ISTORICUL sI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE SPAŢIU SCHENGEN
Tratatul instituind Comunitatea Europeana a urmarit sa consolideze integrarea europeana si sa permita ca spatiul Comunitatii Europene sa devina o piata interna comuna si un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei. Tratatul Comunitatii Europene (art. 7/ paragraful 2) stipuleaza ca: "Piata interna cuprinde un spatiu fara granite interioare, în care circulatia libera a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalului este garantata conform acestui tratat". Textul s-a interpretat de catre statele membre prin faptul ca nu granitele între statele membre ale comunitatii europene trebuie desfiintate, ci 525e41f doar controalele oricarui tip de trafic transfrontalier. Mentalitatile si conditiile concrete de ordin practic au demonstrat ca nu toate statele din Comunitatea Europeana erau pregatite sa desfiinteze controalele la frontierele interne.
Aceste prevederi din tratat au constituit baza nu atât pentru sistemul Schengen, ci mai degraba pentru negocieri ulterioare la nivelul statelor membre ale Comunitatii Europene pentru includerea de masuri compensatorii care sa asigure securitatea interna dupa desfiintarea controalelor la frontierele interne.
Istoricul evolutiei asocierii Schengen a început în anul 1984 când Consiliul European de Fontainbleau, din 15-26 iunie, a elaborat Declaratia privind eliminarea controalelor politienesti si vamale la frontierele interne privitoare la circulatia persoanelor si a marfurilor. Din acel moment s-au semnat documente bilaterale, cum ar fi: Acordul germano-francez încheiat în 13 iulie 1984, care de altfel, în urma evolutiei ulterioare nu a intrat niciodata în vigoare - prevedea desfiintarea completa a controalelor la frontiera; Memorandumul guvernelor stratelor Benelux din 12 decembrie 1985 remis guvernelor german si francez referitor la controlul trecerii frontierelor lor. Se poate afirma ca aceste întelegeri între cele cinci state, cunoscute sub numele de Grupul Schengen, trebuie considerate drept precursoare al viitorului Acord Schengen deoarece se refereau în principal la un asa-numit "procedeu de control fara timpi de asteptare", cu alte cuvinte la renuntarea efectuarii controalelor sistematice asupra traficului la intrarea si iesirea în/din tara respectiva.
Evolutia social-economica si politica a celor cinci state vest-europene dezvoltate, precum si o serie de considerente de ordin practic, privind libertatea tranzitului de calatori, mijloace de transport, capital, marfuri si servicii în cadrul frontierelor lor interioare, au constituit obiectul Acordului Schengen încheiat la 14 iunie 1985 între Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franta.
Acordul Schengen a fost semnat la bordul navei "Princesse Marie-Astrid" aflat pe râul Moselle, lânga localitatea luxemburgheza Schengen (care a dat denumirea Acordului si ulterior a spatiului format din statele membre) aflata la granita cu Franta si Germania.
Scopul "Acordului între statele Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania si al Republicii Franceze privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune" era eliminarea controalelor la frontierele interne si armonizarea controalelor la frontierele externe.
Acest Acord a avut temei juridic Titlul III A din Tratatul instituind Comunitatea Europeana si se compunea din 33 de articole.
În prezent, 24 state europene sunt membre cu drepturi depline în Acordul Schengen. Acestea sunt: Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, Olanda, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia.
Printre cele mai importante masuri adoptate de catre statele Schengen au fost:
eliminarea controalelor la frontierele interne si stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe
separarea fluxurilor de pasageri în porturi si aeroporturi
armonizarea regulilor referitoare la conditiile de acordare a vizelor
stabilirea unor reguli pentru solicitantii de azil
introducerea unor reguli referitoare la supravegherea si urmarirea transfrontaliera pentru fortele de politie din statele Schengen
întarirea cooperarii judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extradare si implementare a deciziilor judecatoresti
crearea Sistemului Informatic Schengen
Toate aceste masuri, împreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate de catre Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.
Initial, acquis-ul Schengen nu a facut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însa odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol atasat Tratatului de la Amsterdam incorporeaza acquis-ul Schengen în cadrul legislativ si institutional al Uniunii Europene.
Potrivit articolului 8 al Protocolului Schengen, România trebuie sa accepte în totalitate acquis-ul Schengen.
