Izvoarele dreptului comuniatar

Izvoarele dreptului comuniatar

1. Precizari prealabile

n acceptiune materiala, prin izvoare de drept īntelegem conditiile materiale de existenta ale societatii, care determina actiunea legiuitorului sau, care dau nastere unor reguli izvorāte din necesitatile practice (daca e vorba de obicei , ce conduc la aparitia normelor juridice - a dreptului.

Dreptul comunitar nu este numai rezultatul unor conditii materiale de existenta ci si al dorintei statelor membre, ale

Idem.

³⁵⁶ CJCE, 157/96, The Queen, 05. 05. 1998, Rec. I- 22 1.

A se vedea, stefan Munteanu, Integrarea euopeana. O perspectiva juridico-filozofica. Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p. 101.

³⁵⁸ A se vedea, Nicolae Popa, Mihail - Constantin Eremia, Simona Cristea, Teoria generala a dreptului, Ed a -a, Ed. All Beck, Bucuresti, p. 161.

Comunitatilor Europene/Uniunii Europene ,,de a asigura o pace durabila īntre popoarele lor, concretizata īn cresterea continua a nivelului de trai al natiunilor europene si īn colaborarea lor reciproc avantajoasa

Īn acceptiune formala izvoarele dreptului reprezinta formele

de exprimare a normelor juridice, actele normative (legile, īn sens generic) īn sens restrāns, obiceiul juridic, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ ⁶⁰ si actul normative, īn sens larg,

* Īn sens restrāns, din perspectiva, formala, dreptul comunitar distinge doua categorii de izvoare:

izvoare primare, īn principiu, tratatele institutive (dreptul primar sau originar), si

- izvoare secundare, regulile juridice continute īn actele adoptate de institutii, īn aplicarea acestor tratate (dreptul secundar sau derivat).

n sens larg , din ,,izvoarele dreptului comunitar,, fac parte, alaturi de tratatele institutive si actele adoptate de institutiile comunitare si:

a) regulile de drept aplicabile īn ordinea juridica comunitara:

normele juridice care rezulta din conventiile statelor membre īncheiate

īn aplicarea tratatelor comunitare, izvoare nescrise, principiile generale de drept, jurisprudenta Curtii de justitie;

b) regulile de drept a caror origine este exterioara ordinii juridice comunitare: normele juridice care rezulta din relatiile exterioare ale Comunitatilor.

2. Dreptul comunitar primar

Dreptul comunitar primar este format din

a) tratatele institutive originare) ale Comunitatilor Europene, inclusiv cele care le modifica, le completeaza sau le revizuiesc;

b) alte tratate comunitare care au modificat prevederile

A se vedea, Conelia Lefter, op. cit. p. 52.

Īn ramura dreptului muncii si al securitatii sociale, contractul normativ este izvor de drept, sub forma contractelor colective de munca, īn care se prevad conditiile generale al organizarii procesului muncii īntr- ramura determinata si pe baza carora sunt īncheiateapoi contracte individuale de munca. n dreptul constitutional, contractul normativ reprezintaizvor de drept īn materia organizarii si functionarii structurii federative a statelor. Īn dreptul international public, contractul normativ mbraca forma tratatului. A se vedea pentru detalii, Nicolae Popa, Mihail- Constantin Eremia, Simona Cristea, op. cit. p.178.

_{A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.}

initiale al Tratatelor institutive;

c) conventiile īntre statele membre

a) Tratatele institutive - originare sunt:

- Tratatul de la Paris care instituie C.E.C.O ., semnat la 18 aprilie

intrat īn vigoare la 23 iulie 1952. Este īnsotit de numeroase anexe si protocoale aditionale ( protocoale asupra statutului Curtii de justitie si asupra privilegiilor si imunitatilor), cu aceeasi valoare ca si tratatul.

- Tratatele de la Roma care instituie C.E.E. si C.E E.A semnate la

martie 1957, intrate īn vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatele sunt īnsotite de numeroase anexe si protocoale dintre care amintim pe cel care defineste statutul Bancii europene de investitii, si protocoalele semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 asupra privilegiilor si imunitatilor, asupra Curtii de Justitie. Aceste texte au intrat īn vigoare

la 14 ianuarie 1958.

→ Modificarile si completarile aduse tratatelor originarere zulta

nu numai din tratate propriu-zise ci si din acte ale institutiilor comunitare, de exemplu īn cadrul procedurii simplificate de revizuire , sau īn cazul actelor de natura particulara, adica a

,,deciziilor,, care impun o ratificare din partea statelor membre. Dintre cele mai importante modificari amintim:

- Conventia referitoare la anumite institutii comune, semnata si intrata īn vigoare īn acelasi timp cu tratatele de la Roma; tratatul ce instituie un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor si protocolul unic asupra privilegiilor si imunitatilor, semnate la Bruxelles, la 8 aprilie 1965, intrate īn vigoare īn august 1965;

Tratatele ,, bugetare,, de la Luxemburg, din 22 aprilie 1970, intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1971, si de la Bruxelles din 22 iulie

intrat īn vigoare la 1 iunie 1977, prin care sporesc puterile bugetare ale Parlamentului European.

³⁶² A se vedea, Hauschild, L'importance des conventions communautaires pour la création d'un droit communautaires, RTDE, 197 ; si Louis Cartou, L'Union européenne, Traités de Paris - Rome - Maastricht, ed.vi-a, Dalloz, Paris, 2006 p.131 et. suiv.

n continuare l vom folosi īn text, prescurtat, T. C.E.C.O.

n continuare le vom folosi īn text, prescurtat, T.C.E.E., respectiv, T.C.E.E.A.

³⁶⁵ Este vorba despre o revizuire pur comunitara, care evita faza diplomatica. Aceasta procedura simplificata, n T.C.E.C.O. se realiza cu interventia Curtii de Justitie. n cadrul T.C.E.E. si

T.C.E.E.A. se impune numai o decizie unanima a Consiliului, asupra propunerii Comisiei si dupa

avizul Parlamentului (art. 7 , 85, 90 C.E.E.A., 32 3 C.E., 80 2 C.E , 149 C.E , 221 C.E , 222

C.E ), asupra propunerii Curtii de Justitie dupa consultarea Comisiei si Parlamentului art.226 si

245 alin. 2 C.E. , sau asupra recomandarii B.C.E. si avizul conform al Parlamentului art.107 § 5

_{C.E )}

- Decizia cu privire la īnlocuirea contributiilor financiare prin resursele proprii ale Comunitatilor, īn baza art. 269 C.E. si 173

C.E.E.A., intrata īn vigoare 1 ianuarie 1971, īnlocuita prin decizia referitoare la sistemul de resurse proprii din 29 septembrie 2000 ; decizia din 20 septembrie 1976 cu privire la alegerea reprezentantilor Parlamentului European referitoare la votul universal direct in baza art. 190 C.E), care a facut obiectul unei adoptari de catre statele membre, īn conformitate cu regulile constitutionale respective. Deciziile cu privire la resursele proprii, ca si celelalte decizii amintite, sunt asimilate Tratatelor instuitutive, deorece Curtea de Justitie a decis

ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea sa, ci de continutul sau. Aceste decizii privesc chiar continutul Tratatului desi denumirea lor nu corespunde continutului lor.

- actele de aderare³⁶⁷ ale statelor care au devenit membre ale Comunitatilor, constituie surse de drept comunitar primar ; Curtea de Justitie a precizat īn acest sens ca ,,Aderarea noilor state membre se realizeaza prin acte care au valoare de drept primar si care pot modifica īn oricare domeniu dreptul comunitar,,

b) Alte tratate care modifica Tratatele institutive sunt: Actul unic European A.U.E.), semnat la Luxemburg si la Haga din 17 si 28 februarie 1986, intrat īn vigoare la 1 iulie 198 ; Tratatul asupra Uniunii Europene (T.U.E , semnat la Mastricht la 7 februarie 1992; Tratatul de la Amsterdam (T.A.) semnat la 2 octombrie 1997; Tratatul

de la Nisa.

Aceste tratate nu constituie drept comunitar asimilabil tratatelor comunitare institutive decāt īn privinta acelor dispozitii care modifica tratatele comunitare, de exemplu, Titlurile II, III, IV, si VII din T.U E. Īn schimb alte dispozitii din titlurile V si VI, ce corespund celui de-al 2-lea si al -lea pilon, relifeaza categoria dreptului

³⁶⁶ J.O.C.E. n. L 25 /42 din 07. 10. 20

³⁶⁷ Acestea contin dispozitii institutionale care au fost deja integrate īn tratatele comunitare , de exemplu, modificarea ponderii voturilor n cadrul Consiliului, modificarea compunerii

institutiilor si a organelor comunitare: A sevedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu,

Dreptul european al concurentei. ntelegerile īntre īntreprinderi. Reguli generale., Editura

Academiei Romāne, Bucuresti, 2001, p.5 .

³⁶⁸ Asupra conditiilor si limitelor n care actele de aderare confera valoare de drept comunitar primar anumitor dispozitii de drept derivat, a se vedea, C.J.C.E., 2 . 0 . 198 , S.A. Laissa, aff. Jtes. 31 et 35/86, Rec. 2285, A se vedea si, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 133.

A se vedea, O. Ţinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica, R.A , Bucuresti, 1999, p. 51........................

³⁷⁰ _{J.O.C.E. n. L.169 din 29 iunie 1987}

comunitar complementar . Tratatul de la Amsterdam este structurat

pe trei parti. Prima parte contine , modificari de fond,, aduse T.U.E. si celor trei tartate comunitare (institutive). A doua parte realizeaza o

,,simplificare,, a tratatelor comunitare, cuprinzānd anexe si protocoale

cu scopul de a īnlatura dispozitiile caduce si pentru a adapta textul anumitor dispozitii. Se prevede, de asemenea, abrogarea Conventiei din 25 martie 1957 cu privire la anumite institutii commune si a tartatului de fuziune din 8 aprilie 1965 si īnlocuirea lor cu art. 9 din Taratatul de la Amstedam. Datorita operatiei de simplificare s-a decis renumerotarea completa a T.C.E. si a T.U.E., deoarece ca urmarea revizuirii decisa la Amsterdam, si īn special datorita simplificarii , prezentarea T.C.E. devenea tot mai neclara. Astfel, potrivit art. 12 par.

1 din T.A., articolele, titlurile, sectiunile din T.U E. si din T.C.E., astfel cum au fost modificateprin dispozitiile T.A, sunt renumerotate conform tabelelor de echivalente figurānd n anexa din Tratat, care face parte integranta din acesta

→ Raporturile dintre tratatele institutive. Autonomia tratatelor institutive.

