MANIHEISMUL POLITIC
Un mare numãr de politologi si sociologi, plecând de la caracte-risticile de maj sus ale relatiilor
politice, individua1izeazã si absolu- tjzeazã antagonismul djntre cei doj poli ai relatiei (protagoni.stii
înire care ea se stabile.ste), considerându- l drept esenta politicului. O astfel de radicalizare a
pozitiilor actorjlor în relatiile politice, pânã la nivelul unei coniradictii ireconciljabile, conirazjce
esenta construc-tivâ a politicului, aceea de a realiza consensul pe baza compromisu- lui si a conce
siilor reciproce, în numele atingerii unor jdealuri sau interese comune. O astfel de orientare este
denumitã manjheism, dupã conceptia unor secte religioase din Evul Mediu, care reduceau esenta si
devenirea lumij la o siructurã dualã sj ant inomicã: "Lumina si Întunericul" în secta persanã a lui
Mazda, "Binele si Rãul" la bogomili. Politica, sustine Jeanne Hirsch, "existã numai pentru cã
omul este asa cum este: un amestec al Binelui si Rãuluj. Dacã oamenii ar fi cu totji îngeri, fiinte
perfecte, nu ar exjsta nici dreptul, nici poli-tica, fiindcã totul ar fi pãtruns si guvemat de prîncipiul
dragostei uni-versale. Nu am beneficia de vreun avantaj în urma dreptului si politicii, nici în cazul
în care oamenii ar fi ca fiarele. Dreptul .si politi-ca au drept la existentã numai pe 252g68c ntru cã în om
binele se amestecã cu rãul, pentru cã în om este prezent, în mod necesar, rãul .si datoritã binelui
constitutiv el declarã rãzboi rãuluj dînir-însul, voind sã-1 biruie. Iatã care este izvorul politicii, iatã
pentru ce omul este o flintã politicã". Continutul specific a1 politicii ar fi alcãtuit, dupã cunoscu-tul
po1itolog francez Maurice Duverger, din relatiile de autoritate, care sunt relatii inegalitare, în cadrul
cãrora unul sau mai multj îndivizi dominã pe ceilalti .si îi supun într-o mãsurã mai mare sau mai
micã vointei lor. Dar, adaugã el, din cauzã cã majoritatea relatjjlor umane au acest caracter
inegalitar - relatii situate în afara raporturilor de fortã ar fi numai cele bazate pe simpatie,
admiratie, afectiune, cum este dragostea, de exemplu - ele Sunt legate de "putere", cuprinzând
toate relatiile de autoritate, respectiv de dominare a unora asupra altora, cu exceptia relatiilor simple
inegalitare care nu s-au înstitutionah zat.si care nu decurg dintr-o institutie oarecare (adicã a celor
ocaziona1e, efemere, instabile). Astfel, relatiile politice ar avea o sferã extrem de largã; ele ar exista
"în toate societãtile, inclusjv în societatea comunei primitive .si, mai mult chiar, în lumea
animalelor".
Dupã Julien Freund, esenta politicului constã în:
- relatia dintre comandã .si supunere;
- relatia din tre public si privat;
- relatia din tre amic si inamic.
Prima categorie de relatii determinã, în mod dialectic, ordinea, cea de a doua opinia publicã, iar
cea de a ireia lupta în societate. Totodatã, ele conditioneazã, pe rând, formarea, orga nizarea si conservarea
unei unitãti politice sau, în cazul cã nu reu.sesc sã o me ntinã, disparitia sa. J. Freund
considerã cã politica are o esentã proprie .si O existentã eternã, cãreia cautã sã- i descrie irãsãturile
permanente, indiferent de variatiile istori ce, geografice .si ale regimurilorpolitice.
s Jeanne Hirsch, Idsologies et realits, PIon, Paris,1956, p.
s Maurice Duverger, Introduzione alla politica.
s J. Freund, L'Essence du politique, Sirey, Paris, 1967.
O altã variantã a maniheismului politic sustine cã relatiile politice nu vizeazã doar actorii unui
sistem politic, ci organizarea socialã uni- versalã si ete rnã a speciei umane în ansamblu. Dupã Erich
Wejl, politica nu se referã nici la indivizi, njci la grupuri socia1e, ci la spe-cia umanã exclusiv.
Relatii1e politice ar fi doar relatii de dom înatie, de subordonare .si de guvernare. "De când existã
societatea umanã .si atâta timp cât ea va exista, relatiile de acest fel însotesc în mod nece-sar viata
colectivã a oamenilor". În aceeasi filiatie de idei, B.F. Lippincott argumenteazã cã relatiile politice
sunt acele relatii care se formeazã datoritã unor arhetipuri ale legãturilor colective exjstente intre
oameni. Poirivit pãrerii lui Lippincott, "chiar si în cele mai sim-ple comunitâti de oameni au existat
.si existã relatii de stãpânire, adicã relatii datoritã cãrora un membru al grupului sau câtiva dintre ei
au putut inf1uenta sau îndruma întreaga comunitate. Relatiile politice sunt fire invizibile care leagã
oamenii înire ei .si datoritã cãrora câtiva oameni pot inf1uenta faptele semenilor lor".
