PARTICIPAREA POLITICA
Activitatea politica se carecterizeaza prin raporturi intre indivizi, grupuri, asociatii si institutii. Aceste raporturi sunt clasificate si analizate ca forme de participare politica.
Participarea vizibila - participarea politica reprezinta acel ansamblu de acte si de atitudini care tinnd sa influenteze deciziile celor care detin puterea in sistemul politic sau in organizatiile politice luate separate, precum si alegerea lor, in perspectiva de a pastra sau de a modifica structura sistemului intereselor dominante.
Participarea latenta - prezenta unei opinii publice interesate de politica si bine informate in legatura cu dezvoltarea sa, care, din diferite motive se pune in functiune nu intr-o maniera constanta si destul de rar.
Modalitati prin care sunt alesi decidentii politicisi prin care sunt influentate defiziile:
a) cele recunoscute de normele si de procedurile in vigoare, cu consecinte;
b) cele nerecunoscute, dar acceptabile si acceptate, care, chiar daca reprezinta variatii si oscilatii insemnate, nu sunt totusi ilegale;
c) cele nerecunoscute si care lovesc chiar in bazele sistemului si ale organizarii sale, avand diferite grade de ilegalitate sau de extralegalitate.
Actiuni individuale
Participarea politica este mai usor analizabila si analizata sub forma de activitati si atitudini, stimuli si resurse care se refera la individ luat separat.
Participarea electorala
Procesele cele mai moderate, mai transparente si mai usor de analizat si comparat sunt cele care se refera la extinderea participarii politice sub forma participarii electorale, adica a afirma 949i83j rii dreptului la vot.
Democratizare si participare
Rokkan, marele cercetator norvegian, a identificat patru trepte institutionale in ceea ce priveste legatura care se poate face intre procesul de democratizare si fenomenul participarii politice, si anume:
a) legitimarea - cand a aparut pentru prima data apararea drepturilor omului de a se intalni, de a se exprima prin viu grai, si prin scris si intre ce limite
b) incorporarea - cat timp a trecut pana potentialii sustinatori ai miscarilor de opozitie in formare sa se fi bucurat de drepturile formale de particicpare la alegerea reprezentantilor, avand parte de egalitate deplina
c) reprezentarea - cat de inalte erau barierele care impiedicau reprezentarea noilor miscari si cand si prin ce mijloacevor fi coborate, facand astfel posibila cucerirea locurilor in adunarile legislative
d) puterea executiva - cat de imune erau organele executive la presiunile legislativului si de cat timp a fost nevoie pana ce forta parlamentara sa poata avea influenta directa asupra procesului decizional al executivului
Mobilizarea sociala
Procesul de democratizare este caracterizat de inmultirea oportunitatilor, a locurilor, a nivelurilor de participare, a numarului de participanti si a influentei lor asupra celor care detin puterea si asupra deciziilor lor.
Procesul de implicare in sfera politica poate fi definit participare politica atunci cand este intr-o anumita masura, relativ spontan si autonom, si mai ales cand porneste de jos, chiar din randul cetatenilor si urmareste sa-i influenteze pe cei care detin puterea politica. In sens tehnic, mobilizarea sociala implica si un proces vast si complex de transformare care creaza mai multe dintre conditiile care pregatesc participarea politica.
Factorii politizarii
Printre factorii care influenteaza inclinatia grupurilor si a indivizilor catre participare se gasesc si expectantele anterioare legate de participare. Daca cei care detin puterea politica s-au aratat sensibili si receptivi fata de cererile exprimate, participarea ulterioara va fi stimulata.
Consecintele participarii
Analiza consecintelor participarii este destul de complexa, putand fi condusa pe mai multe planuri, care vizeaza indivizii, grupurile si detinatorii puterii. Aceste planuri merg de la concret catre abstract.
PARTICIPAREA ELECTORALA
Comportamentul electoral
Participarea electorala constituie fie momentul culminant al unui ansamblu de activitati de participare politica, fie momentul initial pentru unele activitati ulterioare de participare politica.
Dreptul la vot
In foarte multe tari nu este nici permis, nici asigurat odata pentru totdeauna, ci este de multe ori revocat, exercitarea sa fiind expusa la abuzuri si la persecutii, prin traducerea sa in functii publice, manipulata prin masinatii si fraude.
Votul si informatia
Votul este un act care traduce nemijlocit preferintele individuale ale alegatorilor, dar el nu ofera informatii specifice, ci mai degraba generice.
Alegerea unui candidat este rareori bazata pe cunoasterea si aprobarea integrala a unui program care, la randul sau, nu reuseste nici sa cuprinda, nici sa prevada toate politicile publice care urmeaza a fi puse in practica.
Votul este adesea corelat si deci asociat cu alte modalitati de participare politica sau cu tendinta de a recurge la ele.
