Etapele parcurse
Negocieri de aderare
România a fost mereu un stat european, iar românii nu au încetat sa se considere europeni si sa aspire la întregirea familiei europene. Situata între E si V România are un rol geopolitic si strategic important, ceea ce face ca celelalte state ale UE sa acorde o deosebita imp. integrarii Rom. în UE si extinderea granitelor catre est, dincolo de România.
În procesul de aderare a Rom. la UE se disting urmat. etape:
în 1.2.1993, România a semnat un acord de asociere cu UE privind realiz. în comun a unor activitati si pt. pregatirea în vederea integrarii în UE. Acest acord a intrat în vigoare 2 ani mai târziu (1995), cu toate ca prevederile în dom. comercial al acestui acord sau aplicat înca din 1993.
în iunie 1995, România a depus cererea de aderare la UE
în iulie 1997, Comisia Europeana a adoptat documentul numit Agenda 2000, care include opinia UE privind cererea de aderare a Rom.
în martie 1998, se lanseaza oficial procesul de extindere a UE, care include si România
în noiembrie 1998, se publica primul raport annual al Comisiei Europene privind cererea de aderare a Rom.
în iunie 1999, România înainteaza programul national de aderare la UE
în octombrie 1999, Comisia Europeana publica al II lea raport annual privind progresele înregistrate de Rom. pt. aderare
în decembrie 1999, la întrunirea Consiliului European de la Helsinki s-a hotarât sa se deschida negocierile de aderare la UE a noi 6 tari candidate printre care si România
în februarie 2000, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Rom. în cadrul reuniunii Consiliului UE pt. afaceri generale
în martie 2000, Guv. Rom. adopta strategia economica pe term. mediu pe care o prezinta Consiliului UE
în mai 2000, Guv. Rom. adopta programul nat. de aderare la UE actualizat si elaboreaza planul de actiune si cadrul macroeconomic
în per. 2000 - 2003, se deschid si se deruleaza discutiile asupra majoritatii capitolelor de negociere, astfel ca pâna în prezent, Rom. a deschis toate cele 31 capitole de negociere si a închis o mare parte dintre ele si continua eforturile în ac. sens.
Negocierile det. conditiile de aderare în UE a fiecarui stat candidat. La data aderarii în UE, statele trebuie sa adopte acquis-ul comunitar (ansamblul de legi construit pe baza tratatelor fondatoare ale Ue si anume tratatele de la Roma, Maastricht, Amsterdam si Nisa).
- negocierile se concentreaza sub forma modului concret în care tara candidata va adopta, implementa si aplica sist. de legi, precum si eventualele aranjamente de tranzitie care vor fi strict delimitate în timp si cu cond. concrete de aplicabilitate. Contextul unor aranjamente de tranzitie anterioare ale unor state membre, proaspat intrate în UE, li s-a permis sa parcurga în etape procesul necesar pâna la respectarea în întregime a anumitor legi.
În 1997, Consiliul a stabilit o procedura de desfasurare a negocierilor conf. careia sesiunile au loc la nivel de ministrii sau adjuncti ai acestora, respectiv reprez. permenente în numele statelor membre p.d.o.p. si ambasadele sau negociatorii sefi ai statelor candidate p.d.a.p.
Com. Europ. prop. poz. comune de negociere pt. UE; la fiecare capitol de compet. comunitare.
Aceste poz.. de negoc. se aproba în unanimitate de catre cons. din 6 în 6 luni. Presed. Cons. de Ministri a UE le discuta.
Ritmul negoc. este stab. în rap. cu gradul de pregatire al fiecarui stat candidat si cu complexitatea temei respective. Prin urmare este imposibil de apreciat durata proc. de negoc. pt. fiecare stat candidat în parte. Rezultatele negoc. sunt incluse în Proiectul tratatului de aderare care este supus spre aprobare Consiliului si apoi Parlamentului European. Dupa semnare, tratatul de aderare este supus spre ratific. Statelor membre ale UE si statului candidat. În anumite cazuri, acest lucru se face prin referendum. Daca rez. Referendumului sunt favorabile, tratatul intra în vigoare, iar statul candidat devine stat membru la data aderarii. Fiecare stat membru va trebui sa ratif. trat. de aderare printr-un act al Parlamentului tarii respective. Dezbaterile provocate cu acest prilej dau posib. reprez. poporului din fiecare stat membru sa-si expuna parerea cu privire la extindere. Aprobarea publica a extinderii este exprim. prin procedura de aprobare a Parlam. Europ.
acestea au rezultat ca urmare a divizarii din ratiuni metodologice a acquis-ului comunitar (ansamblul de drepturi si obligatii comune ce unesc statele membre în cadrul UE).
s-au stabilit 31 de capitole de negociere, respectiv dom. de activit. ec., soc., administrativa si politica care constituie cadrul de negoc. dintre statele membre candidate si UE.