Desi, prin Conventia cu privire la anumite institutii comune

(Roma, 195 ), si prin Tratatul de fuziune a executivelor (Bruxelles,

1965), institutiile sunt comune, aceastea īsi execita atributiile īn cadrul fiecarei comunitati, potrivit dispozitiilor din fiecare tratat.

Raporturile reciproce dintre tratatele institutive sunt guvernate

de art. 305 C.E., care, potrivit regulilor de drept international, stipuleaza ca dispozitiile Tratatului C.E. - tratat general, nu modifica pe cele ale Tratatului C.E.C.O si nu deroga de la stipulatiile Tratatului C.E.E.A. - tratate speciale.

Raporturile dintre tratate le putem prezenta astfel:

- dispozitiile specifice ale Tratatului C.E.E.A. - tratat special, de integrare sectoriala - au prioritate fata de dispozitiile Tratatului C.E - tratat general, care acopera toate activitatile economice inclusiv piata energiei atomice) ;

- īn cazul unei lacune īn Tratatul C.E.E.A - tratat special - se aplica dispozitiile Tratatului C.E. si dreptul derivat corespunzator acestui tratat.

³⁷¹ A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 13 . Sunt numite si tratate compozite.

A se vedea, Paul Mircea Cosmovici, Roxana Munteanu, op. cit. p. 53-5 .

³⁷³ Desi a iesit din vigoare, vom face referire si la T.C.E.C.O., pentru ca, numai din punct de vedere istoric se īntelege mai bine ansamblul izvoarelor dreptului comunitar si raporturile dintre.

_{A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 135.}

Curtea de Justitie a īncercat sa atenueze independenta/autonomia tratatelor, facānd sa prevaleze o mai mare armonizare īn interpretarea dispozitiilor lor ,,considerānd ca Tratatul C.E. este o norma fundamentala n lumina caruia celelalte tratate trebuie sistematic interpretate ⁷⁵ Astfel, atunci cīnd se constata ca dispozitiile din Tratatul C.E E.A. cu privire la Piata comuna a produselor nucleare au caracter sumar, ,,acestea trebuie reintegrate din perspectiva Tratatului C.E.,, ceea ce nu este alteceva decīt ,,aplicarea

la un domeniu īnalt specializat (cum este Piata nucleara, n.a.) a conceptiilor juridice care inspira structura pietei comune īn general,,

→ Structura tratatelor institutive.

Structura tratatelor institutive este aproape identica, cuprinzānd patru categorii de clauze : preambul si clauze de īnceput, clauze institutionale, caluze materiale, clauze finale.

→ Īn preambul si īn clauzele de īnceput sunt enuntate:

- īn termini similari, scopurile etice si politice care au animat sefii statelor fondatoare

- scopurile socio-economice proprii fiecarui tratat comunitar

( art. 2 si 3 C.E.C.O., si C.E. si ! si 2 C.E.E.A )

Ansamblul acestor dispozitii cuprind obiective si principii cu caracter general, despre care Curtea de Justitie n-a ezitat sa precizeze, ca au aceeasi forta juridica ca orice alte dispozitii din Tratat, adica efect direct si ca, referirindu-se la art. 2 T.C.E., c mpul de aplicare al Tratatului este limitat la activitatile economice

.Tratatul nu stabileste o ierarhie a obiectivelor fundamentale, mentioneaza īnsa ca au caracter imperative. Din aceasta perspectiva Curtea de Justitie a aratat ca incapacitatea unei institutii comunitare de

a realiza n termen unul din aceste obiective (de exemplu, politica agricola) nu va legitima invocarea necunoasterii unui alt obiectiv (libera circulatie a produselor

³⁷⁵ Idem

³⁷⁶ 1. 1978, délibération 1/197 , Rec.2151 et JDI 197 . 929.

³⁷⁷ A se vedea pentru detalii, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 13 ; objectifs P. Pescatore, Les objectifs de la Communauté européenne comme principes d'interprétation dans la

jurisprudence de la Cour de Justice, Mélanges Ganshof van der Meersch, p.325

De exemplu, C.J.C.E., a invocat preambului Tratatului C.E.E. drept baza legala pentru a explica principiul efectului direct al dreptului comunitar, īn cauza Van Gend en Loos din 0 . 0 .

1963, aff. 2 /62; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 5 ; si Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p.

³⁷⁹ C J.C.E., 12. 12. 1974, Walrave, aff..36/74, Rec.74

³⁸⁰ _{C.J.C.E., 10. 12. 1974, Charmasson , aff. 48/74.}

→ Clauzele institutionale care formeaza ,,sistemul institutional,, al Comunitatilor sunt descrise īn prima parte, astfel: baza Comunitatilor, organizarea, functionarea si competentele institutiilor, finantele, functia publica, relatiile exterioare. Cu privire la aceste clauze Curtea a utilizat termenii ,, constitutie,, - cu referire speciala la Tratatul C.E - si ,,carta constitutionala,,

Este de remarcat o reducere al caracterului supranational al sistemul institutional al Tratatelor C.E E.si C.E E.A. fata de sistemul C.E.C.O., de exemplu, cu privire la atributiile Comisiei, la actiunile ce

se deruleaza īn fata Curtii de Justitie

→ Clauzele materiale . Cea mai mare parte a clauzelor din tratate definesc regimul economic si social (economic si tehnic pentru

T. C.E E.A.), pe care ele nsele le-au instiuit. Astfel, din punct de vedere al tehnicii juridice folosite īn redactarea clauzelor materiale distingem doua tratate speciale, numite si tratate de integrare sectoriala - T.C.E.C.O. si T.C.E.E.A.- si un tratat- cadru- T.C.E.

Tratatul C.E.C.O. continea o codificare completa si detaliata a regimului aplicabil statelor membre si īntreprinderilor īn sectorul carbune-otel. Tratatul realizeaza o adevarata legislatie īn sectorul amintit, lasānd naltei Autoritati decāt misiunea de executare.

Pentru realizarea unei integrari economice de ansamblu, clauzele materiale ale Tratatului C.E. formuleaza obiective de atins si principii ce stau la baza institutiilor. Īn ,,cadrul,, astfel definit de tratat,

se elaboreaza o legislatie cu totul speciala, īn materie de politici comune politica agricola comuna - art. 32 la 37C.E., politica transporturilor - art. 70 si 71 C.E., politica de conjunctura - art. 99

C.E., politica comerciala comuna - art. 133 C.E ), dar si pentru libera circulatie a lucratorilor (art. 40 C.E.), sau libertatea de stabilire art. 44

_C.E.).

Clauzele materiale ale Tratatului C.E.E.A. se impart īntre cele ale unui tratat cadru cu cele ale unui tratat lege. De aceea competentele īncredintate institutiilor sunt mai mult operationale (de exemplu īn domeniul cercetarii) decāt normative

Din punct de vedere al naturii efectelor dispozitiile materiale ale tratatelor distingem īntre dispozitii direct aplicabile de exemplu, regulamentele) care dau nastere la drepturi pentru particulari si de care

³⁸¹ Aviz, 1/76 din 26. 04. 1977, Rec.741

³⁸² C J.C.E., 23.0 . 1986. Les Verts c/ Parlement européen, aff. 294/83, Rec.33 .

³⁸³ A se vedea Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 136;

acestia se pot prevala īn fata instantelor nationale ale statelor membre,

si dispozitii care trebuie sa faca obiectul unei prealabile masuri de aplicare din partea fie a institutiilor fie a statelor membre de exemplu, directivele sau deciziile)

→ Clauzele finale ale tratatelor au īn vedere modalitatile de ratificare si de revizuire, convenite de partile contractante, modalitatile de intrare īn vigoare ale tratatelor

Tratate solemne, tratatele comunitare sunt ratificate de catre fiecare stat contractant potrivit regulilor constitutionale respective, neputānd intra īn vigoare decāt dupa depunerea instrumentului de ratificare din partea tuturor semnatarilor . Īn aceasta privinta, literatura juridica, a aratat, cu referire la Tratatul originar C.E E., caracterul de self-executing al Tratatului, adica, n baza ratificarii, tratatul devin lege īn cadrul statelor membre si trebuie aplicat īn mod direct de catre tribunalele nationale. Sarcina de punere a lor īn aplicare revine īn primul rānd institutiilor comunitare īn temeiul art 4 C.E., iar drepturile si obligatiile pe care el le stabileste nu exista pur si simplu īntre statele membre pe o baza internationala reciproca, ci pe baza unui set complex de relatii īntre statele membre, cetatenii lor si institutiile comunitare

Caracterul de autoritate al tratatelor

,,Regulile din tratate se situeaza īn vārful ierarhiei ordinii juridice comunitare, ele au prioritate īn raport cu celelalte acte comunitare dreptul derivat sau dreptul nascut din relatiile exterioare

al Comunitatilor,, Aceasta prioritate este garantata de o serie de actiuni ce pot fi deduse n fata Curtii de Justitie care sanctioneaza ,, īncalcarea tratatelor (art. 230 C.E., art. 232 C.E. art. 234 C.E., art.

146, 148 la 150 C.E.E.A., si fostul art. 35 C.E.C.O.)

C. Conventiile ntre statele membre īncheiate n aplicarea tratatelor comunitare

Īn principiu, Tratatele institutive sunt singura sursa de drept comunitar, dar īn baza acestora, statele membre si-au conservat

³⁸⁵ Guvernul francez este depozitarul Tratatului C.E.C.O., iar cel Italian, al Tratatelor C.E.E.E si

C.E.E.A. Tratatele de la Mastricht, Amsterdam si Nisa, deoarece au modificat, īn principal,

Tratatul C.E.E., si īn subsidiar, tratatele C.E.C.O.si C.E.E.A, au ca depozitar, guvernul Italian. A

se vedea īn acest sens, C. Lefter, op. cit. p.58.

³⁸⁶ A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.21.

³⁸⁷ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139;

³⁸⁸ A se vedea, Hauschild, L'importance des conventions communautaires pour la cr ation d'un droit communautaires, RTDE, 1975.

dreptul de a īncheia ntre ele acorduri si conventii. , Aceste acorduri constituie neāndoielnic un izvor de drept comunitar, īn masura īn care, negociate īn executarea tratatelot, sunt destinate sa le completeze,

→ Astfel, potrivit art. 293 C.E., statele membre vor īncepe negocieri īntre ele, daca este nevoie, n vederea īncheierii de acorduri,

īn diverse domenii, pentru a garanta cetatenilor lor

- protectia persoanelor, exercitarea si protectia drepturilor īn conditiile acordate de fiecare stat propriilor cetateni;

- eliminarea dublei impuneri īn interiorul Comunitatii;

- recunoasterea reciproca a societatilor n sensul alineatului 2 din articolul 48, mentinerea personalitatii juridice n cazul transferarii sediuluidintr-o tara īn alta si posibilitatea fuziunii unor societati supuse unor legislatii nationale diferite;

- simplificarea formalitatilor privitoare la recunoasterea si executarea reciproca a hotarārilor judecatoresti, precum si a sentintelor arbitrale.

