Modificari aduse de
tratatul de la
Originalitatea sistemului Comunitatilor europene poate fi întelesa numai luând în considerare componentele sale: structura institutionala finantarea si ordinea juridica a comunitatilor cu modul ei de punere în aplicare de catre statele membre. Dupa Maastricht tabloul se schimba. Trat 323j95d atul creator al uniunii europene transforma Comunitatea Economica europeana în Comunitatea Europeana (vezi articolul G). celelalte Comunitati, Comunitatea europeana a Carbunelui si Otelului (CECA) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (Euratom) îsi pierd caracterele individualizante, fundamentându-se în prima. Se naste astfel la 1 noiembrie 1993 un ansamblu de redistribuiri complexe având ca tinta transformarea CEE în pilonul principal tinând însa cont de particularitatile tratatelor fondatoare. Alaturi de acest pilon de sustinere care devine Comunitatea, se afla Politica Externa si de securitate Comuna (PESC) si Cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne. Se observa, în aceasta perioada o tranzitie ce priveste semnificatia termenilor de piloni. Daca în faza de început, prin pilonii Europei comunitare se facea referire la Comunitati (CEE, CECA, CEEA), acum importanta ultimelor doua a scazut considerabil în ceea ce priveste menirea de fundamente juridico-institutionale ale Europei comunitare, locul lor în vocabularul popular fiind luat de PESC si Cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor externe. Astfel, "piloni" ai UE nu mai sunt trei institutii ci o institutie si doua politici.
Importanta acestui fapt este data de înlocuirea în constientul public a unor institutii, care oricât ar fi de bune sunt tot impersonale, cu politici unde componenta personala, joaca în realitate un mare rol. Este mult mai dificila identificarea unui popor, a unei natiuni cu o institutie decât cu o politica. Calea astfel aleasa de puterea comunitara este menita sa mareasca gradul de identificare si acceptare a cetatenilor cu constructia comunitara. Nu toata lumea poate fi functionar într-o institutie comunitara dar cu siguranta, politica pot "face" toti.
Revenind la constructia Comunitara trebuie spus ca particularitatea principala a Comunitatilor rezida în institutiile lor. Sa analizam modificarile care s-au produs dupa 1 noiembrie 1993 în ceea ce priveste autoritatile functionale a ceea ce acum numim Uniunea Europeana.
Conform prevederilor Tratatului de Maastricht, comisia este un organ colegial care trebuie sa exprime "interesul general al Comunitatii". Ea este compusa din membrii "alesi în considerarea competentei lor generale si oferind toate garantiile de independenta" formula articolului 157 al tratatului CEE). Formularea din Tratatul de la Maastricht nu aduce schimbari decât în ceea ce rpiveste cea de-a doua conditie si anume: independenta membrilor trebuie sa fie ". dincolo de orice dubiu".
Comisia era compusa din 17 membrii la momentul Maastricht, iar din 1995 (aderarea Austriei, Finlandei si Suediei la UE) în compozitia ei intra 20 de comisari.
În acest organ colegial "marile" state (Franta, Germania, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Spania) dispun de catre 2 comisari pe când statele mici de catre unul. Pentru a nu devia de la drumul democratiei, în componenta Comisiei intra reprezentanti ai fiecarui stat, "dar nu mai mult de doi" (art.157 al.1 paragraf II). În acelasi alineat, paragraful doi stipuleaza "numarul membrilor poate fi modificat de hotarârea unanima a Consiliului". Exercitiul democratic poate crea uneori dificultati pentru activitatea organelor guvernate de acest principiu. Ne aflam într-o astfel de situatie aici, dispozitiile prezentate mai sus prezentând o importanta particulara daca luam în considerare ca numarul comisarilor (deja depasind necesarul) va fi într-o continua crestere (din 1993-1995 de la 17 la 20, iar în continuare, prin aderarea altor state, si mai mare). Datorita impedimentului antrenarii unor discutii interminabile între comisari pentru diviziunea atributiunilor în cadrul Comisiei, se pot realiza minusuri semnificative în ceea ce priveste rezultatele activitatii Comisiei si celeritatea de actiune. Pentru a reduce efectele negative ale acestui fapt, tratatele autorizeaza Consiliul, daca prezinta vointa unanima, sa modifice (in concreto sa reduca) numarul de comisari, fara a mai urma procedura de revizuire instituita de Tratatul de la Maastricht.
