Influenta religiei si pozitiei sociale asupra comportamentului electoral

Influenta religiei si pozitiei sociale asupra

comportamentului electoral

Studiul comportamentului electoral este unul dintre domeniile sociologiei caruia i-au fost dedicate numeroase cercetari si analize in ultimele decenii. Dreptul de a vota este un drept fundamental, iar īntregul edificiu al democratiei se bazeaza pe posibilitatea exercitarii acestui drept. Īn īncercarea de a stabilii care sunt factorii care influenteaza optiunea politica mai multi cercetatori francezi au efectuat un ansamblu de studii, care s-au desfasurat pe parcursul a zece ani, asupra electoratului francez. Analiza datelor culese cu acest prilej au condus la concluzia ca exista o dependenta strānsa intre apartenenta la o anumita clasa sociala, detinerea unui patrimoniu, religie si optiunea politica.

Comportamentul electoral poate fi asociat, in termenii probabilistici, unui sistem organizat de reprezentari, atitudini si norme. Sistemul include in primul rānd perceptia asupra universului politic dar nu se reduce numai la aceasta, cuprinzānd un model de reprezentari ale cāmpului social, al convingerilor si sentimentelor relative la ce īnseamna legitimitatea si nelegitimitatea reprezentantilor alesi.

Guy Michelat si Michel Simon au elaborat doua modele ale acestui sistem simbolic. Primul este structurat in jurul religiei si pune accentul pe valorile familiei, caminului si muncii, patrimoniu simbolic si material fara de care individul nu īsi concepe existenta. Acest sistem de valorizare si reprezentare este caracteristic in general celor care voteaza cu partidele de dreapta. Al doilea model este structurat in jurul clasei sociale, a antagonismelor si solidaritatii in cadrul acesteia. Experienta realitatilor sociale si economice si felul in care ele conditioneaza existenta si soarta familiei sale si a celor care traiesc in acelasi mediu, reprezinta referinta cea mai utilizata. Acest ansamblu de semnificatii este adeseori asociat cu un vot acordat partidelor de stānga.

Geneza acestor doua sisteme este diferita. Primul model este legat de rolul dominant pe care l-a avut timp de multe secole biserica catolica in rolul ei de organizatoare a societatii. Al doilea este legat de istoria stāngii politice si de sindicate si, pe termen lung, de miscarea muncitoreasca nascuta odata cu Revolutia franceza. Oricare dintre cele doua sistemele nu devin insa factori socio-istorici reali decāt in masura in care ele sunt primite si acceptate de catre indivizi concreti. Codurile simbolice ale sistemele sunt transmise prin intermediul familiei, scolii, bisericii sau altor organizatii, in timpul copilariei si adolescentei ceea ce explica intensitatea afectiva cu care sunt acceptate. Dar nu trebuie subestimata impactul pe care īl pot avea conditiile de desfasurare ale vietii adulte, raporturile succesive ale individului cu ceilalti, factorii economici care ii caracterizeaza existenta.

De aici se poate concluziona 22422u207w ca individul apartine mai multor grupuri in acelasi timp si de aceea analiza trebuia sa evalueze efectul combinat al acestei apartenente multiple. Pe de alta parte, apartenenta la un grup este graduala. Persoana poate fi mai mult sau mai putin catolica sau poate apartine de mai mult sau mai putin timp unei anume clase sociale. Se poate face ipoteza ca cu cāt gradul de integrare intr-un grup este mai mare cu atāt creste participarea la sistemul de simboluri care caracterizeaza acel grup. Grupul este mai mult decāt un agregat statistic, este un ansamblu real in care indivizii interactioneaza unii cu altii, traiesc experiente asemanatoare, primesc, modifica si transmit elementele unei culturi specifice. In consecinta determinarea pozitiei unui individ in cadrul grupului prin intermediul unei scari de indicatori de apartenenta este importanta pentru determinarea coordonatelor comportamentului individual.

Apartenenta la comunitatea religioasa si influenta acestui fapt asupra comportamentului electoral este o problema delicata tinānd cont de dificultatea practica a stabilirii intensitatii sentimentului religios la nivel de individ.

Universul religios francez a cunoscut in ultima jumatate de secol transformari semnificative. Aparitia clerului de stānga, reducerea importanta a numarului practicantilor efectivi, mai ales in rāndul tinerilor , aparitia unor noi secte au determinat o modificare a rolului bisericii in societate si a legaturii care exista intre nivelul de integrare religioasa si optiunea politica.

Daca consideram ca integrarea religioasa īnsemna in primul rānd participarea in mod regulat la slujbele religioase lucrurile nu s-au modificat in ultimul secol. Conform studiile efectuat 75% din cei declarati practicanti regulati (cei care asista la majoritatea slujbelor religioase) voteaza pentru partidele de dreapta, iar dintre cei considerati practicanti iregulari (care asista la mai putin de jumatate din slujbelor religioase) se īndreapta in proportie de 54% spre aceleasi partide.

