INFLUENTA
În destule cazuri, influenta si puterea sunt folosite ca sinonime. TOtUȘ s, cei doi termeni
trebuie considerati ca fâind distincti, căci există deosebiri evidente între aplicarea puterii si
exercitarea influentei. Cel mai adesea, într-o relatie de putere, cei care o suportă (sau care trebuie să
se supună) îsi schimbâ vointa, dar nu si preferintele. Ei procedează asa pentru că rezistenta a
devenit mai scumpă, prohibitivă sau chiar imposibilă. "Exercitarea influentei de 515g65f termină o schimbare
autentică a preferintelor" . Puterea persua -sivâ, sistemul propagandei unui anumit regim nu
produc efecte prea durabile, pe când influenta poate schimba convingerile si, cum am spus,
preferintele. Totusi, puterea persuasivă seamănă cel mai mult cu inf1uenta deoarece amândouă se
bazează pe valori si sent imente, însă diferenta constă în profunzimea efectelor lor; persuasiunea
interzice preferintele supusilor, fârâ a Ie schintba. "Diferenta dintre persuasiune si inf1uentă e ste
analogă cu diferenta dintre propaga ndă si educatie"
In mod similar cu
grupările sociale cele mai diverse. Ea este un mijloc de a extinde, de a argumenta sau de a obtine
consimtirea fată de acele puteri; influenta are însă caracter reciproc,
Amitai Etzioni, The Active Society, p. 321
Amitai Etzioni, Power, Influence and Authority, în: Marvin E. Olsen, Martin N. Marger
(eds.), Power in Modern Societies, p. 27.
Ibidem.
producând efecte dorite de diferite grupări sau indivizi asupra pu-terii si invers. Se pot
distinge forme de influentă, după natura si sco-purile grupului care o exercită. Ca fenomen social,
inf1uenta poate fi personală sau impersonală, ea poate apărea în relatiile interpersonale sau ierarhice
si întrucât aceleasi persoane pot fâ, în acelasi timp, inf1uentate, exercitând, la rândul lor, influentă,
ea este, de asemenea, intercursivâ. Dar, în toate aceste cazuri, influenta se realizează în absenta
constrângerii, a folosirii fortei , prin convingere; în acest sens, influenta poate fi defânită ca un
"mecanism generalizat de convingere" . Din faptul puterii decurge un caz special de exercitare a
influentei; ea este procesul influentării cu ajutorul (real sau numai posibil) unor constrângeri în caz
de nesupunere. Interesul pentru studierea influentei izvorăste din conceperea ei ca o variabilâ
fundamentalâ care poate interveni în mecanismul luârii deciziilor. În acest sens, influenta este
pentru studiul luării deciziilor ceea ce este forta pentru studiul miscării - o explicatie geneticâ
pen-tru fenomenele fundamentale, observabile; influenta ar trebui "să fâe capabilă să modifâce
sistemul de prioritate în cadrul colectivitătii"
Cele mai frecvente acceptii ale termenului "influentă" o consideră ca pe actiunea de deviere
(în absenta constrângerii) de la tipul pre-văzut de comportament al unui individ sau mecanism
social: "ceea ce s-a întâmplat între previziunea initială si nerealizarea observată a ei, se va încadra
în definitia generală a influentei" . Influenta poate fâ observată, de exemplu, în faptul că grupurile
de interes încearcă să- i convingă pe cei care detin autoritatea în colectivitatea relevantă (adică cei
care pot lua decizii obligatorii pentru acea comunitate) "că ei vor angaja, într-adevăr, colectivitatea
în politica pe care o doresc detinătorii de inf1uentă. In termenii nostri (ai lui Parsons - n.ns.),
aceasta înseamnă să convingi pe cei care iau deciziile să foloseascâ si, prin urmare, «să cheltuiască»
o parte din puterea lor în scopul respectiv" . Cheltuirea de putere, observă Parsons, la fel ca si chel-
Desi, nu în absenta presupunerii fortei; uneori, destul de frecvent, influenta este realizată
datorită temerii că în caz contrar ar urma o sanctiune negativă.
Talcott Parsons, On the Concept of Political Power, în: Reinhard Bendix and S.M. Lipset
(eds.), Class, Status and Power. Social Stratification in Comparative Perspective, The Free
Press, New York, 1966, p.231.
s Ibidesn, p. 230.
