INFLUENTA
În destule cazuri, influenta si puterea sunt folosite ca sinonime. TOtUª s, cei doi termeni
trebuie considerati ca fâind distincti, cãci existã deosebiri evidente între aplicarea puterii si
exercitarea influentei. Cel mai adesea, într-o relatie de putere, cei care o suportã (sau care trebuie sã
se supunã) îsi schimbâ vointa, dar nu si preferintele. Ei procedeazã asa pentru cã rezistenta a
devenit mai scumpã, prohibitivã sau chiar imposibilã. "Exercitarea influentei de 515g65f terminã o schimbare
autenticã a preferintelor" . Puterea persua -sivâ, sistemul propagandei unui anumit regim nu
produc efecte prea durabile, pe când influenta poate schimba convingerile si, cum am spus,
preferintele. Totusi, puterea persuasivã seamãnã cel mai mult cu inf1uenta deoarece amândouã se
bazeazã pe valori si sent imente, însã diferenta constã în profunzimea efectelor lor; persuasiunea
interzice preferintele supusilor, fârâ a Ie schintba. "Diferenta dintre persuasiune si inf1uentã e ste
analogã cu diferenta dintre propaga ndã si educatie"
In mod similar cu
grupãrile sociale cele mai diverse. Ea este un mijloc de a extinde, de a argumenta sau de a obtine
consimtirea fatã de acele puteri; influenta are însã caracter reciproc,
Amitai Etzioni, The Active Society, p. 321
Amitai Etzioni, Power, Influence and Authority, în: Marvin E. Olsen, Martin N. Marger
(eds.), Power in Modern Societies, p. 27.
Ibidem.
producând efecte dorite de diferite grupãri sau indivizi asupra pu-terii si invers. Se pot
distinge forme de influentã, dupã natura si sco-purile grupului care o exercitã. Ca fenomen social,
inf1uenta poate fi personalã sau impersonalã, ea poate apãrea în relatiile interpersonale sau ierarhice
si întrucât aceleasi persoane pot fâ, în acelasi timp, inf1uentate, exercitând, la rândul lor, influentã,
ea este, de asemenea, intercursivâ. Dar, în toate aceste cazuri, influenta se realizeazã în absenta
constrângerii, a folosirii fortei , prin convingere; în acest sens, influenta poate fi defânitã ca un
"mecanism generalizat de convingere" . Din faptul puterii decurge un caz special de exercitare a
influentei; ea este procesul influentãrii cu ajutorul (real sau numai posibil) unor constrângeri în caz
de nesupunere. Interesul pentru studierea influentei izvorãste din conceperea ei ca o variabilâ
fundamentalâ care poate interveni în mecanismul luârii deciziilor. În acest sens, influenta este
pentru studiul luãrii deciziilor ceea ce este forta pentru studiul miscãrii - o explicatie geneticâ
pen-tru fenomenele fundamentale, observabile; influenta ar trebui "sã fâe capabilã sã modifâce
sistemul de prioritate în cadrul colectivitãtii"
Cele mai frecvente acceptii ale termenului "influentã" o considerã ca pe actiunea de deviere
(în absenta constrângerii) de la tipul pre-vãzut de comportament al unui individ sau mecanism
social: "ceea ce s-a întâmplat între previziunea initialã si nerealizarea observatã a ei, se va încadra
în definitia generalã a influentei" . Influenta poate fâ observatã, de exemplu, în faptul cã grupurile
de interes încearcã sã- i convingã pe cei care detin autoritatea în colectivitatea relevantã (adicã cei
care pot lua decizii obligatorii pentru acea comunitate) "cã ei vor angaja, într-adevãr, colectivitatea
în politica pe care o doresc detinãtorii de inf1uentã. In termenii nostri (ai lui Parsons - n.ns.),
aceasta înseamnã sã convingi pe cei care iau deciziile sã foloseascâ si, prin urmare, «sã cheltuiascã»
o parte din puterea lor în scopul respectiv" . Cheltuirea de putere, observã Parsons, la fel ca si chel-
Desi, nu în absenta presupunerii fortei; uneori, destul de frecvent, influenta este realizatã
datoritã temerii cã în caz contrar ar urma o sanctiune negativã.
Talcott Parsons, On the Concept of Political Power, în: Reinhard Bendix and S.M. Lipset
(eds.), Class, Status and Power. Social Stratification in Comparative Perspective, The Free
Press, New York, 1966, p.231.
s Ibidesn, p. 230.
