Organizarea interna a parlamentului
1. Generalitati
Camerele parlamentului, precum si parlamentul în întregul sau (mai ales ca, uneori, în sistemul bicameral se lucreaza si în sedinte comune) sunt organisme colegiale, cu o compozitie numeroasa, care lucreaza si decid numai în plenul lor, în sesiuni. Pentru ca munca parlamentara sa se desfasoare în bune conditiuni, pentru ca proiectele de legi, de decizii, de hotarâri, sa fie pregatite, se organizeaza si formatiuni restrânse de lucru, care sunt partiale si închise. Astfel s-a realizat o organizare interna a deputatilor sau senatorilor, organizarea cuprinzând birouri, comitete, comisii, grupuri etc. Aceste structuri interne, de lucru, sunt organizate si îsi desfasoara activitatea potrivit regulamentului fiecarei camere. Ele sunt alese, numite, formate de catre fiecare camera, fara amestecul executivului (guvernului). Deci aceasta organizare interna este prin excelenta opera parlamentului (autonomia organizatorica a Parlamentului).
2. Grupurile politice parlamentare
În Parlamentul României, deputatii si senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecarei Camere [art. 64 alin. (3) din Constitutie].
Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat. Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s-au întrunit în prima lor sedinta. Potrivit regulamentelor celor doua Camere, î 19419s187t n vederea "formarii organelor de lucru si desfasurarii activitatii" deputatii sau senatorii se constituie în grupuri parlamentare alcatuite din cel putin 10 membri (la Camera Deputatilor) si 7 membri (la Senat) care au figurat în alegeri pe listele acelorasi partide sau formatiuni politice. Daca deputatii unui partid sunt mai putin decât 10, în vederea formarii grupurilor parlamentare, fie se pot reuni între ei (deci membri ai diferitelor partide), fie se pot afilia la grupurile parlamentare constituite potrivit regulii de baza. Dupa constituire, grupul parlamentar îsi alege un lider (presedinte) si, dupa caz, unul sau mai multi loctiitori (vicepresedinti). Liderul grupului comunica respectivei Camere numarul membrilor si componenta nominala a grupului sau parlamentar.
Regulamentul Camerei Deputatilor si Regulamentul Senatului dau o importanta sporita grupurilor politice parlamentare. Acestea:
fac propuneri pentru componenta comisiei de validare, în limita numarului de locuri aprobate pentru fiecare grup; de altfel comisia de validare trebuie sa reflecte, în mod proportional, configuratia politica a Camerei sau Senatului, asa cum rezulta ea din constituirea grupurilor parlamentare;
- propun candidati pentru alegerea presedintilor celor doua camere;
- propun candidati pentru alegerea vicepresedintilor, secretarilor si chestorilor birourilor permanente, în limita locurilor rezervate;
- prin presedintii lor îsi dau acordul în desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, cu respectarea reprezentarii proportionale;
- pot propune încetarea calitatii de membru al unei comisii parlamentare sau înlocuirea unui membru;
- pot propune membri în Comisia de mediere;
- pot cere modificarea ordinii de zi ;
- pot prezenta amendamente;
- pot cere presedintelui Camerei, prin presedintii lor, verificarea îndeplinirii cvorumului;
- pot cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discutia Camerei Deputatilor.
În afara acestor atributii mai pot fi identificate si altele, cu nuantarile firesti între Camera Deputatilor si Senat. Astfel, la Camera Deputatilor, presedintele împreuna cu liderii grupurilor repartizeaza locurile în sala de sedinte pentru fiecare grup parlamentar, liderii negociaza alcatuirea biroului permanent, delegatii grupurilor parlamentare nereprezentate în biroul permanent pot fi invitati la sedintele acestuia în care se dezbate ordinea de zi, grupurile parlamentare au initiativa legislativa etc. Grupurile parlamentare de la Camera Deputatilor au la dispozitie: sala de întruniri si alte spatii pentru desfasurarea activitatii, precum si dotarile de birou necesare; un numar de experti; mijloace de transport, o secretara dactilografa. Totul se asigura din bugetul Camerei. La Senat pe lânga grupurile parlamentare pot fi angajati 1-5 experti, precum si un sef de cabinet.
