PARTIDUL POLITIC. FENOMENUL PARTIZAN
DIMENSIUNEA NOTIUNII DE PARTID POLITIC.
Dimensiunile conceptului de partid politic reprezinta o grila care confera notiunii de partid consistenta, identitate.
Dimensiunea formala dimensiune organizationala. In aceasta dimensiune intra doua criterii ierarhice:
- criteriul organizational impus prin statut
- criteriul participarii individuale.
Partidele difera, insa, dupa institutiile care confera ierarhii pe verticala, pornind de la Congrese, Comitete nationale, Consilii, Comitete centrale, Birouri executive, iar ierarhii pe orizontala, Grupuri locale, judetene, sectii, organizatii adiacente.
Dimensiunea teleologica tine de legitimitate si dominatie. Legitimitatea tine de relatia dintre cetatean si Putere, pe trei cai:
- increderea intr-un sef salvator
- obisnuinta de a respecta legea
- supunandu-se legii pentru ca este rationala.
Puterea se invarte in jurul unor propozitii de genul: a pierdut sprijinul electoral, a crescut in sondaje, s-a compromis in fata electoratului, alegeri anticipate, fie pentru a consolida, fie pentru a castiga. Un partid, pe 535c26f ntru a-si largi cercurile de votanti desfasoara o propaganda stiintifica, adica de deturnare, de imprimare a directiei votului spre punctul pastrarii sau obtinerii puterii. Cuvintele folosite sunt cuvinte mari: suveranitatea populara, vointa populara, vointa nationala. Notiunile sunt folosite la modul ideal. Liderii se impun prin charisma si autoritate.
Dimensiunea ideologica imparte partidele in partide de stanga si partide de dreapta, aceasta dimensiune este din ce in ce mai inadecvata, deoarece se petrece un amestec chiar al sistemelor (capitalismul cu socialismul in China), multe partide incep guvernari la stanga si termina la dreapta.
FUNCTIILE PARTIDELOR POLITICE
Nu poate exista o democratie moderna fara partide care sa medieze intre cetateni si organele constitutionale. Dar cum se produce aceasta mediere? Ce functii au partidele ca parte a sistemului intermediar din cadrul politicului? Desi autorii au viziuni diferite in raport cu tipul de sistem, democratic sau despotic, putem reduce functiile partdelor la doua: exprimarea vointei prin vot si educarea politica a electoratului.
David Apter sustine ca partidele politice pot fi diferentiate dupa sistemul in care actioneaza. Intr-o democratie partidele politice ar indeplini trei functii: controlul executivului, reprezentarea intereselor, recrutarea candidatilor. In totalitarism acestea au doua functii: creatoare a solidaritatii, si de directionare. Neil Mc Donald sustine ca in democratie partidele politice au cinci functii: asigurarea guvernarii, intermedierea intre alesi si alegatori, reprezentarea opiniei publice, recrutarea si selectarea candidatilor, cucerirea activitatii politice.
In
Pluralismul in societatea romaneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale.
Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definitivarea si exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, intergritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Schema si textul urmator sintetizeaza principalele functii detinute de partide:
|
|
Recrutare de personal: Partidele isi aleg persoane care sa le reprezinte la alegeri. Articularea intereselor: Partidele formuleaza asteptarile opiniei publice si revendicarile unor grupari sociale in cadrul sistemului politic. |
Functia programului: Partidele isi integreaza interesele in politica lor generala conceputa sub forma unui program politic prin intermediul caruia spera sa dobandeasca acordul majoritatii populatiei.
Functia de participare: Partidele reprezinta o punte de legatura intre cetateni si sistemul politic, ele faciliteaza participarea politica a unor indivizi sau grupari estimate a avea succes.
Functia de legitimare: Si pentru ca partidele reprezinta puntea care face legatura intre cetateni, gruparile sociale si sistemul politic, ele contribuie la ancorarea politicului in constiinta cetatenilor si a gruparilor sociale
Aceste functii centrale, indispensabile oricarei democratii, sunt indeplinite de partide in asociere cu alti actori din sistemul intermediar: asociatiile si mass-media.
O functie importanta a partidului politic este organizarea si conducerea societatii printr-un stil de guvernare sau de opozitie. In aceasta functie intra elementele care definesc gestionarea guvernarii singur sau in coalitii. In ultimul caz se pune problema componentei guvernului in functie de forta partidelor componente, cautand o armonizare a intereselor, cu concesii evident si cu obstructionarea opozitiei, care vrea daramarea si luarea puterii de catre ea, ca fiind mai capabila.