Au fost īncheiate conventii īntre statele membre care, desi nu

au īn mod direct fundamentul juridic īn art. 239 din T.C.E. sau īntr-o alta dispozitie specificaa unuia din tratatele institutive, obiectul lor este īn strānsa legatura cu executarea tratatelo r

- Conventia din 29. 02. 1968. cu privire la recunoasterea reciproca a societatilor;

- Conventia de la Bruxelles din 27. 09. 1968 cu privire la competenta judiciara si executarea hotarārilor īn materie civila si comerciala;

- Conventia de la Roma din 19 iunie 1980 cu privire la legea aplicabila obligatiilor contractuale

- Conventii referitoare la brevetele europene (Műnchen 05. 10.

1973) si comunitare (Luxemburg 15. 12. 1989

- Conventia din 23. 07. 1990 referitoare la eliminarea dublei impuneri īn cazul corectarii beneficiilor īntreprinderilor asociate , etc.

³⁸⁹ A se vedea, J. Boulouis, M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des Communautés europ ennes, tome , 5 éd., Paris, Dalloz, 1991

A se vedea, Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene, Editura Polirom, Ed. a

II-a, Iasi, 2002, p. 1 .

A se vedea, R. Munteanu, op. cit.p. 305

³⁹² JOCE, nr. L. 266 din 09. 10. 1980.

³⁹³ JOCE, din 17. 10. 1977; L. 401 din 30. 12. 1989

_{JOCE nr. L. 225 din 20. 08. 1990.}

→ Acordurile īncheiate de reprezentantii statelor membre īn cadrul Consiliului. Statele membre pot ncheia acorduri īn forma simplificata, nesupuse ratificarii. Aceste acorduri iau forma acordurilor reprezentantilor statelor membre reuniti īn cadrul Consiliului Comunitatilor Europene (U.E.

→ Alte acorduri īntre statele membre īncheiate īntr-un domeniu

de competenta comunitara, respectiv o materie care a fost omisa de Tratat de exemplu, politica energetica). Cu privira la aceasta problema s-a pus īntrebarea daca, institutiile comunitare se abtin, sau

se impune o revizuire a Tratatului?

Statele membre au acoperit aceasta lacuna , prin īncheierea sau pregatirea unor conventii sau acorduri, creānd astfel reguli de drept originale,, ⁹⁶ īn domenii precum: politica energetica, proprietatea industriala, falimentul proiectul de Conventie privind falimentul, lichidarea, aranjamentele, concordatul si alte proceduri similare, stabilit de Consiliu īn 1995, care n-a fost semnat totusi de statele membre; un Regulament - 1346/2000 - adoptat de Consiliu la

29. 05. 2000. privind procedurile de insolvabilitateretine elementele esentiale ale acestui proiect . Prin asemenea conventii statele membre au creat reguli de drept noi, ce tin locul functiei legislative pe care tratatul n- a exercitat-o.

Dupa anul 1970, cel mai frecvent s-a recurs la dispozitiile art

308 C.E. care precizeaza: Daca realizarea - īn cadrul functionarii pietei comune - a unui obiectiv al Comunitatii impune o actiune a Comunitatii, fara ca prezentul Tratat sa fi prevazut puterile de actiune cerute īn acest scop, Consiliul ia masurile adecvate hotarānd īn unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European. Domenii diverse sunt vizate, prin folosirea

ca temei juridic al acestui articol, fara a fi necesara revizuirea Tratatului: uniunea economica si monetara, politica regionala, politica mediului, mecanismele financiare corectoare, relatiile cu tarile din Europa de est . Recurgānd la art. 308 C.E. este pusa īn evidenta

³⁹⁵ Nu exista o regula referitoare la publicarea acestor acorduri. Acestea depend de decizia

Statelor member. A se vedea, chesiunea scrisa din 12. 05. 1971. JOCE, n. C. 10 din 30. 10. 1971.

A se vedea, Louis Cartou, op. cit. p. 132.

³⁹⁶ Idem.

³⁹⁷ A se vedea, O. Manolache, op.cit. p.22, si opera citata acolo.

³⁹⁸ _Idem.

alaturi de competentele de atributie si implicite ale Comunitatilor si o competenta subsidiara a acestora.

3. Dreptul derivat /Actele juridice adoptate de institutiile comunitare

3. 1. Precizari prealabile

O caracteristica principala care distinge Comunitatile europene

de organizatiile internationale clasice, si care o apropie de ordinea juridica interna este capacitatea de a crea reguli de drept, īncredinānd- astfel anumitor organe, pentru a exercita dupa o procedura prestabilita,

o putere normativa comparabila cu o putere legislativa nationala

Desi redactorii tratatelor s-au ferit sa utilizeze termenii ,,lege,, sau ,,legislatie,, Curtea de Justitie n-a ezitat acest lucru, referindu-se la T.C.E. ca reprezentānd ,,sistemul legislativ al Comunitatii, sau

,,puterea legislativa a Comunitatii, . Tratatul de la Amsterdam se refera la Consiliu īn art. 207 C.E. ,,actionānd īn calitatea sa de legislator,, pentru ca apoi ,,Declaratia nr. 39 anexata la Actul final sa faca referire la caliatatea institutiilor de a redacta legislatie comunitara.

Termenul ,,act comunitar,, īnseamna orice instrument legislativ sau administrativ, adoptat de autoritatile administrativ, iar actul denumit comfort letter - scrisoare administrativa informala, care putea

fi adoptat de Comisie potrivit dreptului comunitaral concurentei a fost considerat ca si un regulament de baza

Dreptul derivat nu trebuie sa contravina dreptului primar, īn caz contrar el va fi lipsit de efecte juridice . De asemenea, trebuie sa fie conform obiectivelor fundamentale, generale ale Comunitatilor, si obiectivelor cu caracter specific - care sunt īnfaptute prin intermediul

³⁹⁹ Ibidem, cu operele citate acolo; Eexemplificam n acest sens, adoptarea de catre Consiliu a Regulamentului nr. 1435/2003 din 22. 0 . 2003. privind statutul pentru o societate cooperativa europeana si a Directivei nr. 2003/72 din 22. 07. 2003. privind suplimentarea statutului pentru o societate cooperativa europeana, ambele īn J. Of. L.207/1, 25, din 18. 08. 203. Propunerea pe care

o face Comisia n cazul de fata trebuie sa fie rezultatul tuturor statelor membre, cu excluderea vreunei abtineri, deoarece Consiliul trebuie sa actioneze unanim.

⁴⁰⁰ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 139.

⁴⁰¹ C J.C.E, 17. 12. 1970, Köster, aff. 25/7 , Rec. 161

⁴⁰² C J.C.E., 09. 03. 1978, Simmenthal, aff.106/7, Rec.629

⁴⁰³ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23: si W. Cairns, p. 6 . Termenul ,act comunitar , nu trebuie sa fie confundat nici cu termenul identic cu semnificatia din common law, ca un instrument legislativ adoptat de organele legislative constitutionale din Marea Britanie si S.U.A..

⁴⁰⁴ _{A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 23}

diverselor politici comunitare si principiilor generale ale dreptului comunitar.

Actele comunitare sunt definite īn art. 249 C.E.: ,,Pentru īndeplinirea misiunilor si īn conditiile prestabilite.de tratat, Parlamentul European mpreuna cu Consiliul, Consiliul si Comisia, hotarasc regulamente si directive iau decizii si formuleaza recomandari si avize. Articolul 161 din Tratatul Euratom este identic

De retinut ca, nici art. 249 si nici o alta dispozitie comunitara

nu stabileste o ierarhie īntre categoriile de acte enumerate ,,nici una neavānd vocatia sa se impuna celelilalte,,. ncercari de ierarhizare, nereusiete īnsa, au fost īntreprinse de Tratatul de la Mastricht si Amsterdam

De asemenea, nu se face vreo deosebire īntre institutii īn privinta acordarii unora dintre ele competenta adoptarii de mai multe acte, de toate categoriile de acte, sau numai de o categorie. Fiecare institutie actioneaza īn limitele atributiunilor ce le sunt īncredintate prin prezentul tratat (art.7 C.E ) potrivit scopurilor si īn conditiile stabilite īn Tratat. Prin urmare institutiile nu poseda o autorizare generala de a adopta astfel de acte.

Institutiile comunitaremai pot aadopta si alte acte care nu au natura celor mentionate īn art. 249 C.E

- acte de modificare a unor prevederi ale Tratatului C.E. ori al īnfiintarii de diverse comitete si comisii auxiliare, īn procedura bugetara;

- acte comunitare specifice sau nenumite adoptate de Comisie sub forma unor declaratii prin care se aduc la cunastinta criteriile pentru examinarea cazurilor individuale īn cadrul conduitei concurentiale si a ajutoarelor de stat

acte adoptate de Parlament sub forma unor rezolutii sau de

Consiliu sub forma de concluzii (fara efecte juridice) prin care, de

⁴⁰⁵ Actele adoptate potrivit Tratatului C:E.C.O. erau deciziile, recomandarile si avizele (art.14)

⁴⁰⁶ A se vedea, P. - Y. Monjal, Recherches sur la notion de hierarchie des normes en droit communautaire, L.G.D.J., 2000; R.Kovar, La Déclaration n. 16 annexée du traité sur L Union europ enne, chronique d'échec annoc , CDE, 199 , ; E.Tizzano, La hierarchie de normes communautaire, Rev. Marché unique, 1995, 319.

⁴⁰⁷ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 169

⁴⁰⁸ Idem. De exemplu, pentru domeniul proprietatii intelectuale, a se vedea, Declaratia Comisiei

(2005/295) privind art. 2 din Directiva nr. 2004/48 a Parlamentului si a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (Comisia considera ca cel putin un numar de 1 drepturi de proprietate sunt de domeniul de aplicare a Directivei) - J.Of. L. 94/37 din 13 aprilie

exemplu se prezinta o situatie, se poate atrage atentia asupra unor urgente unor masuri, se invita sau se solicita organelor abilitate sa adopte masuri sau sa contribuie la luarea lor, se solicita acordarea de prioritati etc.