Pentru politologul german Carl Schmitt, relatia politicã prieten -dusman nu ar mai proveni, în
lumina tendintei maniheice, din autonomia politicului, din unitatea sa, care conferã autoritate .si putere
decjzionalã unei comunitãti politice. Ca relatie esentia1ã pentru universul politic, ea ar depã.si
domenjul politic propriu- zis, regãsin-du-se la baza tuturor asociatjilor: mjlit are, religioase,
economice etc. Mai târziu, în introducerea la cea de a doua editie a lucrãrii Poljtische Theologie
(1933), Carl Schmitt va adãuga Ia cele douã dimensiuni ale actiunii politice - normativã si
decizionalã - dimensjunea institutionalã, caracterizatã printr-o intensificare a relatiei mai sus
amintite. Ar exista "o realitate care depãse.ste vointa personalã a detinãtorului puterii .si
discontinuitatea deciziilor. Acest nou tip se dezvoltã în sfera impersonalã si suprapersonalã a
unitãtii si continuitãtii unej colectivitãti".
O formã specialã a maniheismului politic este conceptia marxistã
6 Erich Weil, Philosophie politique, Armand Colin, Paris, 1956, p.
s Benjamin F. Lippincott, La thsorie politique aux Etats
Unis, S.P.C.,
8 Caii Schmitt, Der
s Apud Julien Freund, Qu'est.ce que la politique?, Sirey, Paiis, 1963, p27.
a luptei de clasã. "Istoria tuturor societãtilor de pânã acum este isto-îsi
ria luptelor de clasã", astfel începe Marx celebra operã "Manifestul Partidului Comunist", care vedea în Revolutia de la 1848
groparul societãtii capitaliste. Istoria nu numai cã a infirmat aceastã viziune mesianicã a lui Marx,
dar, totodatã, a infirmat sj optica eco-nomicistã în care era prinsã relatia an tagonicã fundamentalã
dintre proletariat .si burghezie, ca mobil esential al schimbãrii. Elementul de opozitie care leagã
într-o relatie antagonicã cele douã clase funda- mentale este contradjctia ireconciliabilã de interese
dinire ele în cadrul modului de productie capitalist. Aceastã contradictie derivã din raportul juridic
de proprietate asupra mijloacelor de productie, pe de o parte, .si dinire caracterul tot mai socializat
al productiei .si însu.sirea privat capitalistã a rezultatelor muncii, pe de alta. Nu este greu de vã.zut
cã la Marx, Engels .si Lenin economicul structureazã conceptul de clasã, iar relatiile politice devjn
un auxiljar al relatiilor economice, singurele c are au un rol preponderent în transformarea socialã.
Aceastã subestimare a autonomiei politicului .si a prioritãtii lui în raport cu economicul explicã
multe fisuri cognitive în expli-carea fenomenelor politice. Politicul, ca expresie concentratã a eco-
nomicului, va avea un rol periferic în definirea unor procese .si siruc-turi politice de bazã, cum ar fi,
bunãoarã, cea a claselor socjale. "Clasele sociale sunt grupuri mari de oameni care se deosebesc
prin locul lor într-un sistem de productie socialã istoric determinat, prin raporturile lor (cel mai
adesea fixate de lege) cu mijloacele de productie, prin modul lor de a primi partea lor de bogãtie
socialã, ca ª1 prin mãrimea acestei pãrti. Clasele sociale sunt grupuri marj de oameni din care una
poate sã-.si însu.seascã munca celeilalte ca urmare a locului pe care îl ocupã înir- un regim
economic dat".
Din consideratiile de maj sus rezultã urmãtoarele concluzii cu privire la manjheismul politic al
lui Marx si Lenin:
- antagonismul dintre clase depãse.ste în ti mp momentul sau perioada revolutionarã si
dureazã atâta timp cât va dura coniradjctia economicã fundamentalã a modului de productie
capitalist;
- nu se poate vorbi, la Marx .si Lenin, de clase socjale, fã.rã a fi
10 V. I. Lenin, Moreo initiativd, în Opere complete, vol.29, Editura Politicã, Bucuresti, 1964.
însotite de determinativele absolute: "lupta de clasã" si "contradictia de clasã";
- chiar si în cazul referintelor acci dentale la grupuri sau categorii sociale, acestea sunt definite
tot prin pozitia lor fa tã de mijloacele de productie.
