Legitimitatea politica - concept si forme de manifestare
Strans legata de putere si, respectiv, de autoritate politica exista legitimitatea politica. Cuvantul legitimitate provine din latinescul 'legitimus - conform cu legea'.
Legitimitatea politica reprezinta capacitatea puterii de a se revindeca de la ceva, de la un anumit fapt care s-o justifice. Ea constituie un principiu conform caruia un siste 333j98d m de guvernamant, puterea politica, se exercita pe baza unui anumit drept conferit, de regula, de guvernanti, pe baza unor intelegeri legiferate. Constituind recunoasterea de catre cetateni a unui drept de guvernare al puterii politice, legitimitatea politica confera puterii autoritatea politica. O putere cu cat este mai legitima, cu atat autoritatea ei politica este mai mare.
Constituind o intelegere intre conducatori si condusi, legitimitatea politica, ca si puterea politica, are un caracter istoric. Din acest punct de vedere, istoria inregistreaza doua forme de manifestare a legitimitatii: legitimitate divina si legitimitate civila.
Ideea legitimitatii divine a puterii politice o intalnim inca din antichitate, cand puterea monarhului era considerata divina. Aceasta situatie se mentine si in perioada medievala a monarhiilor absolutiste si, chiar mai tarziu, in perioada monarhiilor constitutionale sau a altor forme de guvernamant, cand, cel putin in parte, puterea este considerata de esenta divina. Desi puterea politica se legitima prin natura divina a monarhului, fara consultarea maselor, cel putin in perioadele sclavagista si feudala, aceasta avea temei datorita faptului ca, pentru asigurarea organizarii societatii, se impunea existenta unei puteri politice care, in acele conditii ale nivelului limitat de cunoastere, pentru a exista si functiona, conducatorul statului trebuia sa aiba o legitimitate.
Legitimitatea civila a puterii politice poate fi considerata forma superioara de legitimitate, pentru ca are la baza acordul si vointa cetatenilor, in legatura cu exercitarea puterii.
Legitimitatea civila a puterii politice include doua conditii de baza: pe de o parte, formularea unor obiective in dezvoltarea societatii, in concordanta cu cerintele progresului istoric, iar pe de alta parte, prin obtinerea acordului cetatenilor in exercitarea puterii in realizarea scopurilor propuse.
De regula, legitimitatea civila a puterii se realizeaza prin alegeri libere pe baza de vot cu caracter universal, direct si secret, prin referendum, sondaj de opinie si alte modalitati.
Legitimitatea puterii trebuie sa se realizeze in permanenta prin actiuni, care sa probeze valoarea ei data de consensul dintre aceasta si cetateni.
Prin consens se exprima o stare de consimtamant general, fie cu privire la o anumita problema importanta, fie in legatura cu intregul ansamblu privind organizarea si conducerea societatii.
Consimtamantul puterii politice se poate realiza (intr-o anumita problema) si prin unanimitate de pareri, fie si numai prin supunerea la vot, in timp ce consensul se realizeaza printr-un acord scris sau tacit, care poate sa insemne si anumite compromisuri. Consensul reflecta existenta unei virtuale unanimitati de opinii in legatura cu modul de actiune al puterii, de regula, in problemele fundamentale si care se refera la ceea ce-i uneste pe oameni, si nu la ce ii deosebeste.
Consensul politic se poate realiza pe o scara mai larga intre mai multe organisme politice asupra unor probleme fundamentale ale vietii politice din cadrul unui stat.
Se poate conchide ca prin consens politic desemnam vointa subiectilor politici de a asigura functionarea globala a societatii, pe baza unor decizii inspirate nu de ceea ce ii deosebeste, ci de ceea ce ii uneste. In acest fel, realizarea consensului politic devine o proba de maturitate si de cultura politica, de responsabilitate civica majora.
Strans legate de legitimitatea politica sunt notiunile de forta politica si, respectiv, influenta politica.
|
