Largirea puterilor atribuite Parlamentului în domeniul bugetar si legislativ a crescut influenta sa asupra Consiliului. Procedura de codecizie, în particular, a contribuit la echilibrarea puterilor legislative intre Consiliul si Parlamentul European .
Raporturile între cele doua institutii s-au dezvoltat pe bazǎ pragmaticǎ.
La începutul mandatului, presedintele în exercitiu al Consiliului expune propriul program în fata Parlamentului, iar la încheierea mandatului prezinta o dare de seama a rezultatelor atinse.
Ministrii asistǎ la sesiunile plenare si iau parte la dezbaterile importante si la " ora de interpelari ". Pe de altǎ parte, deputatii le pot adresa acestora întrebari scrise sau orale.
O precizare se impune însǎ si anume cǎ controlul efectuat prin întrebari si pe cale motiunii de cenzurǎ vizeaza in special Comisia Europeana si mai putin Consiliul Ministrilor.
Este un paradox faptul cǎ cea mai importanta institutie comunitara - Consiliul Ministrilor - este cea mai putin controlatǎ de catre Parlament. Acest paradox este motivat în literatura de specialitate prin aceea cǎ aceastǎ institutie comunitarǎ neavând structura si fizionomia Comisiei Europene, nu poate fi supusǎ aceluiasi gen de control ca si respectiva Comisie.
PARLAMENTUL sI CONSILIUL EUROPEAN
Consiliul European reuneste, cel putin de doua ori pe an, sefii de state sau de guverne ale Statelor membre, cat si pe presedintele Comisiei.
La deschiderea fiecarei reuniuni, presedintele Parlamentului expune pozitiile Parlamentului asupra principalelor teme care urmeaza a fi tratate.
Discursul sǎu da adesea tonul discutiilor importante ale zilei.
Aceastǎ întâlnire la cel mai înalt nivel permite abordarea într-o manierǎ privilegiatǎ a celor mai importante dosare si orientarea strategiei constructiei europene.
Dupa reuniunea Consiliului European, presedintele acestuia face un raport Parlamentului.
Pe de alta parte, acestuia din urmǎ ii este supus spre dezbatere si un raport anual asupra proceselor realizate.
PARLAMENTUL sI BANCA CENTRALǍ EUROPEANǍ
Parlamentul a primit un rol important în relatia cu Banca Centrala Europeanǎ (BCE), ca parte a EMU (Uniunii Monetare si Economice).39
Cu sediul la Frankfurt, Banca Centralǎ Europeanǎ raspunde de politica monetara a zonei euro, formatǎ din cele 11 state membre care au optat pentru folosirea
unei monede unice.
Biroul executiv al bancii este format din sase membrii. Consiliul de Guvernare cuprinde cei 11 guvernatori ai bancilor centrale ale zonei euro si membrii Biroului Executiv.
Banca se bucurǎ de independentǎ totalǎ în deciziile de politicǎ monetarǎ. Ea are autoritate unicǎ în stabilirea ratei dobânzilor pe termen scurt si în folosirea instrumentelor monetare necesare pentru mentinerea stabilitatii monedei euro.
Cu toate acestea, independenta operationalǎ a Bancii Centrale Europene este contrabalansatǎ de raspunderea pe care aceasta o are în fata Parlamentului European. Regulile procedurale ale Parlamentului definesc clar rolul pe care acesta îl are in numirea Presedintelui, Vicepresedintelui, si a altor membrii ai Biroului Executiv al Bancii. Dupa audierile Comisiei, nominalizatii trebuie sa fie aprobati de Parlament înainte de a putea fi numiti de Consiliu.
Presedintele Bancii Centrale Europene trebuie sǎ prezinte un raport anual în sedinta plenarǎ a Parlamentului. În plus, Presedintele Bancii Centrale si alti membrii ai Biroului Executiv se prezinta în fata comisiei pe probleme monetare a Parlamentului la intervale regulate ; aceste întâlniri pot avea loc la cererea oricareia din pǎrti. Cel putin patru asemenea întâlniri trebuie tinute în fiecare an.
|
