MANIHEISMUL POLITIC
Un mare număr de politologi si sociologi, plecând de la caracte-risticile de maj sus ale relatiilor
politice, individua1izează si absolu- tjzează antagonismul djntre cei doj poli ai relatiei (protagoni.stii
înire care ea se stabile.ste), considerându- l drept esenta politicului. O astfel de radicalizare a
pozitiilor actorjlor în relatiile politice, până la nivelul unei coniradictii ireconciljabile, conirazjce
esenta construc-tivâ a politicului, aceea de a realiza consensul pe baza compromisu- lui si a conce
siilor reciproce, în numele atingerii unor jdealuri sau interese comune. O astfel de orientare este
denumită manjheism, după conceptia unor secte religioase din Evul Mediu, care reduceau esenta si
devenirea lumij la o siructură duală sj ant inomică: "Lumina si Întunericul" în secta persană a lui
Mazda, "Binele si Răul" la bogomili. Politica, sustine Jeanne Hirsch, "există numai pentru că
omul este asa cum este: un amestec al Binelui si Răuluj. Dacă oamenii ar fi cu totji îngeri, fiinte
perfecte, nu ar exjsta nici dreptul, nici poli-tica, fiindcă totul ar fi pătruns si guvemat de prîncipiul
dragostei uni-versale. Nu am beneficia de vreun avantaj în urma dreptului si politicii, nici în cazul
în care oamenii ar fi ca fiarele. Dreptul .si politi-ca au drept la existentă numai pe 252g68c ntru că în om
binele se amestecă cu răul, pentru că în om este prezent, în mod necesar, răul .si datorită binelui
constitutiv el declară război răuluj dînir-însul, voind să-1 biruie. Iată care este izvorul politicii, iată
pentru ce omul este o flintă politică". Continutul specific a1 politicii ar fi alcătuit, după cunoscu-tul
po1itolog francez Maurice Duverger, din relatiile de autoritate, care sunt relatii inegalitare, în cadrul
cărora unul sau mai multj îndivizi domină pe ceilalti .si îi supun într-o măsură mai mare sau mai
mică vointei lor. Dar, adaugă el, din cauză că majoritatea relatjjlor umane au acest caracter
inegalitar - relatii situate în afara raporturilor de fortă ar fi numai cele bazate pe simpatie,
admiratie, afectiune, cum este dragostea, de exemplu - ele Sunt legate de "putere", cuprinzând
toate relatiile de autoritate, respectiv de dominare a unora asupra altora, cu exceptia relatiilor simple
inegalitare care nu s-au înstitutionah zat.si care nu decurg dintr-o institutie oarecare (adică a celor
ocaziona1e, efemere, instabile). Astfel, relatiile politice ar avea o sferă extrem de largă; ele ar exista
"în toate societătile, inclusjv în societatea comunei primitive .si, mai mult chiar, în lumea
animalelor".
După Julien Freund, esenta politicului constă în:
- relatia dintre comandă .si supunere;
- relatia din tre public si privat;
- relatia din tre amic si inamic.
Prima categorie de relatii determină, în mod dialectic, ordinea, cea de a doua opinia publică, iar
cea de a ireia lupta în societate. Totodată, ele conditionează, pe rând, formarea, orga nizarea si conservarea
unei unităti politice sau, în cazul că nu reu.sesc să o me ntină, disparitia sa. J. Freund
consideră că politica are o esentă proprie .si O existentă eternă, căreia caută să- i descrie irăsăturile
permanente, indiferent de variatiile istori ce, geografice .si ale regimurilorpolitice.
s Jeanne Hirsch, Idsologies et realits, PIon, Paris,1956, p.
s Maurice Duverger, Introduzione alla politica.
s J. Freund, L'Essence du politique, Sirey, Paris, 1967.
O altă variantă a maniheismului politic sustine că relatiile politice nu vizează doar actorii unui
sistem politic, ci organizarea socială uni- versală si ete rnă a speciei umane în ansamblu. După Erich
Wejl, politica nu se referă nici la indivizi, njci la grupuri socia1e, ci la spe-cia umană exclusiv.
Relatii1e politice ar fi doar relatii de dom înatie, de subordonare .si de guvernare. "De când există
societatea umană .si atâta timp cât ea va exista, relatiile de acest fel însotesc în mod nece-sar viata
colectivă a oamenilor". În aceeasi filiatie de idei, B.F. Lippincott argumentează că relatiile politice
sunt acele relatii care se formează datorită unor arhetipuri ale legăturilor colective exjstente intre
oameni. Poirivit părerii lui Lippincott, "chiar si în cele mai sim-ple comunitâti de oameni au existat
.si există relatii de stăpânire, adică relatii datorită cărora un membru al grupului sau câtiva dintre ei
au putut inf1uenta sau îndruma întreaga comunitate. Relatiile politice sunt fire invizibile care leagă
oamenii înire ei .si datorită cărora câtiva oameni pot inf1uenta faptele semenilor lor".