James G. March, An Introduction to the Theory and Measurement of Influence, în :
Political Power, p. 169.
50 Taicon Parsons, op.cit., vol. cit., p. 251.
tuirea de bani, trebuie considerată ca fiind sacrificarea deciziilor altemative, excluse prin
angajamente luate în cadrul unei politici. Definirea influentei drept mobilul unei schimbări în starea
sau com-portamentul unui organism social face ca problema specificării aces-tei stări în termeni
coerenti să fle de mare importantă pentru teoria influentei. Există o observatie interesantă a lui
James March, potrivit căreia orice constatare a influentei poate fi formulată la fel de usor în termeni
de cauzalitate (desi el precizează că influenta si cauzalitatea nu sunt echivalente), adicâ "întregul set
al relatiilor de infl uentăpoate fâ înteles ca fiind practic un subset al întregului set al relatiilor cauzale"
. Dar identifâcarea proprietătilor acestor douâ tipuri diferite de relatii poate duce la concluzii
eronate; de exemplu, March sustine că ambele tipuri de relatii sunt asimetrice.
Dar dacă afirmatia că A cauzează B exclude posibilitatea ca B să cauzeze A, acest lucru nu
este valabil pentru relatia de influentă; relatiile de influentă sunt (dacă nu în tota1itate) în multe
cazuri sime-trice
La nivel macrosociologic, în sfera puterii politice influenta apare ca mijloc de realizare a
autoritătii politice si a legitimitâtii aces-teia în raport cu opinia publicâ. Autoritatea pub1ică
dispune de un sistem organizat si eficace de exercitare a inf1uentei datorită răspândirii ideologiei si
a unor valori politice prin intermediul unui aparat de propagandă omniprezent în societate. Acest
mecanism de influentare în masă poate trece drept o veritabilă "masină de fabricat constiinte", în
conformitate cu interesele categoriilor politice domi- nante. Dar sistemul puterii politice si în primul
rând aparatul de stat sunt, la rândul lor, obiectul unei vaste actiuni de influentare din partea
diferitelor categorii politice active în societate. Observarea acestui proces de interinfluentare oferă
răspunsuri relevatoare cu privire la consensul politic, gradul de credibilitate al valorilor politice
promovate de sistemul puterii, modul de functionare a mecanismului decizional, nivelul de
dezvoltare a luptei ideologice, maturitatea politică a fortelor oponente etc..
Robert Bierstedt distinge, pe bună dreptate, intre putere ti
51 James G. March, An Introduction to the Theory and Measurement of Influence, în:
Political Power, p. 170.
52 De exemplu, guvernut federal aL S.U.A. poate infLuenta anumite cercuri de afaceri să
ducă, într-o zonă oarecare, o politică economică conformă cu injtiativele saLe poiitice, dar este tot
atât cte adevărat că, la rânduL lor, aceste cetcuri poi înfluenta guvernul să tină teama de interesele
lor în zona respectivă.
influentă după efectul acestora si mecanismul lor de realizare. "Ne supunem în mod voluntar
influentei, dar puterea ne pretinde supunere; influenta poate fâ mai importantă decât puterea, dar
este ineficace dacâ nu este transformată în putere" . Această afirtnatie este corectă dacă vom lua în
analiză numai latura constientă, explicită a influentei. Dar influenta este uneori disimulată,
mijlocită, "discretă" si determină modifâcări involuntare in actiunile obiectilor săi. Este adevărat că
puterea si inf1uenta pot apărea ca variabile independente. Istoria politică oferă multe exemple de
oameni ale căror idei au avut o mare inf1uentâ fârâ ca ei întisi să fâ posedat puterea, dar si de conducători
putemici lipsiti de influent Separarea absolută a puterii si influentei nu este, pe de altă
parte, conformă cu realitatea politică. Dacă sustin em că "influenta nu pretinde putere si puterea se
poate lipsi de influentă" , prima parte a afirmatiei poate fi adevărată, însă cea de-a doua numai
rareori. Inf1uenta este însotitor firescalpu-terii, este mijlocul său normal de actiune, un
substitut al fortei. În acest sens, se poate spune câ influenta este un ingredient al puterii. Influenta
este legată în numeroase cazuri de o idee, de o doctrină ti îsi are locul său în sfera ideologicâ, în
timp ce puterea este legată de o persoană, de un grup sau o asociatie si si are locul în sfera sociologicâ.
|
