IMPLICAREA POLITICA
Oportunitatea implicarii politice a indivizilor, ca si formele de implicare politica necesita o expunere detaliata. Mai intii insa trebuie oferita o definitie a cuvintului 'politica', cuvint folosit de multe ori in mod neadecvat. Definitia este luata din cartea 'Dictionar Politic-Institutiile democratiei si cultura civica' aparuta la Editura Academiei Romane in 1993 sub semnatura lui Sergiu Tamas. Definitia politicii in viziunea acestui autor este urmatoarea:
'1.Activitate de guvernare a societatii prin decizii ce se refera la directionarea dezvoltarii spre anumite obiective, mobilizarea si alocarea resurselor necesare, asigurarea stabilitatii sociale, promovarea schimbarii si inovarii, reglementarea raporturilor unui stat cu mediul international. Politica este rezultatul convietuirii oamenilor si al faptului ca resursele disponibile pentru a satisface nevoile si dorintele lor sint limitate. In consecinta sint necesare decizii cu privire la modul de alocare autoritara a valorilor in societate(David Easton)si diviziunea activitatilor intre cei ce decid si cei ce executa; 2.Intr-o interpretare mai larga, actul politic este activitatea legata de exercitarea puterii(H.Laswell). Functionarea puterii instituite in toate formele de organizare umana se exprima prin acte de decizie,produsul acestora fiind 'politicile' ce urmeaza sa se execute la nivelul guvernarii societatii, conducerii intreprinderilor economice si financiare, functionarii unui partid, sindicat sau alta organizatie (culturala, religioasa,etc.). Aristotel califica omul drept 'animal politic'. Politica are implicatii pentru fiecar 222h74c e cetatean, fie ca participa sau nu la procesul politic propriu-zis, intrucit prin activitatile pe care le desfasoara, dincolo de limitele vietii private, oamenii rezolva problemele publice cu care se confrunta, prin decizii care au in vedere trecerea de la ceea ce este, la ceea ce ar trebui sa fie. In societatea contemporana, politica este realizata din ce in ce mai putin de persoane aduse pe primul plan al vietii publice datorita ereditatii sau bunastarii materiale, locul lor fiind luat de profesionisti. Joseph Schumpeter (Capitalisme, socialisme et democratie, 1967) sublinia ca specializarea si profesionalizarea activitatii politice au facut ca 'politica sa devina inevitabil o cariera', iar 'profesiunea politica dezvolta interese autonome'. Factorii care au contribuit la aceasta schimbare sint numerosi: aparitia parlamentelor, intensificarea 'concurentei politice' pentru cistigarea de voturi din partea populatiei, obtinerea si exercitarea puterii ca miza politica. In acest context, oamenii politici sint angajati intr-o activitate din ce in ce mai specializata care cere o instruire metodica in vederea stapinirii regulilor jocului politic. Ca si managerii intreprinderilor economice,oamenii politici cauta sa se remarce prin competenta si abilitate. Competenta este intarita prin practica parlamentara, exercitarea functiilor guvernamentale si cunoasterea detaliilor ascunse ale vietii politice. Max Weber remarca ca in acest proces unii traiesc 'pentru politica', iar altii 'din politica', subliniind ca ultimii sint profesionisti care fac 'cariera politica' urmarind o remunerare materiala si simbolica; 3.In sens peiorativ,activitatea unei persoane care urmareste, prin actiunile sale, satisfacerea unor interese proprii.'
