INTEGRAREA ROMANIEI IN UNUNEA EUROPEANA

INTEGRAREA ROMÂNIEI IN UNUNEA EUROPEANĂ

2.1. Principalele obiective ale integrarii Românie

Aderarea României la Uniunea Europeana reprezinta pentru întrega societate româneasca un obiectiv strategic de maxima importanta, fiind sustinut în mod constant de toate institutiile statului, precum si de fortele politice parlamentare.

Realizarea reformei si dezvoltarea României pe principiile economiei de piata impun, printre altele, o larga deschidere în economia mondiala..
Apropierea geografica, complementaritatea si potentialul economic, fac din U.E. principalul partener comercial al tarii noastre.

Obiectivele majore ale României în vederea integrarii în structurile comunitare vizeaza :

consolidarea sistemului politic si a institutiilor democratice;

crearea unui climat economic si social care sa ofere maximum de satisfactie si beneficii cetatenilor ei;

eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;

întarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre ale U.E. ;

consolidarea statutului României pe scena europeana si internationala.

Pentru România, integrarea[1] în U.E. nu înseamna doar îndeplinirea unui set de criterii politice si economice sau negocierea unor capitole de acquis comunitar. Pentru noi, integrarea a înseamnat sansa dezvoltarii moderne si a dobândirii de performante, de bunastare si de securitate sporita. Negocierile cu U.E. au contribuit la modernizarea legislatiei, la consolidarea institutionala, la impulsionarea reformelor în diferite sectoare economice si sociale.

2.2. Aderarea la Uniunea Europeana. Principalele rezultate ale negocierilor pentru României

2.2.1. Procedura de aderare

Deschiderea negocierilor de aderare este precedata de reuniuni bilaterale de examinare analitica a acquis-ului comunitar - screening - pentru fiecare din cele 31 de capitole Pornind de la concluziile reuniunilor bilaterale de examinare a stadiului preluarii acquis-ului comunitar de catre tarile candidate, precum si a altor instrumente de monitorizare de care dispune (tabele de monitorizare tara/capitol, raport de monitorizare si rapoarte de progres privind evolutiile înregistrate de tarile candidate în procesul aderarii la UE), Comisia Europeana formuleaza o opinie cu privire la capitolele pentru care gradul de pregatire a tarii candidate permite începerea negocierilor. Pe baza acestei opinii, Consiliul UE adopta decizia cu privire la capitolele de negociere care sunt deschise cu fiecare tara candidata.

În vederea purtarii negocierilor de aderare a României la UE, autoritatile nationale trebuie sa întocmeasca si sa transmita Consiliului UE câte un document de pozitie corespunzator fiecarui capitol de negociere. Baza negocierilor de aderare este reprezentata de documentul de pozitie al României împreuna cu pozitia comuna a Uniunii Europene.

România dezvolta o abordare a negocierilor ce cuprinde consultari tehnice permanente cu Comisia Europeana (înaintea prezentarii pozitiei României la capitolul respectiv - în vederea fluidizarii si eficientizarii negocierilor), schimburi de opinii la nivel de Negociatori sefi si între echipele de negociere ale statelor candidate la statutul de membru al Uniunii Europene, precum si consultari pe plan intern (cu implicarea sindicatelor si patronatelor în cadrul Comitetului Economic si Social, a partidelor politice, a unor organizatii reprezentative, a societatii civile în general).

Delegatiile sectoriale interministeriale constituite pentru fiecare capitol de negociere reprezinta structura principala în procesul intern de negociere si consultari, în urma caruia su 232i85c nt elaborate documentele de pozitie. Fiecare delegatie sectoriala este formata din reprezentanti ai tuturor institutiilor care au responsabilitati în transpunerea si implementarea acquis-ului din domeniul respectiv. Din toate delegatiile sectoriale fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Integrarii Europene (institutia care coordoneaza întregul proces de pregatire a României pentru aderarea la U.E.) si un reprezentant al Ministerului Finantelor

La baza documentului de pozitie se afla un dosar de fundamentare, care are menirea sa asigure un caracter realist angajamentelor exprimate de România în cursul negocierilor. Pentru a permite stabilirea în mod corect a acestor angajamente, dosarele de fundamentare, alcatuite din fise elaborate pentru fiecare act normativ comunitar, trebuie sa arate cu precizie care sunt eforturile legislative, sociale si bugetare pe care le solicita fiecare masura, precum si ce conditii se cer a fi îndeplinite în prealabil pentru ca o masura sa poata fi luata si care este impactul sau (efecte de constrângere si beneficii scontate).

