LIMBA IZVOARELOR - SEMANTICA POLITICO-DIPLOMATICĂ

LIMBA IZVOARELOR - SEMANTICA POLITICO-DIPLOMATICĂ

CURS NR 1

Diversificarea formelor de studiere a realitatii sociale reprezinta o caracteristica a lumii contemporane . În ultimul secol multi specialisti s-au axat asupra naturii , asupra formei realitatii sociale , propunând o percepere a acesteia din perspectiva constructiei . Între stiinta sociala si cele naturale este o mare diferenta : obiectul studiului - de aici aparând diferite teorii asupra felului în care trebuie studiata realitatea .Daca în lumea naturala sau în stiinte naturale, cercetatorul îsi studiaza subiectul pe calea experimentului, a reproducerii procesului pe baza unor legi specifice . Lumea sociala nu poate fi reprodusa si nici experimentata - în constructia sa regasim nu doar legitati , ci si culturi , modalitati de interactiune care tin de normele si valorile politice , sociale , etc. .

Întelegerea aceasta deriva din constructivism - valorifica valorile culturale care stau la baza fundamentelor sale . Trebuie sa avem în atentie una dintre functiile fundamentale ale acestei constructii , exprimata prin cuvântul "discurs"= încorporarea continuturilor si formelor prin care realitatea este cunoscuta .

Trecutul si prezentul poate fi înteles nu doar prin materie, ci si prin felul în care cele doua sunt în acord cu normele sociale si valorile culturale , realitatea si trecutul acestui discurs . Discursul este o forma materiala , un limbaj exprimat prin fraze , cuvinte. Aparent acestea au o relevanta la nivelul analizei semantice , lingvistice , etc. Daca tinem seama de natura constructivista a lumii , atunci trebuie sa acceptam faptul ca propozitiile , cuvintele sunt martorii unei realitati sociale construite si trebuie analizati dintr-o perspectiva mai ampla .

Semantica este un ansamblu de sensuri proprii unitatilor unei limbi fie ca ramura lingvistica care se ocupa cu sensurile cuvintelor , fie ca ramura a stiintelor sociale care îsi propune prin definirea sensurilor cuvintelor functiile determinantilor constructiei sociale . Semiologia apare prima data la Reisig în 1825 - studiul principiilor care guverneaza dezvoltarea întelesurilor alaturi de sintaxa si semiotica.

La sfârsitul sex XIX semantica este o disciplina independenta - 1883 M Breal foloseste pentru prima data cuvântul "semantica" .Daca Aristotel sustinea ca omul este un "animal politic", R. Descartes afirma ca " omul este un animal lingvistic" ; relevând relatia dintre lingvistica si politica, dar si ideea conform careia omul nu se poate realiza politic în afara unei constructii sociale bazate pe discurs .

Studiul discursului a fost considerat indisensabil , împreuna cu studiul retoricii pentru toti cei care aveau atributiuni legale .

Pe parcursul sex XX au fost elaborate si propuse diverse paradigme si modele de analiza cu privire la analiza discursului . S-au purtat numeroase dispute între specialistii din stiintele asupra sensurilor unor cuvinte .

La nivel lingvistic limbajul este privit ca o actiune sociala . Daca se petrece acest lucru , trebuie s 212c210c 59; evaluam conversatia în termeni .......... ..... ...... , evidentiind actele de vorbire . Orice discurs are o structura dialogica ( J. Searle) :

acte de vorbire reprezentative - dameaza adevarul .

acte de vorbire directive - se dau ordine , se indica directii de urmat , se controleaza comportamentul celuilalt , se dau sentinte

acte comisive - se promite ceva

Acte de vorbire de pretuire , de blamare a cuiva sau ceva

Aceste acte de vorbire sunt deosebit de utile deoarece ne permit identificarea structurilor lexicale si a metaforelor care creeaza sens.

Analiza discursului în stiintele sociale

stiintele umane îsi investigheaza propriul domeniu , sensuri , enunturi , comunicare . Analiaza discursurilor este împrumutata pe filonul filologic pentru identificarea surselor , influentele referindu-se la sensul original .Orice analiza semantica este riguroasa si obiectiva în raport cu interpretarile rationale empirice .

Analizele tematice - pornesc de la tranparenta limbajului , încercând sa delimiteze mediul de interes din care sunt extrase teme din cunostinte posibile . Noi , istoricii , producem evidente semantice prin intermediul carora se poate prinde mai usor sensul argumentarii istoricului .

Analiza de continut - metoda de tratare controlata a informatiei continuta în texte cu ajutorul unei grile de lectura obiectiva ale carei rezultate vor fi interpretate . Harold Graswell formuleaza cele 5 întrebari : cine ? ce cui ? pe ce canal ? cu ce efect ? Avem nevoie de repertoriu structural de categorii care sa ne serveasca la eliminarea comportamentelor artificiale din discurs , la identificarea cuvintelor finale cu scopul de a le compara . Idetificarea formelor - se creeaza legitimitate , dialog . Le putem cuantifica pe categorii de documente scrise , tipuri de surse . Odata stabilite categoriile vom putea determina unitatile lexicale pt determinarea sensurilor ( metafore, imagine , etc ) . Glaswell - criterii calitative si cantitative :

Identificarea semnelor + segmentarea textului

Clasarea categoriilor

Interpretarea datelor - calculul de frecventa -repetitivitatea cuvintelor

Analiza documentara - realizarea unor operatii empirice prin care atribuim unui text oarecare unul sau mai multe cuvinte destinate sa ofere anumite explicatii . Are un fundament semantic - textul devine transparet prin traversarea structurii lingvistice . Se realizeaza prin decupari în functie de continuturile identificate - o spargere a textului fara o analiza a explicatiei contruite în sens total . Cele 3 directii de analiza reprezinta niste forme clasice .

În sec XX au fost dezvoltate metode prin care limbajul sa fie investigat si ca un determinant lingvistic . Fundamentala este directia prin care întelesul este folosirea . A descrie sensul unui cuvânt înseamna a descoperi modul de întrebuintare , actele de limbaj. Practica sociala prin care un enunt este si o anumita forma de actiune sociala . Dincolo de cuvinte exista un sens social .J Austin clasifica enunturile ca fiind performative (echivalente cu o forma de actiune ) , constative ( se comunica informatii pur si simplu ) ; în sociologie , comunicarea devine nivelul discursului monologic ; în psihanaliza , Jean Lacan a propus o relecturarea lui Freud - inconstientul este organizat ca un limbaj putând fi decompus în unitati analizabile : semnificant . Luis Althuser propune o relectura a lui Marx , pornind de la " ce a vrut sa spuna prin ceeea ce a spus" - latura nevazuta a textului .

Hermeneutica - tine de regulile impuse în interpretarea unor reguli înscrise

într-o cultura ."Text" - anumite trasaturi sunt de regasit în actiunea sociala. Actiune sociala indica o conduita potrivit unui sens .

CURS NR 2

De-a lungul istoriei au aparut diferite sisteme de comunicare dezvoltate în culturi specifice . Prima forma care a aparut a fost cea orala - în forma de dialog , etc . Comunicarea literara este cea care urmeaza -sens literar pentru ca are reguli constituite în contextul unor culturi specifice . Comunicare media -orice tip de mesaj ( imagine , sunet , cuvânt) transmis printr-un anumit mediu . Substanta mesajului este mediul prin care e transmis .