OPORTUNITATEA SI FORMELE IMPLICARII POLITICE
Viata oricarui individ care traieste pe aceasta planeta este influentata de decizii politice si asta indiferent de zona geografica in care traieste individul respectiv. Mediul politic are o caracteristica speciala, aceea ca poate fi schimbat in mod repetat de catre indivizii care traiesc in el,in asa fel incit sa le ofere acestora conditii cit mai bune de viata. De aici decurge necesitatea implicarii in viata politica a tuturor indivizilor, altfel mediul politic va fi modelat dupa dorintele unui numar restrins de indivizi, care isi vor urmari in principal propriile interese. Omul, la fel ca oricare alt animal,trebuie sa se adapteze la mediu in vederea supravietuirii sale si a descendentilor sai, in consecinta fiecare om va adopta fata de mediul politic (reprezentat de institutiile si persoanele care iau decizii politice) in care traieste, reactia de adaptare care i se pare lui cea mai potrivita (eficienta). Un individ poate avea fata de sistemul politic in vigoare in zona geografica in care traieste o reactie de acceptare sau una de respingere. In situatia in care accepta sistemul politic respectiv, poate decide sa participe direct la luarea deciziilor politice si in acest caz se inscrie in unul din partidele politice existente. Acest lucru ii va permite sa participe in mod nemijlocit la definirea politicilor in diverse domenii ale partidului respectiv, iar in situatia in care partidul ajunge la guvernare, individul poate accede la o functie de conducere, pozitie din care poate influenta decisiv viata comunitatii umane din care face parte. Dar,pe linga implicarea directa, un individ poate alege implicarea indirecta, prin participarea la scrutinul electoral pentru parlament si presedintie, situatie in care o data la patru ani are posibilitatea de a desemna citeva persoane care sa-i reprezinte interesele in forurile superioare de decizie ale tarii. In plus, un individ care prefera implicarea politica indirecta, mai poate sa se inscrie intr-un sindicat, care sa-i apere interesele profesionale si poate sa participe (chiar si numai d.p.d.v. financiar) la actiunile unor grupuri de presiune (grupuri de interese). Un grup de presiune (lobby) sustine, in perioada dintre scrutinurile electorale, diverse initiative in scopul influentarii reprezentantilor cu functie de decizie(parlamentari, membri ai Consiliilor Judetene,etc.), in asa fel incit acestia sa voteze in conformitate cu interesele grupului de presiune. Grupurile de presiune isi intensifica activitatea in perioada campaniilor electorale, incercind sa determine alegerea in forurile decizionale a cit mai multor persoane dispuse sa apere interesele grupurilor respective. Trebuie mentionat ca si organizatiile de tip civic,care spun ca reprezinta interesele societatii civile, sint tot grupuri de presiune. In sfirsit, exista multe persoane care sint de acord cu sistemul politic dar decid sa nu participe in nici un fel la viata politica. Un individ poate alege sa nu participe(sau sa nu mai participe niciodata, daca deja a participat o data) la votul pentru desemnarea reprezentantilor in forurile de decizie. Deasemenea poate decide sa nu se inscrie in nici un partid politic, sindicat sau sa nu sprijine nici un grup de presiune. Cei mai multi dintre indivizii care nu se implica in viata politica o fac din pura comoditate (acestia sint de fapt multumiti cu starea de fapt existenta) sau din convingerea ca actiunile lor nu au nici un rezultat. Sa luam acum situatia in care un individ nu accepta sistemul politic in vigoare in tara al carei cetatean este. Prima optiune ar fi schimbarea sistemului politic dupa cucerirea puterii politice prin intermediul unui scrutin electoral. Acest lucru presupune formarea unui nou partid politic,atragerea de membri si participarea la alegeri in cadrul sistemului politic deja existent. Fondatorii partidului National-Socialist din Germania interbelica au ales aceasta varianta. A doua optiune ar fi schimbarea sistemului politic dintr-o tara prin actiuni revolutionare. Acestea sint declansate de grupuri de persoane care cred ca pot institui un sistem politic mai eficient si mai drept decit cel existent, insa nu pot face acest lucru prin intermediul mecanismelor sistemului politic in vigoare. Istoria arata ca unele dintre aceste miscari revolutionare au fost de fapt declansate de niste grupuri de interese care au dorit sa cucereasca puterea pentru a-si apara si cultiva mai bine interesele proprii. A treia optiune este neparticiparea la viata politica a unui stat, deoarece statul este privit ca un instrument de opresiune a indivizilor. Refuzul declarat al implicarii directe sau indirecte a individului in viata politica a unui stat, din motivul expus mai sus, este o caracteristica a miscarii politice denumita 'Anarhism'. Anarhismul pune pe primul plan libertatea individului si sustine ca orice societate (de tip democratic sau nu) care are dreptul sa ia masuri coercitive asupra membrilor sai in cazul in care acestia nu se supun unor prevederi legale in vigoare( de exemplu refuza sa plateasca impozite), este in fapt o tiranie. Persoanele cu putere de decizie intr-un stat (la nivel local sau national) sint denumite 'terocrati'('terrocrats' in engleza). In sfirsit, a patra optiune pentru un individ nemultumit cu sistemul politic din tara in care traieste, este parasirea acelei tari si emigrarea intr-o tara unde este in vigoare un alt sistem politic sau acelasi sistem politic, care are insa rezultate mai bune.