Modificari profunde sunt
aduse de Tratatul de la Maastricht în ceea ce priveste Comisia prin
articolul 158. Cel putin pe hârtie, este modificat modul de desemnare a
membrilor Comisiei. Pâna la
1. statele membre consulta Parlamentul în ceea ce priveste persoana pe care intentioneaza sa o numeasca Presedinte al Comisiei (articolul 158, al.2, paragraf 1)
2. dupa aceasta etapa, (conform articolul 158, al. 2, paragraf 2) guvernele statelor membre, consultându-se cu persoana nominalizata la functia de Presedinte, vor nominaliza celelalte persoane din componenta Comisiei, apoi toti sunt supusi como corpus unui vot de aprobare al parlamentului. În urma acestuia presedintele si ceilalti membri ai Comisiei "vor fi numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre" (articolul 158, al. 2, paragraf 3).
Aceste dispozitii au ca scop limitarea (cel putin pe hârtie) a puterii Consiliului în profitul Comisiei. Alegerea comisarilor trecând astfel din mâna sefilor de stat si guvern, în mâna unui organism care exprima mai detaliat vointa cetatenilor europeni.
Pâna la momentul
Astfel, daca înainte, Consiliul de Ministrii nu putea anihila propunerea Comisiei decât prin vot unanim, de acum acest lucru este posibil si fara unanimitate. Pe de alta parte, orice amendament formulat de Parlament dar care nu are acordul Comisiei nu poate fi retinut de Consiliu decât în urma votului în unanimitate (articolul 189 B, Tratatul de la Maastricht).
Comisia poate fi obiectul unei motiuni de cenzura din partea Parlamentului, iar daca voturile vor fi în proportie de 2/3 "pentru" se demite Comisia.
De la 17 noiembrie 1993 Comisia Comunitatilor se numeste Comisia Europeana.
Conform articolului 145 CEE, Consiliul de ministri are urmatoarele functii: asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre si dispune de o putere de decizie.
"Consiliul reprezinta toate statele membre. Ca organ interguvernamental exprima legimitatea statala a Comunitatilor" .
Consiliul de ministri este institutia unde interesele statelor membre se întâlnesc si se stabilesc de obicei într-un compromis. El este instanta legislativa adopta regulamentele si directivele care fixeaza cadrul vietii comunitare si armonizeaza legislatiile. În componenta Consiliului intra câte o persoana delegata de guvernul fiecarui stat membru. Uneori, guvernele sunt reprezentate de un înalt functionar[3].
Deliberarile în Consiliul de Ministri sunt etape într-o procedura lunga si complicata care implica elaborarea propunerii de catre Comisie prezentarea catre Consiliul de Ministri; prezentarea catre Comitetul Economic si Social si mai ales Parlamentului European; examinarea propunerii de catre un grup de lucru al Consiliului; dezbateri în Comitetul Reprezentantilor Permanenti; retrimiterea catre Consiliu a textului modificat, amendat de Parlament si eventual decizia Consiliului. În urma modificarilor aduse de Tratatul de la Maastricht prin articolul 189 B, e necesara codecizia Consiliului si Parlamentului pentru tot ce are de-a face cu armonizarea legislatiilor.
În cadrul Consiliului, Comitetul
Reprezentantilor Permanenti (COREPER), format din ambasadori ai
statelor membre pe lânga Comunitati, are, conform articolului
151 Tratatul de la
De la 8 noiembrie 1993, Consiliul de Ministri se numeste "Consiliul Ministrilor Uniunii Europene".
Conform articolului D din
Tratatul de la
Consiliul European trebuie sa prezinte Parlamentului un raport dupa fiecare întâlnire si un raport anual asupra progresului atins de Uniune.