Comunicarea reprezinta un proces de transfer al unor date de la o entitate la alta . Exista forme specifice :

Forma arhaica : traditia orala - îmbinarea dintre sunet su cuvânt

Comunicarea literara : trimitere la texte scrise , înregistrate

Forma mediatica : dependetna profesionalizate

Avem dezvoltate forme specifice profesionalizate .

Retorica este carcateristica oricarei forme de comunicare . Gavin Kennedz afirma ca teoria retoricii este o forma de energie mentala sau emotionala care este transmisa de vorbitor/scriitor unei audiente prin intermediul discursului si textului .

Definitie   : arta sau studiulu folosirii limbajului efectiv si persuasiv . Originile le ragasim în Grecia antica datorita preocuparilor pentru scrisul fonetic si a unei culturi a oralitatii dezvoltate în spatiul public . A fost perceputa ca fiind :

Manipulativa

În cautarea consensului

Dialectica( Platon)

Problematica ( Aristotel)

Teorie si o practica a elocventei scrise sau vorbite . Suntem în fata unui sistem de gândire , influentat de judecati prin intermediul persuasiunii . Retorica reprezinta :

ethos = capacitatea cuiva de a convinge de importanta subiectului ;

patos = apelul la sentiment dincolo de importanta subiectului , predarea prin exemple;

logos = ratiunea deductiva /inductiva provocata de succesiunea de cuvinte rostite sau scrise ;

Prima forma înregistrata la vechii greci provine din traditiile colportate ( transmise) de catre rapsozi . A fost depasitp datorita sistemului educational dezvoltat în Grecia clasica . scoala avea o justificare pedagocica primordial cu o forma euridistica si morala .

Sistemul politic -democratia - a aratat care este forta sau puterea limbajului . Ultima ratiune a interpretarii unui text sta în mintea judecatorilr -atunci se numeau logografi . Acestia erau niste scribi specializati în scrierea unor texte pentru cei care vroiau sa se przinte în curtile de judecata . Au dezvoltat o tehnica manipulativa prin care disputele sa fie rezolvate fara existenta unor înscrise .

Primii doi autori stiuti de astfel de texte au fost sicilieni : CORAX si TISIAS , sofistii au dus mai traditia disputelor orale în scoli folosind-o ca baza a educatiei , fiind preocupati de terminologia sa . Arisotel afirma ca retorica exista atunci când se vorbeste cu scopul de a persuada publicul în trei circumstante : într-un context politic, într-unul legal sau cu prilejul unor ceremonii funerare .Isocrate este considerat fondatorul scolii de comunicare ca arta a discursului . Alti filosofi au considerat imerios pentru operele lor sa foloseasca în plus fata de ceea ce a propus Isocrate cât mai multe figuri de stil , prin care sa creeze contexte potrivite pentru a-si convinge cititorii .

Stilul este o componenta a pesuasiunii ca obiectiv . Implica un fel de particular de gândire si are o aplicabilitate limitata . Fac apel la personalitatea celui care îi sunt adresate , forma limitata de logica , încarcate emotionala . Primul tratat de retorica apare în sec. IV î.Hr si contribuie si Antifon . Au enuntat regulile întocmirii unui discrus cu aplicabilitate pentru curtile de jucatori . Au identificat un element -cairos= timp - este foarte important momentul în care în argument este introdus în discurs . Tratatul este un bun comun , mai ales în lumea ateniana pentru cetatenii interesanti . Pe baza acestor texte + ajutorul unor profesori , oricine putea sa învete strategii de folosirea cuvântului pentru atingerea unui anumit obiectiv . Nu exista un adevar absolut , doar diverse opinii la care se adauga diferite judecati .

În contextul dezbaterilor legale - cultura + spatiul social - dusmani : Platon , Aristotel deoarece abuza de o logica limitata , abuz de patos , etc .

Retorica pune accentul pe etos si pe forta formullor stilistice . Are 5 parti , tehnic vorbind :

inventio presupune descoperirea sistematica a ideilor pentrua vorbi si pentru a serie

dispositio reprezinta dispunerea argumentelor în favoarea unei idei

elocutio e compus din stilul , elocvinta expunerii prin cuvintele argumentarii

memoria semnifica memorarea dicursului

pronuntarea discursului creeaza pronuntio

Aristotel sustinea ca stilul este fundamental . Stilul este întotdeauna continut în sinonime sau în trape = interpretare de un anumit fel pe care o genereaza o anumita dispunere . Î discurs puteau sa apara 4 greseli de stil : folosirea necorespunzatoare a cuvintelor compuse , folosirea abiziva a neologismelor / cuvintelor ciudate , folosirea îndelungata a epitetelor , implicarea metaforelor în contexte neadecvate . Valoarea unui discurs tine de 2 dimesiuni : claritate ( puritate) , perspectivitate . Mataforele pot fi a fie interpretate ca substitute a unor cuvinte sau întelesuri nexprimate /nescrise , pot sa aduca elemente suplimentare sensului literar al discursului . În cazul retoricii lui Aristotel avem 3 forme de retorica , din perspectiva stilistica :

deliberativa : are o substanta politica , umareste sa convinga auditoriul cu privire la o interpretare ;

legalista : folosita în dezbaterea legal-juridica

ceremoniala : de obicei la înmormântari ;

În retorica , discuta despre etos în termneii unei inventii a ideilor , a credibilitatii , a autoritatii vorbitorului . Etosul poarta amprenta unei pozitii asumate . Presupune 3 calitati de caracter : bunul-simt , atitudine politica pozitiva , moralitate ( reputatie) . A transmite un mesaj prin intermediul unui discurs presupune învatarea regulilor de rostire în functie de limba , auditoriu , context si intentii .

Stilul simplu , în care sunt folosite cuvinte comune , metafore, proverbe , maximele , "zicerile" , sunt folosite pentrua obtine întelegerea . Vehicolele crearii de sens sunt date de cuvinte împartasite .

Stilul mediu este cel în care componentelor anterioare li se adauga o ornaentatie si o buna dispozitie.

Stilul grandios este cel în care discursul este opulent si este ornamentat cu metafore si trope , dar si cu ritm prin care sa poti convinge . Este un dicurs cautat ( scris , analizat , disecat ) , frazarea este scurta , cuvintele poarta sensuri determinate intrisec , avem de -a face cu alegerea unor forme de stil care sa faca efect pe parcursul discursului.

Patosul este arta de a te folosi de emotiile si simpatiile din audienta cu scopul de accepta ideile . Este important pentru efectivitatea dicursului , pentru creearea unui spatiu efervescent , pentru creearea unei emotii , pentru emotia în sine . Este de fapt un apel eotional care face trimitere la valori , credinte , angajamente.

Logosul repzinta opinii elaborate dupa regulile logicii în care proprietatea , claritatea , corectitudinea folosiriii termenilor trebuie sa creeze acele rationamente care sa stea la baza acceptarii logice a unei idei .