PARTICIPANTII
Statutul socio-economic
Din punct de vedere al statutului socio-economic, centrul unui sistem social este reprezentat de acei indivizi si de acele grupuri care dispun de un nivel ridicate al veniturilor, de un anumit grad de instruire, au control asupra timpului lor, apartin unor sectoare sociale, lingvistice, religioase si etnice dominante.
Organizare si participare
Organizatiile constituie instrumentul principal al participarii politice, cel in care diferentele de statut pot fi anulate, datorita caruia indivizi de conditie socio-economica inferioara pot aspira catre reducerea diferentei in ceea ce priveste accesul la puterea politica si distribuirea de resurse.
Persoane si grupuri
Participantii activi apartin sectoarelor centrale, privilegiate ale societatii si ale straturilor sociale sigure. Barbatii, in general se bucura de conditii care le favorizeaza participarea politica. Ansamblul factorilor mai importanti in facilitarea participarii politice se coaguleaza atunci cand indivizii ajung la o deplina integrare in viata sociala si lucrativa.
Tinerii si femeile se bucura de sansa unei remobilizari in sistemele politice care protejeaza drepturile civile, politice si sociale care stau la baza exercitarii concrete a participarii politice.
Modalitati de participare
Comportamentele participarii politice in mare parte acceptate si institutionalizate sunt:
sa fie expusi la solicitarile politice;
sa voteze;
sa dirijeze o discutie politica;
sa caute sa convinga pe cineva sa voteze intr-un anume fel;
sa porte un semn politic distinctiv;
sa aiba contacte cu un functionare sau cu un lider politic;
sa depuna sume de bani pentru un partid sau un candidat;
sa participe la un miting sau o adunare politica;
sa contribuie din timpul lor la o campanie politica;
sa fie inscris activ intr-un partid politic;
sa participe la reuniuni in care se iau decizii politice;
sa solicite contributii in bani pentru cauze politice;
sa ajunga candidat pentru o functie electiva;
sa ocupe functii publice sau de partid;
Participarea non-conventionala
Participarea politica reprezinta intr-o oarecare masura o activitate a indivizilor in cadrul comunitatii lor.
Tipuri de participanti
a) inactivii - sunt cei care cel mult citesc despre politica in jurnale, si sunt dispusi sa semneze o petitie, daca li se cere;
b) conformistii - sunt cei care se angajeaza numai in forme conventionale de participare;
c) reformistii - se angajeaza in forme conventionale de participare, dar repertoriul lor politic cuprinde si forme de protest, demonstratii sau boicoturi;
d) activistii - mertg pana la implicarea in forme non-legale sau ilegale de actiune politica;
e) contestatarii - "sunt asemanatori reformistilor si activistilor din punctul de vedere al implicarii lor in comportamentele de protesc. Se deosebesc, insa, de grupurile precedente pentru ca nu iau parte la formele conventionale de activitate politica. In anumite circumstante, contestatarii ar participa la demonstratii, s-ar prezenta la greva, chiar ar ocupa cladirile dar n-ar lua contact cu conducatorii si nici nu s-ar face vazuti la urne. "
RATIONALITATEA PARTICIPARII POLITICE
Motivatiile instrumentale si expresive
Motivatie instrumentala - urmarirea unui obiectiv precis, specific;
Motivatia expresiva - reafirmarea apartenentei electorului la o clasa sociala, la un grup etnic, la o biserica, la o comunitate culturala, la o asociatie profesionala.
Cine participa isi propune oricum sa influenteze distributia bunurilor colective intr-o maniera cat mai favorabila pentru sine si pentru grupurile la care se raporteaza.
Olson distinge trei aspecte de baza in problematica participarii politice:
motivatiile individuale;
raportul dintre actiunea individuala si cea de grup, si, deci rolul grupurilor in participarea politica;
natura si importanta beneficiilor sau a stimulilor individuali sau colectivi.
In ceea ce priveste rationalitatea si interesele personale, analiza se poate dezvolta in trei directii: motivatia individuala, actiunea individuala si de grup, stimulentele individuale si de grup.
Cicluri de implicare
Problema consta in incercarea de a explica ciclurile de implicare in participarea politica, perioadelor de activitate intensa, pentru indivizi si pentru grupuri de indivizi, urmarindu-le faze de retragere, de reflectie, de reflux; dupa faza de implicare in sfera politica, urmeaza faze de retragere in privat.
Oscilatia intre urmarirea intereselor personale si implicarea in activitati publice, care par sa se bata cap in cap nu numai pentru indivizi, dar si in cadrul sistemelor politice luate in ansamblu, se explica prin dezamagirea ce urmeaza incercarii nereusite de a obtine fericirea.
In masura in care exista un imbold comun si general catre participarea politica, o participare sustinuta si constanta in cadrul diferitelor organizatii politice, esentiala pentru buna lor functionare, nu poate rezista daca organizatiile respective nu sunt in stare sa recurga la imbolduri selective, orientate catre mobilizare, intr-o maniera diferentiata, a membrilor sai, si ei la fel de diferentiati. Pe baza acestei importante constatari, Clark si Wilson, au elaborat o clasificare, distingand intre stimulente "materiale", "de solidaritate" si "orientate catre scop".