Odata elaborate, documentele de pozitie si dosarele de fundamentare sunt supuse adoptarii de catre Guvernul României.

În cursul elaborarii si dupa adoptare, au loc consultari cu Comisia Parlamentului pentru integrare europeana si cu comisiile parlamentare relevante pentru fiecare capitol de negocieri, în conformitate cu prevederile Constitutiei României. Documentul de pozitie este apoi transmisa Consiliului U.E.

În relatia cu Uniunea Europeana, negocierile de aderare iau forma unei conferinte interguvernamentale bilaterale - Conferinta interguvernamentala de aderare a României la U.E.

La reuniunile Conferintei participa România, statele membre U.E. si Comisia Europeana.

Spre deosebire de alte tipuri de negociere, negocierile de aderare se desfasoara, în principal, în procedura scrisa. Întâlnirile sunt concentrate la nivel de ministri/ sefi de delegatii si la nivel de negociatori sefi, adjuncti ai sefilor de delegatii. Conform procedurii, au loc cel putin o întâlnire la nivel ministerial si una la nivel de adjuncti ai sefilor de delegatii la fiecare sase luni (în cursul unei presedintii a Consiliului U.E.), cu posibilitatea ca frecventa acestor întâlniri sa fie adaptata necesitatilor.

Comisia Europeana este institutia comunitara care elaboreaza proiectul de pozitie comuna a Uniunii Europene, prin consultarea statelor membre. Pozitia comuna a Uniunii Europene esteadoptata de Consiliul UE. Acesta poate decide închiderea provizorie a negocierilor pe capitolul respectiv sau, în cazul în care considera ca este necesar, poate sa solicite informatii suplimentare sau clarificari din partea tarilor candidate. Principiile de baza sunt acelea ca acquis-ul comunitar trebuie preluat în întregime de catre fiecare stat candidat (fiind admise derogari doar în mod exceptional, precum si unele aranjamente tranzitorii si tehnice, limitate ca durata si întindere); nici un capitol de negociere nu este definitiv închis pâna ce toate cele 31 de capitole nu sunt închise; orice punct de vedere exprimat de oricare dintre parti asupra unui capitol de negociere nu va influenta pozitia cu privire la alte capitole de negociere.

Rezultatele negocierilor sunt încorporate într-un proiect de tratat de aderare, elaborat de Comisia Europeana în colaborare cu viitorul stat membru. Acest document este supus spre adoptare Consiliului UE si spre avizare Parlamentului European. Dupa semnare, tratatul de aderare este ratificat de toate statele membre, precum si de tara candidata. În unele tari,înainte de ratificare, tratatul este supus referendumului.

2.2.2. Evolutia negocierilor de Aderare a României la Uniunea Europeana

Negocierile de aderare a Romaniei la UE au fost lansate oficial in 15 februarie 2000. În primul semestru al anului 2000, pe durata presedintiei portugheze a U.E., România a deschis si a închis provizoriu cinci capitole: cap.16 - Întreprinderi mici si mijlocii, cap.17 - stiinta si cercetare, cap.18 - Educatie, formare profesionala si tineret, cap.26 - Relatii externe, cap. 27 - Politica externa si de securitate comuna.

In cadrul celei de a doua reuniuni a Conferintei de aderare la nivel ministerial, care a avut loc în 14 iunie 2000, Romania a aratat ca este pregatita sa înceapî negocieri pentru încî opt capitole. Consiliul UE, la propunerea Comisiei Europene, a decis însa deschiderea a numai patru capitole de negociere cu România, în cursul presedintiei franceze: cap.6 -Concurenta, cap.12 - Statistica, cap.19 - Telecomunicatii si tehnologia informatiei si cap.20 - Cultura si politica în domeniul audio-vizualului.

Dintre cele patru capitole, numai cap.12 - Statistica a fost provizoriu închis, pentru celelalte trei capitole fiind solicitate informatii suplimentare din partea autoritatilor române.

Astfel, in 2000, Romania a deschis negocierile pentru 9 capitole de negociere si a închis provizoriu negocierile pentru 6 capitole de negociere.

Noul Guvern, rezultat în urma alegerilor din toamna anului 2000, a urmarit accelerarea si intensificarea pregatirilor pentru aderarea la Uniunea Europeana printr-o modificare institutionala care a vizat însusi nucleul sistemului de coordonare la nivel national a activitatii de integrare europeana, prin infiintarea Ministerului Integrarii Europene si a Delegatiei Nationale pentru Negocierea Aderarii României la U.E. Delegatia Nationala este formata din delegatiile sectoriale corespunzatoare fiecarui capitol de negociere, copresedintii acestora si adjunctii sefului delegatiei nationale. La randul lor, delegatiile sectoriale sunt formate din reprezentanti ai ministerelor si celorlalte institutii ale administratiei publice centrale cu responsabilitati în transpunerea si implementarea acquis-ului din domeniul respectiv.

