ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE sI DEZVOLTARE ECONOMICĂ (OCDE)
Evolutie. Prezentare generala
OCDE este o organizatie economica ce a fost creata prin Tratatul
de la Paris din 16 aprilie 1948. Reconstructia Europei la sfârsitul celei
de-a doua conflagratii mondiale a beneficiat de sprijinul financiar al
Statelor Unite si al Canadei, concretizat prin "Planul Marshall", lansat
în 1947.
Desi de "Pla 626g68g nul Marshall" puteau beneficia, în principiu, toate
statele europene, fosta URSS si tarile aflate în sfera sa de influenta au
refuzat acest ajutor.
Gestionarea ajutorului a fost încredintata unei structuri unice:
Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE). Aceasta
devine prima organizatie regionala constituita la nivel european, deschizând
drumul constituirii si a altor forme de cooperare între statele
de pe batrânul continent.
În 1961, OECE s-a transformat în Organizatia pentru
Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).
Daca fosta OECE era europeana, actuala OCDE este occidentala,
cuprinzând, pe lânga membrii europeni, si SUA,
devin membre si alte state: Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Slovacia,
Mexic, Coreea de Sud.
Scopul organizatiei îl constituie consolidarea economiilor statelor
membre, eficientizarea acestora, promovarea economiei de piata,
dezvoltarea liberului schimb. OCDE îsi propune, de asemenea, sa
Ion Rusu, Organizatii si relatii internationale, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2002, p. 39.
Philippe Moreau Defarges, Organizatiile internationale contemporane
Editura Institutul European,
Universitatea Spiru Haret
contribuie la cresterea economica atât în tarile dezvoltate, cât si în cele
în curs de dezvoltare.
Activitatea Organizatiei, orientata pentru o buna perioada de
timp catre economiile statelor membre, a cunoscut în ultima vreme o
deschidere extraordinara, OCDE largindu-si aria de observatie si la
tarile europene aflate în tranzitie la economia de piata si intensificându-
si dialogul cu state din
Mai mult decât atât, continutul analizei economice realizate de
OCDE s-a îmbogatit prin studierea interactiunilor dintre diferitele
componente sau realitati cu impact la nivel economic, cum ar fi
politicile sociale sau mondializarea.
Seriozitatea abordarilor, si rigoarea analizei au facut ca OCDE
sa numere astazi 30 de state membre (A se vedea Anexa I), sa întretina
relatii de cooperare cu alte 70 de state, cu ONG-uri si societatea civila.
Pentru a deveni membru al OCDE, un stat trebuie sa fie atasat
principiilor economiei de piata si democratiei pluraliste.
Domeniile de interes privilegiate de Organizatie sunt extrem de
largi, cuprinzând întregul spectru economic si social.
Discutiile care au loc în cadrul OCDE se pot finaliza cu adoptarea
unor decizii formale constând în luarea unor masuri constrângatoare
juridic (spre exemplu, elaborarea de coduri în vederea garantarii
liberei circulatii a serviciilor si capitalurilor).
În ceea ce priveste metoda de lucru a OCDE, aceasta cuprinde
mai multe elemente: colectarea si analiza datelor în vederea unor
discutii colective, examinarile reciproce ale guvernelor, supravegherea
multilaterala, presiunea exercitata de parteneri.
Conectata la evolutia extrem de rapida a mediului international,
OCDE este preocupata si de analiza noilor tendinte, cum ar fi dezvoltarea
durabila, comertul electronic, biotehnologia, securitatea alimentelor.
OCDE este la ora actuala un cadru important de elaborare
si orientare a politicilor economice convergente sau, dupa cum
se defineste ea însasi, o organizatie care, înainte de toate, ofera
guvernelor un cadru pentru a examina, elabora si adopta politicile
economice si sociale. În cadrul acesteia, ele compara experiente, se
straduiesc sa aduca raspunsuri la probleme comune si încearca sa
coordoneze politici interne si internationale care, în contextul actual
de mondializare a economiilor, trebuie sa formeze un ansamblu din ce
în ce mai omogen".
Limbile oficiale ale OCDE sunt engleza si franceza.
Universitatea Spiru Haret
Structura OCDE
Organul central al Organizatiei este Consiliul format din reprezentanti
ai statelor membre (unul pentru fiecare stat membru) si un
reprezentant al Comisiei Uniunii Europene.
Misiunea sa este de a orienta activitatea comitetelor, de a adopta
decizii si recomandari, precum si bugetul anual.
Consiliul se reuneste, periodic, la nivel de ambasadori acreditati
pe lânga OCDE, în vederea trasarii liniilor generale de activitate si, o
data pe an, la nivel de ministri. Acestia abordeaza problemele importante
ale momentului si fixeaza prioritatile Organizatiei pentru anul
urmator.
Comitetele constituie cadrul de întâlnire, dezbatere si schimb de
informatii între statele membre. Ele sunt formate din reprezentanti ai
statelor membre provenind fie din administratiile nationale, fie din
delegatiile permanente pe lânga OCDE.
Exista, de asemenea, comitete specializate care dezbat si examineaza
progresele realizate în domenii cum sunt: politica economica,
comertul international, stiinta si tehnologie, ajutorul pentru dezvoltare,
pietele financiare.
