, Conventia ACP/EU include acum o 'clauza de democratie' - optiunea de a suspenda ajutorul catre tarile ACP care se fac vinovate de incalcari grave ale drepturilor omului.

Constitutia europeana si Parlamentul European

Constitutia europeana reprezinta un pas important in constructia europeana. Este gandita sa raspunda provocarilor unei lumi in schimbare, provocari cu care se confrunta o Uniune care traverseaza cea mai mare extindere si, nu in ultimul rand, a unei Europe unite cu peste 450 de milioane de locuitori. Constitutia europeana trebuie sa creeze cadrul pentru democratie, libertate si transparenta, pentru o Europa eficienta care lucreaza mai aproape de fiecare cetatean.

Constitutia Europeana coexista cu constitutiile nationale si institutiile tarilor europene, in nici un caz nu le inlocuieste. Constitutia asigura continuitatea legala a Comunitatilor, simplificand instrumentele legale si adaptand procesul decizional la provocarile actuale.

Necesitatea simplificarii si reorganizarii tratatelor a deschis calea adoptarii unui text constitutional. Lucrarile Conventiei au culminat cu elaborarea unui proiect de instituirea a unei Constitutii pentru Europa in cadrul sesiunii plenare din 2003.

Conform Tratatului privind instituirea unei Constitutii pentru Europa, Uniunea dispune de un cadru institutional unic care are drept scop: urmarirea obiectivelor Uniunii, promovarea valorilor sale, servirea intereselor Uniunii, ale cetatenilor si ale statelor membre, asigurarea coerentei, eficacitatii si continuitatii politicilor si actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale.

La 29 octombrie 2004, la Roma, sefii de stat si de guvern precum si ministrii afacerilor externe din cele 25 de tari membre ale Uniunii Europene si 3 state candidate au semnat Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa[3].

Dupa adoptarea Constitutiei de catre Parlamentul European s-a deschis calea ratificarii de catre fiecare stat membru. Ratificarea presupune un proces de durata.

Constitutia europeana este impartita in patru parti. Prima parte defineste ce este Uniunea Europeana, care ii sunt valorile, obiectivele, prerogativele, procedurile decizionale si institutiile. Partea a II-a contine Carta Drepturilor Fundamentale. Partea a III-a descrie politicile si modul de functionare a Uniunii Europene. Partea a IV-a contine prevederile finale, inclusiv procedurile de revizuire si adoptare a Constitutiei.

Cadrul institutional potrivit Constitutiei este format din Parlamentul European, Consiliul de Ministri, Comisia Europeana si Curtea de Justitie.

Alte institutii si organisme sunt: Banca Centrala Europeana, Curtea de Conturi, iar ca organisme consultative - Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social[4].

Acest Tratat (Constitutia) va intra in vigoare doar cand va fi adoptat de fiecare din tarile semnatare, in conformitate cu procedurile interne de ratificare ale fiecareia. Odata ratificata de catre statele membre[5].

Principalele modificari

Principiile fondatoare ale Uniunii

• Valorile si obiectivele Uniunii sunt consacrate formal de dreptul comunitar, la fel ca si drepturile cetatenilor europeni, datorita includerii Cartei Drepturilor Fundamentale in Constitutie.

• Uniunea dobandeste personalitate juridica prin fuziunea Uniunii Europene cu Comunitatea Europeana

• Competentele (exclusive, partajate si de coordonare) si repartizarea lor intre state membre si Uniune sunt definite in mod clar si irevocabil.

• Pentru prima data statele membre se pot retrage din Uniune datorita introducerii clauzei de retragere voluntara.