Noua strategie de negociere a aderarii României la Uniunea Europeana s-a bazat in mod special, pe abordarea globala a procesului de negocieri. Accentul s-a mutat de la capitolele asa zis "usoare" (Relatii externe, Statistica, Educatie, formare profesionala si tineret, Politica externa si de securitate comuna) pe capitolele cu impact economic si social

Astfel, România a orientat pregatirile negocierilor spre capitolele esentiale legate de cele patru libertati fundamentale (Libera circultie a arfurilor, Libera circulatie a serviciilor, Libera circulatie a capitalului), capitole care nu fusesera abordate deloc pâna la sfârsitul anului 2000. Pentru a contribui la structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala, documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica , la principalele ramuri economice, precum si la coeziunea economica si sociala. De asemenea, au fost abordate capitolele deosebit de dificile, precum Protectia mediului, Agricultura, Politici regionale, Control financiar si Prevederi financiar bugetare.

Capitolele abordate au accentuat în continuare, pregatirea pietei conform standardelor Europene, prin crearea unui mediu de afaceri si conectarea la mediul de afaceri international si la Piata Interna. De asemena, poate fi subliniat ca România a urmarit abordarea graduala a capitolelor cu impact bugetar major. Astfel, se poate afirma ca România a intrat într-o etapa de negocieri substantiale, având în vedere contributiile la PIB si resursele financiare necesare.

Elementele definitorii ale strategiei de negociere pentru anul 2001 au constat în abordarea preponderent cantitativa a acestui proces, concentrata fiind pe analizarea întregului acquis comunitar , precum si orientarea preponderent interna catre desfasurarea negocierilor inter-institutionale în cadrul Delegatiei Nationale si catre consultari cu partenerii sociali, partidele politice si comisiile parlamentare. De asemenea, România a adaugat si alte dimensiuni procesului de elaborare a documentelor de pozitie si negociere, respectiv un amplu proces de consultari tehnice cu Comisia Europeana, cu Statele Membre si cu echipele de negociere ale Statelor Candidate.

Noua abordare strategica si institutionala a permis o avansare substantiala în pregatirea procesului de negocieri. Astfel, in 2001 România a elaborat si trimis oficial Uniunii Europene un numar de 31 de documente de pozitie (17 documente de pozitie, 8 documente de poztie complementare, 4 documente de pozitie revizuite si 2 documente referitoare la acquis-ul pe 2000).

Pâna la sfârsitul anului 2001, au fost comunicate oficial Uniunii Europene documentele de pozitie pentru toate cele 29 de capitole de negociere.

In cursul presedintiei suedeze si belgiene ( la Conferintele Interguvernamentale de Aderare Romania - U.E din martie, iunie, iulie, octombrie, noiembrie si decembrie ) au fost deschise negocierile pentru 8 capitole si au fost închise provizoriu negocierile pentru 3 capitole

Astfel, pâna la sfârsitul anului 2001, România a deschis negocierile pentru 17 capitole de negociere dintre care 9 capitole au fost provizoriu închise

Pentru anul 2002, principalul obiectiv al negocierilor a fost dechiderea tuturor capitolelor de negociere, închiderea provizorie a cât mai multor capitole de negociere, bazata pe avansul pregatirilor de aderare, precum si îndeplinirea angajamentelor asumate în negocieri.

In 2002, Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii Romaniei la UE a continuat accelerarea pregatirilor negocierilor, in concordanta cu strategia de Extindere emisa de Comisia Europeana în noiembrie 2001 si cu deciziile Consiliului European de la Laken, pentru avansarea radicala a negocierilor de aderare, prin deschiderea tuturor capitolelor in 2002.

Având în vedere faptul ca avansarea negocierilor a fost bazata exclusiv pe pregatirea interna, Guvernul Romaniei a intensificat masurile necesare pentru îndeplinirea criteriului de economie de piata functionala si a aplicat în intregime Programul de Actiune pentru Intensificarea Pregatirilor pentru Aderare, adoptat în ianuarie 2002.

Prioritate a avut întarirea capacitatii administrative a României, bazata pe planurile de actiune pentru capacitatea administrativa si PHARE, aprobate de catre Comisia Europeana si prezentate statelor membre.