OCDE numara aproximativ 200 de comitete, grupuri de lucru si
subgrupuri tehnice.
Secretariatul OCDE completeaza, prin activitatea desfasurata de
agentii sai (aproximativ 2300), munca desfasurata de comitete.
Secretariatul este condus de un Secretar general, asistat de patru
secretari generali adjuncti.
Secretarul general este si Presedintele Consiliului.
Secretariatul general al OCDE are o structura ce cuprinde 14
sectiuni (a se vedea Anexa II), fiecare orientata catre analiza unei
probleme specifice.
În cadrul OCDE exista si organe semiautonome, cum ar fi:
Agentia OCDE pentru energie nucleara, Centrul pentru dezvoltare,
Centrul pentru cercetare si inovare în învatamânt, Conferinta europeana
a ministrilor transporturilor si Agentia internationala a energiei.
În noiembrie 2003, OCDE a dat publicitatii analiza sa privind
perspectivele economice pentru 2004-2005.
Constatându-se o revigorare economica în Asia, America de Nord,
Marea Britanie, precum si în Europa continentala, OCDE identifica, în
acelasi timp, "zonele de umbra" în planul dezvoltarii economice.
Universitatea Spiru Haret
Daca OCDE prevede un scenariu economic mai degraba
optimist, presupunând o crestere sustinuta în SUA si o relansare
progresiva în Europa si Japonia, "într-un context cu slabe tensiuni
inflationiste si un recul gradual al somajului", cu "un mediu monetar
durabil adaptat, însotit de rate moderate ale dobânzii pe termen lung",
acesta este în parte relativizat de câteva probleme semnificative
(cum ar fi, de exemplu, datoriile mari ale întreprinderilor, descurajând
investitiile, dezechilibrele balantelor curente, amploarea deficitelor
publice si externe ale SUA etc.).
Solutiile avansate vizeaza "stabilizarea si revitalizarea cadrului
bugetar pe termen lung, reforma institutiilor bugetare în vederea
prevenirii întoarcerii la politicile prociclice si progresul catre o mai
mare eficienta a cheltuielilor publice, într-un context în care cererile în
domeniul cheltuielilor sunt tot mai presante".
OCDE trebuie, potrivit propriilor afirmatii, sa fie capabila sa
ofere solutii statelor în momentul confruntarii cu socuri economice
defavorabile si sa contribuie la depasirea inegalitatilor de performanta
economica în sânul statelor membre.
România si OCDE
România a stabilit, la începutul anilor '90, o buna colaborare cu
OCDE, pe multiple planuri. În 2003, a fost semnata, spre exemplu,
Declaratia comuna de colaborare în domeniul industrial între
OCDE si România, care reafirma continuarea cooperarii în siderurgie,
constructii navale, IMM etc. La Bucuresti se va deschide, sub egida
Academiei Române, un Centru de informare si documentare OCDE.
România face demersuri constante pentru deschiderea a noi
capitole de cooperare cu OCDE, care sa conduca la obtinerea
statutului de partener - stat asociat si, în perspectiva, de viitor stat
membru al acestei organizatii.
Universitatea Spiru Haret
ANEXA I
Statele membre ale Organizatiei pentru Cooperare
si Dezvoltare Economica (OCDE)
20 de tari au semnat, la 14 decembrie 1960, Conventia privind
crearea Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).
Astazi, Organizatia numara 30 de state membre, prezentate în
t abelul urmator:
de ratificare
Belgia 13 septembrie 1961
Canada 10 aprilie 1961
Republica Coreea 12 decembrie 1996
Danemarca 30 mai 1961
Spania 3 august 1961
Statele Unite ale Americii 12 aprilie 1961
Finlanda 28 ianuarie 1969
Franta 7 august 1961
Grecia 27 septembrie 1961
Ungaria 7 mai 1996
Islanda 5 iunie 1961
Irlanda 17 august 1961
Italia 29 martie 1962
Japonia 28 aprilie 1964
Luxemburg 7 decembrie 1961
Mexic 18 mai 1994
Norvegia 4 iulie 1961
Noua Zeelanda 29 mai 1973
Olanda 13 noiembrie 1961
Polonia 22 noiembrie 1996
Portugalia 4 august 1961
Republica Slovaca 14 decembrie 2000
Republica Ceha 21 decembrie 1995
Marea Britanie 2 mai 1961
Suedia 28 septembrie 1961
Elvetia 28 septembrie 1961
Turcia 2 august 1961
Universitatea Spiru Haret
ANEXA II
Organizarea Secretariatului OCDE
- Departamentul de afaceri economice
- Directia de statistica
- Directia pentru mediu
- Directia de cooperare pentru dezvoltare
- Serviciul de gestiune publica
- Directia pentru schimburi
- Directia pentru afaceri financiare, fiscale si întreprinderi
- Directia pentru stiinta, tehnologie si industrie
- Directia pentru educatie, ocuparea fortei de munca si afaceri
sociale
- Directia pentru alimentatie, agricultura si pescuit
- Serviciul dezvoltarii teritoriale
- Directia pentru relatii externe si comunicare
- Directia executiva
- Centrul pentru cooperarea cu statele nemembre
|