- acordurile interinstitutionale -īncadrate din categoria actelor nenumite- considerate a fi mai apropiate de de declaratiile politice de intentie decāt de angajamentele juridice formale ceea ce obliga īntr-un sens textual precis

3. 2. Regulamentul

Regulamentul reprezinta principala sursa de drept derivat. Prin Regulament se exprima puterea legislativa a Comunitatii. Aratānd efectele juridice ale regulamentului Tratatul C E. da o definitie completa conferindu-i prin aceasta o natura si eficacitate īn īntregime comparabile cu cea a unei legi nationale. Astfel, potrivit art. 249 alin.

2 C.E. si art. 161 Euratom, regulamentul are caracter general, este obligatoriu īn toate elementele sale si este direct aplicabil īn fiecare stat membru.

Regulamentul este adoptat de catre Consiliu, Consiliu si Parlament (

īn cadrul procedurii codeciziei, potrivit aqrt. 251 C.E ), Comisie (īn domeniile de competenta proprie sau ale celor delegate de Consiliu) si Banca Centrala Europeana.

a. Caracter general. Ca si o lege nationala contine prescriptii generale si impersonale. Caracterul sau esentialmente normativ rezuta din faptul ca, nu se adreseaza unor destinatari limitati, desemnati si identificabili, ci unor categorii avute īn vedere īn mod abstract si īn ansablul lor .īn timp ce trasaturile esentiale ale deciziei rezulta tocmai din limitarea destinatarilor carora se adreseaza. Astfel, Curtea

a apreciat ca un regulament referitor la un ansmblu de cereri de autorizatii de import al caraor numar nu mai poate creste datorita expirarii termenului acestor cereri, trebuie sa se analizeze nu ca un regulament, ci ca un fascicol de decizii individuale, fiecare intersānd individual pe fiecare autor de cerere . Curtea a precizat ca elemental

A se vedea, Jo Shaw, Law of the European Union Third ed., Palgrave, Houndsmills, Basingstoke, Hamshire, 200 , p.288 aceste acorduri nu po modifica tratatele de baza sau legislatia secundara, dar pot sa actioneze pentru a completa procedurile existente)

CJCE, 14. 12. 1962., Fédération nationale de la boucherrie, aff. jtes., 19 - 22/62, Rec. 943.

¹ CJCE, 13. 0 . 1971, jtes. 41 - 44/197 , Rec. XVII, p.4 1, si Robert Kovar, Vlad Constantineso, Chronique de jurisprudence de la Cour de Justice des Communautés europ ennes, n ,,Journal du droit international,, , 197 , nr. 3, p. 87, Brāndusa stefanescu, op.

_{cit. p. 54.}

_{de distinctie īntre unregulament si o decizie trebuie sau nu cautat īn}

contine o reglementare aplicabila diverselor situatii cu efecte concrete diferite sau daca, are aplicare teritoriala limitata . Trebuie examinate astfel, si efectele pe care actul adoptat le produce sau urmeaza sa le produca īn viitor. Prin urmare, īn ciuda caracterului sau normativ, regulamentul poate contine prevederi care se adreseaza unei anumite persoane, astfel īncāt aceasta sa poata fi determinata īn mod individual

De asemenea, jurisprudenta Curtii a subliniat, ca natura unui act nu depinde de forma sau denumirea pe care i-a dat-o institutia care

l-a adoptat, ci de obiectul si continutul sau īn raport cu definitiile furnizate de tratate, Curtea rezervīndu-si dreptul de a proceda la o noua calificare a actului respectiv.

b. Caracter obligatoriu īn toate elementele sale . Regulamentele obliga nu numai statele, ci si ntreprinderile, fiind creatoare de drepturi subiective īn beneficial particularilor ¹⁸ Prin acest caracter se deosebeste de recomandare si aviz care potrivit art. 249 C.E. acestea

,,nu leaga,, adica nu sunt obligatorii.

De asemenea din faptul ca este ,,obligatoriu īn toate elementele rezulta ca:

- le este interzis statelor orice aplicare incompleta⁴¹⁹ sau selectiva

aacestuia;

- īl deosebeste de directiva, care nu leaga decāt īn privinta rezultatatului

⁴¹² Concluziile avocatului general Roemer, īn cauza 40/196 , Sgarlata c. Comisiei C.E.E., īn Rec. XI, p. 30.

Regulamentului" din T.C.E. si T.Euratom īi corespunde īn sistemul T C.E.C.O. decizia generala. Īn acest sens Curtea a calificat deciziile generale C.E.C.O. drept acte cvasilegislative

(...) avānd caracter normativ erga omnes. A se vedea n acest sens, CJCE, 20. 0 . 1959, Firma I. Nold, aff. 18/57, Rec. 89.

⁴¹⁴ CJCE, /68, Zucherfabrikwatenstedt, 1. 08. 1968; si CJCE, 30/67, Industria Molitoria Imolese, 13. 03.

J. Boulouis, op. cit. p. 20 ; si J. Tillotson, op. cit. p.6 , care precizeaza ca regulamentele sunt principalul instrument pentru uniformitate n tot cuprinsul Comunitatiii.

⁴¹⁵ A se vedea , Cornelia Lefter, op. cit. p. 62.

⁴¹⁶ A se vedea, Roxana Munteanu, op. cit. p. 278.

⁴¹⁷ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

⁴¹⁸ A se vedea, G. Lyon- Caen, A. Lyon- Caen, Droit social international et europ en, Dalloz,

1991, p.166.

⁴¹⁹ CJCE, 39/72, Comm./Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.

⁴²⁰ _{CJCE, 18/72, Granaria, 30. . 1972, Rec. 172.}

122

Regulamentul dispune astfel de o putere normativa completa. Astfel, nu poate numai sa prescrie un rezultat, dar poate impune toate modalitatile de aplicare si de executare a acestuia, fara sa fixeze el īnsusi, īn mod obligatoriu modalitatile se executare si aplicare. De exemplu, existānd ,,o lege imperfecta,, datorita unui regulament incomplet, revine implicit sau explicit, autoritatilor nationale sau comunitare, obligatia de a lua masurile necesare de aplicare.

c. Caracterul direct aplicabil īn toate statele membre

Regulamentul este singura categorie de acte pentru care Tratatul prevede expres ca este direct aplicabil, ceea ce īnseamna ca produce, prin el īnsusi, automat, fara nici o interventie din partea autoritatilor nationale, efecte juridice īn ordinea juridica a statelor membre.

Īn aceasta privinta Curtea a aratat, nu numai ca, nu se permite nici o recepatare a regulamentului īn dreptul intern al statelor membre,, ci si faptul ca ,,sunt contrare tratatului orice modalitati de executare a carei consecinta poate fi un obstacol pentru efectul direct

al regulamentelor comunitare si ar compromite aplicarea lor simultana

si uniforma pe ansamblul Comunitatii

Regulamentul este direct aplicabil ,, īn,, toate statele membre, ceea ce īnseamna ca el se adreseaza, direct, si subiectelor de drept intern ale statelor membre - persoane fizice si juridice, nu numai statelor membre si institutiilor. Astfel, regulamentul da nastere, prin el īnsusi la drepturi si obligatii pentru particulari, asa cum a subliniat si Curtea īn jurisprudenta sa: ,,avānd īn vedere natura si functia īn sistemul izvoarelor de drept comunitar, el produce efecte imediate, si este de asemenea apt sa confere particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationale sunt obligate sa le protejeze,

Faptul ca regulamentul este direct aplicabil īn , toate,, statele membre, īnseamna ca el intra īn vigoare si se aplica simultan si uniform pe ansamblu Comunitatii, pe ansamblul statelor membre.

→ Clasificare . Regulamentele se pot clasifica īn regulamente de baza si regulamente de executare. Distinctia nu este facuta de art. 249 C.E., ci este introdusa de practica institutiior si confirmata de Curte

⁴²¹ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

⁴²² CJCE, 39/72, Comm. c/Italie, 07. 02. 1973, Rec. 101.

⁴²³ CJCE, 43/71, Politi, 14. 12. 1972, Rec. 1049; CJCE, 34/7 , Variola, 10. 10. 1973, Rec. 990.

⁴²⁴ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 173; si R. Munteanu, op cit. p. 285.

⁴²⁵ _{A se vedea, D. Simon, Le syst me juridique communautaire, PUF, Paris, 1997, p. 202}

123

Denumirea de , regulamente de baza,, este utilizata pentru a desemna regulamentele adoptate de Consiliu potrivit procedurii prevazute īn Tratat.

Regulamentele de executare pot fi adoptate de catre Consiliu sau de catre Comisie - abilitata de catre Consiliu īn baza art. 2 1 din T.C.E.- si ele sunt subordonate, din punct de vedere al interpretarii si validitatii, regulamentului de baza fata de care trebuie sa fie conforme.

Curtea de Justitie a recunoscut astfel Consiliului posibilitatea de

a adopta regulamente pentru executarea propriilor sale regulamente si chiar a validat recurgerea de catre Consiliu la o procedura simplificata pentru elaborarea regulamentelor de executare, prin derogare de la regulile din Tratatul C.E.

Regulamentele trebuie sa aiba un continut . Ele se publica, obligatoriu, īn Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.Of. U E.) si intra īn vigoare la data mentionata īn textul lor, iar n lipsa acestei precizari, īn a douasprezecea zi de la data acelei publicari.

→ Efecte. Regulamentul nu are efect retoactiv. Curtea a acceptat totusi, ca, īn anumite situatii, regulamentele sa-si produca efectele la o data anterioara publicarii, daca acest fapt nu produce nici

o vatamare partilor interesate, sau acestea au fost puse īntr-o situatie mai favorabila, cu conditia ca asteptarile lor legitime sa fie respectate

→ Conditii . n privinta conditiilor de fond, un regulament trebuie sa indice: temeiul legal al adoptarii sale (scopul si continutul masurii), propunerile sau avizele care trebuie obtinute din partea Parlamentului, Comitetului Economic si social, Comitetului Regiunilor etc., dupa caz) si parcurgerea formalitatilor procedurale prevazute pentru adoptarea actului īn cauza (cine a avut initiativa sau propunerea legislativa, consultarea altor organisme).

Preambulul trebuie sa cuprinda si o motivare īn fapt si īn drept pentru hotar rile luate . Potrivit art. 253 T.C.E. aceste conditii sunt cerute si īn cazul deciziilor si directivelor.

Referitor la motivarea actului, jurisprudenta a precizat ca este suficient ca aceasta sa indice situatia de ansamblu care a dus la

⁴²⁶ CJCE, 25/70, Koster, 1 . 12. 1970, citat de , R. Munteanu, op cit. p. 285;

⁴²⁷ Prevazut de art. 13 al Deciziei Nr. 93/662 din 6 dec. 1993; Citat de O. Manolache, op. cit. p.