În consecinta, 13 capitole de negociere (1 - Libera circulatie a marfurilor, 2 - Libera circulatie a persoanelor, 3 - Libera circulatie a serviciilor, 7 - Agricultura, 11 - UEM, 14 - Energia, 15 - Politica Industriala, 21 - Politica regionala, 22 - Protectia mediului, 24 - Justitie si afaceri interne, 28 - Control financiar, 29 - Prevederi financiar bugetare si 30 - Institutii) au fost deschise în cadrul Conferintelor de Aderare Interguvernamentale din martie, aprilie, iunie, ulie, octombrie, noiembrie si decembrie 2002, iar 11 - UEM, 13 - Politica sociala, 15 - Politica Industriala, 19- Telecomunicatii si tehnologia informatiei, 20 - Cultura si politica în domeniul Audiovizualului, 25- Uniunea vamala si 30 - Institutii au fost închise provizoriu.

In 2003 cap.4 - Libera circulatie a capitalului a fost închis provizoriu în cadrul Conferintei de Aderare Interguvernamentale din aprilie. De asemenea în luna iunie au mai fost închise provizoriu cap. 1 - Libera circulatie a marfurilor si cap. 10 - Impozitarea. si tot în 2003, capitolele 2 - Libera circulttie a persoanelor, respectiv 9 - Politica în domeniul transporturilor au fost închise provizoriu la Conferinta de Aderare Romania-UE la nivel ministerial care a avut loc la Bruxelles, marti, 9 decembrie, si de asemenea s-a confirmat închiderea capitolului 28 - Controlul financiar.

În cursul presedintiei irlandeze, la Conferinta de Aderare Romania - UE din 04 iunie 2004 au fost închise provizoriu Cap.7 - Agricultura si Cap. 29 - Prevederi financiare si bugetare.

Capitolul de negociere 14 - Energia a fost închis provizoriu, în cadrul Conferintei de Aderare Romania-UE, care a avut loc la Bruxelles, miercuri, 30 iunie 2004.

România a finalizat negocierile pentru capitolele 3 - Libera circulatie a serviciilor si 21 - Politica regionala si coordonarea instrumentelor structurale în cadrul Conferintei de Aderare România-UE, desfasurata la Bruxelles, miercuri, 23 septembrie 2004.

La conferinta de aderare din 26 noiembrie 2004, România a închis provizoriu capitolelel 22 - Mediu si 31 - Diverse.

România a finalizat negocierile de aderare, prin închiderea ultimelor doua capitole de negociere: 6 - Concurenta si 24 - Justitie si afaceri interne. Închiderea celor două capitole au avut loc cu prilejul conferintei de aderare Romania-UE care a avut loc la Bruxelles, în seara zilei de 8 decembrie 2004.

2.2.3. Principalele rezultate ale negocierilor

Ritmul negocierilor este dictat de gradul de pregatire a statului candidat si de complexitatea subiectului.

Din aceste motive, este imposibil de apreciat durata procesului de negociere pentru fiecare stat candidat în parte.

Rezultatele negocierilor sunt încorporate în proiectul tratatului de aderare. Acesta este supus spre aprobare Consiliului si apoi Parlamentului European. Dupa semnare, tratatul de aderare este supus spre ratificare statelor membre si statului candidat. În anumite cazuri, acest lucru se face prin referendum.

Tratatul intra în vigoare, iar statul candidat devine stat membru, la data aderarii. Fiecare stat membru va trebui sa ratifice tratatele de aderare, de obicei printr-un act al Parlamentului. Dezbaterile provocate cu acest prilej dau posibilitatea reprezentantilor poporului din fiecare stat membru sa-si expuna parerea cu privire la extindere. Aprobarea publica a extinderii este exprimata în principal prin procedura de aprobare a Parlamentului European, precum si prin ratificarea fiecarui stat membru si a fiecarui stat candidat, în unele tari fiind necesara organizarea unui referendum.