Roma republicana

Retorica a fost prohibita.Încercarile din Siracuza au fost receptate destul de tardiv în Roma , Traditiile si termenii au fost recptate din greaca . Arta de a vorbi si convinge se numeste oratorie , nu trebuie confundata cu oralitatea= uzul comunicarii verbale , este o teorie si o practica a dicursului . Cuvintele treuie sa se potriveasca situatiei . În scoala a fost asezata între dialec tica si gramatica .

Aduce elemente de natura subiectiva : adauga etosul , apelul la etica derivat din caracterul celui care vorbeste , o persoana respectabila .

Pentru romani , întregul discurs trebuie caracterizat de armonie . Partile trebuie armonizatee în functie de auditoriu . Cicero : oratorul perfect este acela care îmbina capacitatea si abilitaea retorica cu elemente etice si de recunoastere personala . A fost celebru mai ales ales pentru tratatele sale dedicate retoricii , partilor constitutive ale aceste . De intentione era dedicata felului în care sunt gasite argumente , sustinerea lor factuala , mai mult decat apelul la ratiune, etica . Arta oratorului trebuie sa fie determinate de capacitatea sa de a folosi materia .

Quintilian a scris un tratat dedicat institutiilor oratoriei dedicând opera principiilor si naturii ...elocventei ideale care erau elemente ce caracterizeaza oratorul . Existenta a 2 stiluri retorice :

asiatic - epigramatic , stil punctual , plin de idei generoase în care însa lucrurile erau prea saracacios prezentate ; este un stil patetic în care cuvintele scrise sau vorbite sunt compuse cu multe afecte ;

altic -stil clar , în care ideile nu sunt segventioase , stilul este determinat de o dictie perfecta ; este prezent în opere le marilor filosofi clasici , istoricii dupa Tucidide ;

Mostenira traditiei clasice grecesti si romane este fudamentul pentru formele de comunicare contemporane . Teoria vorbirii se bazeaza pe cuvânt , pe spunere în întelesul sau clasic de arta elaborata teoretic . Orice dicurs are o parte materiala structurata în cuvinte pentru a ilustra lucruri . De atunci si pâna azi , în analiza de discurs vom urmari materia , cuvintele si lucrurile induse .

Limbajul politic

Politica este o desfasurare continua de simboluri mai mult sau mai putin abstracte fiind cureaua de transmisie dintre aspiratiile sau temerile publicului si cele ale persoanelor + mandatele sa promoveze acele aspiratii sau sa disipeze acele temeri;

-simbolurile nu sunt abstractiuni ci elemente de legatura intre trecut si prez. ,cum istoricii se preocupa de explicarea trecutului zabovind in trecut (sau evaluind spre prezent)simbolistica este dublu dimensionata;exis

Ta simboluri +referentiale ilustrate de un mod economic de a gandi ,a caracteriza ,obiectiv situatii sau obiecte (simbolistica referentiala -o abordare logica a unei realitati trecute sau prezente ;cele mai simple astfel de simboluri . + = statisticile arata ca sunt usor de identificat in text

-exista si sunt predominante simbolurile de condensarecare evoca emotiile asociate unei anumite situatii ,lipsind in cazul lor confruntarea cu mediul inconjurator ;in general ele explica prin fragmente ale unei realitati trecute ,trecutul ca un tot;

-prezenta metonimiilorse explica printro parte ,totul (ex: romanii sunt europeni)

-in actul politic importanta folosirii simbolurilor de condensare pt ca fac legatura dintre personalitati ,op.personale,respectiv viitor intr-o forma logica;

Politicianu este forta bruta ci limbaj

-masura puterii politice = "dialogul" adica schimbul competitiv desimboluri referentialesau de considerare ce expr necesitatile "oamenilor"

-exista in limbajul politic termeni linistitori pecum"intarirea natiunii" "securitatea natiunii" "unit.publica" ,care prin asociere spun lucruri diferite;

-asocierea cu natiune si public rezulta mai usor gasirea sau formarea unui sens;

-asocierea de cuvinte det sensul ,ea il poate schimba pt ca prin limbajul folosit in politica se creaza efecte subtile de care nu suntem mereu constienti;

-politica vazuta din perspectiva limbajului este precum o piesa de teatru jucata simultan in fata si cu participarea spectatorilor;

-in politica emitatorul si receptorul sunt conditionati de a participa la acelasi spectacol,act.sociala fiind det. De aceasta participare -cand numim ceva realizam un proces de cunoastere nu doar denumim un lucru ci-l asezam intr-o clasa de obiecte sugerand cai pt a fi evaluat /comparat (ex:patrie)

-insa ce este esential e ca piesa apartine si este absolut necesara prezenta act. Nu exista politician fara public

-formele prin care putem analiza msg public si raspunsuri date la acestea ,se foloseste msg si rsp -> logica simbolului =analogia dintre un simbol si referentul sau;psihol limbii trebuie evaluata in termeni comportamentali ;

Continutul textului pol -comenzi

-definitii

-afirmarea unor premise;

- deductii;

-concluzii;

Aceste elemente substantiale prin combinare dau nastere la 4 stiluri de limbaj : hortativ(limbaj retoric ) "juridic" "administrativ ,"de negociere";indiferent de stil limbajul politic are legatura cu autoritatea ,participarea si persuasiunea ,vazute ca procese;stilul transmite sens;

*Conceptia instrumentala -ansamblu de tehnici si proceduri pe care le folosesc decidentii politicieni pt reducerea ,formarea si circumscrierea opiniilor;

*Ecumenica-proces interactiv dezv.in legaturi cu transmiterea info.intre acte politice ,mediile de informare si publice comune se realizeaza prin schimb de info. Simetric si complementar;

*Competitiva-competitie pt influentarea si controlul prin intermediul parincipiilor medii a perceptiilor publice asupra evenimentelormajore si a implicatiilor lor;

-lupta pt.controlul reprez.colective trebuie asociaate , atat latura cognitiva cat si cea simbolica a comunicarii deliberativa ;politica si comunicarea sunt considerate substantiale;

-comunicarea este transmitere si partajare de sens;

Sunt 3 perspective:

-Pragmatica:emitator ,receptor,mediu,mesaj;

-Simbolistica:felul in care se utilizeaza limba ,cum se exprima acordul,dezacordul,compromisul sau protestul;

-Structurala;

J.L.Austin -How to do things with words 1962

-vorbirea e actiunea si trebuie sa distingem intre aspectele:

-vorbirea este actiunea si trebuie sa distingem aspectele:

*locutionare-prop cu sens si referinte in care intelegerea este realizata traditonal;

*ilocutionare- prop prin care se informeaza si se ordoneaza se atrage atentia asupra semnificatiilor-au forta conventionala;

*perlocutorii-prop care au in centru scopul urmarit,dar care prin vorbire urmareste sa convinga ,persuadeze,descurajeze;

-orice discurs se construieste schematic pt a convinge a produce:

a)intelegere

b)convingere

c)fapte dupa convingere;

Semantica esentiala sau obiectiva :

Putem sa cunoastem realitatea prin intermediul cuv. Limba este transparenta;

Semantica non-esentiala

F.de Saussure-semnul lingvistic este un semnificant legat printr-o relatie arbitrara de semnificat (concepte)

-limba nu este doar o lista de nume ,fiecare corespunde unui lucru numit;

-sensul nu este referential ci diferential,fiind relativ stabilizat prin conventiisi practici sociale ;

-in cadrul politicii _ constructia sociala a sensului se analizeaza;

Bahtin - limba este un mediu care locuieste intre actorii comunicarii;

Michel Foucault- discursul are leg cu relatia dintre putere si comunicatorul discursului;

Analiza discursului:

2 dimensiuni teoretice:

*analiza critica de discurs(CDA)

-abordare a analizei textului care are intemeiere lingvistica dar are si influenta din teoria hegemoniei(Gramsai) a ideologiei ca practica sociala;

*analiza...........................

