Implicarea Comisiei Europene in Politica Comerciala
Comisia
Europeana este organul executiv al Uniunii
Europene. Aceasta are rolul de a înainta proiecte
legislative si de a controla respectarea legilor. Membrii Comisiei UE raspund
de câte un anumit resort, sunt nominalizati de
tarile membre si apoi confirmati în functie de
Parlamentul European. La ora actuala, din fiecare
Numarul comisarilor va fi pe viitor redus la doua treimi din numarul statelor membre ale UE. Atribuirea posturilor de comisar tarilor membre se va face atunci prin rotatie. Presedintele Comisiei va fi propus de Consiliul European, iar membrii Comisiei Europene vor fi alesi de Parlamentul European pe o perioada de cinci ani. Membrii Comisiei pot fi si revocati din functie printr-un vot de neîncredere acordat de parlament.
politica comerciala a UE este stabilita la nivelul Comisiei Europene prin consultarea Statelor Membre. Odata o masura adoptata, devine obligatorie pentru toate Statele Membre. Implicarea acestora trebuie sa se manifeste prin promovarea unor initiative pe baza intereselor comune la nivel comunitar, stabilirea unor orientari strategice ale politicii comerciale comune si a formei finale a reglementarilor in domeniu;
Comisia UE corespunde astfel guvernului Comunitatii Europene. O institutie asemanatoare cu Comisia UE în sistemul românesc este Guvernului României.
UE are o politica comerciala comuna. In momentul în care se pune în discutie o problematica comerciala, inclusiv chestiuni din cadrul OMC, UE actioneaza ca o entitate unica, Comisia Europeana negociind acorduri si reprezentând interesele statelor membre
Articolul 133 stipuleaza ca CEE are competenta exclusiva în privinta negocierilor
comerciale si a încheierii de acorduri de comert. Totusi, au existat mereu
tensiuni între institutiile comunitare în procesul decizional, datorita 'metodei comunitare'
Comisia este responsabila cu negocierile, Consiliul
ghideaza activitatea Comisiei prin "directive de negociere" sau prin validarea masurilor
provizorii convenite, iar Parlamentul European trebuie sa aprobe acordurile comerciale
încheiate, în anumite conditii. În plus, Tratatul de la Amserdam a introdus noi complexitati
în aceasta ecuatie institutionala, prin stipularea faptului ca, în cazul aparitiei de noi
problematici în negocierile GATT/OMC (servicii, proprietate intelectuala), competentele
sa fie alocate ad hoc, prin acord între Comisie si Consiliu.
Baza legala a politicii comerciale a UE este Articolul 133 din Tratatul privind Comunitatea Europeana. Pe aceasta baza, Comisia Europeana negociaza în numele Statelor Membre prin consultari cu un comitet special "Comitetul Articolul 133" ("C133"). C133 este compus din reprezentanti ai celor 25 de state membre si din Comisia Europeana. Principala lui functiune este aceea de a coordona politica comerciala a UE. În cadrul acestuia se discuta întreaga problematica de politica comerciala ce afecteaza Comunitatea, de la probleme strategice ale rundelor de negocieri din OMC pâna la probleme specifice ale exporturilor de produse individuale. În cadrul acestui Comitet, Comisia prezinta si îsi asigura sprijinul din partea tuturor Statelor Membre pe toata problematica privind politica comerciala. Toate deciziile formale majore sunt reconfirmate de catre Consiliul de Ministri.
Tratatul privind Comunitatea Europeana acorda un rol limitat Parlamentului European (PE) în ceea ce priveste politica comerciala: conform actualului tratat, "acceptul" PE poate fi cerut pentru ratificari majore ale tratatului, atunci când se refera la subiecte care depasesc sfera de comert. Cu toate acestea, Comisia doreste o implicare a Parlamentului mai mare în politica comerciala, consultari mai dese si o informare cât mai sistematic posibil. Comisia sustine o extindere a puterilor Parlamentului asupra politicii comerciale
Luand aceste aspecte in considerare se poate observa usor ca Comisia Europeana are o deosebita putere decizionala in politica comerciala a Uniunii si puternic implicate in orice sfera care vizeaza direct domeniul economic si financiar.Insa aceasta nu are o putere decizionala gen monopol colaborand si cu celelalte institutii(Consiliul Europei,Parlamentul European) pt luarea unor decizii de importanta majora.
|