Rezultatele negocierilor au vizat trei categorii de concesii:

a)"dubla optiune zero" - convenirea, de ambele parti, a unor contingente tarifare cu taxa vamala zero pentru urmatoarele produse agricole: grâu si faina de grâu, porumb, orez, carne de bovine si preparate din carne de bovine si malt. Mentionam ca în cazul grâului si porumbului,care prezinta interes pentru exportul românesc, concesiile convenite în cadrul "dublei optiuni zero" au un caracter asimetric în favoarea României, contingentele tarifare la exportul românesc în UE fiind net superioare celor convenite la import. Pentru produsele din aceasta categorie partile se angajeaza sa nu acorde subventii/restitutii la export, obligatie care este în avantajul partii române, având în vedere ca practica subventionarii agricole este în principal utilizata de UE.

b) Liberalizarea imediata a schimburilor bilaterale pentru o serie de produse agricole. La importul în Uniunea Europeana figureaza produse de interes deosebit pentru exportul românesc, cum ar fi: ovinele vii, carnea de ovine, sucul de mere, mierea de albine, castraveciorii si nucile. Ultimele patru produse au fost liberalizate unilateral de catre UE, la solicitarea expresa a partii române.La importul în România, pe lista produselor liberalizate au fost incluse unele fructe mediteraneene care nu sunt produse în tara noastra.Totodata, pentru o parte din aceste fructe a fost acceptata propunerea de a se renunta la restrictionarea acordarii concesiei doar pentru anumite perioade ale anului. Mentionam ca o parte a fructelor mediteraneene beneficiau deja de liberalizare la importul în România, pentru anumite perioade ale anului, iar acceptarea propunerii comunitare conduce totodata la simplificarea procedurilor vamale, cât si a celor vizând elaborarea tarifului vamal de import al României. Produsele acceptate de România pentru liberalizare la importul din UE au fost selectate astfel încât sa nu conduca la perturbarea echilibrului pe piata interna si sa nu prezinte un grad ridicat de sensibilitate pentru productia nationala.

c) Îmbunatatirea concesiilor existente pentru o serie de produseagricole de interes. Partea româna a avut permanent în vedere îmbunatatirea accesului pe piata UE pentru o serie de produse de interes, în vederea reducerii deficitului balantei comerciale cu produse agricole. În acest context, este important de semnalat obtinerea de catre partea româna a unei taxe vamale de 10% din nivelul clauzei natiunii celei mai favorizate (MEN) la importul în UE pentru bovinele vii originare din România, ceea ce va alinia exportatorii români la acelasi nivel de competitivitate cu cei din alte tari candidate care au obtinut deja aceasta concesie. În contrapartida, partea româna a acceptat eliminarea taxei vamale pentru contingentul de masline existent la importul în România (fara a accepta propunerea Comisiei Europene de a permite un acces preferential pentru cantitati nelimitate), precum si eliminarea taxei vamale pentru o serie de pozitii tarifare la care UE beneficiaza în prezent doar de o reducere a taxei vamale. Produsele în cauza au fost selectionate astfel încât sa nu afecteze piata interna, având în vedere ca, în cea mai mare parte, ele nu se produc în România (ex: masline nefierte sau fierte în apa sau abur, struguri uscati si arahide). Apreciem ca rezultatele negocierilor vor conduce la îmbunatatirea cadrului juridic bilateral si la crearea unor posibilitati reale de dezvoltare mai armonioasa a comertului reciproc, prin oferirea unui acces preferential sporit pe piata UE pentru unele produse românesti cu potential de export. Aceste concesii au intrat în vigoare odata cu ratificarea prezentului Protocol Aditional.Protocolul Aditional contine o clauza potrivit careia acesta se va aplica numai în urma îndeplinirii procedurilor interne de catre ambeleParti. Prin Nota Verbala nr.SGS2/9890 din 20 decembrie 2002, Consiliul Uniunii Europene ne aduce la cunostinta îndeplinirea respectivelor proceduri. În acest context si având în vedere interesul agentilor economici români de a putea beneficia de noile concesii care au fost convenite pe parcursul negocierilor desfasurate în anul 2002, se impuneratificarea într-un termen cât mai scurt a Protocolului Aditional.Fata de cele prezentate mai sus, Parlamentul României a adoptat Legea pentru ratificarea Protocolului privind adaptarea aspectelor comerciale ale Acordului European instituind o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, pentru a lua în considerare rezultatele negocierilor dintre parti pentru noi concesii reciproce în domeniul comertului cu produse agricole, semnat la Bruxelles la 20 decembrie 2002, anexa la Acordul European instituind o asociere între România pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993.

2.3. Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana

Tratatul de aderare reprezinta actul care consfinteste sub aspect juridic aderarea României la Uniunea Europeana. Tratatul a intrat în viguare la 1 ianuarie 2007. Este un Tratat comun pentru valul format din România si Bulgaria[11]. România a lucrat la Tratat din mai 2004, având colaborarea expertilor din U.E. si a celor din structurilor institutionale românesti implicate.

