GRUPURILOR DE PRESIUNE
Grupurile de presiune sunt grupuri sociale cu un grad variabil de formalitate, care cautã sã.
promoveze si/sau sã apere interesele speci- fîce ale membrilor lor, prin exercitarea unei presiuni
asupra puterii politice sau asupra administratiei. Ele intrã în interactiune cu institutiile statului si cu
partidele po1itice, dar nu participã direct la cucerirea sau exercitarea puterii, ci actioneazã asupra
acesteia, o influenteazã, rãmânând însã exterioare ei. Grupul de presiune actioneazã din interese
proprii s chiar dacã se declarã nepolitic, este angajat politic, de vreme ce "adoptã. o anume politicã
pentru un anume interes sau o anume conduitã politicã".
Fenomenul politic al pressing-ului a devenit obiect de studiu dupã cel de-al doilea rãzboi
mondial, mai întâi în S.U.A., spatiu unde s-a manifestat organizat pentru prima datã; dar el pare sã.
fie mult mai vechi decât studiul lui, aceastã activitate fiind tipicã societãtilor struc-turate po1itic.
În opinia lui Jean Meynaud , orice grup de interes (grup social cu interese specifice) se poate
transforma în grup de presiune 353c25d în momentulcândutilizeazã,îndirectiaaparatuluiguvemamentalsaua
parlamentului, presiunea pentru a face sã triumfe aspiratiile si reven-
21 Ibidem, p. 120.
22 Ovidiu Trãsnea, Probleme de sociologie politicã, Edimra Politicã, Bucuresti,
ssJeanMeynaud, Les groupes de pression, PUF,
dicãrile sale. În sociologia po1iticã, acceptiunea termenului este mai restrânsã, grupul de presiune
flind acela care cautã sã-si valorifice interesele în raport cu puterea politicã.
Deoarece, în prezent, grupurile de presiune reprezintã un fenomen foarte extins, cu implicatii în
viata social-politicã. a tãrilor, întrucât sunt astfel organizate încât sã-si sporeascã la maximum
influenta asupra cenlrelor de decizie si sunt capabile sã- si adapteze tactica la structura sistemului
po1itic existent în fiecare tarã, ele se înscriu în sistemul po1itic prin actiunea de pressing si
consecintele acesteia asupra procesului decizional.
Maurice Duverger clasificã grupurile de presiune dupã. mai multe criterii: mãrime, structurã,
naturã, scop, tehnici folosite, deose-bind:
- grupul de presiune partial, care este organizatia ce are si alte ratiuni de a exista decât
actiunea de pressing politic, dar care poate fî pusã în situatia de a utiliza presiunea politicã, la un
moment dat în activitatea sa, de grupul de presiune exclusiv, care actioneazã doar în domeniul
politic sj face presiune asupra puterii (lobby-ul);
-grupul de presiune intern, care actioneazã într-o anume societate, servind interesele
membrilor sãi, integrati în respectiva societate, de grupul de presiune strâin, care intervine îri
viata politicã intemã a altor tãri, servind intereselor unor persoane, grupuri, natiuni strãine (petrolisti
texani ce inf1uenteazã, spre exemplu, pu-terea po1iticã din Arabia Sauditã);
- grupul de presiune de masâ, care urmãreste sã grupeze un numãr cât mai mare de membri,
deoarece astfel Îsi sporeste sanse1e de a-si atin ge obiectivul (sindicate muncitoresti, organizatii
femi- niste), de grupul de presiune de cadre, care îsi asigurã eficienta prin atragerea unor membri
marcanti prin functie, bogãtie, prestigiu; în prezent, marea majoritate a grupurilor de presiune se
sprijinã pe sau sprijinã diferite elite;
-grupul de presiune directã, care actioneazã la nivelul orga-nismelor puterii (ministere,
parlament, înalti functionari), de cel de presiune indirectã, care actioneazã la nivelul populatiei, a
opiniei publice, pe care o sensibi1izeazã penlru ca atitudinea acesteia sã influenteze puterea;
24 Maurice Duverger, Sociologie politique, ed. cit.
- grupul de presiune profesional, care reuneste membri dupã ocupatia lor similarã, de
grupui neprofesional, care este constituit în jurul unui scop particular (dezarmare, pace, protejarea
mediului) sau a1 unui statut (fosti combatanti, tineret, pensionari).
O clasifîcare fermã a grupurilor de presiune este practic imposi-bilã., deoarece ele au, la ora
actualã., o organizare multiformã, sunt în continuã dezvoltare, actioneazã la orice nivel de
manifestare a pu-terii, în forme foarte diferite si cu mijloace din cele mai neasteptate.