3. Opozitia parlamentara
Ca rezultat al pluralismului politic în orice parlament ce functioneaza într-un sistem democratic se identifica majoritatea parlamentara (care sustine guvernul) si opozitia (minoritatea parlamentara).
În mod firesc majoritatea are un rol deosebit, deseori decisiv în functia deliberativa a parlamentului. Un sistem democratic si elastic permite însa reflectarea în deciziile parlamentare si a celorlalte tendinte, care nu-s majoritare, dar care pot avea o asemenea perspectiva. De aceea opozitia, care poate fi majoritatea de mâine, ocupa uneori un loc oficial în cadrul institutiilor politice si, deci, si a parlamentului.
4. Birourile si comitetele
În functie de structura concreta a parlamentelor, fiecare camera sau parlamentul în întregul sau îsi aleg birouri, denumite uneori permanente. Aceste birouri sunt organe interne ale camerelor parlamentare (ale parlamentului cu structura unicamerala) a caror organizare, atributii si functionare sunt stabilite prin constitutie si regulamentele camerelor.
Biroul permanent este format din deputati, respectiv senatori, se alege pe durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni si cuprinde, de regula, un presedinte, vicepresedinti, secretari si chestori. Biroul permanent are o serie de atributii care privesc buna organizare si desfasurare a lucrarilor camerei, sprijinirea activitatii deputatilor sau senatorilor. Unele atributii apartin, de regula, presedintelui biroului permanent, sau vicepresedintelui care-1 înlocuieste precum prezidarea lucrarilor, masurile de ordine, supunerea la vot anuntarea rezultatului votului.
În România fiecare camera a parlamentului îsi alege câte un birou permanent. Constitutia stabileste principalele reguli în acest domeniu, prin art. 65 alin. (2). Astfel, potrivit Constitutiei, presedintii Birourilor permanente se aleg pe durata mandatului camerelor, în timp ce ceilalti membri ai birourilor permanente se aleg pe durata sesiunii. De asemenea Constitutia permite revocarea membrilor birourilor permanente înainte de expirarea mandatului. Regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului stabilesc în detaliu organizarea si atributiile birourilor permanente. Aceste regulamente disting între presedintele Camerei si restul biroului permanent cât priveste alegerea si atributiile.
Biroul permanent al Camerei Deputatilor are urmatoarele atributii:
a) propune Camerei data începerii si data încheierii sesiunilor parlamentare;
b) solicita presedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c) supune aprobarii Regulamentul Camerei precum si propunerile de modificare a acestuia;
d) prezinta Camerei Deputatilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia si contul de încheiere a exercitiului bugetar;
e) pregateste si asigura desfasurarea, în bune conditii, a lucrarilor Camerei;
f) primeste si distribuie proiectele si propunerile de legi, precum si rapoartele comisiilor parlamentare;
g) întocmeste proiectul ordinii de zi a sedintelor si programul de lucru;
h) organizeaza relatiile Camerei cu parlamentele altor state si cu organizatiile parlamentare pe baza consultarii, în functie de natura actiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa si a altor comisii parlamentare, informând Camera Deputatilor, asupra masurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominala a delegatiilor;
i) supune spre aprobare Camerei Deputatilor componenta delegatiilor permanente la organizatiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultarii grupurilor parlamentare si cu respectarea configuratiei politice a Camerei;
j) aproba statul de functii si regulamentul serviciilor Camerei Deputatilor; supune aprobarii Camerei structura serviciilor acesteia;
k) conduce si controleaza serviciile Camerei;
1) aproba regulamentul privind paza si accesul persoanelor în sediul Camerei Deputatilor;
m) îndeplineste orice alte atributii prevazute de regulament, de legi sau însarcinari date de Camera.
Enumerarea acestor atributii evidentiaza clar rolul si functiile Biroului permanent al Camerei Deputatilor. Cât priveste Senatul, Regulamentul acestuia prevede, în principiu aceleasi atributii, cu nuantari desigur.
Anumite atributii sunt stabilite pentru presedintele Camerei, ele putând fi exercitate, în conditiile regulamentului si de catre vicepresedintii biroului permanent. Aceste atributii sunt:
a) convocarea în sesiuni;
b) conducerea lucrarilor Camerei, fiind asistat de 2 secretari;
c) conducerea lucrarilor biroului permanent;
d) asigurarea ordinii în timpul dezbaterilor si respectarii regulamentului;
e) anuntarea rezultatului votarii si a hotarârilor adoptate;
f) reprezentarea Camerei în relatiile interne si externe;
g) asigurarea legaturii cu celelalte autoritati publice.