Documentul contine o parte generala, Tratatul de aderare (6 articole), Protocolul de aderare ,Actul de aderare (câte 5 parti plus anexele) si Actul final (plus declaratii politice).

Prima parte a Actului de aderare / Protocolului de aderare contine definitii si prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România si Bulgaria al tratatelor fundamentale si al actelor adoptate de institutiile comunitare si de Banca Centrala Europeana anterior aderarii acestora la UE.

Partea a doua contine prevederile institutionale, respectiv participarea României si Bulgariei la institutiile Uniunii Europene.

Partea a treia (prevederile permanente) cuprinde obligatia adaptarii actelor adoptate de institutiile Uniunii Europene în diferite domenii, precum si referirea la mecanismul si conditiile în care se va realiza aceasta adaptare.

Partea a patra (Prevederile temporare) se refera la masurile tranzitorii (continute în anexa), prevederile institutionale si prevederile financiare, precum si la clauzele de salvgardare.

Partea a cincea (Prevederi referitoare la adaptarile institutionale) cuprinde dispozitii privind adaptarile institutionale care sunt necesare în urma aderarii României si Bulgariei,modalitatile de aplicare a actelor institutiilor comunitare fata de Bulgaria si România si prevederile finale.

În perioada 2005- 2006, Tratatul trebuie ratificat de Parlamentul European, de parlamentele României si Bulgariei si ale statelor membre UE.

Conform tratatului de aderare semnat cu Uniunea Europeana în aprilie, admiterea în blocul celor 25 de natiuni poate fi amânata cu un an daca aceasta nu îsi îndeplineste angajamentele.

2.4. Avantajele si dezavantajele României la Uniunea Europeana[12]

România este interesata sa se integreze în structurile comunitare europene tinând cont de coerenta U.E. în plan politic, economic si social, fapt de natura sa se confere stabilitate.Aspiratia tarii noastre de a adera la U.E. este expresia identitatii de valori si idealuri a oricarei tari democratice care apartine prin cultura si prin civilizatie, de spatiul unic European.

Printre principalele avantaje ale aderarii Romaniei la U.E, putem amintii:

beneficiul apartenentei la o mai mare familie de natiuni;

securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

avantajul participarii la cea mai mare piata unica din lume;

oportunitatile legate de cresterea economica;

crearea de noi locuri de munca;

accesul la Fondurile structurale destinate regiunilor mai putin prospere ale U.E.

Avantajele aderarii pentru cetateni sunt si ele semnificative:

îmbunatatirea continua a calitatii vietii;

standarde înalte privind protectia mediului;

protectie sociala si siguranta la locul de munca;

dreptul de a calatorii si de a se stabilii în orice stat membru;

protectie consulara si diplomatica din partea altui stat membru;

În perspectiva aderararii la structurile europene ,obiectivele majore sunt:

consolidarea sistemului democratic si al institutiilor democratice;

crearea unui climat economic si social care sa confere maximum de beneficii ;

eficientizarea structurilor si mecanismelor economiei de piata;

întarirea cooperarii politice, economice si culturale cu statele membre U.E;

consolidarea statutului Romîniei pe scena europeana si internationala în termini de maxima securitate .

Costurile concrete ale aderarii la U.E , detaliate pe întelesul fiecaruia dintre noi, fie nu sunt definitivate, fie sunt de natura sa ne prabuseasca moralul.

Institutul European din România a facut public " Impactul adrerarii la Uniunea Europeana asupra României " - set de studii, anterior anuntat, ca fiind raspunsuri la întrebarile: cât ne costa aderarea , cine câstiga si cine pierde. Nici un oficial nu vrea sa vorbeasca despre asta , desi prin ministere socotelile sunt gata si , în linii mari , se cam stie câti someri vor fi, ce industrii vor murii, sau cât de dramatic se va subtia costul zilnic.

Având în vedere ca 70 % din exporturile celor zece tari membre, au ca destinatie piata comuna, putem spune ca doar 4 % din comertul exterior al U.E are ca partenere aceste tari. Se presupune ca în primii cinci ani dupa aderare, spre exemplu, economia Ungariei va creste cu 4 % , iar cea a Cehiei cu 2 %, în timp ce pe ansamblul Uniunii , majorarea PIB-ului va fi de ce mult 1 %, ceea ce reprezinta o veste buna .

Companiilor estice , în masura în care supravietuiesc socului concurentei de pe Piata Unica, li se deschide orizontul unei clientele enorme. Anul 2010 le va gasi disputându-si un numar mai mare de 450 milioane de consumatori. Cei mai multi se asteapta ca odata primiti în U.E, cele zece candidate, sa devina mai tentante pentru capitalul strain de pâna acum.