Amploarea si diversitatea actualã a grupurilor de presiune s-ar datora, în opinia lui Yves Mdny
stadiului de dezvoltare ss gradului de complexitate ale societãtilor contemporane, naturii si
functionãrii institutiilor autoritãtii statale si credibilitãtii în scãdere a partidelor politice si
parlamentarilor.
Dat fiind faptul cã în definirea si clasific area grupurilor de pre-siune importantã nu este
Structura lor, ci sensul presiunii, determinat de natura socialã si de interesele grupului, precum ss de
tehnica pre-siunii, ca tacticã sau mijloc specific de actiune politicã, vom delimi-ta douã tipuri mari
de grupuri de presiune: profesionale si cu vocatie ideologicã.
Organizatiile profesionale urmãresc obtinerea de avantaje mate-riale pentru aderentii lor sau
protejarea situatiilor deja obtinute, pen-tru cresterea bunãstãrii grupului reprezentat (sindicate,
corporatii profesionale, asociatii de productie, camere de comert, asociatii ale consumatorilor).
Organizatiile cu vocatie id eologicâ ale unuia sau mai multor grupuri sociale au ca scop apãrarea
pozitiilor politice, spirituale sau mora1e (apãrarea drepturilor omului, lupta împotriva poluãrii,
protectia animalelor); dar nici aceastã delimitare nu este fermã, o organizatie profesionalã putând, la
un moment dat, sã. pro-moveze idei, va1ori sau vocatii id eologice.
Presiunea se poate exercita asupra legislativului, a executivului sau a administratiei; în
societãtile avansate, tendinta este catintapre-siunilor sã se deplaseze spre executiv, acolo unde sunt
posibile con-tacte numeroase si constante între administratie si grupurile de pre-siune. Administratia
publicã nu poate rãmâne inertã la actiunea grupur ilor: ea cautã ori sã le interzicã (în Franta, Ita1ia
),orisãle
25 Yves Msny, op. cit.
atenueze influenta, reglementându- le acti unea, integrându-le proce-sului deciziona1 (în S.U.A.,
Germania).
În ceea ce priveste tehnicile si mijloacele de actiune folosite de grupurile de presiune,
evidentiem cã ele sunt foarte diverse si nespecifice: de la presiune, sub forma memoriilor,
documentatiil or, petitiilor si amenintarea cu greva sau boicotul, la santaj (în urma contributiilor si
subscriptiilor bãnesti), mitã, coruperea functio-narilor, sabotarea actiunii guvernamentale (refuzul
cooperãrii sau al plãtii impozitelor), si pânã la actiune directã (recurs 1a. fortã, violentã, greve,
manifestatii de masã, dezorganizarea serviciilor, greva foamei) si manipulare (prin propagandã,
dezinformare).
Efîcacitatea grupurilor de presiune depinde de factori extemi, gradul de democratizare si de
civilizatie al societãt stabilitatea
, ,ii,
politicã, dar ss de factori intemi, numãrul membrilor sãi, organizarea lor, calitatea cond ucãtorilor,
amploarea retelei de relatii de care dis-pun sau pe care si-o pot constitui, specialistii la care fac apel
pentru actiunea de pressing.
Specialiste prin excelentã în pressing sunt lobby-urile, acele birouri tehnice specializate care,
fãrã a se preocupa de orientarea politicã sau socialã a celor ce le folosesc, intervin pe lângã
parlament, administratie sau guvern, fîind simple mijloace de actiune ale grupurilor de presiune. Ele
îsi închiriazã serviciile, în schimbul plã.tii, similar consilierilor flscali sau juridici. Adevãrata
presiune vine însã de 1a. cel care utilizeazã lobby-urile si nu de la lobby-ul însusi.
Specialisti în pressing, lobby-stii, sunt, concomitent, specialisti ai informatiei, pe care trebuie sã
o stãpâneascã perfect pentru a o putea folosi în interesul grupului de presiune pe care îl servesc.
Termenul de lobby a fost utilizat pentru prima datã în S.U.A. si initial însemna "culoar, hol" (de
la holurile Congresului american, locul unde actionau lobby-stii, intervenind pe lângã oamenii
politici sau înaltii functionari). Din lobby-uri fac parte deseori fosti parla mentari, juristi, avocati.