Considerānd ca acest criteriu nu este destul de semnificativ pentru a arata gradul de integrare religioasa, tinānd cont schimbarile care au loc in ultimii ani, specialistii au cautat alte modalitati de stabilire a masurii in care un individ poate considerat religios sau nu. In cadrul unei cercetari desfasurate cu ocazia alegerilor prezidentiale din 1988, s-a īncercat stabilirea pozitiei subiectilor fata de patru chestiuni fundamentale ale religiei.

Intr-o prima etapa, s-a construit o scara de baza unui ansamblu de credinte semnificative pentru catolicism (credinta in existenta diavolului, raiului si iadului, sfintei treimi, judecatii de apoi, prezenta reala a lui Isus in cadrul euharisiei ). 90% din cei plasati la nivelul cel mai īnalt al scarii credintei sunt practicanti cu regularitate(37%) sau iregulari(53%). La nivelul cel mai de jos al scarii se gasesc 1% practicanti cu regularitate, 19% practicanti iregulari, 26% nepracticanti si 47% atei.

Exista indubitabil a legatura puternica intre practica religioasa si credintele fundamentale care stau la baza sentimentului religios, oricare ar fi biserica de care apartine: credinta in existenta in Dumnezeu si in viata de dincolo de moarte. Proportia celor care sustin ca exista Dumnezeu este de 92% la catolicii practicanti, 54% la catolicii nepracticanti si 14% la cei fara religie. Procentul celor care cred in viata de dupa moarte trece de la 84% la 43% si respectiv 18%.

Pentru a considera sentimentul religios independent de apartenenta la o biserica si la obligatiile pe care aceasta le impune, a fost aleasa o alta forma de manifestare religioasa: rugaciunea, practica intima si de dimensiune experimentala. In plus este o practica care implica credinta in existenta unei entitati supranaturale. Rugaciunea apare si ea in strānsa corelatie cu practica dominicala. Se roaga zilnic 87% din practicantii regulati, 65% din cei care asista la slujba doar o data sau de doua ori pe luna, 40% din cei care asista doar la marile sarbatori, 12% din nepracticanti si 2% din cei fara religie.

Fiecare dintre acesti indicatori nu masoara decāt o fateta a fenomenului religios, dar sunt foarte legati intre ei si putem spune ca fiecare dintre ei masoara nivelul de integrare religioasa. Toate datele disponibile confirma validitatea indicatorului de practica religioasa ca fiind pertinent in ceea priveste nivelul de integrare religioasa.

Relatia dintre oricare dintre cei cinci indicatori religiosi si optiunile electorale ramāne aceiasi (vezi tabelul nr.1). Votul acordat partidelor de stānga trece de la 62% la 26% pe masura ce parcurgem scara credintelor catolice. Cu cāt credinta in Dumnezeu este mai sigura cu atāt probabilitatea de a vota cu stānga este mai mica. Cei care se simt apropiati de stānga politica estimeaza in general ca nu exista viata dupa moarte. Aceiasi corelatie se regaseste si intre frecventa rugaciunilor si optiunea politica.

A.      Pe o scara a credintei de la 0-ateu la 7 practicant frecvent, dumneavoastra cum va considerati?

2. Existenta lui Dumnezeu vi se pare..

C .Exista viata dupa moarte?

D. Cāt de des spuneti o rugaciune?

Tabel nr.1 Intentii de vot in functie de indicatorii credintei religioase

Analiza este dusa mai departe prin studierea optiunii politice tinānd cont de cele doua caracteristici: integrarea religioasa si detinerea unui patrimoniu. Rezultatele celor doi cercetatori mentionati mai sus sunt sintetizate in tabelul nr.2.

Conform datelor culese, votul este asociat in toate cazurile cu nivelul de integrare religioasa. Daca se declara fara religie, un individ fie ca detine sau nu un matrimoniu, va vota cu stānga sau cu partidul comunist. In acelasi timp, un catolic practicant fara patrimoniu va prefera partidele de dreapta. In acelasi timp, oricare ar fi nivelul de integrare religioasa , "efectul de patrimoniu este verificat". Incidenta asupra votului a stapānirii unei resedinte, fara a lua in considerare substratul religios, este relativ modesta dar nu neglijabila. Detinerea unor bunuri de raport influenteaza insa in mod evident votul, in timp ce variabila religioasa este mai putin importanta. Aceiasi concluzie se desprinde dintr-un alt studiu care cerceta cum este influentat votul de catre detinerea de bunuri mobiliare sau imobiliare.