⁴²⁸ CPI- C. 7/99, Medici Grimm- consid. 90-9 , p.2702-2703; Citat de O. Manolache, op. cit. p.

⁴²⁹ O. Manolache, op. cit. p. 173, si operele citate acolo.

⁴³⁰ _{A se vedea, infra ,,Motivarea actelor comunitare"}

124

adoptarea actului si obiectivele generale pe care acest act si le propune

sa le atinga

3. 3. Directiva

Potrivit art. 249 alin. 3 din T.C.E. si art. 161 alin. 3 din T. Euratom, directiva leaga (obliga) fiecare stat membru destinatar īn ceea ce priveste rezultatul ce urmeaza sa fie atins, lasānd autoritatilor nationale competenta n privinta formei si a mijloacelor . Prin intermediul directivei redactorii Tratatelor au oferit institutiilor un instrument de uniformizare juridica, o formula bazata pe un partaj de sarcini si o colaborare īntre nivelul comunitar si nivelul national, deci, mai supla, special adaptata functiei de apropiere de legislatiile nationale (art. 94 T.C.E . Fiecare caracteristica a directivei, potrivit definitiei din art. 249. T.C.E. alin. 3,

,, pare sa fie aleasa pentru a fi contara regulamentului,

a) Directiva nu are aplicabilitate generala, ea nu obliga decāt

,,destinatarii,, sai care sunt, statele membre, adresabilitatea ei fiind limitata. Directivele poseda un dublu mecanism de aplicare:

cānd sunt puse īn aplicare pe plan national ceea ce se realizeaza prin masuri legislative sau regulamentare, dobāndesc īn final, un efect normativ. Curtea a admis o asemenea posibilitate daca sunt īn discutie directive care au o natura regulamentara. Astfel, Īn justificarea extinderii efectului direct la directive s- a aratat ca art. 234

C.E., potrivit caruia instantele nationale au posibilitatea sa supuna Curtii probleme privind interpretarea si examinarea de validitate a tuturor actelor institutiilor comunitare, fara distinctie, implica īn plus

ca aceste acte sa poata fi invocate de catre persoane particulare īn fata instantelor nationale

Ca regula īnsa, directivele nu pot fi invocate īn raporturile dintre particulari, ci numai contra unui stat membru caruia i sunt adresate, ele neputānd sa impuna obligatii persoanelor, si nu poate fi invocata īn consecinta ca atare mpotriv acestor persoane

CJCE, 5/67, Bens, 13. 0 . 1968 si CJCE, 8 /78, Walding, 30. . 1978, n J. Bouluis,

...............p. 206.

Corespunde recomandarii n sistemul T.C.E.C.O., n cadrul caruia se adreseaza at t īntreprinderilor c t si statelor membre.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 144.

⁴³⁴ Idem.

⁴³⁵ CJCE, 41/74, Van Duyn., c. Home Office, hot. prelim. din 0 . 12. 1974, cosid. -15, īn RTDE,

nr. 1/1976, p. 129-130.

⁴³⁶ CJCE, 233/01, RAS c. Dario Lo Bue, ord. prelim. din 24. 10. 2002, cosid. 19, īn ECR, 2002,

_{10(B)I, 9424, citat de O. Manolache. op. cit. p. 175.}

125

cānd se adreseaza tuturor statelor membre, fiind cazul cel mai frecvent (art. 93 T.C.E., art. 94 T.C.E.) ea face obiectul unei aplicari simultane pe ansamblul Comunitatii, ea se prezinta ca un procedeu de legilatie indirecta, ceea ce reprezinta chiar functia proprie īn sistemul tratatului. Curtea a calificat-o īn aceasta situatie, ca fiind act ,,cu aplicabilitate generala,,

Directivele vizeaza armonizarea legislatilor ( ) īn masura an care aceasta armonizare este necesara pentru asigurarea instituirii si functionarii pietei interne (art. 93. C.E ), apropierea dispozitiilor legislative, de reglementare si administrative a statelor membre , cu dreptul comunitar n.a.), care au o incidenta directa asupra instituirii si functionarii pietei comune (art. 94. C.E ). De exemplu, īn materia liberei circulatii a lucratorilor, Consiliul adopta directive (., potrivit art. 43 si 47 par.1 C. E.), Consiliul hotaraste prin directive ., potrivit art. 44 par. 1 C.E ), prin stabilirea īn sarcina statelor membre a unor obligatii de a face, a unor restrictii sau a unor interdictii.

Literatura juridica subliniaza de altfel, dreptul de interventie al Comunitatii pe calea directivelor, consacrat īn cazul apropierii dispozitiilor legislative nationale cu cele comunitare (art. 94 C E.), exemplificānd ,,necesitatea apropierii legislatiilor nationale foarte diverse privind alimentele si medicamentele prin elaborarea de directive care sa impuna obligatia de modificare a legislatiilor divergente īn masura īn care este necesara pentru functionarea pietei commune asa īncāt comertul cu aceste produse sa nu fie afectat,,

b. Directiva obliga īn privinta rezultatului.

Directivele impun statelor ,,obligatii de rezultat,, si nu ,,de mijloace,, ceea ce face necesara modificarea legislatiilor nationale sau adoptarea de prevederi legale n domeniile ce fac obiectul lor

Directiva este un act obligatoriu care intra īn vigoare īn ziua pe care o mentioneaza cuprinsul ei. Este īnsa un act incomplet pentru ca reclama acte normative nationale īn vederea punerii ei n aplicare si stabileste īn aceasta privinta termene, referitoare la transpunerea ei.

⁴³⁷ CJCE, 7/0/83, Kloppenburg, 22. 02. 1984, Rec.107 .

⁴³⁸ A se vedea, Recomandarea Comisiei (200 /309) din 1 . 07. 2004 privind transpunertea īn dreptul national a Directivelor referitoare la piata interna - J. Of. L. 98/47 din 16. 04. 2005

⁴³⁹ A se vedea, O. Manolache. op. cit. p. 176.

⁴⁴⁰ A se vedea, Hot. Trib. Suprem Spaniol din 17. 021992, īn REDI nr. 2/199 , p. 209.

⁴⁴¹ A se vedea, J - C. Gautron, op. cit. p. 208; Curtea aprecia ca directivele sunt destinate sa fie traduse īn dispozitiile interne (CJCE, 124/8 , Commission c. Belgique, 24. . 1987), sau īn alte

hotarāri a folosit expresiilie, ,,masuri de exexcutare,, ,,masuri de introducere , (CJCE, 14 /78,

Ministčre public c. Ratti, 0 . 04. 197 ), masuri de transpunere , 131/84, Commission c. Italie, din 18. 09. 1984).

126

Curtea a precizat caracterul constrāngator al directivelor pentru state īn privinta obligatiei ce le revine, de a lua īn termenele stabilite, toate masurile necesare pentru a se conforma directivelor si a aratat

ca un stat membru nu ar putea invoca dispozitii, practici sau situatii din ordinea sa interna pentru a justifica nerespectarea obligatiilor

( neimplementarea corecta a directivei) si a termenelor rezultānd din directivele comunitare

Īn privinta conditiilor de transpunere a directivelor īn dreptul intern, Curtea aprecizat ca la expirarea termenelor prevazute pentru a proceda la introducerea unei directive n ordinea juridica interna, un stat nu s-ar putea prevala de propria sa carenta pentru a refuza instantelor sale dreptul de a aplica dispozitiile de natura sa produca efecte directe n masura īn care termenul prevazut pentru implementare īn ordinea juridica interna nu a expirat, directiva nu poate sa aiba efect direct; acest efect se naste numai la expirarea termenului si īn cazul culpei statului īn cauza

Obligatiile ce decurg dintr-o directiva pentru statele membre se impun tuturor autoritatilor nationale, inclusiv autoritatilor jurisdictionale, īn cadrul competentelor lor, ceea ce īnseamna ca, aplicānd dreptul national mai ales dispozitiile unei legi nationale īn mod special introdusa īn vederea executarii unei directive, jurisdictia nationala este tinuta sa interpreteze dreptul sau national īn lumina textului si finalitatii directivei, pentru atingerea rezultatului avut īn vedere de art. 249 alin. 3 din tratat

Īn anumite cazuri directivele creeaza drepturi individuale īn beneficial subiectelor de drept ale statelor membre - al particularilor, desi prin definitie se limiteaza a se adresa numai statelor membre. n acest sens Curtea a precizat ca, efectul unei directive trebuie sa fie apreciat nu numai īn functie de forma actului īn cauza, ci tinānd seama si de substanta si de functia sa īn sistemul tratatului . Asfel, fiind adresata statului, directiva se īncorporeaza īn mod direct īn ordinea sa juridica, deci ca un element al unei legalitati a carui

CJCE, 221/83, 27 /83 si 13 /84, Commission c. Italie, din 18. 0 . 1984, 0 . 10. 1984 si 06.1 .

1985, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.

⁴⁴³ CJCE, 163/78, Commission c. Italie, 22. 02. 1979, si 124/86 Commission c. Bélgique, 24. 1.

1987, citate de R. Munteanu, op. cit. p. 291.

CJCE, 148/78, Ministčre public c. Ratti, 05. 04. 1979, citata de R. Munteanu, op. cit. p. 292.

⁴⁴⁵ A se vedea, J. Boulois, op. cit. p. 231.........

⁴⁴⁶ CJCE, 14/ 83, Von Colson si Kamann, 10. 04. 1984; si 79/8 , Harz c. Deutsche Tradax ; citate

de R. Munteanu. op. cit. p. 291.

CJCE, 41/7 , Van Duyn., 0 . 12. 197 , hot. prelim. din 0 . 1 . 1974, cosid. 9 15, n RTDE, nr.