• Instrumentele de actiune legislativa ale Uniunii sunt simplificate, numarul lor fiind redus de la 15 la 6. Acelasi lucru se intampla cu terminologia, prin introducerea legii europene si a legii cadru europene.
Institutiile Fotoliile din Parlamentul European sunt distribuite in mod degresiv si proportional. Incepand cu urmatorul mandat, adica din 2009, Constitutia prevede minimum 6 fotolii parlamentare pentru statele membre. Numarul maxim de fotolii parlamentare pe care un stat membru le poate avea este 96. Textul prevede ca o decizie privind compozitia Parlamentului European pentru mandatul 2009-2014 sa fie luata de Consiliul European la propunerea Parlamentului, prin vot unanim. Numarul parlamentarilor nu va depasi 750. Consiliul European, care va fi prezidat de un presedinte ales pentru doi ani si jumatate, este recunoscut formal ca institutie europeana. Se renunta la presedintia semestriala a Consiliului european.

Statele membre vor avea cate un comisar european pana in 2014, data de la care numarul de comisari va fi redus, fiind egal cu doua treimi din numarul statelor membre. In plus, comisarii isi vor exercita functia prin rotatie.

Presedintele Comisiei va fi ales de catre Parlamentul European pe baza unei propuneri de la Consiliul European.

Este creata functia de Ministru al Afacerilor Externe care preia sarcinile Comisarului pentru Relatii Externe si a Inaltului Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, fiind subordonat Consiliului. Ministrul de Afaceri Externe prezideaza si Consiliul de Ministri reunit in formatia care trateaza probleme de politica externa.

Procesul decizional

S-a convenit asupra unui nou sistem de majoritate calificata: 55% dintre statele membre reprezentand 65% din populatie;

Majoritatea calificata in Consiliul de Ministri se aplica pentru alte 20 de domenii existente si alte 20 nou create;

Adoptarea in comun a legilor si legilor cadru europene de catre Parlamentul European si Consiliu devine norma (procedura legislativa ordinara);

Sunt create cateva clauze pasarela pentru facilitarea extinderii ulterioare a aplicarii votului cu majoritate calificata si trecerea la procedura legislativa ordinara;

De acum inainte, atat Parlamentul European cat si Consiliul de Ministri sunt obligate sa tina sedinte publice cand analizeaza si adopta o propunere legislativa (transparenta procedurilor).

De asemenea, Constitutia instituie o clauza de solidaritate potrivit careia atunci cand unul din statele membre face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de om, Uniunea si statele membre actioneaza impreuna in spirit de solidaritate. In acest sens Uniunea mobilizeaza toate instrumentele de care dispune, inclusiv resursele militare puse la dispozitia sa de catre statele membre, pentru:

prevenirea amenintarii teroriste pe teritoriul statelor membre

protejarea institutiilor democratice si a populatiei civile de un eventual atac terorist

acordarea de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, in cazul unui atac terorist

acordarea de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, in cazul unei catastrofe

Cadrul institutional potrivit Constitutiei este format din Parlamentul European, Consiliul de Ministri, Comisia Europeana si Curtea de Justitie.

Alte institutii si organisme sunt: Banca Centrala Europeana, Curtea de Conturi, iar ca organisme consultative - Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social.

Ce ofera Constitutia cetatenilor europeni?

Pentru prima data sunt definite fundamentele democratice ale Uniunii, inclusiv democratia participativa. Este introdus dreptul la initiativa civica pentru cetateni (la cererea a cel putin un milion de cetateni dintr-un anumit numar de state membre, Comisia poate fi determinata sa inainteze o propunere legislativa conform doleantelor semnatarilor);

• Constitutia consolideaza punerea in aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii: de acum inainte, fiecare parlament national va avea posibilitatea sa analizeze propunerile Comisiei din punct de vedere al principiului subsidiaritatii, concluziile putand duce la revizuirea propunerii initiale facute de Comisie;

• Constitutia consolideaza politica regionala a Uniunii, o politica bazata pe solidaritate si proximitate fata de cetateni. Politica regionala promoveaza “coeziunea si solidaritatea economica, sociala si teritoriala intre statele membre.” De acum inainte, solidaritatea si coeziunea reprezinta obiectivul principal al Uniunii Europene. Aceasta inseamna ca de solidaritatea UE, mai concret, de asistenta financiara, beneficiaza acum toate regiunile dezavantajate sau regiunile in dificultate;

• Constitutia Europeana contine prevederi suplimentare referitoare la protectia mediului. Principiul dezvoltarii durabile ocupa un loc central in proiectul european.