Caracteristici si principii:

A.relatiile de putere sunt discursive ,implica putere si rezistenta

-functii strategice:

a)f coercidiva(sa intelegi)

b)f.rezistenta (opozitia,protestul)

c)disimulare

d)legitimare,deligitimare;

-cine ?

-in ce fel?

-asupra cui?

se exercita hegemonia discursiva si ce strategii de reproducere sau rezistenta sunt puse in actiune;

B.discursul constituie soc si cultura ,fuctionand ideologic;

_ideologia in analiza de discurs -mod de a prezenta realitatea si de a construi soc.prin repr.realit soc.rel dintre oameni,identitatile soc;

_se produce o decupare a gradului si identitatilor sociale producandu-se legitimitatea

C.discursul istoric

_este de identificat dimensiunea isto.a procedurii discursului temporalitate si intertextualitate;

_perspectiva discurs context in care contextul este :sincronic,un set de reguli si conventii functionale dintr-o cultura la un mom dat.; diacronic-felul in care disc se realiz cu alte pprecedente;

Cum se construieste sensul?

-formule cheie se produc scurtari in descoperirea sensului

-metafore teoria cognitiva prin care ea nu mai este o simpla forma de stil ci devine un mecanism cognitiv fundamental pt intelegerea lumii in care traim;

-transf realitatii din domeniul conceptual (domeniu-sursa) spre altul (domeniul tinta) astfel incat domeniul tinta sa fie inteles in termenii domeniului sursa;

-metafore:Primare- au nivel inalt de generalizare

Secundare-orizont redus

Asociere de domenii dif

-prin generalizare de polisemie ,asocierea termenilor militari (strategie,front etc) -cu term civil( munca)

-prin generalizari inferentiale -patern inferenta folosita pt a rationa in legatura cu domeniul sursa ,care sunt folosite pt.a rationa legatura cu domeniul tinta ex actiunea ca miscare si timpul ca spatiu;

-in catiunea de miscare timpul are o pozitie fixa ;

Perspectiva lingvistica :morfologie si sintaxa sunt fundamentale pt.discurs;

I.sa identificam partile de vb in sens morfologic si apoi sensul sintactic;

-sa segmentam textul in bucati-dupa segmentare:

II.identificarea functiilor strategice ale coercitiei :stabilirea unor agende stabilirea unui rap intre participantii la dezbatere;

a)coercitia e gasita in cele mai de sus;

b)rezistenta opozitiei si protestu;

-cum si in ce fel se rasp unei actiuni coercidive;

Sunt 2 forme: nu,nu este asa!

Da,sunt deacord!

-se face prin forme de stil si exemplificari colaterale

-protestul are formule multiple;

c)disimularea:cel care vb incearca sa controleze info. Calitativ si cantitativ;

-de obicei controlul cant.si cel cal. Se asociaza cu "secretul"

-politicianul trebuie sa traduca

-o parte din ce se spune este adevarat

-restul este ambiguu prin disimulare;

d)legitimare,deligitimare

-acele componente care tin de ideologie si istorie;

- se face prin identificarea de grup;

Aceste 4 functii strategice nu sunt doar in discurs politic cin si in cel public social;

-are legatura cu politizarea spatiului public;

Sunt 3 nivele:

-pragmatic:interactiunea dintre vorbitor si publicul sau:

-semantic :intelesurilor si structurilor lexicale;

-sens sintactic;

Pragmatic: limbajul=actune

Se stabileste o ierarhie intre cel care vb si cel care asc;

-daca este actiune este structura dialogica;

-intr-o clasificare a actelor de vb J.Searle 1969 sustinea ca ierarhizarea -cond.specifice si roluri specifice sunt legate de act de a face sau actiunea de a nu face;

Sunt 5 tipuri:

*acte reprezentative se aclameaza adevarul;

*acte de vorbire directive: "trebuie sa redersam"

"trebuie sa facem"

*acte de vorbire comisive -fac promisiuni sau se ameninta cu sanctiuni;

*acte de vb de pretuiere-se se blameaza sau se valorizeaza cineva sau ceva;

*acte declarative :manifeste,au o inalta incarcatura simbolica

Analiza de discurs politic arat ca folosirea pronumelui si asociera acestuia cu diverse intelesuri sunt de natura sa ne descrie harta evenimentelor socio-pol prezentate in discurs;

Se marcheaza sensul politic

-folosirea pronumelui este recurenta

-face legi cu acte de vb anterioare ;

-intelesurile sunt dependente de ierarhie;

-sursa puterii in cunoastere convingere si persoasare pt a actiona

-in diplomatie cazul limbii este important ;

-sec XIX -limba franceza era considerata perfecta pt.diplomatie ;

-de la jumatatea sec XXlimba engleza a intrat in competitie directa cu limba franceza ;

-engleza ia locul subtantial francezei ;

-in diplomatie limba exprima pozitie;

-un diplomat spune : « poate », »vom vedea »

-un diplomat va folosi limba materna ,limba in care a fost atestat si o limba vehiculata;

-un diplomat intotdeauna va scrie o nota de convorbire ;

-aparatul diplomatic este format din multi diplomati de cariera care nu sunt vizibili,doar de istorici ;

-nota de conversatie :autorul relateaza ceea ce a discutat ;

-actele transmise prin protocol statului acreditar ;

-scrisori ordinare ;

-memorandumul ;proiete de acorduri din urma unei negocieri ;

-aceste acte vizeaza activitati diplomatice politice economice militare sau consulare,de cooperare saui de protest ;

-in diplomatie ceea ce se vb se si scrie ;o nota verbala are aceeasi val.cu una scrisa ;

-note de conversatie ;

-informatii curente ;

-note de analiza ;

-rapoarte speciale ;

-memorandumuri politice ;

-destinatarii rapoartelor sunt dif ;

Paul Nietze-inalt grad de clarificare ;

Ex : Telegrama lui Kennedy -document destinat sefilor de departamente -telegrama a fost cunoscuta si pe larg dezbatuta ;

-limbajul in diplomatie trebuie sa aiba in atentie 3 dimensiuni :

1 discursul este un act international ;

2 produce efecte ;

3 ceea ce nu s-a spus prin limbaj ceea ce a ramas nerostit ;

-ca act de vb discursul diplomatic indiferebt de continut face (promisiuni,angajamente,informatii ,petitie ,ordine,amenintari)

-poate fi analizat din 4 perspective :

*modalitate asertiva ,in care ceea ce se spune este asumat ca fiind adevarat ;

-multe documente diplomatice se bazeaza pe aceasta modalitate asertiva ;

-cat de mult din faptele relatate se afla in legatura cu subiectivitatea politicii facuta din diplomatie ;

-ceea ce se spune si ceea ce exista pt a fi spus ;

-informatia transmisa se considera ca fiind completa si fidela ;

-diplomatii se folosesc de aceasta particularitate a cunoasterii ;

-iau info si le interpreteaza ;

*modalitatea interogativa : intrebarile se pun pt a se obtine o reactie la o problema ;

-o intrebare ascunde zona intentionala ;

*modalitatea exclavatorie-ilustraza nu doar subiectivitatea vorbitorului, emotii ,stari intentii ci si continut politic ;

-o regasim in raspunsuri ;

*modalitatea imperativa,continuata de toate actele diplomatice internationale prin care se dau ordine se impun conduite si se stabilesc reguli sinalargmatice pt. participantii la actul de vorbire ;

-in declaratii comune ,acte,etc.