Stimulentele participarii
Evident, diferitele stimulente sunt folosite de diverse organizatii intr-o maniera selectiva, atat in functie de disponibilitatea fiecarui stimulent, cat si de tipul de membrii inscrisi care trebuie sa fie motivati sa participe.
Spre deosebire de stimulentele de solidaritate, in cazul stimulentelor orientate catre un scop, accentul cade nu numai pe "a sta impreuna", dar si pe dinamismul schimbarilor urmarite si impartasite cu ceilalti.
PARTICIPAREA IN CADRUL PARTIDELOR SI ORGANIZATIILOR
Stimulentele si activitatea in partide
a) o conceptie puternica si totalizanta a aprtidului, definita pe baza trasaturilor generala care se raporteaza la traditie (partidul ideal);
b) o conceptie puternica definita pe baza obiectivelor generale directionate catre transformarea sociala (partidul proiect);
c) o conceptie mai neinsemnata, sectoriala, definita prin obiective sau trasaturi particulare si/sau contingente (partidul instrument).
Viabilitatea democratiei in sistemul politic depinde de instaurarea si mentinerea democratiei in partidele politice.
Participarea si influenta politica
Albert Hirschman distinge trei modalitati prin care cei inscrisi intr-o organizatie sau consumatorii unui produs pot influenta organizatia insasi. Acestea sunt: protestul, dezertarea, loialitatea.
GRUPURI SI MISCARI
Grupuri si pluralism
Cercetatorii anglo-saxoni au sesizat ca pkluralitatea grupurilor si competitia dintre ele ar fi elemente esentiale pentru manifestarea, mentinerea si transformarea democratiei. Indivizii care apartin mai multor grupuri vor deveni imediat constienti ca e mai important sa colaboreze si sa rezolve diferitele interese reprezentate de ele, decat sa se confrunte.
Articularea intereselor
Almond si Powell sustin existenta a partu forme sau modalitati generale de articulare:
a) articularea anomica - se constituie fie atunci cand interesele lor sunt relativ noi si nu dispun de mijloace experimentate prin care sa se manifeste, fie cand cei care detin puterea le-au eludat in mod repetat exigentele si le-au neglijat preferintele;
b) articularea neasociativa - bazate pe etnie, religie si grade de rudenie, pot scoate la iveala interese asemanatoare sau, cel putin, pot constitui bazele pe care astfel de asemanari reusesc sa se fondeze si sa se consolideze, mai ales intr-o faza de mobilitate sociala;
c) articularea institutionala - in toate societatile se constituie organizatii cu o oarecare stabilitate, ai caror membrii sunt unit, de-a lungul timpului printr-o comuniune de interese;
d) articularea asociativa - se organizeaza pentru a se autoproteja si a se autostimula, dand nastere unor structuri care au ca sarcina fundamentala valorizarea exigentelor si preferintelor propriilor membrii.
Grupurile de interese
Orice grup, care, pe baza uneia sau a mai multor pozitii impartasite cu altii, da glas anumitor revendicari, in raport cu alte grupuri ale societatii, in vederea restaurarii, a mentinerii sau amplificarii formelor de comportament, care sunt inerente in atitudinile impartasite constituie un grup de interese.
Presiunea - modalitatea clasica de actiune a grupurilor, care certifica trecerea de la un simplu grup de persoane unite printr-un interes comun la un grup care cauta sa influenteze alegerile politice si decidentii.
Grupurile si cultura politica
Exista sase tipuri de raporturi intre grupuri si cultura politica a unui siste:
Grupurile si puterea politica
Dincolo de gradul de adecvare la normele culturale generale ale unei socoietati, sansele de succes ale unui grup de presiune sunt puterni influentate de resursele pe care le are la dispozitie. Cele mai importante resurse sunt:
dimensiunea - masurata prin numarul celor ce fac parte din grup, poate fi valorificata direct sau indirect;
reprezentativitatea - constituie o resursa puternica chiar si in fata opiniei publice;
resurse financiare - pot fi in functie de natura unui grupspecific, adica de tip de aderenti pe care il are sau pe care il poate mobiliza;
expertiza - implica cunostinte tehnice de nivel inalt;
plasarea strategica - poate fi sufiecienta pentru urmarirea si atingerea obiectivelor;
NEO-CORPORATISMUL
Neo-corporatismul are o intrebuintare si o utilitate mai mare in analiza politicii intereselor si a activitatii grupurilor. El apare ca un corectiv util, nu neaparat o alternativa complexa la o conceptie strict pluralista a dinamicii grupurilor, pentru ca ofera o viziune destul de ampla a modalitatilor de articulare si de agregare a intereselor in unele sisteme politice mai compacte decat altele si reuseste sa tina seama atat de dinamismul concurential cat si de intelegerile inertiala.
De la pg 98 la 113. Participarea politica prin miscari colective - se va folosi materialul original
|