De asemenea, presedintii Camerelor au unele atributii privind controlul constitutionalitatii realizat de catre Curtea Constitutionala.
Secretarii biroului permanent au ca atributii: întocmirea listei înscrierilor la cuvânt; prezentarea propunerilor, amendamentelor si oricaror alte comunicari adresate adunarii; efectuarea apelului nominal; notarea rezultatului votului; tinerea evidentei hotarârilor adoptate; vegherea la întocmirea stenogramelor si proceselor-verbale; asistarea presedintelui în realizarea atributiilor care-i revin etc.
Chestorii au ca atributii: verificarea modului de gestionare a patrimoniului camerei; exercitarea controlului financiar asupra cheltuielilor efectuate:
prezentarea în camera a bugetului acesteia si încheierea exercitiului bugetar anual; asigurarea mentinerii ordinii în localul camerei etc.
5. Comisiile parlamentare
a. Definitie si functii
Comisiile parlamentare sunt organisme interne de lucru. Ele au un rol deosebit în pregatirea lucrarilor, precum si în exercitarea functiilor parlamentare, cu deosebire a celor legislativa si de control. Crearea comisiilor parlamentare este determinata de faptul ca adunarile parlamentare (camere) sunt prea numeroase pentru a delibera util daca nu dispun de analize si studii prealabile. Acestea se realizeaza prin organisme mai restrânse, prin comisii, care au devenit organisme esentiale ale muncii parlamentare.
b. Clasificari
Comisiile parlamentare sunt de diferite categorii. Pe criteriul timpului pentru care sunt alese, comisiile parlamentare sunt permanente si temporare.
Comisiile permanente, cele mai importante de altfel, sunt alese pe durata mandatului parlamentar, în timp ce comisiile temporare (ad hoc) sunt alese pe o durata mai scurta de timp, durata determinata mai ales de problema ce li se repartizeaza spre studiu, avizare, sau control.
Aceasta clasificare a comisiilor parlamentare este cea mai raspândita, cu observatia ca în tarile care se inspira dupa sistemul britanic, aceste doua categorii nu sunt atât de nete si distinctia se face mai mult dupa criteriul competentei si nu dupa cel al duratei.
Exista apoi comisii parlamentare comune pentru ambele camere si comisii proprii fiecarei camere; comisii speciale, comisii de ancheta, comisii de mediere.
c. Componeta si desemnarea membrilor
În sistemul parlamentar românesc potrivit Constitutiei camerele îsi pot constitui comisii permanente, comisii de ancheta, comisii speciale. De asemenea, se pot constitui comisii comune pentru Camera Deputatilor si Senat.
d. Comisiile permanente
În activitatea parlamentara comisiile permanente au un rol deosebit, ele fiind alese pe durata mandatului camerei (parlamentului) sau a sesiunii. Pentru ca activitatea acestor comisii sa fie utila si eficienta ele sunt în general specializate pe domenii de activitate precum: economie si finante, afaceri externe, stiinta si învatamânt, aparare, sanatate etc.
Comisiile permanente sunt organisme interne ale parlamentului de studiere si avizare precum si de control. Numarul comisiilor permanente, denumirea lor, gradul de specializare difera de la un sistem constitutional la altul.
Organizarea comisiilor permanente rezulta din regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului. Membrii comisiilor permanente sunt alesi de catre fiecare Camera pe principiul reprezentarii proportionale a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentantii acestora. Candidaturile se propun de grupurile parlamentare, în limita locurilor ce rezulta din propor-tionalitatea mentionata mai sus, iar membrii comisiilor sunt desemnati prin acordul presedintilor grupurilor parlamentare, cu respectarea principiului reprezentarii proportionale a acestora. Trebuie adaugata aici si regula în sensul careia un deputat sau un senator trebuie sa faca parte din cel putin o comisie permanenta.
e. Comisiile temporare (ad-hoc)
Aceste comisii pot fi alese pentru orice probleme sau domenii de activitate, pentru o problema (afacere) determinata. Atributiile lor se limiteaza la scopul înfiintarii. De regula sunt alese comisii temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru exercitarea unui control aprofundat în anumite domenii de activitate (ele se regasesc aici sub denumiri ca "de ancheta", "speciale" etc.)
f. Comisii speciale (,jelect comittees")
Comisiile speciale sunt acele comisii alese (desemnate) pentru a examina o problema aparte, speciala si pentru a face recomandari camerei parlamentare. Ele examineaza foarte rar proiecte de legi. Sunt alese pentru o durata de timp necesara rezolvarii problemei, fiind deci comisii temporare.