Ofîcinele de propagandã, organismele de informare si presa joacã si ele un rol în activitatea
grupurilor de presiune. Pentru unele dintre ele, scopul comercial, profitul material sunt secundare,
activitatea lor vizând în primul rând exercitarea presiunii asupra puterii politice, guvemului sau
opiniei publice. În acest caz, ele pot fî mijloace de
expresie ale unor grupuri determinate (ziarele sindicale, organele de presã ale unui partid) sau îsi
disimu leazã dependenta, pretinzându-se autonome, independente (presa de industrie, finantatã de
marii indus-tjasj). În general însã, ziarele sunt, concomitent, industrie de presã (cu scopul de a
vinde info rmatie) si presã de industrie (proprietarii lor doresc sã. obtinã profît si fac totodatã
presiune politicã). Ele exercitã. o presiune indirectã asupra publicului, pentru ca atitudinea acestuia
sã-i inf1uenteze pe guvemanti, teoretic sensibili si atenti la opinia publicã.
Într-o lume ce nu mai poate fi conceputâ fãrã comunicare rapidã si largã ssi care, ca atare, a
devenit mai unitarã prin receptarea aproape concomitentã a acelorasi evenimente, mass media joacã
un rol deosebit în transmiterea informatiilor si chiar în valorificarea lor. Societatea contemporanã
este o societate a informatiei generalizate si cvasiuniversale.
În anii '40 a apãrut ideea cã mass media este a patra putere în stat, neapãrat aliatã a democratiei.
Dar, cel ce difuzeazã o informatie este implicit un instructor, un educator, deoarece simpla ei
selectare, fãrã interventia tehnicilor de persuasiune sau orientare, are o semnificatie si, ca atare,
vehicularea ei, lansarea ei în circuitul informational îi conferã va1oare si putere de impact.
Mass media este mijloc de expresie si, concomitent, mijloc de influentare si posibil mijloc de
presiune. Pentru unii cercetãtori, ea actioneazã în sensul uniformizãrii si conformismului, pentru
altii, în cel al diversitãtii ssi contestãrii. Explozia mass media a condus la dez-voltarea si
împãmântenirea unor tehnici de persuasiune, prin inter- mediul cãrora ea poate deveni instrument de
manipulare, astfel cã Malek o defîneste ca "subconstientul noslru colectiv cel mai deter-minant".
Dupã Herbert Marcuse, "tehnicile de comunicare de masã sunt instrumente de manipulare,
supuse ordinelor marilor interese, private sau de stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinte
iluzorii sau artificiale, cu scopul nemãrturisit de a dinamiza productia materialã în societatea de
consum". Informatia permanentã prin mass media îl copleseste pe individ, care se lasã impresionat
si influenst, fãrã
Chebel Malek, La formation de l'identits politique, PUF, Paris, 1986, p. 133.
27 Hesbest Marcuse, Medias et Socistss, ed. a V-a, Montchrestien, Paris, 1990, p. 613.
mãcar sã fie constient de acest proces. Supraabundenta informa-tionalã, departe de a întãri si
avertiza individul, î1 paralizeazã, creeazã în jurul lui un fel de halou informational din care nu stie
ce sã selecteze, sã valorifice mai întâi.
Unii cercetã.tori vorbesc de apropiata "societate de comunicare", în care oricine va putea accede
la orice, oriunde, oricum si oricând, altii prevãd sfârsitu1 vietii private ss al libertãtii individuale. Se
vor-beste din ce în ce mai mult despre explozia comunicãrii, despre diversitatea sporitã a formelor
de comunicare si de impactul mass media asupra individului prin informare ss dezinformare. Penlru
cã orice informatie deformatã, trunchiatã, orientatã devine dezinfor-mare, care presupune intentia de
a înse1a sau de a exersa o influentã asupra celorlalti prin intermediul semnelor, simbolurilor sau
ima-ginilor.
În epoca contemporanã, impactul mass media este inevitabil, iar controlul ei mai dificil, motiv
pentru care grup urile de presiune o folosesc, direct sau indirect, penlru a-si atinge propriile scopuri.
La ora actualã, este un fapt acceptat ca grupurile de presiune sã- si urmãreascã interesele.
Problema care se pune este ca actiunea lor sã nu fie clandestinã, ci publicã, pentru cã, potrivit unei
idei dragi anglo-saxonilor, o actiune cunoscutã înceteazã sã mai fie periculoasã. Altfel existã riscul
ca institutiile reprezentative sã disimuleze jocul fortelor reale ce actioneazã în societate, respectiv al
acelor grupuri de presiune care ajung sã dispunã de putere de decizie în spatele paravanului
institutiilor oficiale.
|
