INSTITUTIILE COMUNITARE

INSTITUTIILE COMUNITARE

1. PRINCIPIILE ORGANIZARII ACTIVITATII INSTITUTIILOR COMUNITARE

Distinctiile facute in tratate intre institutiile comunitare si organele consultative pun in evidenta importanta institutiilor considerate drept instante superioare ale autoritatii comunitare.

Principiile institutionale comunitare nu au beneficiat propriu-zis de o formulare in cadrul tratatelor, fiind mai degraba deduse in literatura de specialitate pe baza practicii Curtii de Justitie cu ocazia contenciosului interinstitutional prin interpretarea dispozitiilor tratatelor.

In acest context s-ar putea considera ca principiile care stau la baza repartizarii competentelor intre institutiile comunitare , ar putea fi urmatoarele :

principiul competentelor de atribuire ;

principiul echilibrului institutional;

principiul autonomiei institutiilor;

principiul cooperarii loiale.

Principiul competentelor de atribuire – presupune ca fiecare institutie sa exercite atributiile in conformitate cu dispozitiile din tratatele comunitare.

Aceasta inseamna ca institutiile comunitare nu pot sa exercite decat competentele care le sunt atribuite prin tratate.

Actele adoptate de institutii in exercitarea competentelor lor trebuie sa fie fundamentate pe articolele din tratate, care constituie baza lor legala.

Aceasta conditie nu priveste numai natura actului, ci si continutul si procedura aplicarii lui.

Principiul echilibrului institutional - carmuieste raporturile existente intre institutiile comunitare, fiind conceput atat ca un principiu de separare a puterilor comunitare, dar si de colaborare intre aceste puteri. Institutiile comunitare nu pot sa renunte la exercitarea competentelor incredintate prin transferarea lor la alte institutii comunitare sau unui organ extracomunitar.

Principiul interzice si delegarea de puteri. Acest lucru este evidentiat de practica judiciara comunitara.

Principiul autonomiei institutiilor – permite fiecarei institutii sa se organizeze liber in limitele legale stabilite, evitandu-se prin stabilirea cadrului legal incalcarea de catre o institutie a atributiilor altor institutii comunitare sau a statelor membre.

Institutiile comunitare pot dispune in mod liber de :

adoptarea regulamentului interior;

organizarea propriei functionari interne;

desemnarea functionarilor comunitar;

stabilirea sediului.

Toate aceste libertati sunt subordonate scopului realizarii sarcinilor ce le-au fost incredintate prin tratate.

Principiul cooperarii loiale – se impune atat intre institutiile comunitare, cat si intre acestea si statele membre si presupune respectarea cadrului juridic legal si posibilitatea de a stabili proceduri care sa permita buna desfasurare a procesului integrarii europene .

In aplicarea art.5 – tratatul C.E, statele membre trebuie sa ia toate masurile generale sau particulare adecvate, ca sa asigure indeplinirea obligatiilor care decurg din tratat, sau rezulta din actele institutiilor Comunitatii. Ele trebuie sa faciliteze indeplinirea sarcinilor Comunitatii. De asemenea, statele membre trebuie sa se abtina de la orice masura susceptibila sa puna in pericol atingerea scopurilor tratatului.

Textul impune obligatii statelor membre , doua pozitive si una negativa.

Obligatiile pozitive presupun ca statele sa ia toate masurile pentru indeplinirea obligatiilor ce decurg din tratat si actele comunitare, precum si de a facilita sarcina Comunitatilor.

Obligatia negativa inseamna ca statele trebuie sa e abtina de la orice masura care ar pune in pericol realizarile comunitare. De exemplu, daca U.E., in vederea aplicarii unei politici comune stabilite de Tratat, adopta un ansamblu de reguli comune, statele membre nu au posibilitatea de a-si asuma obligatiile cu tarile terte prin care ar fi afectate regulile respective .

Deci, in privinta negocierilor, statele membre trebuie sa actioneze impreuna, in interesele si in numele U.E., potrivit obligatiilor privitoare la art.5 din tratat .

Din jurisprudenta comunitara rezulta ca si institutiilor comunitare le revine obligatia de cooperare loiala in temeiul art.5 din tratat. In acest sens s-a considerat ca, Cartea de Justitie are competenta, in virtutea art.164 – Tratatul CE, de a examina, la sesizarea unei instante nationale, daca invocarea de o institutie comunitara a Protocolului privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor in scopul refuzarii de a coopera cu instantele nationale in vederea sanctionarii nerespectarii unei reguli comunitare, este justificata sau nu, pentru a evita obstacolele privind functionarea si independenta Comunitatilor .

Astfel, Curtea Europeana de Justitie a fost obligata sa precizeze in deciziile sale, cu referire speciala la Italia, ca receptarea tratatelor insti­tutive in ordinea juridica interna prin norme nationale nu transforma normele de drept comunitar in norme de drept intern, ci raman aplicabile ca atare , si, in alta cauza, ca este interzisa preluarea continutului normativ al regulamentelor in norme juridice interne, menite „sa puna in executare' regulamentul, insa, care, in fapt, modificau data de intrare in vigoare a acestuia[7].

In concluzie, dreptul comunitar este direct aplicabil in ordinea juridica a statelor membre imediat ce a fost adoptat, mai precis publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. El isi pastreaza insa caracterul de drept comu­nitar fata de normele juridice interne, nationale, si va fi aplicat ca atare de administratie si justitie.

2 INSTITUTIILE SI ORGANELE COMUNITARE

Institutiile principale si organizarea lor generala sunt stabilite prin tratatele constitutive.

In organizarea Comunitatilor Europene sunt doua mari categorii de institutii si organe:

Institutiile de baza;

Organele complementare.

Institutiile care formeaza structura de baza sunt cinci: Consiliul, Comisia, Parlamentul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi. La acestea mai trebuie adaugat si Consiliul European, care desi nu este o institutie a Comunitatilor are o importanta covarsitoare asupra evolutiei acestora, fiind considerata ca avand un caracter paracomunitar. Fiecare dintre ele ocupa un loc distinct in organizarea Comunitatilor, raspunzand unor nevoi fundamentale: Consiliul reprezinta statele membre, Comisia, interesul comun, Parlamentul, interesele popoarelor din Uniunea Europeana, Curtea de Justitie raspunde principiului statului de drept, iar Curtea de Conturi asigura controlul legalitatii resurselor financiare.