IMAGINI ALE PUTERII

IMAGINI ALE PUTERII

Ca o "microfizica a puterii" a existat īnainte de integrarea institutionala a relatiilor de putere īn forma de organizare politica numita "stat" se poate deduce din rolul pe care relatiile de rudenie si de alianta l-au avut īn asigurarea si perpetuar 21221d31v ea comunitatilor umane primitive. Coeziunea interna, functionarea si securitatea externa a acestora nu puteau fi asigurate fara ordine, organizare si ierarhie sociala. Īnainte ca puterea politica sa ne institutionalizeze si sa se autonomizeze de celelalte tipuri de putere si de purtatorii materiali ai acestora, societatile arhaice au suplinit mecanismele acesteia prin crearea altor forme de autoritate si legitimitate care sa asigure echilibrul hemeostatic al comunitatilor respective.

Caracterul transcendent al puterii s-a impus omului primitiv ca un dincolo de orizontul concret si imediat al vietii sale comunitare. El nu a putut sa perceapa si sa īnteleaga formele sociale de viata care izvorau nemijlocit din structurile vietii comunitare ca urmare a pulsiunilor spre actiunea nemijlocita pentru satisfacerea nevoilor interne si externe ale grupului sau. Concepānd aceste forme ca pe ceva dat, independent de actiunea lui asupra naturii si asupra lui īnsusi, īn procesul evolutiv al speciei spre forme tot mai complexe de viata, omul arhaic si-a faurit destul de repede un aparat explicativ al locului si rolului sau īn lume prin proiectia esentei sale īn afara vietii lui. Mai concret: imaginea ideala a conditiei si a naturii sale de fiinta sociala omul a proiectat-o īntr-o lume a esentelor atemporale a primelor divinitati care reprezentau tot atātea forte capabile sa-i īndrume si sa-i protejeze interesele sale.

Pentru oricine studiaza, īn devenirea lor, formele comunicarii sociale, īsi da seama ca acestea sunt rezultatele unor procese evolutive de sute de mii sau milioane de ani. Interdependenta sau comunicarea dintre aceste forme s-a materializat īn structuri sociale ale carei origini omul nu si le poate explica si le-a proiectat īn afara lui.

Imaginatia mitica a conferit politicii o obārsie cosmica, fapt atestat īn genealogia unor personaje si institutii politice fundamentale, din Orientul antic, de pilda. Din iubirea zeitei-mama Imamuri cu nimfele vazduhului au aparut pamāntul Japoniei si familia imperiala, considerate sacre de atunci īncoace. Īn alcatuirea fizica a regelui din India antica sunt prezente cele mai nobile particule ale Universului; īn persoana faraonilor coexista cele doua principii: Maat si Ka, principiul iubirii si principiul rational al Universului. Īn China, īmparatul este Fiul Cerului; īn Babilon, regele este fratele sau sora Zeului. Ca si faraonii, "regii casi sunt nascuti din soare, iar sotiile lor sunt descendente ale lunii; īn plus, ei sunt identici cu tatal lor, un soare prezent pe pamānt, un zeu īntrupat. Ei sunt singurii suverani din toata America precolumbiana, care detin nu numai toate puterile civile, militare si religioase, dar care domina si cultural"¹. Īn epopeile indiene Mahabharata si Ramayana, originea solara a lui Rama, regele, el īnsusi fiu de rege, este evidentiata prin imaginile extrem de plastice ale unei nunti cosmice. Rama s-a nascut din soare si este un erou īntemeietor pentru ca vechile divinitati l-au creat dintr-o particula speciala a zeului suprem. El s-a casatorit cu printesa de sānge regal - Sita (brazda) - care simbolizeaza casatoria dintre rege si pamānt, dintre regat si fertilitate.

Din principiile fondatoare ale Cosmosului īnsusi deriva originea cosmica a regilor si a institutiilor politice ca si principiile de legitimare ale ordinii politice. Īn cosmologia indiana, de exemplu, cosmosul este perceput ca o comunitate de comunitati, guvernata de legea universala a iubirii, Rta. Comunitatea umana, nefiind decāt o parte a Marelui Tot, este guvernata de Kharma si Dharma, legea destinului si legea datoriei morale, derivate din Rta. Datoria regelui este de a descoperi si de a sti sa aplice modalitatile de actiune ale acestor legi la nivelul comunitatii de care depinde si fericirea supusilor sai si care este, mutatis-mutandis, sarcina lui esentiala. De aici deriva si sāmburele teoriilor contractualiste, de la baza aparitiei statului si societatii, īntemeiate pe o legitimitate teocratica a puterii.

NOTE

1. Jean Paul Roux, Regele. Mituri si simboluri, Bucuresti, Editura Meridiane, 1998, p. 96.