2.5. Dimensiunea Politica si Economica a integrarii

2.5.1. Dimensiunea politica

Calitatea de membru al UE va avea asupra României un impact major pe dimensiunile economica, politica si sociala.

Securitatea in Europa de sud-est, ca tip de securitate colectiva, va fi rezultatul raportului dintre resursele de insecuritate locale, regionale, zonale si chiar continentale, care pot apare sub forma riscurilor, amenintarilor, pericolelor, sfidarilor si agresiunilor neconventionale, ce se manifesta in toate dimensiunile ei ( politica, economica, militara, culturala, juridica, spirituala ) si interesele statelor, regiunilor, zonei si general europene.

Pentru securitatea fiecarui stat si realizarea securitatii colective în regiunile si în zona sud-est europeana, la început rolul cel mai important l-a jucat dimensiunea sa politica. In acest sens mai sunt înca multe de facut si de perfectionat la nivelul statului, puterii sistemelor si regimurilor politice pentru instaurarea valorilor europene, precum pluripartidismul si democratia si elaborarea de strategii, planuri si programe în folosul întaririi ordinii constitutionale, respectarii drepturilor omului si dezvoltarii societatii civile.

Sistemele politice specifice democratiilor moderne existente deja în câteva state ale Europei de sud-est se caracterizeaza printr-o conducere activa, se manifesta convingator prin institutii reprezentative si prin matricea institutiilor publice.

Dezvoltarea politica înseamna dezvoltarea democratiei interne si prin urmare despartirea totala de atitudinile, comportamentele si obiceiurile regimurilor autoritare si a le societatii autarhice. Una din conditiile dezvoltarii democratiei în unele state din regiunea balcanica este consacrarea societatii civile, care are proprietatea de a se autoconstrui si automobiliza. Pentru a consolida democratia si societatea civila implicit, trebuie limitata extensia statului. Institutiile informale orizontale ( din spatiul civic ) sunt de fapt cele care duc la multiplicarea relatiilor bazate pe încredere, cooperare si angajare, cele care reduc sansele aparitiei tipului de cenzura politica, coruptiei si relatiilor obscure, creând astfel, conditii de sanctionare a guvernarilor ineficiente sau ostile.

Astfel in cazul României, trebuie subliniate ca succese politice dezvoltarea relatiilor economice cu UE, trecerea de la dolar la euro ca moneda de referinta si faptul ca procesul de privatizare economica a dobândit un ritm mai alert.

Din anul 2002, România a reusit reducerea ratei somajului, a inflatiei, respectarea intr-o mare masura, a programelor de reforma si austeritate convenite cu Banca Mondiala si FMI si sporirea rezervelor valutare pâna la un nivel dublu fata de 1998. Toate acestea au determinat pe de o parte ridicarea ,, calificativului de tara '' stabilit de Agentia Moody si a ,, calificativului bancar'' , iar pe de alta parte crestere însemnata a PIB -ului. In acest cadru, sistemul politic românesc se prezinta mai stabil si mai bine ancorat în relatiile zonale, europene si euroatlantice.

In aceste conditii, exista premisele favorabile care sa-i permita României sa joace un rol politic proeminent la nivel regional si interregional, cu atât mai mult cu cat tara noastra a demonstrat ca este si un producator , nu numai un consumator de stabilitate, ca este un pilon trainic implicat activ in toate structurile regionale de cooperare si securitate si are capacitatea de a-si asuma acest rol.

In vederea asumarii rolului de factor de stabilitate si actor deprim-plan a securitatii zonei sud-est europene, România va actiona la nivel bilateral si multilateral in primul rând pentru dezvoltarea unei politici coerente, care sa sustina aspiratiile tarii de a exercita un rol de autoritate zonala si regionala prin întarirea relatiilor de cooperare cu tarile din spatiul geografic proxim si participarea activa la toate structurile politice si militare multinationale constituite la niveluri regionale si la cele zonale. In al doilea rând, initierea si sustinerea politica si promovarea unor programe comune cu state din diferite regiuni.

Nu in ultimul rând sustinerea statelor din alte regiuni ale zonei in demersurile lor europene si desigur optimizarea capacitatilor de participare a României la managementul crizelor si la operatiuni in sprijinul pacii.

Dimensiunea Economica[16]

Alta componenta majora a securitatii nationale si colective este de natura economica. În Europa de sud-est aceasta a constituit si va reprezenta premisa stabilitatii, dezvoltarii, integrarii si cooperarii locale si regionale, fapt pentru care toate statele îi acorda atentia necesara.