Consiliul European poate fi definit ca fiind instanta politica suprema a Europei unite. Câmpul lui de competenta este practic nelimitat, el poate evoca la fel de bine dosarele comunitare ca si chestiunile de politica externa (cooperare politica) sau chiar alte afaceri.
Afirmarea Consiliul European modifica întregul echilibru institutional al Comunitatii. Desi are o legitimitate incerta în comparatie cu celelalte structuri comunitare, orientarile si declaratiile Consiliului European materializeaza o Europa unita, fondata pe concentrarea interstatala.
Revenind la articolul D al Tratatului de la Maastricht, Consiliul European se poate considera, ca si Comisia, guvern al Comunitatii.
Adunarea europeana nu a primit la crearea ei nici una din cele doua puteri care înca din Evul Mediu perimt parlamentelor nationale sa se afirme: votul asupra impozitelor si asupra responsabilitatii guvernamentale(chiar daca Tratatul CEE prevede procedura unei motiuni de cenzura împotriva Comisiei).
Pe parcursul timpului atributiile Parlamentului European se extind dar fara a reda o imagine clara a rolului sau. De aici o acumulare complicata de competente.
Astfel, pâna la Tratatul de la Maastricht, puterea esentiala a Parlamentului European are în vedere bugetul (ultimul cuvânt în privinta cheltuielilor neobligatorii, drept de respingere).
În ceea ce priveste adoptarea normelor, ne aflam în fata a cinci proceduri: avizul, stabilit de tratatele anilor 50 este cerut pentru propunerile Comisiei; concertarea între Adunare, Consiliu si Comisie, instituita în 1975 pentru actele comunitare având implicatii financiare notabile, lasînd Consiliul ui ultimul cuvânt; avizul conform, introdus prin Actul Unic (1986), necesar pentru adeziunile si asocierile statelor terte; cooperarea, aplicabila pietei interioare si politicilor comune si generând un du-te-vino între Parlament si Consiliu, acesta din urma putând contrabalansa Parlamentul numai prin votul unanim; în final codecizia, prevazuta de Tratatul de la Maastricht si reclamând pentru un ansamblu de decizii esentiale acordul comun al Consiliului si Parlamentului European.
Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1.11.1993, reprezinta o etapa importanta în recunoasterea pozitiei si rolului Parlamentului European. Spre exemplu, articolul 138 aliniat 3 al Tratatului CEE prevedea ca Parlamentul elaboreaza "proiecte în vederea permiterii alegerii prin sufragiu universal direct printr-o procedura uniforma în toatea statele membre", în timp ce pentru a sublinia caracterul autentic european al scrutinului , Consiliul, adoptând în unanimitate dispozitiile necesare recomanda adoptarea lor de catre statele membre conform regulilor lor constitutionale. Tratatul de la Maastricht, modificând acest articol , stipuleaza ca dispozitiile vor fi primite de Consiliu dupa acordarea avizului conform dat de Parlamentul European care se pronunta cu majoritatea membrilor. La fel, Tratatul de la Maastricht, în articolul 138A, statueaza ca " partidele politice de nivel european sunt importante ca factor de integrare în sânul uniunii". Printre aceste inovatii diverse , vizând sa promoveze controlul democratic în sânul Uniunii Europene, figureaza si crearea unui mediator european, numit de Parlamentul European si abilitat sa primeasca plângerile provenite de la orice cetatean al uniunii si de la orice presoana fizica sau juridica rezidenta într-un stat membru si relative la cazruiri de proasta administrare în activitatea institutiilor sau organelor comunitare.[4]
Cele doua îmbunatatiri fundamentale sunt consultarea asupra alegerii Presedintelui Comisiei, precum si votul de aprobare a acestui organ colegial, odata ce a fost constituit [5] ; procedura de codecizie : întreg proiectul textului referitor la aceasta procedura - extrem de complex- trebuie, pentru a intra în vigoare sa fie adoptat în aceiasi termeni de catre Consiliu si de catre Parlamentul European- stabilidu-li-se astfel calitatea de legislative.