-trebuie citite ca acte juridice ;

-efecte pe care discursul le produce -faptul de a supune ceea ce implica intentie si asteptarea unui efect

-actele de vorbire,locutorii au o val.data de elementele referentiale asertive continutului de discurs ;

-comunicarea se plaseaza la un nivel la care aspectele locutorii sunt minimalizate ,de obicei continutul discursurilor este proeminent de actele interlocutorii in care argumentele sunt cele care stabilesc ton ritm si efect in discurs ;

-negocierile sunt bazate pe ceea ce noi numim abordare argumentata,reprezentata prin acte de vb inlocuite ;

-componenta perlocutorie este greu de gasit in discursul diplomatic ;

-ea este ascunsa de cuvinte care au o amprenta ,o legatura cu realitatea ;

-este zona intentiilor secrete pe care comunicarea le ascunde ;

- tine de strategie tactica si de capacitatea de implementare

-este in jurul actelor o limba de lemn ,asteapta un efect

-in analiza pragmatica din lingvistica se spune ca e cel mai grrau sa analizezi distanta dintre intentia perlocutoare si intentia acesteia ;

-diplomatul comunica cu intentie ;

-analiza e ceea ce nu a fost spus in diplomatie ;

-se analizeaza un discurs de la anumite presupozitii care leaga intr-o schema proprie ,care le apartine felul in care faptele ,intentiile si efectele comunicarea diplom.trebie interpretate ;

Diplomatie institutionala

Comunicare diplomatica

Diplomatia in general este o activitate politica desfasurata in numele si interesul statului. Primul autor al unui tratat diplomatic contemporan, Harold Nicholson considera ca managementul R.I. este realizat prin negocieri conduse si ajutate de catre imputerniciti sau ambasadori.

Gordon Smith o reevalueaza: diplomatia este arta de a evalua si de a proteja interesul national prin intermediul schimbului constant si sistemic de informatii intre guverne, natiuni si alte grupuri interesate.Principalul obiectiv era acela de a schimba atitudini si comportamente cu scopul de a obtine intelegere favorabila si de a rezolva problemele. Definitia are un element diferit -pune acccentul pe informatie.

H. Bull ( autorul " soc. internationale" 1975) considera ca principala functie a diplomatiei este aceea de a facilita comunicarea si informarea intre liderii de state, alte autoritati politice si soc.

G Schultz - materia prima a diplomatiei este informatia ( obtinuta, interpretata si pusa intr-un sistem prin care sa fie utila si altora). Actiunea diplomatica se refera la actiuni precum: obtinere, evaluare, procesare de informatie. Fiecare dintre acestea avand capcane si specificitati pentru etapa urmatoare.

Diplomatia clasica a fost mai putin afectata de tehnologiile noi de comunicare ea bazandu-se pe "real politik" si pe "hard power" (politica puterii). Ne aflam in perioada politicii cibernetice in care in mediul de trimitere a mesajului e imp. procesul de pastrare/ obtinere/ distributie a mesajului. Apare o schimabare in mediu, o transformare a institutiilor si actorilor care beneficiaza de ea. Schimbarea nu e instantanee. In diplomatie exista o traditie a clasicismului in comunicare.

Diplomatia e a com. ceea ce poate fi lexicul, prezinta foarte multe dificultati. Folosirea cuvintelor pentru diplomati este un "dans".

Spre deosebire de comunicarea politica, acolo unde comunicarea depinde de mediu, receptor etc, precum si de context, in diplomatie comunicarea este: directionata, conditionata, ierahica.

comunicarea directionata depinde de directiva transmisa de la nivelul politic la etajele ierarhice ale aparatului diplomatic;

comunicarea conditionata: orice activitate de comunicare este codusa de reguli specifice;

comunicarea ierarhica: etajele de acces la informatia comunicata sunt differentiate iar produsul comunicarii este transmis diferit in functie de pozitiile ierarhice carora trebuie trimis;

Comunicarea in diplomatie este permanenta si institutionalizata pe 3 niveluri ( 1.comunicarea diplomatica interna, 2.comunicarea cu statul acrediatar- bilaterala sau 3.multilaterala). Comunicarea poate fi ocazionala sau extraordinara in diplomatie - se petrece in situatii neobisnuite in care apare o criza sau se petrece o intalnire diplomatica.

se realizeaza intre cancelariile (ministere) si misiunea diplomatica

se petrece intre misiune si diversele autoritati ale statului acreditar la indicatia MAE:

conferinte, organizatii, comunitati internationale;

Cine comunica? 1961 - Conventia de la Viena - stabileste rangurile diplomatice; comunicarea la cele 3 niveluri

I diplomatii: numiti politic - caracter de reprezentare si simbolizeaza intentiile statului care numeste, dipomatii de cariera:

II mai comunica agentii consulari ( Conventia de la Viena din 1963) - nu au relatii cu statul acreditar decat in masura in care asigura protectia cetatenilor statului din care provin. Sunt interfata statului in raport cu proprii cetateni atunci cand acestia sunt in strainatate.

III functionarii internationali - emisari ai unor comunitati internationale/ organizatii. Comunica in numele institutiei reprezentate. Exista functionari numiti de catre stat in anumite pozitii in organizatiile internationale speciale.

Comunicarea ierahica se petrece la nivel intern si bilateral si e realizata de catre totalitatea personalului ce asigura prezenta statului acreditant pe langa statul acreditar.

1. ministrul plenipotentiar / ambasadorul / charger-ii d'affaire

- prezinta scrisorile de acreditare , precedate de obtinerea agrementului, reprezinta statul in raport cu autoritatile inalte;

2. secretarul misiunii pentru afaceri externe / consilierii pentru anumite probleme / atasatii militari, culturali, comerciali, de presa / personalul specializat de la...