Apararea drepturilor omului

Cele doua instrumente esentiale de protectie a drepturilor omului sunt Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale – tratat international ce aduce o garantie colectiva din partea statelor pentru respectarea drepturilor omului – impreuna cu protocoalele sale aditionale care i-au adus completari si precizari, si Carta sociala europeana ce a fost semnata la Torino la 18 septembrie 1961 si apoi revizuita la 2 aprilie 1996, Carta revizuita reunind toate drepturile garantate de Carta din 1961 si din Protocolul din 1988 precum si celelalte modificari aduse acestor drepturi prin documentele ulterioare .

In prezent este nevoie de asentimentul Parlamentului pentru decizii referitoare la acceptarea de noi State Membre, la acorduri de asociere cu tarile care nu sunt membre ale Uniunii si la incheierea de acorduri internationale.

Aceasta inseamna ca in prezent Parlamentul are dreptul sa ratifice si puterea sa respinga acorduri internationale. Din preocuparea sa pentru apararea drepturilor omului, Parlamentul isi foloseste puterea pentru a cere tarilor care nu sunt membre ale Uniunii sa isi imbunatateasca practicile in domeniul respectarii drepturilor omului.

In acest sens, se poate mentiona faptul ca Parlamentul nu a ezitat sa respinga o serie de protocoale financiare cu unele state care nu sunt membre ale Uniunii, pe baza unor chestiuni legate de drepturile omului, obligand aceste tari sa elibereze detinutii politici sau sa accepte angajamente internationale pentru respectarea drepturilor omului.

La 12 aprilie 1989 Parlamentul European a adoptat un alt act: Declaratia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale . Declaratia urma sa devina instrumentul de referinta in materie pentru intreaga Comunitate si indeosebi pentru Curtea de Justitie, ea formuland pentru prima oara un catalog de drepturi si libertati fundamentale.

In 1998 Parlamentul a decis sa creeze PREMIUL SAHAROV, oferit anual unor persoane care s-au distins in lupta pentru apararea drepturilor omului. Nu este un lucru neobisnuit ca detinatorii Premiului Saharov sa primeasca ulterior Premiul Nobel pentru Pace.

Anual Comisia pentru drepturile omului si politica externa elaboreaza doua rapoarte pe care le prezinta in fata Parlamentului: un raport privind respectarea drepturilor omului in Uniune si un raport referitor la situatia drepturilor omului in lume[8].

Puterile considerabile ale Parlamentului in domeniul relatiilor externe fac din acesta un adevarat forum international. In timpul sesiunilor plenare, sefii statelor care nu sunt membre ale Uniunii sunt adesea invitati sa se adreseze Parlamentului in sedinte oficiale.

De asemenea, Presedintele Parlamentului European este adesea invitat sa faca vizite oficiale in diferite parti ale lumii, reflectand astfel pozitia internationala a Parlamentului.

Consideratii finale

Uniunea Europeana este construita intr-un sistem institutional unic in lume. Statele membre delega anumite atribute de suveranitate unor institutii independente, care reprezinta interesele Uniunii in ansamblul ei, ale statelor ei membre si ale cetatenilor sai.

In mod traditional, Comisia apara interesele uniunii in ansamblul sau, in timp ce fiecare guvern national este reprezentat in Consiliu, iar Parlamentul European este ales in mod direct de catre cetatenii statelor membre. Democratia si suprematia legilor sunt asadar pilonii structurii.

Acest 'triunghi institutional' este flancat de alte doua institutii: Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. Alte cinci institutii completeaza sistemul, si printre ele se numara si Parlamentul European.