În momentul în care se ajunge la o pozitie comuna între statul candidat si Ue, capit. respective se considera închise provizoriu.
Închiderea provizorie a cap. de negoc. reprez. o confirmare a faptului ca angajarile asumate de statul candidat cu privire la ? legisl. din dom. respectiv sunt considerate realizabile.
Un criteriu de imp. similara în închiderea provizorie a cap. respectiv îl constituie evaluarea capacitatii administrative si institutionale de a aplica legislatia în forma agreata, stabilita.
Pâna acum nu au existat solicitari din partea com. europ. de a redeschide capitolele de negoc. Închiderea tuturor celor 31 de cap. contituie adoptarea acquis-ului comunitar de catre statul candidat, îndeplinind astfel unul dintre criteriile de aderare.
Cap. 1 - Libera circulatie a marfurilor
reprez. una dintre pietrele de temelie ale pietei interne si impune un cadru legislativ comun care sa asigure circulatia fara restrictii a produselor în int. UE. Aceasta înseamna ca standardele tehnice de baza, certif. lor si normele metodologice trebuie sa repecte regulile la niv. european. Referitor la aceste reguli, produsele pot fi împartite în 2 categorii principale:
produse pt. care au fost adoptate standarde
produse pt. care nu au fost adoptate standarde
În ultimul caz, se merge dupa principiul conf. caruia daca un produs poate fi vândut legal pe piata unei tari a UE atunci el poate fi vândut în toate tarile UE.
De asemenea, articolele tratatului prev. lib. circ. a marfurilor interzic statelor membre sa aplice restrictii cantitative a supra imp./exp. de bunuri (cu unele exceptii). Legislatia europ. armoniz.? (acq. com.) cuprinde prev. legale privind organismele de evaluare a calitatii - certificate.
Aplicarea legislatiei UE în dom. libera circulatie a marfurilor este destul de complexa si consitutie o prov. deosebita pt. tarile candidate. Astfel, pe lânga obligatia de a transpune elem. de legislatie a UE în legislatia proprie, tarile candidate trebuie sa creeze si cadrul institutional pt. aplicarea acestei legislatii. În multe cazuri aceasta conduce la o reforma si o restruct. completa a sist. institutional.
CAP. 2. Libera circulatie a pers
se refera la 4 mari domenii:
recunoasterea reciproca a calificarii profesionale
drepturile cetatenilor
libera circulatie a lucratorilor
coordonarea schemelor de protectie sociala
Recunoasterea reciproca a calificarii profesionale
prin acest sistem UE încearca sa elimine obstacolele care pot impiedica alegerea si efect. unei profesii recunoscute la nivel UE, dupa principiul ca o pers. deplin calificata pt. a practica o profesie recunoscuta într-un stat membru trebuie sa aiba dreptul de a o practica oriunde în cadrul Uniunii. Prin aceasta, se urmareste p.d.o.p. sa se garanteze integritatea profesiilor în UE, dar si sa se puna în practica aceste drepturi pt. toti cetatenii UE fara sa duca la o suprasolicitare administrtiva inutila.
UE a mentinut ideea declaratiei data de institutiile europene, privind necesitatea calificarii cu diplomele respective (care la data aderarii vor fi automat recunoscute în UE), însotita de un atestat care sa precizeze ca titularii calificarii au fost recenti angajati în calificarea respectiva. Aceasta dubla abordare (decl. + atestat) ofera cetatenilor UE toate garantiile respective. Este totusi dificil de stabilit cu exactitate standardul calificarii atribuite în tarile candidate si ca urmare se preconizeaza prevederile de monitorizare extrem de dure pt. directivele sectoriale. Toate tarile candidate sunt încurajate sa-si sporeasca eforturile pt. introducerea structurilor administrative necesare, în scopul de a garanta nivelul de competenta cerut de UE pt. persoanele calificate. Referitor la calificarea profesionala obtinuta, înainte de aderare se asteapta ca tarile candidate sa ia masuri pt. a se asigura ca pot îndeplini cerintele precizate în directive si pot beneficia de recunoasterea profesionala în UE, cf. procedurilor aplicate în cazul precedente.
Drepturile cetatenilor sunt:
dreptul la vot
dreptul la rezidenta
Dreptul la vot - garanteaza drepturile pe care le au toti cetatenii din UE de a participa activ la viata politica a UE, prin directive referitoare la procedurile aplicate alegerilor europene si municipale.
Dreptul la rezidenta - pt. care existau initial prevederi doar pt. lucratori, a fost extins si la persoanele inactive, iar pt. studenti se asigura faptul ca discriminarea nu este tolerata.
Se prevede ca punerea în practica a directivelor privind dreptul la vot va impune în unele cazuri unele modificari ale constitutiei statelor.