_{1/197 , p. 129-13 .}

127

respectare si sanctionare, īn cazul nerespectarii particularul are vocatia

sa o ceara

c. Statele membre sunt libere sa aleaga forma si mijloacele pentru atingerea rezultatului prevazut n continutul directivei

Desi statele dispun, potrivit art. 249 C.E., de o libertate totala

īn privinta alegerii actului juridic de transpunere a directivei: lege, decret, hotarāre, circulara, etc., nu exista nici un criteriu care sa le permita identificarea cu certitudine a rezultatului de atins pe de o parte, si a mijloacelor pe de alta parte, motiv pentru care problema

,,intensitatii normative,, a directivei, ramāne deschisa

O alta ipoteza este aceea a cresterii progresive a intensitatii normative a directivelor, rezultatul neputānd fi atins decāt printr-un singur mijloc, caz īn care institutiile comunitare au tendinta de a redacta directivele din ce īn ce mai precis, si de a determina cāt mai detaliat chiar si modalitatile, astfel īncāt statelor membre nu le ram ne decāt sa transpuna pur si simplu reglementarea comunitara īn dreptul intern. Astfel ca, distinctia dintre regulament si directiva a devenit mai putin clara, cu atāt mai mult cu cāt Curtea a admis ca directivele pot sa fie direct aplicabile īn absenta masurilor nationale de transpunere, iar autorii tratatelor nu se mai limiteaza la determinarea obiectivelor urmarite, ci intra īn detaliere masurilor de implementare a acestora

Desi structura directivei, potrivit art. 249 C.E., prezinta doua elemente, unul imperativ - rezultatul de atins, si celalalt rezervat aprecierii destinatarului, statului membru - forma si mijloacele, Curtea a evidentiat caracterul relativ al acestei distinctii . Astfel, utilizarea libertatii care este rezervata statelor n privinta alegerii formelor si a mijloacelor trebuie sa tina seama de obiectivul urmarit

de directivele īn cauza, exigenta care fixeaza finalitatea si limitele competentei rezervate statelor , sau, ,,competenta lasata statelor membre, īn cea ce priveste forma si mijloacele, sunt īn functie de rezultatul pe care Consiliul sau Comisia īntelege l vrea de atins,

⁴⁴⁸ A se vedea, J. Boulois si R. M. Chevalier, Grands arrets de la Cour de Justice des

Communautés europ ennes, Tome I, p. 52.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

⁴⁵⁰ Idem; si J. - Favret, op cit. p. 225 si 245.

⁴⁵¹ A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 292.

⁴⁵² Idem, si bibliografia citata acolo.

⁴⁵³ _{CJCE, 38/77, Enka, 23. 1. 1977, Rec. 2212.}

128

Mergānd pe linia īndeplinirii conditiilor conforme exigentelor

de securitate si de certitudine juridica, cerute pentru transpunerea directivelor īn dreptul intern, Curtea a considerat ca simple practici administrative, care prin natura lor se pot modifica potrivit vointei autoritatilor nationale si care sunt lipsite de o publicitate adecvata, nu

ar purea fi considerate ca reprezentānd o executare valabila a obligatiei care revine statelor membre destinatare ale unei directive potrivit art. 249 din tratat

d. Directiva nu are, īn principiu, aplicabilitate directa. Directiva are efect direct

Absenta aplicabilitatii directe este evidenta deoarece

- prin natura ei directiva apeleza la un act national pentru punerea ei īn aplicare, sau presupune masuri nationale de implementare;

contine o precizare care fixeaza termenul īn care statele trebuie sa ia masurile nationale de transpunere.

Prin urmare, interventia nationala, ca problema juridica, presupune un act de ,,receptie,, de introducere a directivei īn ordinea juridica, īn lipsa careia aceasta nu se aplica, nefiind un simplu ,,act de executare, , de natura administrativa.

Problema aplicabilitatii directe, de asemeanea, nu se pune daca statul destinatar a efectuat obligatia de transpunere, iar daca transpunerea, ca masura, nu s-a realizat corect este o problema de conformitate a dreptului national cu dreptul comunitar, nu de aplicabilitatea directa.

Daca directiva n-a fost transpusa īn termenele prevazute de aceasta, se pune problema aplicabilitatii directe. Īn acest sens, Curtea

a subliniat ca ,,īn toate cazurile īn care dispozitiile unei directive apar

ca fiind, din punct de vedere al continutului lor, neconditionate si suficient de precise, aceste dispozitii pot fi invocate, īn absenta masurilor luate īn termen, mpotriva oricarei dispozitii nationale neconforme directivei sau īn masura īn care ele definesc drepturile pe care persoanele le pot revendica mpotriva statului.

Fiind solicitata sa raspunda īn legatura cu efectul direct

al directivei, Curtea, dupa ce s-a pronuntat cu privire la efectul direct

al directivei si la necesitatea eficientei ei, a renuntat la cerintele

CJCE, 109/9 , 207/94, 225/9 , Comisia c. Greciei, din 29. 06. 1995, cosid. 8-9, īn ECR, 1995,

6(I), 1801. A se vedea, R. Munteanu. op. cit. p. 293; si O. Manolache, op. cit. p. 181.

A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 14 .

⁴⁵⁶ _Idem.

129

preciziei si neconditionarii si s - a referit doar la gradul de liberatate permis statului conform directivei

Prin definitie directiva nu are efecte obligatorii decāt fata de statele destinatare, ceea ce nseamna ca nu are efecte juridice fata de alte subiecte, respectiv particularii. Din moment ce vocatia normala a directivei īn sistemul tratatului este de a face obiectul unei transpuneri nationale care antreneaza o modificare a situatiei juridice

a particularilor , Curtea a admis totusi ca, īn conditii speciale anumite directive nu sunt lisite de efect direct īn statele membre ceea

ce estompeaza diferenta dintre directiva si regulament.

Potrivit jurisprudentei ⁵⁹ īn materie, directiva nu are efect direct

īn trei situatii: 1) cānd dreptul sau interesul pretins īn baza directivei

nu este suficient de clar, précis sau neconditionat; ) persoana care cauta sa invoce directiva nu are un interes direct īn ceea ce priveste prevederile invocate; 3) obligatia presupusa a fi īncalcata nu era destinata pentru beneficiul persoanei care cauta sa invoce prevederile

ei. Particularii nu se pot prevala de aplicabilitatea directa decāt contra autoritatilor publice, inclusiv autoritatile fiscale sau autoritatile descentralizate precum colectivitatile teritoriale si municipale efect direct vertical . Efectul direct vertical al directivei - raporturile dintre state si resortisantii sai - este pus īn lumina, potrivit Curtii de Justitie, si de art. 234 C.E. care ,,īmputerniceste instantele nationale

sa trimita Curtii orice chestiuni referitoare la examinarea de validitate si interpretarea tuturor actelor institutiilor comunitare, fara nici o distinctie, ceea ce implica faptul ca persoanele particulare pot invoca astfel de acte īn fata instantelor lor nationale,,

Ratiunea pentru care o persoana poate sa invoce prevederile unei directive īnaintea unei instante nationale consta īn faptul ca obligatiile ce se nasc potrivit acelei directive se impun tuturor autoritatilor statelor membre . Efectul direct al unei directive implica faptul ca o autoritate nationala nu poate aplica unei persoane o masura legislativa sau administrativa care nu este īn acord cu o

⁴⁵⁷ CJCE, 435/97, WW and others, hot. Prelim. din 16. 09. 1999, consid. 69, n ECR, 199 , (A)(I),

⁴⁵⁸ Un stat nu cere respectarea unei directivea carei transpunerea n- a avut loc; A se vedea, CJCE,

80/8 , Kolpinghuis, 08. 10. 1987, Rec.3968.

⁴⁵⁹ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183, si operele citate acolo..

⁴⁶⁰ Idem.

⁴⁶¹ A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 68.

⁴⁶² _{A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 183,}

130

prevedere a unei directive care are toate caracteristicile necesare spre

a face posibila aplicarea ei de catre insatnta

Īn practica s-a admis si un efect orizontal indirect al directivelor, uneori, īn raporturile dintre persoane, īn virtutea caruia aceste acte juridice pot fi invocate īn masura n care acest fapt este necesar sa clarifice dispozitiile dreptului national sau sa remodeleze solutiile oferite de acesta . Efectul indirect orizontal decurge din obligatia judecatorului national de ainterpreta dreptul national īn asa

fel īncāt sa fie conciliabil cu directiva.

Īn cazul īn care directiva nu este transpusa īn legislatia nationala de catre un stat membru, persoanele vatamate prin faptul netranspunerii pot sa pretinda repararea daunelor īncercate, statul īn cauza are obligatia de despagubire potrivit criteriilor stabilite īn dreptul sau intern, daca sunt ntrunite trei conditii: ) rezultatul prevazut de directiva sa comporte atribuirea de drepturi īn beneficiul persoanelor; ) continutul acestor drepturi sa fie identificabil īn baza dispozitiei directivei; 3) existenta unei legaturi cauzale īntre īncalcarea obligatiei ce revine statului si daunele suferite de persoana lezata

Curtea de Justitie, a precizat de asemenea ca, atunci cānd un stat membru a luat masuri de punere īn aplicare a unei directive dupa expirarea termenului prevazut, aplicarea retroactiva a acestei masuri

da posibilitatea, ca sa fie īnlaturate consecintele transpunerii cu īntārziere, cu conditia ca directiva sa fi fost transpusa īn mod corect.

3.4. Decizia

Este caracterizata de art. 249 C.E. alin. 4 ca fiind un act obligatoriu īn toate elementele sale pentru destinatarii pe care ea

īi desemneaza.

Decizia poate fi adoptatande Consiliu sau Comisie . Potrivit tratatelor de la Amsterdam si Nisa, īn anumite cazuri, decizia poate fi adoptata si de Parlamentul European mpreuna cu Consiliu U. E. prin procedura de codecizie.

a) Decizia este un act individual. La prima vedere limitarea destinarilor o deosebeste de regulament, care are caracter abstract, esentialmente normativ. n acest sens, jurisprudenta Curtii a precizat

CJCE, 158/80, Rewe Handelsgesselschaft Nord mbH and Rewe - Markt Steffen c. Hauptzollamt Kiel, hot. Prelim, din 07. 07. 1981, consid. 41, īn ECR, 1981, 1805

⁴⁶⁴ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 77.

⁴⁶⁵ Idem, p.185

⁴⁶⁶ Īn sistemul T. C.E.C.O., deciziile puteau fi generale, asemanatoare cu directivele C.E , sau individuale. Adoptarea lor era de competenta Īnaltei (Autoritati Comisiei)

131

ca, pentru a determina īn caz de īndoiala daca este vorba de o decizie sau un regulament, trebuie sa se verifice nu numai daca actul respectiv priveste n mod individual subiectii determinati ci si generalitatea si abstractizarea masurii īn cauza . Deciziile se pot adresa, īn egala masura statelor membre, institutiilor comunitare, ori persoanelor fizice sau juridice, interzicānd, de exemplu, o īntelegere īntre īntreprinderi, constatānd incompatibilitatea unui ajutor de stat - vizeaza, prin urmare, sa se aplice unui caz particular.