În realitate, a.sa cum arãtam ssi în capitolul IV, relatiile dinire clase, concepute ca relatii politice
autentice, nu epuizeazã nici pe departe contînutul .si esenta acestor relatii, datoritã categoriilor
macrosociale în care ele sunt încorporate. Incã din a doua jumãtate a secolului irecut, deci din
perioada în care Marx .si Engels au început sã-si elaboreze opera, procesele de modemizare politicã
.si economicã au creat în interiorul acestor clase, grupuri .si categorii sociale cu o identitate
psihologicã .si înterese politice specifice. De exemplu, mai pot fi considerate intelectualitatea
tehnicã si clasa managerialã, lipsite de proprietate asupra mijloacelor de productie, dar având o
pondere decisivã în dezvoltarea fortelor de productie, cã apartîn proletaria-tului? Modjficarea
structurii de clasã, ca urmare a mobilitãtii sociale pe orjzontalã si verticalã, începutã în Angha
secolului irecut, a sta-tornicit noi relatii politice în jnteriorul claselor si în care factorij psi-hologic ss
social, .si nu numaj cel economjc, au un rol important în perceptia identitãtii de clasã. "Clasa este
un grup social ierarhic si ori-zontal. Clasa nu se poate confunda nici cu partidul, nici cu profesiunea,
tocmai fijndcã aceste grupe rezultã din diviziuni .si speciali- zãri verticale. Clasa cuprinde
maj multe grupuri profesionale care se socotesc între ele ca fiind de acela.si nivel si ca atare nu ies
din «planul» clasei", specifica Mjhail Manoilescu. Mai departe, savan-tul român aduce elemente
novatoare de mare valoare pentru circumstantierea notiunji de clasã politicã .si pentru relatiile ce
iau nastere în interjorul lor. "Ceea ce are o importantã esentialã pentru caracterul de
circumstantialitate a stratificãrii claselor este sentimen-tul pe care îl au membrii diferitelor clase
despre superioritatea sau inferioritatea lor sau a altora. Sentimentul ierarhiei este mai esential pentru
a definj pozitia claselor decât însesi conditiile .si raporturile economice. Acest sentiment nu este
fãrã legãturã cu raporturile de
11 Mihail Manoilescu, Rostul si desti nul burgheziei i-omânesti, Editura "Cugetarea"
Georgescu - Deiafras, Bucuresii, 1942, p.
putere dintre clasele sociale sj care formeazã adesea substratul opinii- lor".
Acest sentiment de apartenentã la o clasã anume, determînã relatii politice specifice în interiorul
claselor sau între clasele socia1e. Astfel, având în vedere cã o clasã este compusã din categorii mai
mult sau mai putin dezvoltate - dupã regiuni, profesii, convingeri re1igioase, etnice etc. - vom
avea în cadrul aceluia.si sistem politic:
- relatii politice dînire clase între diverse zone sau regiuni:
Nord - Sud; Est - Vest; Centru - Periferie;
- relatii politice de egalitate sau subordonare între clase;
- relatii politice pe orizontalã dintre diverse grupuri sociale care compun clasele: grupuri
sociale, cultura1e, emice, religioase, cum este cazul clivajelor politice din Belgia, Austria, Olanda,
Elvetia etc., unde segmentarea electoratului în functie de acest crjteriu a permis na.sterea
democratiei proportionale. În functie de mãrjmea lui, grupul lîngvistic, religios sau etnic î.si a1ege
un numãr de reprezentanti (elitele) care îi reprezintã .si apãrã interesele în parlamentele nationale;
- relatii politice pe verticalã dinire diferite categorii, organizatii .si asociatii profesionale
(federatii .si cenirale sindicale), asociatii corpo-rative (doctori, avocati, ingineri), ligi (peniru
apãrarea drepturilor omului, pentru dezarmare .si pace, mi.scarea ecologicã .si feministã); în special,
relatiile politice corporatiste au devenit structuri solide ale regimurilor politice djn Austria,
Germania, Suedia etc., unde reprezentantii sindicatelor .si ai patronatului, grupate în confederatii
nationa1e sj reunind mai multe sindicate .si patronate din ramuri industriale conexe, se reunesc întrun
numãr paritar pentru a decide în legãturã cu problemele preturilor, salariilor, planului, sub
arbiira-jul guvernului;
- relatii în tre grupurile .si categoriile din cadrul aceleiasi clase, caracterizate prin sentimentul
colaborãrii .si al egalitãtii datorjtã circulatiei de la una la alta: relatiile djntre mineri .si muncitorii
feroviari; dintre profesori si cercetãtorii stiintifici; doctori .si farmacisti; ingineri .si maistri;
agricultori .si crescãtorii de animale etc..
|