IDEI ALE UNITATII EUROPENE DIN ANTICHITATE PANA LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL
Pacea europeana s-a manifestat ca idee in stransa corelatie cu ideea unitatii europene, idee vizand constituirea unor federatii sau chiar a unui stat federal european.
Inca din antichitate, cetatile grecesti organizasera intre ele un sistem de rezolvare pasnic 525g61f 59; a diferendelor. Platon a fost primul ganditor care a sustinut ideea pacii prin organizarea de confederatii. In acea vreme, confederatia cetatilor grecesti dispunea de institutii religioase si politice comune, forumul de solutionare a diferendelor dintre cetati constituindu-l Consiliul amfictionilor. Arbitrajul, ca o modalitate de reglementare pasnica a diferendelor si in zilele noastre a fost practicat intre cetatile grecesti.
In epoca
romana, datorita prevalentei pornirilor razboinice, de
cucerire, a fost parasita ideea de arbitraj, romanii neconcepand
ideea solutionarii in alt mod decat prin razboi a diferendelor
dintre ei si popoarele considerate “barbare”. “Pax romana” –
aspiratia Romei – avea in vedere unificarea intregii
Ideile generoase ale crestinismului au oferit temeiul reluarii propunerilor de solutionare pasnica a diferendelor in spiritul religiei crestine si de organizare a unor institutii care sa permita mentinerea pacii in conditiile cand aceasta era amenintata. In aceasta perioada, papii au servit adeseori de arbitru in litigiile dintre diversi suverani, cel mai celebru caz de arbitraj fiind arbitrajul Papei Alexandru al VI-lea in litigiul dintre Spania si Portugalia, care s-a soldat cu o impartire practica a lumii noi intre aceste doua mari puteri ale vremii.
In plan teoretic, apar numeroase proiecte de organizare a pacii . Francezul Pierre Dubois (Petrus de Bosco) a publicat in anii 1305-1307 cartea sa De recuperatione terrae sancte, in care propunea studierea posibilitatilor de realizare a unei republici crestine a tuturor domnitorilor crestini “pentru recucerirea pamantului sfant”. Aceasta forma de republica europeana urma sa aiba ca sef pe papa, iar ca instanta de judecata scaunul apostolic.
In 1462, George Podiebrad, regele Boemiei, inspirat de diplomatul Antonio Marini, elaboreaza un proiect de uniune a statelor europene, in scopul stavilirii pericolului otoman. In 1598, Albericus Gentilis propune si el un proiect de organizare a statelor pe baze juridice, iar in 1625 Hugo Grotius preconizeaza o asociatie internationala a principilor crestini.
Din
aceeasi perioada dateaza si un proiect foarte
indraznet de organizare internationala, elaborat de Emeric
Cruce, care sugera pentru prima oara includerea in asociatia
internationala a statelor a unor tari necrestine
(Turcia si
Dintre proiectele timpului respectiv se cuvine a se mentiona in mod deosebit proiectul elaborat de Maximilian Bethume, Duce de Sully, ministrul regelui Henric al IV-lea, in 1645, prin care se avansa ideea unitatii europene si a realizarii unei bune intelegeri intre catolici si protestanti .
In 1693, americanul William Pen, intemeietorul statului Pensylvania, emite ideea unui tribunal general pentru toate statele europene, care sa asigure solutionarea pasnica a disputelor.
Un entuziast aparator al ideii federaliste a fost, in secolul XVIII, Abatele Saint Pierre. El a elaborat, in 1713, un proiect de constituire a unei Ligi a celor 24 de state crestine, la care urma sa se alature si Turcia, implicand constituirea unui corp reprezentativ (Parlamentul) cu sediul la Utrecht – oras de care erau legate interese internationale ale acelui timp - limitarea fortelor armate la 6.000 de soldati pentru fiecare tara, precum si instituirea unui tribunal insarcinat cu judecarea eventualelor conflicte. Proiectul Abatelui Saint Pierre a fost transmis tuturor sefilor de state si oamenilor luminati ai timpului. Cu toate acestea, efectul sau a fost redus.
Filosoful german Immanuel Kant a elaborat, in 1795, un proiect de pace vesnica proiect care insuma principii valoroase, printre care renuntarea la forta, neamestecul si altele. Spre deosebire de ceilalti ganditori amintiti, care preconizau existenta unor armate, avand chiar efective limitate. Kant se pronunta categoric pentru desfiintarea armatelor permanente. El propunea , totodata, instituirea unei federatii de state, cu o constitutie republicana, garantata de anumite legi pozitive internationale, care sa serveasca drept indrumari la buna sa organizare.
In testamentul sau politic, Napoleon isi exprima increderea ca numai prin pace si convingere Europa va putea sa puna capat neintelegerilor si sa se transforme intr-un stat federal . “Am fost obligat a imblanzi Europa prin arme; astazi trebuie sa o convingem. Las fiului meu destula forta si simpatie pentru ca sa poata continua opera mea prin singurele arme ale unei diplomatii conciliatoare … Europa prin legaturi federale indisolubile… Invingator al Rusiei in 1812, problema pacii ar fi fost rezolvata pe 100 de ani”.
In secolul XIX
se remarca planul printului Adam Czartoriski, prezentat ministrului William Pitt, prin care
se sugera asigurarea pacii eterne printr-o inteleapta
repartitie intre state cu o populatie grupata din legatura
lor de sentimente si dupa interesele lor geografice si
economice. Proiectul avea in vedere elaborarea unui Cod al dreptului
international si garantarea aplicarii sale prin fortele
unite a doua state ponderatoare :
In 1821,
Joseph de Maestre, in lucrarea sa “Soirees de Sankt
Secolul XIX este, prin excelenta, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteste celebrele cuvinte : “Va veni ziua cand armele vor cadea din maini si bombele tunurilor vor fi inlocuite cu cuvantul si cu dreptul de vot universal al popoarelor … va veni o zi cand tunurile nu se vor mai vedea decat prin muzee, si lumea se va mira ca au fost vreodata cu putinta … Si va veni ziua cand vom vedea doua grupari uriase : Statele Unite ale Europei si Statele Unite ale Americii dandu-si mana prieteneasca peste ocean …”
In 1878, juristul elvetian Johann Kaspar Bluntshcli avanseaza ideea unei confederatii statelor europene, condusa de un consiliu federal cuprinzand delegati ai tuturor statelor europene si un Senat, insumand delegatii parlamentare din partea tuturor statelor membre ale confederatiei. Proiectul sau urma sa fie garantat printr-o codificare a dreptului international.
Din aceeasi perioada se pot mentiona proiectul scriitorului Godin (1883), proiectul lui Frederich Passy si Randal Cremer pentru crearea unei Uniuni Interparlamentare (1888), proiectul lui Francois Crispy (sfarsitul secolului XIX), discutiile purtate in cadrul celor doua Conferinte de la Haga (1899, 1907) s.a.
|