Decizia este asimilabila unui act administrativ individual - din dreptul intern - constituind īn cadrul , instrumentelor,, autoritatilor comunitare, unul de executare administrativa al dreptului comunitar, iar daca prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a carui realizare parcurge toate etapele de edictare a masurilor nationale de aplicabilitate generala, se prezinta ca un instrument de legislatie indirecta, asemanāndu-se cu directiva

b) Decizia este obligatorie īn īntregul ei. Ca si regulamentul, decizia este un act obligatorie īn toate elementele sale. Spre deosebire

de directiva, care nu leaga decāt destinatarii īn privinta rezultatului, deciziile pot impune un obiectiv ca si mijloacele proprii de realizare a acestuia. Caracteristicile precizate permit a distinge decizia de alte acte care desi calificate ,,decizii,, sunt lipsite de forta obligatorie

Spre deosebire de regulament, deciziile nu reprezinta o categorie omogena de acte īn materie de aplicabilitate directa, deoarece solutiile variaza īn functie de natura persoanelor carora ele

se adreseaza.

Astfel, deciziiile produc un efect direct atunci cānd ele se adreseaza particularilor - persoane fizice si juridice. n aceasta ipoteza ele modifica, prin ele īnsele, situatia juridica a destinatarilor

marind sau grevānd,, imediat si direct, patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi si obligatii, pe care judecatorii nationali, trebuie sa le protejeze

Atunci cānd destinatarul este un stat membru, numai masurile nationale de aplicare pot modifica situatia juridica a

⁴⁶⁷ CJCE, 16 si 17/62, Cofédération nationale des producteurs de fruites et légumes c. Conseil, 14.

12. 1962 , Citata de R. Munteanu, op. cit. p. 295.

⁴⁶⁸ A se vedea, R. Kovar, Sylvane Poillot - Peruzzetto, Christian Gavalda, Repertoire de Droit

Communautaire, ed. Dalloz, Tome II, p.3.

⁴⁶⁹ A se vedea, Guy Isaac, Marc Blanquet, op. cit. p. 145.

A se vedea, J. Boulouis, R. M. Chevallier, Grands arrets de la Cour de Justice de

Communautés Européennes, 6 čd. 1994, 38, Dalloz.

⁴⁷¹ _Idem.

132

particularilor; īn acest din urma caz, ca si īn cazul directivelor, Curtea de Justitie, a aratat ca un anumit efect intern nu este exclus. De altfel, Curtea a indicat, de asemenea, sa se examineze, īn acest scop,

de fiecare data, daca natura, economia, si termenii dispozitiei īn cauza sunt susceptibile sa produca efecte directe . Pentru aceasta este necesar ca decizia sa formuleze o obligatie neconditionala, clara si suficient de precisa . Īn

cazul deciziei, prin comparatie cu regimul juridic al directivei, drepturile beneficiarilor pe care ea le creeaza, sunt īntemeiate pe posibilitatea de a se reclama mpotriva statului, a institutiilor descentralizate ale acestuia, administrative sau economice, orice omisiune īn executarea ei . Prin urmare fiind obligatoriii īn īntregul lor, destinatarii fiind statele membre, si tertii vor avea dreptul sa se prevaleze de efectul lor direct. Curtea aprecizat, de altfel, ca recunoscānd efectul direct - īn relatiile cu cetateanul comunitar- al unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat ,,efectul util", eficacitatea practica adreptului comunitar derivat . Prin aceasta , Curtea a recunoscut, pentru prima data, efectul direct al dreptului derivat, altul decāt regulamentul. Īn schimb ca si directivele, aplicabilitatea directa astfel recunoscuta deciziilor adresate statelor membre, ramāne limitata si lipsita de automatism. Īn nici un caz, īn starea actuala a jurisprudentei comunitare, aceste decizii nu pot fi opuse justitiabililor, nici de catre statul membru, nici de catre ceilalti particulari.

Decizia, īn sensul art. 249. alin. 4, nu trebuie confundata cu deciziile cadru sau deciziile din cadrul pilonului III, reglementate de art. 34 alin. 2 lit. b si c din T.U E. sau deciziile din pilonul II din acelati Tratat

3. 5. Recomandarile si avizele

Potrivit art. 249 C E. alin ultim, recomandarile si avizele se deosebesc de celelalte acte de drept derivat, deoarece ,,nu leaga", adica nu au forta obligatorie, nici pentru autorul, nici pentru destinatarul lor. Datorita acestui caracter, de a fi neobligatorii,

⁴⁷² Ibidem.

⁴⁷³ CJCE, C- 100 si C-101/1989, Kaefer et Procaci, 12. 1 . 1990, Rec. I. 4647.

⁴⁷⁴ CJCE, 103/88, Fratelli Costanzo c/Commune de Milan, 22. 06. 1989, Rec. 1838.

⁴⁷⁵ CJCE, 9/1970, Franz Grad/Finanzamt Traunstein, 06. 10. 1970, Rec. 1970,825

⁴⁷⁶ _{A se vedea. Fabian Gula, op. cit. p. 136.}

133

recomandarile si avizele nu intra sub incidenta controlului Curtii de justitie, n conditiile art. 230 C.E (actiunea īn anulare).

Absenta efectului obligatoriu nu īnseamna si absenta efectelor juridice, motiv pentru care, prin raportare la recomandari si avize doctrina a subliniat ca ,,nu trebuie sa se confunde actul lipsit de forta obligatorie cu actul, din punct de vedere juridic, fara efect "

Astfel, chiar Curtea considera, ca ele nu sunt lipsite de orice efect juridic, iar judecatorii nationali sunt obligati sa le ia īn considerare atunci cānd ele clarifica interpretarea dispozitiilor nationale, cu scopul de a le asigura deplina punere īn aplicare, iar atunci cānd ele au drept obiect completarea dispozitiilor de drept comunitar, au caracter obligatoriu

Īn acest sens, T C.E :

- prin art. 1 acorda Comisiei - pentru asigurarea functionarii

si dezvoltarii pietei comune - competenta de a formula recomandari

si avize īn materiile care fac obiectul Tratatului, daca acesta prevede īn mod expres sau daca Comisia le considera necesare;

- prin art. 151 par. 5 Consiliul adopta recomandari īn vederea realizarii obiectivelor prevazute īn acest articol, referitor la Titlul XII

,,Cultura";

- prin art. 77 alin. 3 Comisia poate adresa recomandari statelor membre īn materie de taxe si redevente percepute īn transporturi.

Desi recomandarile si avizele nu au caracter obligatoriu sunt ,, instrumente utile de orientare a legislatiilor nationale , īnvitānd pe destinatar sa adopte o linie de conduita determinata

Daca avizele adresate de catre Comisie īntreprinderilor sau statelor membre nu exprima decāt o opinie , recomandarile adoptate de Comisie si Consiliul sunt invitatii īn vederea adoptarii unei anumite sau anumitor reguli de conduita , īnrudite

cu directivele neobligatorii, joaca rolul de , mijloc indirect de apropiere a legislatiilor nationale

⁴⁷⁷ A se vedea, R. Kovar, Ordre juridique communautaire, Juris-Claseurs Europe, 1990, Fasc.

410, n. 127; si R. Munteanu, op. cit. p. 296.

⁴⁷⁸ CJCE, 322/88, Grimaldi, 13. 12. 1989, Rec.440 .

⁴⁷⁹ CJCE, 1 si 14/57, Sté usines a tubes de la Sarre, 10. 12. 1957, Rec. 201.

⁴⁸⁰ A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.

⁴⁸¹ De exemplu, avizul din 25 09. 197 , adresat de catre Comisie guvernului irlandez, referitor la armonizarea anumitor dispozitii n materie sociala, īn domeniul transportului rutier, JOCE n. L

281/23 din 06. 10. 1978; avizele Comisiei nr. 9 /551 din 05. 10. 1993 cu privire la aplicarea art. 4

par. 2 al directivei Nr. 91/670 a Consiliului īn problema acceptarii echivalentei licentelor de pilot britanice si belgiene (J. Of. L 267/29 din 28. 10. 1993.

134

Īn categoria avizelor avute īn vedere de art. 249 C.E. nu intra avizele referitoare la procedura de adoptare a unor acte comunitare obligatorii, ele neavānd o adevarata autonomie juridica

Daca, din actele denumite ,, recomandari sau avize" rezulta un caracter obligatoriu, el nu mai sunt considerate cu acest titlu, ci vor fi tratate ca regulamente, directive sau decizii, dupa caz

3. 6. Motivarea actelor comunitare.

Potrivit art. 253, regulamentele, directivele si deciziile adoptate mpreuna de Parlamentul European si Consiliu, precum si cele adoptate de Consiliu sau Comisie trebuie sa fie motivate si sa faca referire la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu īn executarea prezentului tratat.

Astfel, preambulul actului respectiv trebuie sa cuprinda īn expunerea de motive ratiunile de fapt si de drept care au determinat adoptarea masurii.

Declaratia de motive trebuie sa mentioneze faptele pe care masura se bazeaza, ca si argumentarea acelor fapte care au fost decisive pentru adoptarea masurii . A ceasta conditie se considea īndeplinita si daca motivarea este cuprinsa si īntr-un act anterior adoptarii actului comunitar. Argumentele respective trebuie sa aiba caracter decisiv si sa fie clar formulate. Lipsa motivarii sau insuficienta motivare da posibilitate Curtii de justitie sa anuleze actul

īn cauza, īn conditiile art. 230 C.E. (actiunea īn anulare), pe baza īncalcarii unei cerinte procedurale esentiale. Scopul precizarii motivelor pe care, de exemplu, o decizie este motivata, este de a se da posibilitatea organelor comunitare de jurisdictie de a controla legalitatea deciziei contestate si de a furniza persoanei īn cauza suficiente detalii spre a i se permite sa aprecieze daca decizia este bine

⁴⁸² A se vedea, P. Soldatos et G. Vandersanden, in Les instruments du rapprochement des législations dans le cadre de la CEE, ed. de l'Université de Bruxelles, 197 , p. 9 . Exemplificam

īn acest sens urmatoarele recomandari: nr. 87/598 din 22. 12. 1986, a Consiliului, cu privire la

Codul european privind plata electronica (Relatii ntre institutii financiare, comercianti si stabilimentele de prestari de servicii si consumatori); nr.85/612 din 20. 12. 1985, a Consiliului cu

privire la sub - paragraful 2 al art. 25 alin.1 directiva nr. 85/612 privind coordonarea legilor,

regulamentelor si prevederilor administrative n legatura cu īntreprinderile pentru investitii colective īn documente transferabile ; nr. 95/198 din 12. 0 . 1995 a Comisiei adresata statelor membre, cu privire la termenele de plataīn tranzactiile comerciale

⁴⁸³ A se vedea, O. Manolche, op. cit. p. 188, si operele citate acolo.

