Legile generale si categoriile politologiei
Avānd ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiaza categoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale cele mai generale. Pentru aceste considerente, politologia poate fi definita ca stiinta celor mai generale legi ale domeniului public si a modalitatilor īn care acestea actioneaza, īn func# 121i86b 5;ie de conditiile concret istorice. Legile pe care le studiaza politologia se manifesta ca tendinte deoarece actioneaza prin intermediul oamenilor, deci al unor factori subiectivi. Aceasta caracteristica creeaza mari dificultati īn descoperirea si formularea legilor domeniului politic care sunt mult mai mari decāt īn cazul descoperirii si formularii legilor naturii.
Ţinānd cont de specificul domeniului si de dificultatile pe care le implica, multi politologi au descris si analizat fenomenul politic sub diverse aspecte, fara sa formuleze īnsa si legi sau daca le-au formulat, au facut-o insuficient, limitāndu-se prin a exemplifica doar prin cāteva legi. Altii, cei marxisti mai ales, au formulat o serie de legi ale societatii socialiste, legi declarate imuabile, obligatorii pentru toti, dāndu-le o formulare rigida, dogmatica, mergāndu-se pāna acolo īncāt se numerotau si ierarhizau. Sunt cunoscute īn aceasta privinta consfatuirile partidelor comuniste si muncitoresti de la Moscova din anii 1957 si 1968, care au decretat ca exista 10 legi generale ce guverneaza procesul construirii socialismului, pe care le-au declarat obligatorii pentru toti, īntr-un fel ca cele 10 porunci.
O asemenea abordare a problemelor este improprie investigatiei stiintifice si, ca atare, fara sa tagaduim posibilitatea descoperirii si formularii unor legi care guverneaza domeniul politic, trebuie sa manifestam, īn aceasta privinta, precautie, prudenta, elasticitate, inventivitate si, mai ales, relativitate.
Īn literatura de specialitate, īnca de la aparitia politologiei ca stiinta si, īndeosebi, īn epoca contemporana, se gasesc referiri la anumite legi proprii domeniului politic.
Daca plecam de la premisa ca o lege reprezinta ceea ce este comun, si se repeta cu necesitate īn cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci putem considera ca politologia studiaza legile domeniului politic, legi pe care le prezentam sub forma unor principii generale precum:
organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat īn relatii, institutii si conceptii, prin intermediul caruia societatea īsi asigura functionalitatea si progresul. Este un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura de specialitate, ca, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. Īn fapt, nu exista societate, comunitate umana, fara un sistem politic;
organizarea si conducerea democratica a societatii. Experienta istorica a dovedit ca, de regula, numai īn conditiile unei organizari si conduceri democratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitatea cetatenilor;
armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale. Promovarea progresului istoric nu se poate realiza decāt īn conditiile satisfacerii intereselor tuturor, atāt a celor generale, cāt si a celor de grup sau individuale. Aceasta īsi poate gasi expresia numai prin armonizarea unor asemenea interese īn concordanta cu cerintele progresului general al societatii;
unitatea organica īntre libertate si responsabilitate. Unitatea dintre libertate si responsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu poate fi asigurat decāt prin manifestarea libertatii īn mod responsabil de catre membrii societatii, indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;
unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii si bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. O organizare si conducere democratice sunt probate īn primul rānd de capacitatea lor de a asigura bunastarea si prosperitatea cetatenilor, la rāndul lor, bunastarea si prosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila decāt īn conditiile unui cadru de organizare democratica.
Formulānd asemenea principii, trebuie sa avem permanent īn vedere ca acestea nu sunt singurele si ca important este modul īn care factorii politici le cunosc si tin cont de cerintele acestora īn activitatea lor.
Institutiile politice, factorii politici la nivel national si international simt tot mai mult nevoia unor studii de amploare si a unor concluzii pertinente, cu caracter stiintific, pentru a le avea īn vedere īn politica ce o promoveaza.
Aceasta īmprejurare a determinat si determina multe institutii si multi factori de decizie politica sa faca comenzi sociale privind cercetarea fenomenului politic, ajungāndu-se chiar la organizarea unor institute de cercetari specializate pe domenii (stat, partid, sistem, doctrine etc.) si chiar pe tari, asa cum se prezinta realitatea īn SUA, Japonia, Germania etc. Chiar mai mult, institutii neguvernamentale, organizatii apartinānd societatii civile din diferite tari, īndeosebi din Occident, au preocupari constante īn studierea fenomenului politic, concretizate īn studii de amploare, cum sunt rapoartele Clubului de la Roma etc.
Īn tara noastra, dupa revolutia din decembrie 1989, se constata o efervescenta politica, o atractie spre acest fenomen, exprimata fie si prin discutarea si comentarea lui, īn cercuri tot mai largi.
Paralel cu aceasta realitate, se constata o preocupare mai sustinuta pentru studierea fenomenului politic, īn care se circumscrie si introducerea politologiei ca obiect de studiu īn īnvatamāntul superior.
Avānd īn vedere continutul, importanta si sfera sa de cuprindere, politologia reprezinta o stiinta de maxima generalizare a domeniului politic, care se ocupa cu studierea legilor si modalitatilor concrete īn care acestea se manifesta, īn functie de conditiile istorice ale dezvoltarii sistemului politic.
Categoriile studiate de politologie sunt si ele de maxima generalizare si se refera la sistem politic, stat, putere politica, partidism, democratie, regimuri politice, doctrine politice, actiune politica etc. Ca si legile, categoriile politologiei au un caracter obiectiv, impuse de progresul istoric si aflate īntr-o relatie de cauzalitate si interdependenta.
|