Dupa cum am aratat pe parcursul acestui referat, Parlamentul European are un rol activ in procesul legislativ, privind multe domenii: piata interna, protectia consumatorului, transporturi, educatie, sanatate.

La fiecare cinci ani prin sufragiu universal, Parlamentul European reprezinta expresia vointei democratice a celor 374 milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Principalele partide politice din statele membre sunt reprezentate in Parlament, unde activeaza in grupuri politice pan-europene.

In 1965, la Bruxelles, s-a facut un pas important in aplicarea proiectului comunitar: s-a realizat unificarea institutiilor celor trei Comunitati europene (Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului, EuroAtom, Comunitatea Economica Europeana).

Democratia, insa, ca forma de guvernamant bazata pe sufragiu universal si drepturi politice fundamentale (libertatea cuvantului, a adunarii, a asocierii etc.), are ca regula cheie alegerile competitive si regulate, completata de raspunsul institutiilor alese, transparenta luarii deciziilor, actiunea grupurilor de interes fata de putere, responsabilitatea liderilor politici. Ceea ce inseamna ca legitimitatea unei democratii tine in mare masura de componenta participare, ca forma a sustinerii pe care indivizii, apartinand unui grup, o acorda institutiilor.

Astfel, se poate spune ca democratia reala, inregistrat un castig, in privinta Parlamentului European abia in 1979, in momentul in care au avut loc primele alegeri parlamentare europene prin sufragiu universal. S-a mers totodata si catre o extindere a atributiilor Parlamentului, care, in noul context, urma sa reprezinte pilonul democratiei in Uniune si fundamentul legitimarii acesteia.

Se pare insa ca nici alegerile directe si nici cresterea graduala, dar considerabila, a puterilor Parlamentului (incepand cu 1979) nu au rezolvat problema legitimitatii in Uniune. Participarea la alegeri este un indicator ce ne atrage atentia asupra acestui fapt. Astfel, cele patru alegeri pentru Parlamentul european, care au avut loc intre 1979 si 1994, par sa confirme indoielile si ingrijorarea cu privire la democratie si legitimitate in Uniunea europeana: participarea a fost intotdeauna scazuta si chiar s-a micsorat intre 1979 si 1994, de la 66% la 59%.

In multe dintre tarile membre exista o diferenta de 20 pana la 40 de procente intre participarea la scrutinul national si cel european. Aceasta rata crescuta a absenteismului la alegerile pentru Parlamentul european pare sa indice ca multi europeni sunt destul de confuzi cu privire la Uniunea europeana.

O posibila solutie a acestei probleme ar putea fi studierea atenta a cauzelor absenteismului la alegerile pentru Parlamentul european, cat si masura in care ele sunt legate de ceea ce inseamna participare la jocul democratic in general. O alta ar putea avea in vedere procesul de socializare politica - inteles ca rezervor al legitimarii, prin popularizarea ideii de „Uniune europeana' - strans legat de cel de „democratie'.

In plus sistemul de partide ramane tributar conditiilor de la nivel national, nefiind adaptat cerintelor europene. Ar trebui sa existe o legatura directa intre alegerile nationale si cele europene, iar acestea din urma sa reprezinte un apendice al primelor in situatia in care partidele ar avea aceeasi reprezentare la ambele niveluri; de asemenea, ar trebui sa existe o distinctie clara intre partidele guvernamentale, cele traditionale si cele de opozitie/protestatare, astfel incat alegatorii sa poata face distinctie intre opozitie si putere, dand nastere unui sistem competitional.

Procesul de socializare, prin rezervele de legitimitate pe care le pune la dispozitie si prin atitudinile prefabricate, invatate si preluate ca atare, ar putea constitui o solutie pentru absenteismul alegatorilor europeni. Cat priveste explicarea beneficiilor procesului democratic, in Uniune sau oriunde, ea face parte din „proiectul educarii maselor', de care vorbea Ortega Y Gasset, proces ce presupune atat timp cat si elite dispuse sa si-l asume.