Pentru politologul german Carl Schmitt, relatia politică prieten -dusman nu ar mai proveni, în
lumina tendintei maniheice, din autonomia politicului, din unitatea sa, care conferă autoritate .si putere
decjzională unei comunităti politice. Ca relatie esentia1ă pentru universul politic, ea ar depă.si
domenjul politic propriu- zis, regăsin-du-se la baza tuturor asociatjilor: mjlit are, religioase,
economice etc. Mai târziu, în introducerea la cea de a doua editie a lucrării Poljtische Theologie
(1933), Carl Schmitt va adăuga Ia cele două dimensiuni ale actiunii politice - normativă si
decizională - dimensjunea institutională, caracterizată printr-o intensificare a relatiei mai sus
amintite. Ar exista "o realitate care depăse.ste vointa personală a detinătorului puterii .si
discontinuitatea deciziilor. Acest nou tip se dezvoltă în sfera impersonală si suprapersonală a
unitătii si continuitătii unej colectivităti".
O formă specială a maniheismului politic este conceptia marxistă
6 Erich Weil, Philosophie politique, Armand Colin, Paris, 1956, p.
s Benjamin F. Lippincott, La thsorie politique aux Etats
Unis, S.P.C.,
8 Caii Schmitt, Der
s Apud Julien Freund, Qu'est.ce que la politique?, Sirey, Paiis, 1963, p27.
a luptei de clasă. "Istoria tuturor societătilor de până acum este isto-îsi
ria luptelor de clasă", astfel începe Marx celebra operă "Manifestul Partidului Comunist", care vedea în Revolutia de la 1848
groparul societătii capitaliste. Istoria nu numai că a infirmat această viziune mesianică a lui Marx,
dar, totodată, a infirmat sj optica eco-nomicistă în care era prinsă relatia an tagonică fundamentală
dintre proletariat .si burghezie, ca mobil esential al schimbării. Elementul de opozitie care leagă
într-o relatie antagonică cele două clase funda- mentale este contradjctia ireconciliabilă de interese
dinire ele în cadrul modului de productie capitalist. Această contradictie derivă din raportul juridic
de proprietate asupra mijloacelor de productie, pe de o parte, .si dinire caracterul tot mai socializat
al productiei .si însu.sirea privat capitalistă a rezultatelor muncii, pe de alta. Nu este greu de vă.zut
că la Marx, Engels .si Lenin economicul structurează conceptul de clasă, iar relatiile politice devjn
un auxiljar al relatiilor economice, singurele c are au un rol preponderent în transformarea socială.
Această subestimare a autonomiei politicului .si a prioritătii lui în raport cu economicul explică
multe fisuri cognitive în expli-carea fenomenelor politice. Politicul, ca expresie concentrată a eco-
nomicului, va avea un rol periferic în definirea unor procese .si siruc-turi politice de bază, cum ar fi,
bunăoară, cea a claselor socjale. "Clasele sociale sunt grupuri mari de oameni care se deosebesc
prin locul lor într-un sistem de productie socială istoric determinat, prin raporturile lor (cel mai
adesea fixate de lege) cu mijloacele de productie, prin modul lor de a primi partea lor de bogătie
socială, ca Ș1 prin mărimea acestei părti. Clasele sociale sunt grupuri marj de oameni din care una
poate să-.si însu.sească munca celeilalte ca urmare a locului pe care îl ocupă înir- un regim
economic dat".
Din consideratiile de maj sus rezultă următoarele concluzii cu privire la manjheismul politic al
lui Marx si Lenin:
- antagonismul dintre clase depăse.ste în ti mp momentul sau perioada revolutionară si
durează atâta timp cât va dura coniradjctia economică fundamentală a modului de productie
capitalist;
- nu se poate vorbi, la Marx .si Lenin, de clase socjale, fă.ră a fi
10 V. I. Lenin, Moreo initiativd, în Opere complete, vol.29, Editura Politică, Bucuresti, 1964.
însotite de determinativele absolute: "lupta de clasă" si "contradictia de clasă";
- chiar si în cazul referintelor acci dentale la grupuri sau categorii sociale, acestea sunt definite
tot prin pozitia lor fa tă de mijloacele de productie.