Comunitatea Europeana este definita ca o comunitate a dreptului, adica o constructie fondata pe texte (tratatele fondatoare) , supusa unor regului si proceduri în cadrul carora statele membre dar si întreprinderile si indivizii sunt constrânsi sa actioneze. Dreptul este o limita si în acelasi timp un instrument. Aceaste caracteristici ale dreptului formeaza unul din elementele care explica rolul esential al Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene care "asigura respectul dreptului în interpretarea si aplicarea " tratatelor .
Curtea de justitie se compune din 15 judecatori, ea judeca în sesiune plenara dar poate forma camere compuse din trei, cinci sau sapte judecatori pentru anumite situatii.[8] Ea este asistata de opt Avocati Generali. Acestia au datoria de a pune concluzii motivate în cazurile aduse în fata Curtii. Judecatorii si Avocatii Generali sunt alesi ca persoane a caror independnta este dincolo de orice dubiu si care au calificarea ceruta pentru a ocupa cele mai înalte functii în tarile lor sau sunt jurisconsulti a caror competenta este recunoscuta. Numirea lor se face de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru o perioada de sase ani. Judecatorii îsi alege din rândul lor un presedinte pentru o perioada de trei ani.
Curtii de Justitie i-a fost atasat prin Actul Unic European un Tribunal de Prima Instanta. Acesta elibereaza Curtea de contenciosul "tehnic". În aceasta categori intra în principal litigiile dintre Comunitati si functionarii lor dar si litigiile privitore la concurenta precum si cele care apar în aplicarea Tratatului CECA.
Tratatul de la Maastricht confirma pozitia si rolul Curtii de Justitie (care devine Curtea de Justitie a Comunitatii) precum si pe cele ale Tibunalului de Prima Instanta.
În ceea ce priveste Curtea, noutatea majora pe care o aduce Tratatul se refera la executarea hotarârilor sale de catre statele membre (modificare a articolului 171 al Tratatului CEE ). Statele sunt cele care asigura executarea deciziilor Curtii. Aceste decizii le pot interzice de exemplu sa-si modifice legislatia sau reglementarile lor. De aici rezulta introducerea, în Tratatul de la Maastricht, a unei proceduri care permite Comisiei , în caz de neexecutare partiala sau totala a unei hotarâri, sa sesizeze Curtea de Justitie si sa ceara plata unei sume forfetare sau a unei amenzi de catre statul vinovat.
Curtea de Conturi
Curtea de Conturi a Comunitatilor Europene a fost creata prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975. Initiativa crearii ei a apartinut Parlamentului. Ea a înlocuit Comisia de control înfiintata prin Tratatele CEE si EURATOM si Comisarii (delegatii) pentru conturi prevazuti de Tratatul CECA.
Prin activitatea pe care o desfasoara, Curtea de Conturi urmareste scopuri financiare realizând controlul financiar. Ea nu este o jurisdictie, neputând fi sesizata nici de statele membre si nici de întreprinderi sau particulari.
În ceea ce priveste Curtea de Conturi, Tratatul de la Maastricht aduce schimbari de maxima importanta. Odata cu intrarea în vigoare a tratatului, Curtea este inclusa în rândul institutiilor Comunitatii Europene.
În componenta acestui organ colegial intra 15 membrii numiti pe o perioada de 6 ani de catre Consiliu, cu unanimitate de voturi, dupa consultarea Parlamentului. Institutia este un organ credibil si eficace, unul din motive fiind faptul ca membrii sai sunt asistati de un mare numar de colaboratori cu nivel înalt da calificare (1/3 dintre ei au categoria A) .
Competentele Curtii de Conturi sunt foarte largi. Se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor trei Comunitati, indiferent ca sunt sau nu bugetare. Controlul exercitat de Curte nu se extinde si asupra bunei gestiuni financiare a operatiunilor. În masura în care institutiile si statele membre au beneficiat si folosit fonduri comunitare, atributiunile de control ale Curtii se extind si în aceste domenii. Ea joaca un dublu rol. Pe de o parte asista autoritatile bugetare (Consiliul si Parlamentul European), în special Parlamentul pentru materializarea propriului drept de control politic în domeniul executarii bugetului, colaborând îndeaproape cu Comisia de control bugetar a acestuia. Pe de alta parte Curtea de Conturi are responsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor. Aspectul esential care o apropie de celelalte institutii ale Comunitatilor este faptul ca ea exercita acest control în mod autonom.
