OBIECTIVUL INTEGRARII ROMANIEI
Dupa Revolutia din 1989, integrarea Romaniei în structurile europene si euro-atlantice (prin aderarea la UE si la N.A.T.O.) reprezinta un obiectiv major, constant, pe termen lung, al politicii e 17117p155r xterne si interne a României.
Acest obiectiv a fost urmarit de toate guvernele care s-au succedat în ultimii 15 ani la Bucuresti si este sprijinit masiv de opinia publica, de elita politica si intelectuala, de toate partidele politice. Toate partidele politice, sindicatele, bisericile, organizatiile non-guvernamentale s-au angajat sa sustina procesul de integrare a României în UE, semnând în 1995 Strategia Nationala de Aderare la UE. Astazi nici un partid politic si nici o organizatie non-guvernamentala din România nu se declara împotriva integrarii europene, (spre deosebire de alte tari). Sondajele de opinie dovedesc ca populatia României sprijina masiv integrarea europeana, în proportie de peste 80%, dorind cresterea standardului de viata ca în Occident.
Aceasta realitate este însa mai nuantata. Majoritatea românilor sustin integrarea europeana fara a cunoaste costurile reale ale aderarii si fara a întelege complexitatea fenomenului. socul aderarii în 2007 va reduce numarul suporterilor integrarii Europene, cum s-a întâmplat si în tarile vecine care au aderat în 1 mai 2004 (Ungaria, Polonia etc.). Un singur partid ("Partidul Romania Mare") este considerat nationalist-extremist si formuleaza anumite critici împotriva integrarii Europene, fara a o respinge. Dar dupa 1995 acest partid este izolat pe scena politica si lasat mereu în opozitie, celelalte partide respingând orice alianta cu el, exact din perspectiva integrarii europene.
Toate guvernele de la Bucuresti dupa 1989 au urmarit "integrarea României în structurile europene si euro-atlantice" si au înfaptuit reformele necesare tranzitiei la democratie si la economia de piata. Dintre acestea, unele guverne au dovedit o vointa politica mai redusa sau o capacitate administrativa mai mica în implementarea unor reforme radicale nepopulare. Nu s-a aplicat o "terapie de soc." Este adevarat ca "mostenirea comunista" a fost mai grea aici decât în alte tari. În România regimul totalitar, neostalinist al lui Ceausescu a fost mai agresiv, nu a permis nici o opozitie, nici o "societate civila", iar dupa 1980 a izolat tara într-o masura mult mai mare decât alte state comuniste, a privat populatia de numeroase bunuri de larg consum. România era considerata oficial doar o "tara în curs de dezvoltare" în urma altor state comuniste (precum Ungaria si Cehoslovacia) care erau "tari mediu dezvoltate . Economia româneasca era mai centralizata, mai înapoiata, iar initiativa privata era interzisa (spre deosebire de Ungaria unde regimul comunist permitea activitatea unor mici firme private, iar în Polonia taranii îsi pastrau micile proprietati)[1]. La aceasta mostenire grea s-au adaugat dupa 1989 înfaptuirea prea lenta a reformelor necesare, saracia, coruptia, birocratia excesiva si ineficienta, încalcarea legilor, mentalitatile marcate de naravurile fostului regim comunist, mineriadele etc. Aceste fenomene, mentionate si în Rapoartele de tara (Regular Reports) ale Comisiei Europene, au plasat România pe ultimul loc între tarile est-europene angajate în procesul de aderare la UE, fara a o exclude totusi din acest proces. Cu întârzieri si cu dificultati, România si-a continuat drumul spre UE.
În 1993 România a intrat în Consiliul Europei si s-a supus unui proces de monitorizare din partea acestuia. Curtea Europeana a Dreptului Omului impune statului român anumite decizii privind respectarea drepturilor omului. Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei cuprinde eurodeputati români.
Summitul NATO de la Praga din noiembrie 2002 a invitat România sa adere la Alianta. Din 2 aprilie 2004 România este membru NATO cu drepturi depline si continua sa participe activ la operatiuni militare în Iraq, Afghanistan si Kossovo.
Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 a hotarât ca Romania si alte tari est-europene sa înceapa negocierile de aderare la UE Dupa ce la 1 mai 2004, 10 dintre tarile candidate au aderat efectiv, Romania a reusit sa încheie negocierile de aderare în decembrie 2004. Romania si Bulgaria au semnat împreuna Tratatul de aderare (Treaty of Accession) la 25 Aprilie 2005 si vor adera la UE la 1 ianuarie 2007, daca îsi vor îndeplini obligatiile asumate în negocieri. Îndata dupa semnarea Tratatului de aderare (Treaty of Accession), Romania trimite reprezentanti cu statut de observatori în toate institutiile UE (în Parlamentul European, în Consiliul de Ministri, în Comisia Europeana).
Deja de câtiva ani la reuniunile Consiliului European participa presedintele României si primul-ministru. La Conventia Europeana care a dezbatut Proiectul de Tratat instituind o Constitutie pentru Europa ( Treaty establishing a Constitution for Europe") au participat activ reprezentanti ai Guvernului (ministrul Hildegard Puwak) si ai Parlamentului României (Adrian Severin). La 29 octombrie 2004 la Roma, presedintele României, Ion Iliescu, a semnat Tratat instituind o Constitutie pentru Europa, care va fi ratificat de tarile semnatare în urmatorii 2 ani si se va aplica si României.
|