Constitutia României, prin art. 64 alin. (4) prevede posibilitatea înfiintarii de comisii speciale, iar regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului detaliaza aceste prevederi.
g. Comisiile comune (mixte)
Parlamentele cu structuri bicamerale îsi aleg si unele comisii comune (mixte), pentru probleme (domenii) de interes comun pentru ambele Camere. Comisiile mixte pot fi permanente sau temporare.
Parlamentul României ales în 1990 si-a ales asemenea comisii comune si anume: Comisia pentru apararea si asigurarea ordinei publice; Comisia de politica externa. Posibilitatea organizarii de comisii comune este prevazuta atât în Constitutie (art. 64), cât si în regulamentele celor doua Camere, precum si în Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Prin Hotarârea nr. 26 din 13 mai 1993, Camera Deputatilor si Senatul au instituit o comisie speciala pentru elaborarea propunerii legislative privind statutul deputatului si senatorului, formata din 16 deputati si 16 senatori (M.Of. nr. 100 din 20 mai 1993). Este un exemplu clasic de comisie speciala si comuna.
h. Comisiile de ancheta
Categorie de comisii ce pot fi create de catre adunarile parlamentare, denumirea lor evoca exact scopul crearii lor. De regula, ele sunt comisii temporare si desigur speciale.
Potrivit Regulamentelor parlamentare fiecare din cele doua Camere poate înfiinta o comisie de ancheta, la cererea unei treimi din membrii sai. Comisia de ancheta poate cita ca martor orice persoana care poate avea cunostinta despre vreo fapta sau împrejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului în cauza în care formeaza obiectul activitatii comisiei. La cererea comisiei, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le înfatiseze. Este, de asemenea, prevazuta obligatia institutiilor si organizatiilor de a da concursul la solicitarile comisiei de ancheta, desigur în conditiile legii, în vederea aflarii adevarului comisiile au dreptul de a solicita experti si expertize.
i. Comisiile de mediere
Comisiile de mediere se formeaza în parlamentele cu structura bicamerala perfecta sau quasi-perfecta atunci când în procedura de legiferare intervin solutii legislative diferite între cele doua Camere.
Anterior revizuirii Constitutiei comisiile de mediere erau prevazute atât pentru activitatea de legiferare obisuita a Parlamentului, cât si pentru îndeplinirea functiei de constituanta derivata. Ulterior revizuirii, comisiile de mediere mai subzista numai pentru adoptarea legilor constitutionale (art. 151 din Constitutia revizuita). Ca masura tranzitorie, comisiile de mediere au fost metinute doar pentru legile care se aflau în curs de dezbatere la cele doua Camere la data adoptarii legii de revizuire a Constitutiei.
Regulamentele Camerelor Parlamentului României, modificate si ele ca urmare a revizuirii Constitutiei, stabilesc cum se organizeaza si cum functioneaza Comisiile de mediere. Comisia de mediere este formata din 7 deputati si 7 senatori, desemnati de birourile permanente, la propunerea grupurilor parlamentare. Comisia se întruneste la convocarea presedintelui comisiei sesizata în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul legii constitutionale. Comisia îsi stabileste regulile de lucru si termenul pâna la care va prezenta raportul sau. Prezidarea lucrarilor se realizeaza prin rotatie de catre un senator si un deputat, în ordinea stabilita de comisie. Hotarârile se iau cu majoritatea membrilor, iar în caz de paritate votul presedintelui este hotarâtor. Atunci când comisia nu ajunge la un acord sau când una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputatilor si Senatului, în sedinta comuna, care vor adopta textul definitiv conform art. 151 alin. (2) din Constitutie cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.
|