Atributiile Curtii se concretizeaza în rapoarte anuale, elaborate dupa încheierea exercitiului financiar. Poate prezenta din proprie initiativa rapoarte speciale privitoare la unele probleme particulare.
Banca Centrala Europeana si Sitemul de Banci Centrale Europene
O institutie noua, de maxima importanta pentru UEM si pe cale de consecinta pentru euro, este Banca Centrala Europeana care împreuna cu bancile centrale ale statelor membre reprezinta sitemul de banci centrale europene.
Astfel, politica monetara si de schimb va fi condusa într-o maniera uniforma la nivelul UME. Dispozitiile tratatului, cu privire la politica monetara prevad pentru etapa finala a UEM stabilirea irevocabila a cursului de schimb, introducerea unei monede unice si crearea unui sitem european de banci centrale(SEBC), care va fi format dintr-o Banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale ale statelor membre. Organele de decizie ale SEBC vor fi independente în realizarea obiectivelor lor având misiunea de a stabili si pune în scena politica monetara a Comunitatilor. Acest lucru va trebui, înainte de toate sa conduca la îndeplinirea obiectivului stabilitatii preturilo si sa sustina, în acelasi timp politica generala a Comunitatilor, unica, în masura în care va fi posibil, fara a dauna realizarii obiectivului de mai sus.
Modalitatile referitoare la SEBC si BCE sunt stabilite în statutele anexate sub forma de protocolae la tratat si au aceeasi forta juridica cu a tratatului însusi. Numai anumite dispozitii, în deosebi de ordin tehnic, pot fi modificate de catre Consilui cu acordul Parlamentului european în cadrul unei proceduri simplificate fara a fi necesara ratificarea de catre statele membre.[10]
În cea de-a dioua etapa a UEM statele membre trebuie sa se asigure de compatibilitatea legislatiei lor nationale cu tratatul si cu statutul SEBC, în particular, în materie de independenta fata de BCE. În aceeasi masura ele trebuie sa faca progrese semnificative în privinta convergentei economiilor lor, trecerea la a treia faza fiind subordonata celor patru principii de convergenta aratate de tratat.
BCE era o idee care astepta sa razbata. Pentru prima oara a fost mentionata la summit-ul de la Hannovra în 1988 dar forma finala si functiile au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht. De fapte structura BCE a fost stabilita în aceeasi zi în care a fost conceputa, BCE fiind aproape o copie fidela a Bundesbank. Aceasta, adaugat la faptul ca sediul BCE va fi la Frankfurt nu au fost niciodata puse la îndoiala, pentru ca reprezinta prtul participarii germaniei la UEM.
Cum va functiona BCE? Va avea un corp conducator format din guvernatorii bancilor centrale din statele membre ale UEM. Atributia lor principala va fi sa stabileasca politica monetara. BCE va avea deasenmenea un comitet executiv la Frankfurt, care va fi responsabil de actiunea cotidiana a bancii si care va participa în corpul conducator. În luarea deciziilor de politica monetara, fiecare guvernator va avea un vot egal cu al celorlalti si la fel vor avea si membrii comitetului executiv. Banca centrala va avea legaturi cu tarile membre UE care nu participa la UEM printr-un consiliu general al BCE compus din guvernatorii bancilor centrale din toate cele 15 state membre. Acest consiliu general va face posibila cooperarea BCE cu nemembrii UEM care în timp vor adopta moneda unica. Majoritatea tarilor care nu participa la UEM vbor fi legate de noua moneda printr-un mecanism de schimb nou lansat la 01.01.1999 .
BCE poate interveni pentru a sustine monedele externe UEM dar va fi obligata sa se retraga daca aceasta actiune intra în contradictie cu obiectivul ei primar: stabilitatea preturilor.
|