- comunica direct cu ministerul, institutiile statului acreditar;

- functiile pe care le urmaresc in comunicare: reprezentare, negociere, protejare, informare, promovare

Informarea ierarhica- ampla dimensiune: intre minister si misiuni, misiuni - pozitii. Ministerul trimite misiunilor mandate , atentionari,ordine, recomandari. Misiunile fac o evaluare a situatiei internationale, se ocupa cu asigurarea contactelor cu tertii, producerea de consultari si convorbiri pentru exprimarea unor pozitii de stat ( publice sau confidentiale). Transmit ministerului gazda toate informatiile de interes cotidian, acestea trebuin sa fie clare, exacte si sa fie insotite de aprecieri si de analiza produse de diplomat.

forma in care sunt transmise este aceea a unei depese / scrisori diplomatice / note diplomatice / telegrame / proces verbal oficial / note de convorbiri / memorandumuri.

Aceste produse diplomatice pot fi transmise pe orice canal si de obicei se pot contine unele pe altele.

Ministerul transmite urmatoarele: note, telegrame, circulare, chemari la ordine, indrumari generale, corijari ale agendelor.

Toate comunicarile interne au un anumit grad de secretizat realizat prin cifru sau prin selectia destinatarului. Foarte rar diplomatii comunica "in clar".

"difuzare restransa", "confidential", "rezervata", "secreta", "foarte secreta", "strict secret de importanta deosebita" in coltul din dreapta a documentului

Cele mai sensibile comunicari sunt realizate prin intermediul valizei diplomatice

Functiile indeplinite in comunicare:

a)               reprezentare + protejare - formalizeaza rel. misiunii cu statul acreditar

realizata de seful misiunii- responsabilul politic al comunicarii celor 2 state; activitatile sale de comunicare sunt specifice si formalizate; comunicarile sale au un inalt grad retoric; realizeaza functia de reprezentare prin activitati precum: consultari, convorbiri, negociere cu autoritatile statului acreditar; activitati informationale

seful misiunii comunicarii cu ministerul prin toate produsele activitatii

protejarea - prin intermediul aparatului diplomatic protejeaza interesele statului, srviciile consulare protejeaza interesele resortizantilor

activitati formale - intreprinse si de alte personae din afara misiunii

b)               informare: transmiterea tuturor informatiilor relevante care pot sa faca obiectul interesului statului acreditantcu privire la evolutii din statul acreditar; informatiile vizeaza toate aspectele impuse pe agenda permanenta ( tot ceea ce apare in urma unor intalniri exceptionale etc.)

c)               promovarea : multiple planuri - stiintific, tehnologic, cultural, economic, politic, sindical etc. (misiunea diplomatica asista toate activitatile de promovare realizate de statul acreditant cu scopul aprofundarii relatiilor cu statul acreditar) mai ales in cursul sec. XX au inceput sa fie realizate prin crearea unor institutii sau institute care au acest obiect de functionare;

Negocierea - comportament permanent al diplomatiei la nivel informal si verbal, o activitate formalizata conform agendei pe baza unor texte scrise si in virtutea unui protocol negociat cu cealalta parte/ tertii.

protocolul e extreme de important

Comunicarea diplomatica multilaterala - a asociatiilor / org. internationale. Comunicarea se realizeaza formalizat pe baza actelor fondatoare / acte diplomatice prescrise / proceduri.

Fiecare institutie internationala adopta acte specifice care au efecte de natura morala / concertare de natura internationala / coordonare the. / efecte juridice.

la nivelul O.N.U. rezolutiile au in principiu o valoare imperativa

G-8 are declaratii finale sau comunicate ale intalnirilor, acte directoare care sunt stabilite intre parti.

Consiliul Europei adopta conventii cu acordul tuturor statelor member

Comisia de ministrii adopta recomandari

21.04.2008

Negocierea diplomatica Def:Comunicarea diplomatica :este specific diplomatiei sa inregistreze o forma de comunicare intre diplomati precum o strada cu doua sensuri in care unul dintre diplomati nu poate sa spere sa obtina mai multa informatie decat celalalt diplomat nu e apt sa ii transmita si sa ii impartaseasca acea informatie.

Limbajul diplomatic are trei calitati:

-mesajele trebuie sa aiba credibilitate

-mesajele trebuie sa fie precise

-mesajele trebuie sa aiba o doza de ambiguitate care sa faca posibila intelegerea si contextualizarea

Credibilitatea nu deriva din calitatea mesajului cat din legitimitatea pe care o are comunicand diplomatul.

Precizia are doua caracteristici(doua sensuri):

a)ea semnifica ceva,o atitudine,o valoare,o informatie exprimata cu multa acuratete

b)se refera la scrupulozitatea de care da dovada diplomatul in respectarea procedurilor,normelor,protocolului.

Ambiguitatea comporta si ea semantic cel putin doua sensuri:

1)designeaza dubitativul,incertul in comunicare

2)semnaleaza polisemia,existenta a doua sau mai multe sensuri intentionale sau contextuale in ceea ce se comunica.

Exista doua etape in care ambiguitatea trebuie analizata:

a)al polisemiei

b)ambiguitatea tine de mediu si de context,de complicitatea instalata intre pers care comunica  ex:Presedintele nu a ratificat tratatul.

Ambiguitate de natura lexicala:cuvinte care au sensuri diferita intr-o limba sau alta.

Contextualizare-lb fiind influentata de contextual in care e folosita,inteleasa

Context cultural,de cunoastere a lumii si a culturii nationale.

Ambiguitatea poate sa survina :natural,spontan,neintentionat in sensul in care din motive de natura lingvistica sau care tin de contextul comunicarii diplomatii considera ca nu trebuie sa fie sufficient de precisi.

Ambiguitatea poate sa mai apara cand sunt folosite lb diferita care exprima culturi diferita si trateaza ambiguitatea diferit.

Ambiguitatea legata de intentia diplomatilor de a introduce in acordurile negociabile termini care datorita ambiguitatii sa le serveasca unor scopuri de natura politica.

Cele mai multe ambiguitati apar in diplomatia de conferinta bilaterala sau multilaterala,conferintele prilejuiesc o avalansa de ambiguitati.

Ambiguitatile sunt o arma a diplomatului si un defect in ajungerea la consensul dorit.In diplomatia de conferinta se discuta pe baza unor texte legale in care sunt stabilite regulile desf conferintei respectiv mandatele pe care le au partile implicate.Interpretarea acestor documente,negocierea lor ocupa nu doar un timp lung ci sunt si extreme de dificile pt ca 90% este continut in acordurile prealabile ale acesteia.Orice parte putand sa blocheze rezultatul dorit de majoritatea.

Conditiile ca o negociere sa aiba loc:

1)contactul dintre diplomati vizeaza:

a)interese commune

b)probleme spinoase asupra carora exista un diferend

-nu e neaparat sa existe un conflict in derulare ca partile sa intre in negocieri:diplomatia preventive,de intampinare isi propune sa evite escaladarea unor tensiuni

-pot sa existe alte obiective in afara celor legate de rezolvarea conflictului ex:obtinerea de informatii,mijl de natura propagandistica,neg ca substitut al actiunilor politice.

In dipl neg se pot finalize prin intelegeri care sa produca efecte de natura juridica.Acestea pot sa fie de mai multe tipuri:

-sa extinda o intelegere prealabila

-are ca scop normalizarea unor situatii tensionate.Are caracter preventive,intelegerea nefiind insa de natura sa elimine diferendul,ea urmarind doar sa amelioreze tensiunea.