În realitate, a.sa cum arătam ssi în capitolul IV, relatiile dinire clase, concepute ca relatii politice
autentice, nu epuizează nici pe departe contînutul .si esenta acestor relatii, datorită categoriilor
macrosociale în care ele sunt încorporate. Incă din a doua jumătate a secolului irecut, deci din
perioada în care Marx .si Engels au început să-si elaboreze opera, procesele de modemizare politică
.si economică au creat în interiorul acestor clase, grupuri .si categorii sociale cu o identitate
psihologică .si înterese politice specifice. De exemplu, mai pot fi considerate intelectualitatea
tehnică si clasa managerială, lipsite de proprietate asupra mijloacelor de productie, dar având o
pondere decisivă în dezvoltarea fortelor de productie, că apartîn proletaria-tului? Modjficarea
structurii de clasă, ca urmare a mobilitătii sociale pe orjzontală si verticală, începută în Angha
secolului irecut, a sta-tornicit noi relatii politice în jnteriorul claselor si în care factorij psi-hologic ss
social, .si nu numaj cel economjc, au un rol important în perceptia identitătii de clasă. "Clasa este
un grup social ierarhic si ori-zontal. Clasa nu se poate confunda nici cu partidul, nici cu profesiunea,
tocmai fijndcă aceste grupe rezultă din diviziuni .si speciali- zări verticale. Clasa cuprinde
maj multe grupuri profesionale care se socotesc între ele ca fiind de acela.si nivel si ca atare nu ies
din «planul» clasei", specifica Mjhail Manoilescu. Mai departe, savan-tul român aduce elemente
novatoare de mare valoare pentru circumstantierea notiunji de clasă politică .si pentru relatiile ce
iau nastere în interjorul lor. "Ceea ce are o importantă esentială pentru caracterul de
circumstantialitate a stratificării claselor este sentimen-tul pe care îl au membrii diferitelor clase
despre superioritatea sau inferioritatea lor sau a altora. Sentimentul ierarhiei este mai esential pentru
a definj pozitia claselor decât însesi conditiile .si raporturile economice. Acest sentiment nu este
fără legătură cu raporturile de
11 Mihail Manoilescu, Rostul si desti nul burgheziei i-omânesti, Editura "Cugetarea"
Georgescu - Deiafras, Bucuresii, 1942, p.
putere dintre clasele sociale sj care formează adesea substratul opinii- lor".
Acest sentiment de apartenentă la o clasă anume, determînă relatii politice specifice în interiorul
claselor sau între clasele socia1e. Astfel, având în vedere că o clasă este compusă din categorii mai
mult sau mai putin dezvoltate - după regiuni, profesii, convingeri re1igioase, etnice etc. - vom
avea în cadrul aceluia.si sistem politic:
- relatii politice dînire clase între diverse zone sau regiuni:
Nord - Sud; Est - Vest; Centru - Periferie;
- relatii politice de egalitate sau subordonare între clase;
- relatii politice pe orizontală dintre diverse grupuri sociale care compun clasele: grupuri
sociale, cultura1e, emice, religioase, cum este cazul clivajelor politice din Belgia, Austria, Olanda,
Elvetia etc., unde segmentarea electoratului în functie de acest crjteriu a permis na.sterea
democratiei proportionale. În functie de mărjmea lui, grupul lîngvistic, religios sau etnic î.si a1ege
un număr de reprezentanti (elitele) care îi reprezintă .si apără interesele în parlamentele nationale;
- relatii politice pe verticală dinire diferite categorii, organizatii .si asociatii profesionale
(federatii .si cenirale sindicale), asociatii corpo-rative (doctori, avocati, ingineri), ligi (peniru
apărarea drepturilor omului, pentru dezarmare .si pace, mi.scarea ecologică .si feministă); în special,
relatiile politice corporatiste au devenit structuri solide ale regimurilor politice djn Austria,
Germania, Suedia etc., unde reprezentantii sindicatelor .si ai patronatului, grupate în confederatii
nationa1e sj reunind mai multe sindicate .si patronate din ramuri industriale conexe, se reunesc întrun
număr paritar pentru a decide în legătură cu problemele preturilor, salariilor, planului, sub
arbiira-jul guvernului;
- relatii în tre grupurile .si categoriile din cadrul aceleiasi clase, caracterizate prin sentimentul
colaborării .si al egalitătii datorjtă circulatiei de la una la alta: relatiile djntre mineri .si muncitorii
feroviari; dintre profesori si cercetătorii stiintifici; doctori .si farmacisti; ingineri .si maistri;
agricultori .si crescătorii de animale etc..
|