⁴⁸⁴ Idem.

⁴⁸⁵ _{A se vedea , C. Lefter, op. cit. p.7 .}

135

fondata ori sa-i conteste legalitatea acesteia daca este viciata de eroare

Referitor la motivarea legala, un act comunitar poate fi anulat, spre exemplu, atunci cānd institutia care a adoptat actul īn discutie nu

a ales temeiul juridic corespunzator, fapt care a generat īncalcarea unor prerogative ale unei alte institutii comunitare īn procesul de luarea deciziilor

Īn declararea motivelor nu trebuie sa apara contradictii. Acestea

ar putea constitui o īncalcare a art. 253 CE, astfel īncāt sa afecteze validitatea masurii n cauza, daca se stabileste ca, urmare a contradictiilor, destinatarul masurii nu este īn situatia de a aprecia, īn

tot sau īn parte, motivele reale pentru decizie si, ca urmare, partea operativa a acestuia, este, total sau partial, lisita de vreo justificare legala

Īn ceea ce priveste indicarea propunerilor si avizelor obligatorii se considera ca este suficient sa se mentioneze daca ele au fost cerute, fiind irelevant daca au fost favorabile sau nu

3. 7. Intrarea īn vigoare a actelor comunitare⁴⁹

Īn ceea ce priveste solutiile retinute de tratate, referitoare la intrarea īn vigoare a actelor comunitare, acestea s-au inspirat din regulile de drept din ordinea juridica nationala si de drept international. n acest sens Curtea de justitie a formulat ,,un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare potrivit caruia un act care provine de la o autoritate publica comunitara (institutie), sa nu fie

⁴⁸⁶ A se vedea, O. Manolache, op. cit. p. 194.

⁴⁸⁷ Idem, p.195. Īn cauza, Directiva nr. 90/366 a Consiliului a fost anulata īntruc t acesta era competent sa o adopte īn conformitate cu art. 7 alin. 2 C.E. īn prezent art. 1 ) si nu potrivit art.

235 (308 . Directiva privea dreptul de sedere al studentilor, īn contextual dreptului la libera circulatie al acestora, asemanator celui al lucratorilor. Īn fapt, Consiliu, īn luarea deciziei a

modificat propunerea initiala a Comisiei asupra temeiului juridic al actului respective. Pentru pmposibilitatea recurgerii la o dubla baza legislativa a unei directive, a se vedea, CJCE, 300/8 ,

Comisia c. Consiliului, 1. 06. 1991, ECR, 1991, I, p. 2867.

⁴⁸⁸ Ibidem. Partea operativa a unui act este strāns legata de motivare, astfel nc t atunci cānd ea trebuie sa fie interpretata, trebuie sa se tina seama de motivele carea u dus la adoptarea lui. CPI,

C. 204 si 27 /97 (conexate), EPAC c. Comisiei, hot. Din 13. 0 . 2000, consid. 39, n ECR, 200 ,

5/6 (II), 2285.

⁴⁸⁹ Prin exceptie, n cazul ,,avizelor conforme" , raspunsul negative al Parlamentului European blocheaza adoptarea actului comunitar respective; A se vedea, C. Lefter, op. cit. p. 73.

A se vedea, Guy Isaac, L'entrée en vigueur et l'application dans le temps du droit

communautaire, Mélanges Marty, Toulouse, 1978, p.69 ; si Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150-15 .

136

opozabil justitiabililor mai īnainte de a se creea posibilitatea luarii lui

la cunostinta

→ Publicarea si notificarea actelor comunitare.

Īnainte de Tratatul de la Maastricht, obligatoriu, numai regulamentele C.E.E. si ale EURATOM ca si deciziile si recomandarile C.E.C.O., cu caracter general) faceau obiectul unei publicari. Deciziile si directivele, chiar daca se adresau tuturor statelor membre, īn mod contestabil, erau scutite de publicare.

Tratatul de la Maastricht, potrivit art. 254 C.E., ,,repara, cel putin partial, aceasta omisiune" , precizānd ca obligatia de publicare priveste:

- regulamentele, directivele si deciziile adoptate de Parlament si

Consiliu, mpreuna, īn cadrul procedurii de codecizie;

- directivele Consiliului si Comisiei care sunt adresate tuturor statelor membre. Īn lipsa acestei publicari, actele nu vor fi

,,aplicabile" (potrivit fostului art. 15 C:E.C.O), si nu vor intra īn vigoare (art. 254 C.E). De altfel, Curtea a precizat ca ,,īn lipsa publicarii are efect doar īn privinta caracterului obligatoriu al textului,

nu si al legalitatii sale ,,daca institutiile nu pot aplica un regulament nepublicat, ele pot sa pregateasca aplicarea luānd masurile necesare īn vederea aplicarii, cu conditia ca acesta sa nu intre n vigoare decāt, dupa ce textul principal devine executoriu"

Celelalte acte ale Consiliului si Comisiei, adica toate deciziile (cuprinzānd deciziile care se adreseaza tuturor statelor membre, considerat, īn doctrina, un neaju ns al tratatului) si directivele adresate anumitor state membre trebuie numai sa faca obiectul unei notificari. Regulamentul interior al Consiliului art. 17) prevede ca aceste directive si decizii sunt publicate ,,īn lipsa

deciziei contrare a Consiliului sau a C.O.R.E.P.E.R.-ului", dar o asemenea publicare nu are decāt efectul de informare a publicului (de opozabilitate), nicidecum o conditie de intrare īn vigoare. Curtea a precizat, de altfel, ca publicarea unei decizii nu īnlocuieste notificarea acesteia, deoarece numai aceasta din urma o face opozabila

Formele notificarii si publicarii

⁴⁹¹ CJCE, 98/78, Racke, 25. 01. 1979. Rec. 69, n Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150.

Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 150.

CJCE, 185/7 , Hauptzzollamt Bielefield, 29. 05. 1974, Rec. 607.

⁴⁹⁴ CJCE, 100/74, C.A.M., 18. 1. 1975, Rec.139 .

⁴⁹⁵ CJCE, 52/69, Geigy, 1 . 07. 1972, Rec. 787.

⁴⁹⁶ _{Guy Isaac et Marc Blanquet, op. cit. p. 151.}

137

Directivele si deciziile contin īn textul lor un articol, final, care precizeaza expres care este sau care sunt ,,destinatarii" carora art. 254 prescriul notificarea lor.

Notificarea fie, se trimite prin scrisoare recomandata, fie, prin remiterea notificarii unei persoane mputernicita īn acest scop, īn schimbul unei recipise de primire. Pentru statele membre, notificarea

se face, īn principiu, prin intermediul reprezentantilor lor permanenti

la Bruxelles; pentru particulari - persoane fizice sau juridice - notificarea se face, īn principiu, prin scrisoare postala, dar institutiile comunitare opteaza sa utilizeze calea diplomatica, prin intermediul ambasadorilor acreditati pe lānga ele, īn special pentru notificarile ce privesc īntreprinderile ce intra sub incidenta jurisdictiei statelor terte . Este suficient ca actul notificat ,,sa intre n sfera interna a destinatarului, de exemplu, sa ajunga la sediul societatii"

Referitor la regimul lincvistic, textele adresate statului membru sau unei persoane particulare ce intra īn jurisdictia unui stat membru, trebuie notificate īn limba statului respective. Atunci cānd o societate are sediul social īntr-un stat tert, alegerea limbii oficiale a deciziei/directivei, trebuie sa tina seama de raporturile stabilite īntre societatea respectiva, īn cadrul Piatei comune, cu un stat membru, iar deschiderea unui birou intr-un stat membru va putea fi determinant

Publicarea, potrivit dispozitiilor din tratat, si a deciziilor Consiliului C.E E. si EURATOM, din 15. 09. 1958 (si a Īnaltei Autoritati C.E.C.O. din 20. 04. 195 ), se face obligatoriu īn Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene, comun celor trei comunitati pāna-n anul 2002, cānd Tratataul C.E.C.O. a iesit din vigoare, iar din anul

2002 pāna la intrarea īn vigoare a tratatului de la Nisa comun pentru cele doua Comunitati, cu durata nelimitata.

Prin Tratatul de la Nisa denumirea ,,Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene", a fost īnlocuita cu ,, Jurnalul oficial al Uniunii Europene.

Potrivit dispozitiilor referitoare la regimul lincvistic, Jurnalul Oficial apare īn toate limbile oficiale ale Comunitatilor. Īn ciuda precautiilor luate de institutii, īn practica s-a constatat o crestere a numarului de rectificari, care vizeaza, īn pricipiu, īnlaturarea erorilor

⁴⁹⁷ CJCE, 8/56, Société Alma, 10. 12. 1957, Rec. 183; CJCE, 6/7 , Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.

⁴⁹⁸ CJCE, 6/72, Europembalage, 21. 02. 1973, Rec. 215.

⁴⁹⁹ _{JOCE, 0 . 10. 1958, p. 390 si 419;}

138

materiale datorate traducerilor si publicarilor īn culegeri diferite, corespunzatoare limbilor oficiale ale Comunitatilor

Termenul de intrare īn vigoare

Actele pentru care se cere notificarea intra īn vigoare īn ziua notificarii lor.

Actele care se publica, potrivit art. 254 C E. īntra īn vigoare la data fizata n cuprinsul ei, sau īn lipsa, īn a 20 zi de la publicare.

Curtea de justitie a precizat ca, prin ,,ziua publicarii" se īntelege, nu ziua īn care Jurnalul Oficial devine disponibil pe teritoriul fiecarui stat membru, ci ziua īn care este disponibil la sediul Oficiului

de publicatii oficiale ale Comunitatilor de la Luxemburg, care coincide, cu data pe care o are Jurnalul Oficial ce contine textul regulamentului; alte solutii sunt considerate a compromite unitatea si aplicarea uniforma a dreptului comunitar, impunāndu-se ca īntrarea

īn vigoare a unui regulament survine la aceeasi data n toate statele membre

Īn practica codificata īn Declaratia scrisa īn procesul verbal al celei de-a 20 - a sesiuni a Consiliului din 09. 02. 1967, institutiile comunitare prevad frecvent o intrare īn vigoare īntārziata - posterioara celei de-a 20 -a zi de la publicare, sau chiar o aplicare amānata - o amānare a producerii efectelor, posterior intrarii īn vigoare, ceea ce permite destinatarilor sa nu fie pusi brusc īn fata unor noi obligatii si/sau lasa timp autoritatilor nationale sau comunitare sa