-redistribuirea beneficiilor

-intelegerea inovativa-se creaza noi conditii legale pt dezvoltarea relatiilor bilaterale sau multilaterale

Etapele negocierii:

1)stabilirea procedurilor si continutului agendei.Elem cel mai dificil de negociat pt ca presupune stabilirea unui loc,a unei ore,a unui nivel de reprezentare diplomatica si a subiectelor care se vor afla pe masa de negociere.

2)achizitionarea si schimbul de informatii Partile se intereseaza,clarifica,explica teoretic si pragmatic interesele celeilalte parti in functie de continuturile reiesite are loc planificarea negocierii.Stabilirea exigentelor maximale si minimale.Se doreste identificarea liniei de echilibru in care exigentele partilor sunt minimal satisfacute.

3)identificarea punctului de rezistenta al adversarului pt ca astfel putem identifica calea acordului.Se realizeaza la masa negocierilor.

4)analizarea punctului de rezistenta.egocierea se concentreaza in jurul acestui punct in care afli cat de mult e dispus la un compromis oponentul tau.

5)construirea unui principiu general care poate facilita intelegerea prin ambiguitate,prin negocierea ierarhizata de tip 0-1 sau + - .Principiul vizeaza reunirea in pachet si in trepte a unor teme asociate cu intentiile pozitive ale coparticipantului respectiv cu cele negative.

6)targuiala

Istorie si Diplomatie

Diplomatii vorbesc in termeni istorici, isi construiesc discursurile pe analogii istorice. In mod formal, raporturile diplomatice sunt construite in jurul unor traditii istorice obiective.Diplomatii folosesc de buna traditie mituri, in favoarea interesului national. In cazul lor, mostenirea discursului are efect in raport de prezent si viitor. Istoria devine in discursul unui diplomat o metafora,e folosita pentru a imagina un trecut, pentru a justifica o imagine din trecut sau viitor.

A folosi analogii istorice in diplomatie e un fapt constitutiv al naratiunii si identitaii nationale. Orice diplomat trebuie sa fie mesager al tuturor mesajelor simbolice sau identitare ale statului la momentul respectiv.Intotdeauna folosirea analogiilor istorice produce sens fata de interlocutor.

Folosirea analogiilor istorice se afla intr-o stransa legatura cu mentinerea identitatii intr-un spatiu strain. Orice diplomat se vede nevoit sa isi construiasca ________________. Limbajul se construieste si modeleaza pe dimensiunea trecutului, cu accent pe promovare.

Folosirea analogiilor istorice e aceea de a oferi un sens cognitiv cu privire la comportamentul respectivei natiuni/stat ce le va avea in afacerile internationale.

Analogiile istorice sunt folosite pentru a colora discursul, pentru a face dezbaterea interesanta, pentru a produce conditii ca lucrurile sa fie puse in relatie. Retorica istorica in diplomatie nu plictiseste; functioneaza pe scenariul bine repetat.

Retorica istorica face sens in diplomatie, ei o folosesc ca un bagaj fundamental pentru adecvarea in lumea in care vor functiona, respectiv pentru a promova interesele nationale prin expresii cauzale formulate in termenii unei durate lungi. Se poate folosi comparatia intre un lider contemporan cu un lider din istrorie; mai ales in conditiile in care intentia diplomatului e aceea de a justifica o pozitie. Nu e doar pasiunea liderilor de a se compora, ci mai mult a diplomatilor.

Analogiile istorice pot sa genereze influente asupra felului in care sunt luate deciziile la nivel politic.

Folosirea analogiilor permit diplomatilor sa explice amanarea luarii unei decizii in conditiile in care vointa politica pare a fi determinata. Orice diplomat se foloseste de istorie pentru a se integra in spatiul in care isi exercita profesia.

Diplomatii au un limbaj ambiguu, politicos, echidistant prin care critica pe care o promoveaza, neutru, precis in termeni procedurali.

In ce masura identitati politice reusesc sa-si depaseasca crizele prin apelul la istorie?

Folosirea istoriei in diplomatie se poate constutui intr-o cauza fundamentala a declansarii unui conflict. Atunci cand istoria e folosita de diplomat, poate sa aiba ambiguitate suficient de mare pentru a produce exemple referentiale. Ofera efecte pozititve pentru a le depasi pe cele negative; conditia e sa le cunosti.

Exista retorica blurata, sau retorica de "zona gri", in care diplomatii folosesc expresii istorice cu scopul de a le pastra in trecut si de a le depasi. Exista spirit de competitie pe care diplomatii il pot justifica folosind trecutul ca pe un trecut si nu ca pe o analogie din prezent.

Istoria poate fi folosita intr-un sens tragic ironic, poate fi folosita ca baza pentru dezvoltarea unei relatii.

Folosirea cantiitatilor atunci cand se fac si se realizeaza comparatii istorice. Orice incercare de a folosi istoria in diplomatie e una pozitiva pentru interesul national, insa atunci cand istoria se transforma intr-un vehicul politic pentru comunicare diplomatica, exemple istorice pot sa devina cauze ale unor conflicte politice. Conflictele secolului xx, prin intensa lor ideologizare si abuz de folosire a trecutului ne ofera posibilitatea intelegerii comunicarii diplomaticce in dimensiunea sa politica. Datorita ideologizarii limbajului politic, comunitatea diplomatica sufera prin imprumuturile si bagajul de cunostinte si experienta istorica.

Benignitatea, organicitatea folosirii istoriei in comunicarea diplomatica e afectata de ideologie, transformand limbajul diplomatic in limbaj politic. Putem supune grila de evaluare asupra limbajului politic.

Strategii de targuiala- Negocierea diplomatica

-exista 3 modele de analizare a unei negocieri:

1 negocierea <neg> intre parti (acestea sunt nemediate)

-partile active implicate in solutionarea unui diferent sunt nemijocit si fara intermediar antrenate in effort de neg.

2 neg. arbitrate -atunci cand partile nu ajung la o solutie ci apeleaza la un tertz institutional,national sau personal pt. elaborarea unei solutii care sa fie acceptata de parti;

-solutia arbitrala nu se discuta

3 medierea internationala a acelor negocieri care rezulta in urma initiativei unui tertz acceptat de parti pe baza unei agende a unui mecanism decizional pe care tertul il propune.