Al doilea model construit de Guy Michelat si Michel Simon porneste de la presupunerea ca apartenenta la o anume clasa sociala determina orientarea electorala a individului. Transformarile sociale din ultimul timp: cresterea mobilitatii sociale si geografice, ridicarea nivelului de viata, tendinta de apropiere a practicilor culturale sub influenta mijloacelor moderne de comunicare, par susceptibile sa slabeasca legatura dintre clasa sociala si comportamentul politic.

Studii de data recenta invalideaza insa aceasta ipoteza. Nonna Mayer pune in evidenta persistenta unui clivaj politico-ideologica major intre liber profesionisti si salariati: primii datorita statutului lor de independenti si-au organizat

Unul dintre studiile referitoare la legatura intre apartenenta la o clasa sociala si optiunea electorala apartine lui Nonna Mayer. Aceasta a pus la punct un indicator care masoare apartenenta la clasa muncitoare pe baza a zece caracteristici. Cu cāt individul este mai integrat clasei sociale a muncitorilor cu atāt se diminueaza frecventa votului de dreapta si creste cea a votului de stanga (comunist, socialist sau radical de stānga ).

Detinerea unui patrimoniu de catre muncitori nu conduce la modificarea comportamentului electoral. Oricare ar fi indicatorul patrimonial luat in considerare (detinerea unei resedinte sau de bunuri de raport), votul de dreapta este cu atāt mai putin probabil cu cāt creste numarul atributelor muncitoresti luate in considerare (tabel nr.3). Se observa totusi o modificare a preferintelor electorale pentru partidele de dreapta pentru cei care detin proprietati, mai ales in cazul detinerii de bunuri de raport. Cu toate ca proprietatea influenteaza atitudinile ideologice, clivajul nu ii opune pe proprietari si non-proprietari, decizia electorala fiind influentata in principal de gradul de integrare in clasa sociala.

Tabel nr.3 Optiunea electorala in functiei de numarul de atributele muncitoresti ale indivizilor si detinerea unui patrimoniu

Orice individ se situeaza la intersectia unei retele de apartenente multiple, un individ apartinānd in acelasi timp unei clase sociale si unei religii. Analiza poate fi desfasurata luānd in considerare ca variabile apartenenta la clasa sociala si nivelul de integrare religioasa. Cercetarile arata ca probabilitatea unui vot de dreapta este cu atāt mai mare cu cāt creste nivelul de integrare religioasa si scade gradul de apartenenta la clasa muncitoare(tabel nr.4). Variatiile īnregistrate in functie de variabilele religioase sunt mai importante decāt cele in functie de variabilele de clasa. Astfel cei fara religie si cu un grad mic de integrare in rāndul muncitorilor voteaza mai putin cu dreapta decāt practicantii regulati foarte integrati printre muncitori.

Aceleasi concluzii se desprind si daca se adauga alte variabile cum ar fi : detinerea unui patrimoniu sau nivelul venitului. Fiecare dintre variabile influenteaza votul dar acesta variaza mai mult sub efectul cumulat al apartenentei la grupul catolic sau muncitoresc, decāt sub efectul variabilelor economice.

Tabel nr.4 Votul in functie de nivelul de integrare religioasa si gradul de apartenenta la clasa muncitoare

Concluziile studiilor efectuate in ultimii douazeci de ani in Franta verifica incidenta majora asupra comportamentului electoral a integrarii religioase si apartenentei. Importanta ideologica a dimensiunii patrimoniale nu este de neglijat. Datele studiilor confirma ca patrimoniul asociat cu īnsusirea ideologiei catolicismului asupra familiei, muncii, ordinii sociale si destinului uman, se traduce printr-un vot orientat spre dreapta esichierului politic. La celalalt pol, atunci cānd detasarea religioasa si detasarea religioasa puternica determina un vot de stānga. Patrimoniul detinut este revelator si generator de atitudine i ideologice si politice, problema proprietatii fiind īnca de importanta in stabilirea comportamentului politic al actorilor sociali.

Optiunea politica este legata de dimensiunile subiective cele mai valorizate ale existentei personale dar ea opereaza in functiei de considerentele globale (principiile) tributare sistemelor de reprezentare a caror formare īncepe de la primele experiente de socializare. De aici si relativa autonomie a votului fata de variabilele economice (venit, patrimoniu) a caror importanta subiectiva este in general recunoscuta dar a caror rol este important in functie de locul rol in sistemul interpretativ de ansamblu al fiecarei persoane.

Astfel de studii nu ofera o explicatie completa asupra succesiunii complexe de procese care se finalizeaza prin vot dar ele nu ofera o perspectiva asupra influentei pozitiei sociale asupra orientarii electoratului.

BIBLIOGRAFIE

Guy Michelat si Michel Simon - "Comportament electoral- importanta  dimensiunii simbolice"

Jaques Capdevielle si Elizabeth Dupoirer - "Efectul patrimoniu"

Nonna Mayer - "Clasa, pozitie sociala si vot"