James G. March, An Introduction to the Theory and Measurement of Influence, în :
Political Power, p. 169.
50 Taicon Parsons, op.cit., vol. cit., p. 251.
tuirea de bani, trebuie consideratã ca fiind sacrificarea deciziilor altemative, excluse prin
angajamente luate în cadrul unei politici. Definirea influentei drept mobilul unei schimbãri în starea
sau com-portamentul unui organism social face ca problema specificãrii aces-tei stãri în termeni
coerenti sã fle de mare importantã pentru teoria influentei. Existã o observatie interesantã a lui
James March, potrivit cãreia orice constatare a influentei poate fi formulatã la fel de usor în termeni
de cauzalitate (desi el precizeazã cã influenta si cauzalitatea nu sunt echivalente), adicâ "întregul set
al relatiilor de infl uentãpoate fâ înteles ca fiind practic un subset al întregului set al relatiilor cauzale"
. Dar identifâcarea proprietãtilor acestor douâ tipuri diferite de relatii poate duce la concluzii
eronate; de exemplu, March sustine cã ambele tipuri de relatii sunt asimetrice.
Dar dacã afirmatia cã A cauzeazã B exclude posibilitatea ca B sã cauzeze A, acest lucru nu
este valabil pentru relatia de influentã; relatiile de influentã sunt (dacã nu în tota1itate) în multe
cazuri sime-trice
La nivel macrosociologic, în sfera puterii politice influenta apare ca mijloc de realizare a
autoritãtii politice si a legitimitâtii aces-teia în raport cu opinia publicâ. Autoritatea pub1icã
dispune de un sistem organizat si eficace de exercitare a inf1uentei datoritã rãspândirii ideologiei si
a unor valori politice prin intermediul unui aparat de propagandã omniprezent în societate. Acest
mecanism de influentare în masã poate trece drept o veritabilã "masinã de fabricat constiinte", în
conformitate cu interesele categoriilor politice domi- nante. Dar sistemul puterii politice si în primul
rând aparatul de stat sunt, la rândul lor, obiectul unei vaste actiuni de influentare din partea
diferitelor categorii politice active în societate. Observarea acestui proces de interinfluentare oferã
rãspunsuri relevatoare cu privire la consensul politic, gradul de credibilitate al valorilor politice
promovate de sistemul puterii, modul de functionare a mecanismului decizional, nivelul de
dezvoltare a luptei ideologice, maturitatea politicã a fortelor oponente etc..
Robert Bierstedt distinge, pe bunã dreptate, intre putere ti
51 James G. March, An Introduction to the Theory and Measurement of Influence, în:
Political Power, p. 170.
52 De exemplu, guvernut federal aL S.U.A. poate infLuenta anumite cercuri de afaceri sã
ducã, într-o zonã oarecare, o politicã economicã conformã cu injtiativele saLe poiitice, dar este tot
atât cte adevãrat cã, la rânduL lor, aceste cetcuri poi înfluenta guvernul sã tinã teama de interesele
lor în zona respectivã.
influentã dupã efectul acestora si mecanismul lor de realizare. "Ne supunem în mod voluntar
influentei, dar puterea ne pretinde supunere; influenta poate fâ mai importantã decât puterea, dar
este ineficace dacâ nu este transformatã în putere" . Aceastã afirtnatie este corectã dacã vom lua în
analizã numai latura constientã, explicitã a influentei. Dar influenta este uneori disimulatã,
mijlocitã, "discretã" si determinã modifâcãri involuntare in actiunile obiectilor sãi. Este adevãrat cã
puterea si inf1uenta pot apãrea ca variabile independente. Istoria politicã oferã multe exemple de
oameni ale cãror idei au avut o mare inf1uentâ fârâ ca ei întisi sã fâ posedat puterea, dar si de conducãtori
putemici lipsiti de influent Separarea absolutã a puterii si influentei nu este, pe de altã
parte, conformã cu realitatea politicã. Dacã sustin em cã "influenta nu pretinde putere si puterea se
poate lipsi de influentã" , prima parte a afirmatiei poate fi adevãratã, însã cea de-a doua numai
rareori. Inf1uenta este însotitor firescalpu-terii, este mijlocul sãu normal de actiune, un
substitut al fortei. În acest sens, se poate spune câ influenta este un ingredient al puterii. Influenta
este legatã în numeroase cazuri de o idee, de o doctrinã ti îsi are locul sãu în sfera ideologicâ, în
timp ce puterea este legatã de o persoanã, de un grup sau o asociatie si si are locul în sfera sociologicâ.
|