-medierea propune constructia solutiei cu ajutorul mediatorului

Negocierea directa

-neg.=interese ale partilor care se sustin prin cateva metode specifice nu doar diplomatice

I persuadarea - sensul pe care il au este diferit

O parte intreprinde o actiune un efort de a o face pe cealalta parte sa inteleaga cerintele sale; importanta lor fundamentala in paralel cu dezvoltarea unui efort de a explica ca cerintele sale sunt excesive => actiunea competitiva realizata de diplomat (justificarea proprie si amendarea pozitiei celuilalt)

-acestea sunt consecutive

-persuadarea are menirea de a construi punctul de referinta pana la punctul in care trebuie sa ajunga ;

-isi fac cunoscuta agenda o sustin si delegitimeaza agenda celuilalt

-negocierile directe intre cele doua parti sunt cel mai simplu de analizat in aceasta perspectiva => in relatiile bilaterale componenta publica face transparenta actiunea de persuadare

-in interiorul negocierii aceasta componenta politica dispare , negocierea pierde din emotie si castiga rationalitate;

II negocierea propriu-zisa (targuiala) - are o actiune competitiva ; pt. a atinge obiectivele una dintre parti propune solutii distincte pt realizarea diferentului

*concesiile: se realizeaza tinand seama de punctul de rezistenta a celuilalt; calculate in general cu scolul de a minimaliza pierderile excesive; concesiile sunt competitive;

*ofertele conditionate-care sunt similare-sunt pozitive sau negative (promisiuni unilaterale de afaceri) ex: -amenintari;

- promisiuni de avantajare;

- promisiuni de amicitie in alte domenii;

-in general aceste oferte nu sunt oficializate,sunt informale;

*amenintarile: spre deosebire de concesii pot avea caracter public ;

-uneori diplomatii isi depasesc conduita ; amenintarile pot si publice sau secrete,depinde de strategia partilor;

III practica linkage (a legaturii) subiectelor in conexiune unele cu altele

-aceasta metoda - este metoda elaborata prin care partile incearca sa compenseze punctele slabe prin solutiile relationate de alte punte a negocierii;

- se produce in momentul compensarii din partea slaba in partea puternica;

a) exista stiluri nationale de negociere,fiecare cultura nationala influenteaza determinant felul in care se nogociaza

b) cultura politica a negociatorilor (in perioada contemporana) se accepta doua tipuri de cultura politica a neg.

-acomodarea in neg. -este derivata din practica neg. si vi-

zeaza obtinerea a ceea ce este rezo-

nabil si aceptabil pt.parti;

-de optimizare - vizeaza obtinerea a cat mai mult si mai

permanent din partea celeilalte parti;

-culturile autocartice ex: optimizarea in-

seamna atingerea a cat mai multor obiec-

tive;

-state antagonic -civilizational unele fata de altele;

-negocierea directa multilaterala intregistreaza o crestere exponentiala a negocierii multilaterale ;

-tinand sa domine acest accord cu cele bilaterale;

-analiza asupra unui tip de negociere datorata :

a)nr de state participante ;

b)cresterea nr.de negocieri (complexitatea fiind un fenomen fundamental)

c)statele nationale incep sa fie afectate de activismul ,profesionalismul organic nonguvernamental;

-forma in care ong-urile fondeaza o agenda proprie cu a celorlalti implicati ;

-consensul se construieste prin practici specifice coalitiilor nu prin negociere sau amenintari ;

-transparentizarea este cea care vizeaza negocierea internationala ;

26.05.2008

Medierea este legata de o situatie de impas;

Impasul= partile nu mai gasesc nici o sursa pt a incheia negocierea ;

-aici intervin tertzii-Conflictul Corean si cel din Vietnam sore ex au cunoscut o interventie a tertilor;

-trebuie sa intelegem caracterul ,extinderea medierii si disponibilitatea partilor de a cauta o solutionare;

-medierea =implicarea unui individ ,grup sau a unei organizatii care sa intervina in cadrul unui conflict cu scopul de a degaja solutionarea pe baza unei noi agende;

-se doreste schimbarea standardelor,perspectivelor apoi se negociaza;

-se aduc solutii mijloace pt rezolvarea conflictului

-transferul de cunoastere dintro parte in cealalta ;

- un mediator aduce resurse politice economice militare pt rezolvarea conflictului ;

-el isi asuma cheltuielile ;

-nu poate fii neutru ,are propria agenda ,are principii si valori;

-interventia mediatorului se produce ad-hoc;

-el nu este un necunoscut pt partile aflate in conflict;

-prezenta este conditionata de efecte anterioare realizate pe langa cele 2 parti;

"Institutul bunelor oficii" bune perspective in raport de tertzi;

Bunele oficii- nu presupun cunostinta;

=afirmarea de bune intentii;

-interventia nu se sprijina pe forta sau pe lege;

-diplomatia=arta cuvantului;

-mediatorii au o legitimitate internationala care survine in urma unor antecedente de comportament international;

-el este atent cum se poate redistribui puterea internatonala dincolo de conflictul actual;

-mediatorul este foarte atent la raspunsurile pt intrebarea fundamentala: "de ce se nasc razboaiele"

-legitimitatea este un cnces de construire constanta si permanenta ;

-procesul de mediere ,sunt 2 tipuri:

-de continut care fac referire la noua agenda a negocierii;

-cele de proces/proceduri;

-aceste strategii se gasesc in 3 domenii de dezv a medierii:

1. mediatorul trebuie sa institutionalizeze comunicarea intre parti;

-nu pune doar in contact ci impune agenda intre parti;

-mediatorul instituie o agenda de referinta;

-precizeaza termenii pe care ii va utiliza si ii face cunoscuti in ambele parti;

-el are grija sa transmita toate informatiile necesare

Pt crearea unei informatii necesare pt crearea unei admosfere pozitive in care are loc comunicarea;

-mediatorul evita partile colturoase;

-el trebuie sa atenueze;

-dar nu distruge sensul;

-este atent ca partile sa nu poate identifica preferinta sa pentru o solutie sau alta;

-trebuie sa fie predictibil in avansarea solutiilor si expunerea propriilor referinte;

-ofera informatii proprii,importante de interes pt partile aflate in conflict;

-mediatorul transmite informatia cu sens;

2.sugestiva-formulare a strategiilor pt gasirea unei solutii amiabile de rezolvare a conflictelor;

-unde se negociaza-trebuie sa fie locul potiovit;

-sa precizeze cadrul lingvistic

-sa stabileasca regulile de protocol;

-sa stabileasca cu partile procedurile;

-formularea strategiilor;

-mediatorul are grija sa separe problema pozitiei cu cele neg.

-mediatorul vine cu solutii pe care le enunta ,nu le comunica;

-trebuie sa se construiasca avand in atentie interesele comune a ambelor parti;

-el reduce tensiunile ,explica de ce au aparut,indica solutiile pt eliminarea adversitatilor,obliga partile sa isi explice intreaga agenda;

-el trebuie sa controleze timpul acordat dezbaterii;

-el trebuie sa provoace rezolvari simple ,sa focalizeze exclusiv agenda;

-sa nu pemita discursuri istorice;

3. manipularea partilor:

-are misiunea de a schimba asteptarile partilor fata de respectiva situatie ,sa explice distinct divergentele,cu scop asumat fiecaruia dintre actori;

-manipularea are loc prin schimbarea perspectivei asupra negocierii;

-mediatorul trebuie sa ofere sugestii care sa intruneasca interesul comun;

-manipularea->

-solutia de compromis va fi implementata cu ajutorul sau;

-mediatorul isi asuma sarcina pe termen mediu sau lung;

Richard H.

*contextul,conditiile

-relatiile existente la data la care revine

-sa inteleaga mecanismul sau de formare si derulare

*starategiile si comportamentul sau depind de capacitatea s-a de a comunica;

*solutiile medierii nu sunt importante ,dar in termen observatiile propuse initial cat mai des din perspectiva transparenta in fapte;

-mediatorul este obligat sa nu idealizeze viitorul partilor care sa impuna mijloace de constrangere ;