10. 2 IMPLICAREA POLITICA A UNEI CATEGORII PROFESIONALE
Indivizii apartinind prin ocupatie unei anumite categorii profesionale isi pot sustine cel mai bine interesele de grup prin participarea la luarea deciziilor politice care au un impact direct asupra categoriei profesionale din care fac parte. Ei se pot constitui intr-un partid politic sau intr-un grup de presiune si pot face aliante (formale sau nu) cu partide sau grupuri de presiune care ii pot ajuta sa-si duca la indeplinire scopurile propuse. Scopurile urmarite de un partid politic sau grup de presiune al unei categorii profesionale sint in general legate strict de obtinerea unor avantaje pentru toti cei care fac parte din acea categorie profesionala. Aceste avantaje pot fi salarii mai mari (daca este vorba o categorie profesionala cum sint profesorii sau medicii, care sint platiti de la bugetul statului), reducere de taxe vamale(pentru comerciantii importatori de diferite produse, de ex. automobile), subventionarea unei activitati productive (siderurgie, agricultura), etc. Acordarea de avantaje (facilitati) unor anumite categorii profesionale care lucreaza intr-un domeniu sau altul este de competenta conducerii politice a unui stat, cea care a venit la putere propunind populatiei o anumita strategie de dezvoltare a acelui stat. Conducerea politica poate incuraja si subventiona dezvoltarea unei industrii strategice (de ex.statul francez a cumparat numai avioane de lupta produse de firma franceza Dassault) sau poate acorda facilitati fiscale firmelor care vor investi intr-un domeniu care va aduce in afara de locuri de munca si mari profituri financiare (de ex.firmele care vor investi in extragerea si transportul titeiului din zona Marii Caspice, vor primi facilitati de la guvernele din zona). Se poate obiecta ca interesele unei categorii profesionale vin in contradictie cu interesele alteia (importatorii de zahar nu vor avea interese comune cu producatorii autohtoni de zahar, de ex.) si acest lucru face dificila sarcina oricarui guvern. Acesta poate fi confruntat cu cereri simultane de acordare de avantaje din partea mai multor categorii profesionale si cum bugetul unei tari este limitat iar deficitul bugetar nu poate depasi un anumit prag,guvernul va trebui in mod necesar sa nedreptateasca unele categorii profesionale in favoarea altora. In proiectul de buget al unui guvern exista de la inceput niste domenii favorizate, care teoretic ar trebui sa primeasca fonduri egale cu un anumit procent din PIB (procentele sint diferite pentru fiecare din aceste domenii). Acestea sint (ordinea este arbitrara) : cultura, invatamintul, sanatatea, justitia, armata,p olitia si serviciile secrete. Procentul din PIB ramas dupa satisfacerea solicitarilor din partea acestor domenii este folosit pentru investitii de utilitate publica si pentru sprijinirea (subventionarea) altor domenii.