Alinierea la acquis-ul comunitar cu privire la dreptul la rezidenta va fi pe deplin posibila numai dupa aderare, iar tarile candidate vor trebui sa ofere certitudinea ca legislatia lor va facilita acest lucru.
Libera circulatie a lucratorilor
tarile candidate vor trebui sa asigure ca legislatia lor nu contine prevederi contrare regulilor comunitare si ca toate prevederile, în special cele privind criteriile referitoare la cetatenie, resedinta sau competenta linvistica sunt în conformitate cu acquis-ul comunitar.
Importanta politica si practica acestui domeniu, sensibilitatile si incertitudinile privind mobilitatea fortei de munca, au determinat UE sa propuna o masura de tranzitie în aceste domenii.
Componentele esentiale ale acestei masuri (aranjament de tranzitie) sunt:
sa fie o perioada de 2 ani în care actualele state membre sa aplice masuri nationale în relatiile cu noile state, ceea ce ar conduce la un acces deplin la piata muncii.
dupa aceasta perioada, vor avea loc analize, una obligatorie înainte de sfârsitul celui de-al 2-lea an si o alta analiza la solicitarea noului stat membru. În urma acestora, se întocmeste câte un raport al Comisiei care face analiza, însa statele membre sunt cele care vor lua decizia clara sa respecte standardele
perioada de tranzitie va dura 5 ani, dar poate fi prelungita cu înca 2 ani, pt. acele state membre care se confrunta cu perturbari grave ale pietei muncii, sau unde exista pericolul unor astfel de fenomene
statele membre pot aplica masuri de protectie pâna la sfârsitul celui de-al 7-lea an
Cercetarile sugereaza ca impactul liberei circulatii a fortei de munca asupra pietei muncii din UE, dupa aderare, va fi limitat. Totusi se estimeaza ca migratia fortei de munca se va concentra în anumite state membre, perturbând piata muncii din statele respective.
Aranjamentul tranzitoriu protejeaza drepturile cetatenilor noilor state membre, care sunt deja rezidenti legali si au loc de munca într-un stat membru, fiind protejate totodata si drepturile membrilor familiilor lor
Coordonarea schemelor de protectie sociala
este supus reglementarilor si prevede masuri direct aplicabile la data aderarii
Principiile coordonarii ramân simple, si anume, cei care îsi exercita dreptul la libera circulatie în cadrul comunitatii nu trebuie penalizati, trebuie aplicate masuri adecvate pe baza de acorduri bilaterale si prin consolidare structurilor constitutionale existente.
Aplicarea acquis-ului privind coordonarea sist. de protectie sociala impune si o serie de masuri administrative din partea tarilor candidate, a.î. tuturor tarilor candidate li s-a solicitat sa confirme ca sunt pregatite sa-si asume obligatiile legate de transferurile financiare pt. protectie sociala, în special transferurile financiare presupuse de rambursarea costurilor asistentei medicale.
se refera la libertatea de a presta servicii pe teritoriul UE din urmatoarele categorii:
servicii financiare
operatiuni bancare
asigurari
servicii legate de investitii
pietele de valori mobiliare
Acquis-ul comunitar din acest sector prevede cerintele minimale pt. diferite
tipuri de institutii în scopul asigurarii unor standarde minime, cf. urmat. principii:
autorizare si conditii de munca adecvate
control în tara de origine si licenta unica
recunoasterea reciproca a standardelor nationale de supraveghere
protectia datelor personale si libera circulatie a acestora
libertatea de stabilire a resedintei si libertatea de a furniza servicii de catre mestesugari, comercianti si fermieri
prevederi pt. agentii comerciali independenti
furnizarea de informatii referitoare la standarde tehnice
reglementari si reguli privind protectia juridica a serviciilor
Comisia Europeana în cooperare cu statele membre monitorizeaza îndeaproape
prevederile privind supravegherea serviciilor financiare în tarile candidate.
prevede clauze de protectie privind balantele de plati si asistenta financiara pe termen mediu; sistemele de plata privind transferurile transfrontaliere de credite si respectiv finalizarea decontarilor, precum si masuri privind prevenirea spalarii banilor.
Repartitia internationala a capitalurilor determina tot mai mult cursul de schimb
si ratele internationale ale dobânzilor, care la rândul lor influenteaza evolutia si structura comertului international.
Actiunea legislativa comunitara în acest domeniu, se bazeaza pe urmatoarele
principii generale:
eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor
dreptul de a efectua tranzactii libere
instaurarea acestei libertati presupune excluderea oricarei interdictii si a oricarei proceduri implicate de autoritate.
În cursul ultimilor 20 de ani circulatia capitalurilor s-a dezv., costurile tranzactiilor s-au micsorat, iar atragerea capitalurilor face obiectul concurentei internationale din în ce mai intense.
|
