Forta politica si influenta politica
Prin forta politica se poate intelege capacitatea puterii de a folosi in mod corespunzator si la momentul potrivit, mijloacele de care dispune. Experienta istorica arata ca, diferite puteri politice, desi dispuneau de toate mijloacele adecvate nu au avut capacitatea de a le folosi, sau de a le folosi corespunzator.
Fara indoiala, in manifestarea ei sociala, puterea este o 'forta latenta'. Altfel spus, forta este 'puterea in actiu 222j97c ne'. Intrucat 'puterea simbolizeaza forta' ce poate fi aplicata in orice situatie sociala, rezulta ca puterea nu este nici forta si nici autoritate, dar ea conditioneaza existenta ambelor fenomene. Prin urmare, puterea este abilitatea de a folosi forta nu folosirea reala a acesteia. Din aceasta perspectiva se poate afirma ca puterea este capacitatea de a introduce forta intr-o anumita situatie.
Exista situatii in care unii politologi identifica puterea (politica) cu forta (politica), considerand ca forta ar fi o componenta, o ipostaza a puterii. Spre exemplu, in unele doctrine politice puterea este identificata cu forta lor, aceasta din urma fiind redusa la forta militara.
De aceea, trebuie subliniat ca forta politica trebuie sa dispuna de o multitudine de mijloace politice, economice, militare, diplomatice, culturale etc., accentul trebuind sa cada pe mijloacele de convingere, pe utilizarea adecvata a tuturor mijloacelor.
In stransa legatura cu forta politica se manifesta influenta politica. Termenul 'influenta' (lat. 'influere - a curge, a penetra, a se strecura in') semnifica o actiune pe care o persoana, un grup, o institutie o exercita asupra alteia (altora), modificandu-i(-le) starea, comportarea fata de cea anterioara. Multi politologi identifica influenta cu puterea, concep influenta ca fiind o componenta principala a puterii. De exemplu, H.A. Simon considera conceptele de influenta si de putere drept sinonime, K.I. Friederich afirma ca influenta este o putere indirecta si nestructurata. In acelasi timp, H.D. Lasswell pune conceptul de influenta la baza stiintei politice, afirmand ca studiul politicii reprezinta de fapt studiul influentei. Totusi, in lucrarea 'Power and Society', scrisa impreuna cu A. Kaplan, Lasswell recunoaste ca de fapt 'conceptul de influenta se refera mai mult la valori politice decat la putere'. Prin urmare, influenta politica reprezinta un complex de actiuni politice, intreprinse mai mult sau mai putin deliberat, pentru a forma sau a modifica comportamentele politice ale unor indivizi, grupuri s.a.
Asadar, influenta reprezinta un mijloc de a extinde, argumenta sau a obtine consimtamantul fata de puterea existenta, ea neputand fi identificata cu puterea insasi. Influenta este insotitorul firesc al puterii, mijlocul sau normal de actiune, un substitut sau efect al puterii, dar nu puterea insasi.
Conceputa ca o relatie intre persoane, intre grupuri de indivizi, prin care cel care exercita influenta reuseste sa determine din partea celor influentati o comportare dorita de primul, influenta politica se manifesta in complexul unor interese si relatii de grup pentru putere prin recurgerea la diferite mijloace economice, politice si psihologice, vizand cucerirea sau mentinerea puterii politice.
Acceptiile cele mai frecvente oferite de autorii care abordeaza problematica influentei politice (dintre care le mentionam pe cele ale lui R. Bierstedt) considera influenta ca pe o actiune de deviere (fara constrangere) de la tipul prevazut de comportament al unui individ sau mecanism politic. 'Influenta - afirma autorul mentionat - poate fi mai importanta decat puterea, dar este ineficace daca nu este transformata in putere'. Un alt autor, Parsons Talcott, apreciaza ca influenta poate fi definita ca un mecanism generalizat de convingere.
Intrucat influenta politica se exercita, in principal, prin intermediul puterii, ea reprezinta un complex de interese si relatii angajate in lupta pentru puterea politica.
In stransa legatura cu puterea politica, autoritatea politica si legitimitatea politica se mai afla si prestigiul politic. Sintagma 'prestigiu politic' desemneaza o apreciere pozitiva de care se bucura o persoana, un organism politic, un grup in virtutea valorilor si actiunilor promovate. Fiind strans legat de sistemul de valori acceptat si promovat intr-o anumita etapa istorica, prestigiul politic este definit ca influenta exercitata, ca o ipostaza a autoritatii unei persoane, in care precumpanitoare sunt elementele de ordin moral, afectiv, si nu puterea si mijloacele de influentare.
Desi puterea politica si prestigiul politic nu coincid, ci se manifesta direct, totusi, prin faptul ca uneori prestigiul este legat de putere, unele grupuri puternice actioneaza pentru a deveni prestigioase, iar altele prestigioase, pentru a deveni puternice.
Chiar atunci cand actiunile de influentare din partea puterii vizeaza modificarea comportamentului obiectului influentei, prestigiul nu apare decat accidental ca fiind legat de putere.
Totusi, prestigiul politic desemneaza si o apreciere pozitiva a puterii in raport direct cu sistemul de valori promovat de aceasta.
Intre putere si prestigiul politic exista si o relatie directa, in sensul ca forta puterii este cu atat mai mare cu cat se bucura de un prestigiu sporit. In mod cert insa, nu in toate cazurile, prestigiul confera in mod automat si forta.
Exercitarea democratica a puterii politice ramane o problema esentiala ale carei mecanisme trebuie mai profund cunoscute pentru a determina sa actioneze cat mai bine in interesul societatii.
Prin urmare, referindu-se cu deosebire la calitati strict individuale, el, prestigiul, nu trebuie confundat cu puterea si nici cu autoritatea politica, pentru ca prestigiul nu poate fi, in nici un caz, suficient pentru a crea putere, el fiind numai un insotitor firesc al puterii. 'In genere, prestigiul - scria Petre Andrei - este lipsit de temeiul rational al superioritatii. Cel ce are numai prestigiu nu este considerat ca o putere obiectiva, supraindividuala, ci are numai o superioritate momentana careia i se supune cineva usor, dar care se poate desface tot asa de repede'[1]).
Constituind o problema centrala a sistemului politic, puterea politica are capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor, acest lucru fiind insa conditionat de caracterul democratic, inaintat, al elementelor cu care opereaza.
|
