Legile generale si categoriile politologiei
Având ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiaza categoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale cele mai generale. Pentru aceste considerente, politologia poate fi definita ca stiinta celor mai generale legi ale domeniului public si a modalitatilor în care acestea actioneaza, în func# 121i86b 5;ie de conditiile concret istorice. Legile pe care le studiaza politologia se manifesta ca tendinte deoarece actioneaza prin intermediul oamenilor, deci al unor factori subiectivi. Aceasta caracteristica creeaza mari dificultati în descoperirea si formularea legilor domeniului politic care sunt mult mai mari decât în cazul descoperirii si formularii legilor naturii.
Ţinând cont de specificul domeniului si de dificultatile pe care le implica, multi politologi au descris si analizat fenomenul politic sub diverse aspecte, fara sa formuleze însa si legi sau daca le-au formulat, au facut-o insuficient, limitându-se prin a exemplifica doar prin câteva legi. Altii, cei marxisti mai ales, au formulat o serie de legi ale societatii socialiste, legi declarate imuabile, obligatorii pentru toti, dându-le o formulare rigida, dogmatica, mergându-se pâna acolo încât se numerotau si ierarhizau. Sunt cunoscute în aceasta privinta consfatuirile partidelor comuniste si muncitoresti de la Moscova din anii 1957 si 1968, care au decretat ca exista 10 legi generale ce guverneaza procesul construirii socialismului, pe care le-au declarat obligatorii pentru toti, într-un fel ca cele 10 porunci.
O asemenea abordare a problemelor este improprie investigatiei stiintifice si, ca atare, fara sa tagaduim posibilitatea descoperirii si formularii unor legi care guverneaza domeniul politic, trebuie sa manifestam, în aceasta privinta, precautie, prudenta, elasticitate, inventivitate si, mai ales, relativitate.
În literatura de specialitate, înca de la aparitia politologiei ca stiinta si, îndeosebi, în epoca contemporana, se gasesc referiri la anumite legi proprii domeniului politic.
Daca plecam de la premisa ca o lege reprezinta ceea ce este comun, si se repeta cu necesitate în cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci putem considera ca politologia studiaza legile domeniului politic, legi pe care le prezentam sub forma unor principii generale precum:
organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat în relatii, institutii si conceptii, prin intermediul caruia societatea îsi asigura functionalitatea si progresul. Este un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura de specialitate, ca, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. În fapt, nu exista societate, comunitate umana, fara un sistem politic;
organizarea si conducerea democratica a societatii. Experienta istorica a dovedit ca, de regula, numai în conditiile unei organizari si conduceri democratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitatea cetatenilor;
armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale. Promovarea progresului istoric nu se poate realiza decât în conditiile satisfacerii intereselor tuturor, atât a celor generale, cât si a celor de grup sau individuale. Aceasta îsi poate gasi expresia numai prin armonizarea unor asemenea interese în concordanta cu cerintele progresului general al societatii;
unitatea organica între libertate si responsabilitate. Unitatea dintre libertate si responsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu poate fi asigurat decât prin manifestarea libertatii în mod responsabil de catre membrii societatii, indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;
unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii si bunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. O organizare si conducere democratice sunt probate în primul rând de capacitatea lor de a asigura bunastarea si prosperitatea cetatenilor, la rândul lor, bunastarea si prosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila decât în conditiile unui cadru de organizare democratica.
Formulând asemenea principii, trebuie sa avem permanent în vedere ca acestea nu sunt singurele si ca important este modul în care factorii politici le cunosc si tin cont de cerintele acestora în activitatea lor.
Institutiile politice, factorii politici la nivel national si international simt tot mai mult nevoia unor studii de amploare si a unor concluzii pertinente, cu caracter stiintific, pentru a le avea în vedere în politica ce o promoveaza.
Aceasta împrejurare a determinat si determina multe institutii si multi factori de decizie politica sa faca comenzi sociale privind cercetarea fenomenului politic, ajungându-se chiar la organizarea unor institute de cercetari specializate pe domenii (stat, partid, sistem, doctrine etc.) si chiar pe tari, asa cum se prezinta realitatea în SUA, Japonia, Germania etc. Chiar mai mult, institutii neguvernamentale, organizatii apartinând societatii civile din diferite tari, îndeosebi din Occident, au preocupari constante în studierea fenomenului politic, concretizate în studii de amploare, cum sunt rapoartele Clubului de la Roma etc.
În tara noastra, dupa revolutia din decembrie 1989, se constata o efervescenta politica, o atractie spre acest fenomen, exprimata fie si prin discutarea si comentarea lui, în cercuri tot mai largi.
Paralel cu aceasta realitate, se constata o preocupare mai sustinuta pentru studierea fenomenului politic, în care se circumscrie si introducerea politologiei ca obiect de studiu în învatamântul superior.
Având în vedere continutul, importanta si sfera sa de cuprindere, politologia reprezinta o stiinta de maxima generalizare a domeniului politic, care se ocupa cu studierea legilor si modalitatilor concrete în care acestea se manifesta, în functie de conditiile istorice ale dezvoltarii sistemului politic.
Categoriile studiate de politologie sunt si ele de maxima generalizare si se refera la sistem politic, stat, putere politica, partidism, democratie, regimuri politice, doctrine politice, actiune politica etc. Ca si legile, categoriile politologiei au un caracter obiectiv, impuse de progresul istoric si aflate într-o relatie de cauzalitate si interdependenta.
|