Exista doua categorii de prevederi ale acquis-ului Schengen:
Prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria I, etapa pre-aderare la UE)
Prevederi direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria II, etapa post-aderare la UE)
Prevederile din prima categorie trebuie aplicate pâna la momentul aderarii la UE si nu sunt supuse procesului de evaluare Schengen
Prevederile din a doua categorie trebuie implementate si aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne si sunt supuse procesului de evaluare Schengen. În acest context România trebuie sa-si demonstreze capacitatea de a îndeplini cerintele relevante din acquis-ul Schengen într-o maniera corecta, uniforma si eficienta, fiind supusa apoi unei decizii unanime a Consiliului UE.
Art. 4 (1) si (2) din Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeana face distinctia între prevederile care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre aplicabile în România de la data aderarii si prevederile direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre, care se aplica numai în temeiul unei decizii adoptate de Consiliu în acest sens.
De asemenea, Tratatul de Aderare face referire la procesul de evaluare Schengen, care va verifica, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, îndeplinirea conditiilor necesare aplicarii tuturor partilor în cauza din acquis:
"Dispozitiile acquis-ului Schengen care au fost integrate în cadrul Uniunii Europene si actele care se întemeiaza pe acestea sau care sunt conexe acestuia si care nu sunt prevazute la alineatul (1) desi sunt obligatorii pentru România de la data aderarii, se aplica pe teritoriul fiecaruia dintre aceste state membre numai în temeiul unei decizii europene adoptate de Consiliu în acest sens, dupa verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în materie, a îndeplinirii pe teritoriul respectivului stat a conditiilor necesare aplicarii tuturor partilor în cauza din acquis. "
Implementarea si aplicarea prevederilor din Categoria II presupune ca toate pre-conditiile legislative, operative si tehnice sa fie îndeplinite, în special cerintele referitoare la accesul la SIS si la un control eficient al frontierelor externe. În acest context, România trebuie sa tina cont inclusiv de recomandarile si cele mai bune practici reliefate în cadrul evaluarilor Schengen care se deruleaza în alte state membre UE.
Procesul de evaluare consta în verificarea îndeplinirii tuturor conditiilor necesare implementarii depline a acquis-ului Schengen. Acest lucru presupune ca România trebuie sa-si demonstreze capacitatea de a îndeplini cerintele acquis-ului Schengen într-o maniera uniforma, corecta, consistenta si eficienta. Evaluarea Schengen este în responsabilitatea Grupului de Lucru Evaluare Schengen, în cadrul Consiliului UE.
Prima parte a procesului de evaluare consista în completarea unui chestionar extins, care va fi remis României. Acest chestionar va contine întrebari detaliate despre toate aspectele relevante pentru implementarea si aplicarea prevederilor Categoriei II. Raspunsurile la acest chestionar vor fi analizate atent de catre echipa de evaluare, pentru a permite Consiliului sa analizeze capacitatea României de aplica, în practica, prevederile Categoriei II.
În momentul în care au fost obtinute suficiente informatii, vor fi demarate vizite de evaluare, pentru verificarea, în teren, a pregatirilor.
Dupa finalizarea acestor vizite, va fi redactat un raport care va analiza stadiul de pregatire a României pentru aplicarea prevederilor Categoriei II. Acest raport poate include recomandari pentru corectarea sau îmbunatatirea aspectelor mai putin satisfacatoare. De asemenea, pot fi efectuate vizite suplimentare, dupa trecerea unei perioade de timp, pentru a verifica remedierea eventualelor aspecte negative.
Raportul final al Grupului de Evaluare Schengen va fi prezentat Consiliului UE care va adopta decizia necesara prin care va autoriza aplicarea prevederilor Categoriei II la data/datele pe care le considera adecvate.
Sintetic, etapele pentru aderarea la spatiul Schengen sunt urmatoarele:
Aderarea la Uniunea Europeana (01 ianuarie 2007)
Transmiterea de catre România a unei Declaratii de pregatire (Declaration of readiness), privind pregatirea pentru demararea procesului de evaluare Schengen (România trebuie sa propuna o data privind începerea procesului de evaluare).
Grupul de Lucru Evaluare Schengen (din cadrul Consiliului European) va decide un calendar referitor la demararea procesului de evaluare Schengen.
Consiliul JAI va decide demararea procesului de evaluare Schengen
Transmiterea catre România a unui chestionar extins care va contine întrebari detaliate despre aspectele relevante pentru implementarea si aplicarea acquis-ului Schengen categoria II (aplicabil la data aderarii la Schengen).
Completarea de catre România a chestionarului si transmiterea acestuia catre Consiliu
Demararea vizitelor de evaluare, transmiterea de întrebari suplimentare, chestionare, etc.
Luarea de catre Statele Membre a deciziei de ridicare a controalelor la frontierele interne (aderarea la Schengen).
|