Este evident faptul ca subventionarea altor domenii decit cele prezentate mai sus nu se mai supune unor procente specificate in proiectul de buget si deci politicienii (guvernul in special, dar si primariile) sint liberi sa acorde facilitati financiare in cuantumuri pe care le decid ei. In acest moment intervin presiuni din partea unor sindicate, grupuri de interese, membri ai unor partide politice aflate la putere, oameni de afaceri, etc. Aceste presiuni impiedica guvernul sa ia niste decizii juste (pe care sa presupunem ca ar fi in stare sa le ia), luind in schimb decizii in favoarea gupurilor de presiune care reusesc sa-si sustina (uneori prin coruptie) cel mai bine interesele. Pentru ca o categorie profesionala sa poata sa-si sustina interesele in fata persoanelor cu putere de decizie in stat trebuie ca acea categorie profesionala sa-si alcatuiasca un grup de presiune bine organizat sau sa apeleze la un birou de lobby. In situatia in care nu alege nici una din aceste variante, ea va primi ca subventii ceea ce mai ramine dupa ce celelalte categorii profesionale si-au vazut indeplinite dorintele. Trebuie amintit ca banii care se dau de la bugetul de stat provin din impozitele platite de populatie si firme si din imprumuturile externe ale statului roman, care vor trebui rambursate tot de populatie. Impartirea banilor de la buget de catre guvernanti ar fi cumva nedreapta chiar si daca nu ar exista nici un fel de presiuni iar guvernantii ar da dovada de o mare inteligenta si de o gindire vizionara. Aceasta deoarece ei ar trebui oricum sa sprijine niste ramuri industriale (si categoriile profesionale care lucreaza in acestea) care sint de viitor (si care au piete de desfacere potentiale), in dauna unor ramuri industriale care sint depasite (si care nu mai gasesc piete de desfacere pentru produsele lor). Exista obiectia ca grupurile de presiune care au succes sint de vina pentru nedreptati flagrante, prin 'furtul' de resurse financiare de la categorii profesionale care nu au grupuri de presiune care sa le sprijine sau care au avut grupuri de presiune mai putin pricepute. Cu alte cuvinte, minerii ar fi primit subventii care altfel ar fi trebuit sa mearga la sanatate sau la cultura, etc. Rolul grupurilor de presiune in stabilirea proiectului de buget al unei tari este recunoscut (si acceptat as putea zice in toata lumea) si in aceasta situatie ar fi de dorit sa existe grupuri de presiune pentru toate categoriile profesionale. Problema cea mare este insa rolul exagerat pe care il au grupurile de presiune care reprezinta anumite categorii profesionale. Acestea fac ca guvernele sa ia decizii fundamental gresite in alocarea resurselor bugetare si fac ca intr-adevar sa para ca minerii se lupta cu profesorii pentru aceiasi bani (putini). Care categorie profesionala are cel mai eficient grup de presiune din Romania? Raspunsul este simplu. Cei care lucreaza in domeniul bancar. Desi acestia sint in numar mic, ei au reusit (folosind si metode ca imprumuturi cu dobinzi ridicole pentru politicieni, politisti, juristi, militari) sa ii determine pe guvernanti sa sustina de la bugetul de stat banci care ar fi trebuit de mult sa dea faliment din cauza incompetentei managerilor. Este cazul Bancorexului (si nu numai), sustinut cu mii de miliarde de lei de catre toate guvernele de dupa 1989 pentru ca rezultatul, falimentul, sa fie acelasi ca in situatia in care nu s-ar fi investit nici un leu. Sumele enorme de bani de la bugetul de stat cheltuite de guvernanti pentru sustinerea unor banci (dar si alte investitii proaste facute pe principii clientelare) sint de vina pentru starea actuala a societatii romanesti si nu faptul ca medicii, profesorii sau oamenii de cultura cer salarii mai mari. Categoriile profesionale mai sus amintite sint notorii pentru faptul ca nu au reusit, din cauza unor conflicte intre persoane din interiorul lor, sa constituie niste grupuri de presiune puternice, necesare pentru a-si apara interesele in mod eficient. Oricare ar fi forma de implicare politica aleasa de un individ, esential este ca aceasta implicare sa inceapa cit mai devreme si sa continue cit mai mult. Sistemul politic socotit in momentul de fata cel mai bun, democratia, nu permite un control adecvat al reprezentantilor alesi de cetateni in organismele de decizie. Acesti reprezentanti devin cu timpul experti in discursuri pline cu promisiuni si in manevre de culise. Ei nu evolueaza insa si din punct de vedere intelectual si moral, lucru care le-ar permite sa isi indeplineasca cu succes sarcina care le-a fost incredintata de alegatori, aceea de a imbunatati prin decizii intelepte conditiile de viata ale cetatenilor. In plus, perioada de patru ani existenta de obicei intre doua alegeri este mult prea mare, nepermitind cetatenilor sa sanctioneze prin vot o guvernare care se dovedeste incompetenta de la inceputul mandatului sau. Societatea umana va evolua doar daca la conducerea politica va participa in mod permanent un numar cit mai mare de indivizi care sa asigure o dezbatere de idei generatoare de solutii, in asa fel incit sa poata exista oricind o alternativa reala la o guvernare care isi dovedeste neputinta, si nu o alternativa de forma, prin rotirea nesfirsita la conducere a citorva partide politice.
|