Având în vedere situatia economica precara a majoritatii statelor din sud-estul Europei, aceasta abordare procesual-organica se impune cu necesitate nu numai datorita implicatiilor pe termen lung, dar si ca urmare a particularitatilor complexe ale tranzitiei de la o economie centralizata pe plan intern si prioritar regionalizata pe plan extern, la o economie de piata (in diferite forme ) pe plan intern si prioritar de asociere si partenariat mult mai larg pe plan extern.

Noul peisaj geopolitic si geoeconomic zonal obliga România alaturi de celelalte tari sa înteleaga actualul si viitorul circuit economic international nu numai ca pe un flux de factori de productie, dar si ca pe un flux de factori de dezvoltare, de cooperare, de colaborare, de stabilitate si de garantii internationale de securitate în toate domeniile si dimensiunile.

Avantajele economice ale integrarii României in U.E. sunt ;

crestere economica;

cresterea investitiilor straine directe, crearea unor noi structuri de productie, care sa permita fabricarea de produse finite cu valoare adaugata mai mare si calitate superioara conform standardelor U.E.;

cresterea economiilor si investitiilor populatiei, micsorarea fiscalitatii, prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea pietelor de capital ;

dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat, stimularea concurentei (scaderea preturilor) ;

îmbunatatirea substantiala a standardului de viata al populatiei.

Alaturi de aceste avantaje vor aparea si urmatoarele constrângeri principale :

presiunile concurentiale ale pietei unice ;

competitia dura dintre firmele românesti si cele din statele membre dezvoltate ;

necesitatea transformarilor tehnologice ,

In domeniul agriculturii, pe termen mediu si lung, prin integrare se obtin urmatoarele avantaje:

cresterea productivitatii agricole;

stimularea dezvoltarii exploatatiilor agricole mijlocii si mari;

îmbunatatirea accesului produselor agricole pe piata U.E. si disparitia tuturor barierelor comerciale;

încetinirea migrarii fortei de munca din agricultura.

Constrângerile în acest sector de activitate vor fi impuse de aplicarea Politicii Agricole Comune[17] (reducerea subventiilor si a preturilor de sprijin) si de Organizatia Mondiala a Comertului în ce priveste comertul agricol (necesitatea respectarii normelor de calitate, igiena si sanatate ale U.E.),reducerea ocuparii fortei de munca din agricultura (prin restructurarea sectorului, prin cresterea productivitatii si atingerea performantei în agricultura ), etc.

Accesul la fondurile structurale comunitare va da posibilitatea României sa dezvolte echilibrat regiunile ramase în urma, sa modernizeze infrastructura de transporturi si de mediu; sa asigure o dezvoltare rurala sustinuta, sa creeze noi oportunitati de ocupare a fortei de munca, mai ales în mediul rural, sa promoveze politici sociale care sa duca la standarde de viata de o calitate superioare.

Provocarile potentiale legate de accesul la fondurile structurale ( in calitate de viitor stat membru UE ), tin de capacitatea structurilor institutionale si administrative adecvate, pentru gestionarea acestor fonduri, de posibilitatile autoritatilor centrale si locale, a comunitatilor regionale, de a participa la Cofinantarea proiectelor ce beneficiaza de finantare, de capacitatea administratiei centrale, regionale si locale, de a apela si la alte credite de la B.E.I. , BERD, si alte institutii financiare.

Pentru orice cetatean, apartenenta tarii la Uniunea Europeana asigura o îmbunatatire continua a calitatii vietii, prin asigurarea unor standarde înalte în ceea ce priveste sanatatea, protectia sociala, siguranta la locurile de munca, protectia mediului, etc.

Cetatenia europeana confera dreptul de a calatori, a munci sau a se stabili în orice stat membru. Un cetatean al unui stat membru poate vota si chiar candida în statul de rezidenta în alegerile locale si pentru Parlamentul European. În acelasi timp, toti cetatenii UE au dreptul la protectie consulara si diplomatica, atunci când viziteaza tarile din afara Uniunii.

România a orientat pregatirile negocierilor spre capitolele esentiale legate de cele patru libertati fundamentale (libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a serviciilor, libera circulatie a capitalului si libera circulatie a persoanelor).

Capitolele abordate au accentuat pregatirea economiei nationale conform standardelor europene, prin crearea unui mediu de afaceri si conectarea la mediul de afaceri international si la Piata Interna a U.E. De asemenea, România a urmarit abordarea graduala a capitolelor cu impact bugetar major