O alta functie ar fi formarea constiintei civice si politice a membrilor si cetatenilor - aceasta se obtine prin elaborarea unor programe sau proiecte politice, astfel incat ele sa corespunda intereselor unor grupuri sociale, spre care se indreapta eforturile de captare a voturilor acestora. Educatia politica se realizeaza prin mijloace de comunicare si persuasiune, munca de la om la om, conferinte, simpozioane, presa, radio si televiziune. In Occident se vorbeste de o piata televizuala, de un format si un produs media. Oricate greseli am gasi partidelor politice, nu exista astazi un mod de a apela in mod sincer la cetateni, pentru a-si alege felul in care vor fi guvernati. De aceasta sunt constiente si partidele politice, munca si lupta lor se desfasoara in sensul de a-i influenta ce anume model sa ceara, adica, exact pe acela pe care il propune partidul X sau Y.
O a treia functie este ca partidul mediaza raporturile dintre societatea civila si putere, dintre guvernanti si guvernati. Pe aceeasi idee acrosanta a principiului reprezentativitatii. Este important a studia reactia maselor, daca democratia este cea mai buna dintre metode, daca exista o alternativa la democratie, sunt lucruri care se pot cerceta. Democratia, prin forta lucrurilor pare a favoriza o dictatura, dictatura majoritatii, a celor guvernati, care neaga democratia. In analiza stiintelor politice apare chestiunea in care politicienii de profesie cu intregul lor aparat de analiza si mediatizare pot sa lase impresia poporului ca el hotaraste, ca vointa lui se realizeaza, desi sistema democratiei actuale are destule goluri si instinctiv cei guvernati, ai caror grad de cultura creste mereu, ar putea sa nege sistemul, fara a avea o alternativa democratica. Partidele au limbaje diferite in functie de cei carora li se adreseaza. In ultima instanta, in cadrul acestei functii, fiecare partid structureaza voturi in alegeri si referendumuri, mobilizeaza electoratul in sustinerea unor propuneri administrative.
In democratie nu exista putere in afara votului, nu exista beneficiar al votului in afara puterii politice care, nu doar ca ar fi prin pasivitatea beneficiara ale rezultatelor unor alegeri, dar influenteaza voturile prin propaganda.
O a patra functie, partidul formeaza, selectioneaza si face propuneri de candidati la alegerile de toate nivelurile, in ultima instanta pentru aparatul de stat. Nu se voteaza niste candidati ci un sistem pe care il propun acesti candidati, pe care guvernantii o pun in practica prin aparatul de stat. Oamenii voteaza deputati, senatori, primari si intreaga cletora din executiv.
A cincea functie ar fi ca partidul trebuie sa supravegheze si sa controleze proprii lor alesi. Functie necesara pentru ca se asigura conservarea, apropierea puterii. Pentru aceasta functie e semnificativa importanta grupurilor parlamentare, acestia fiind controlati, cei prinsi dauneaza puterii.
O ultima functie este aceea ca partidul gestioneaza conflictele politice si sociale, realizand minimum de consens necesar infaptuirii interesului national.
S.Huntington
in Ordinea politica a societatilor in
schimbare, Ed. Polirom,
- organizarea participarii;
- insumarea intereselor;
- realizarea legaturilor intre fortele sociale si guvern;
- asigurarea stabilitatii politice.
P.P.Negulescu expune functiile partidului politic, printre care enumara si functia de educatie, in adevaratul sens al cuvantului, scoli de educatie cetateneasca. Valorile strecurate printre valorile de partid n-au nici o alta posibilitate de afirmare si de ascensiune politica, decat inregimentarea intr-un partid.
G. Voicu in Pluripartidismul insista pe ideea ca indiferent de exprimarea functiei bazal constitutionale a partidului, in care sens se acorda o atentie functiilor partidului insasi, formarea si activitatea lor nefiind voluntare. Partidele constituie o scoala de formare a acelora care vor ocupa functii in administratie si guvern. Ni se ofera cazul Partidului Socialist Francez, unde, intreaga lui ierarhie, in frunte cu Mitterrand, tin sub control functiile superioare. G. Voicu face trimitere la o structura paralela, functia sociala, asistenta, intr-ajutorare, organizare de sarbatori.
Intreaga structura paralela contribuie la formarea unei imagini a partidului apropiat de electorat, credibil, raspunzand direct unor asteptari. Falsitatea si uneori ridicolul unor asemenea actiuni, sustinute cu surle si trambite de mass-media, au devenit obisnuite la romani, dupa 1989. uneori sunt grotesti, alte ori jignitoare, mai intotdeauna prost organizate. Societatea romaneasca nu a asimilat decat forma golind continutul sau falsificandu-l si prezentandu-l intr-o forma inadecvata, astfel incat sa ajunga la un rezultat contrar. E vorba de marketingul politic, de consilierea politica de diversi purtatori de cuvant, de grupurile anti-lobby. Aici se naste o institutie, care intr-un fel devine stiintifica, mai ales in conditiile televiziunii, tele-alegeri, sloganurile, studiile psihologice, mijloacele de propaganda.
3 FUNCTIILE PARTIDELOR IN CADRUL SISTEMULUI POLITIC
Chiar daca intreaga putere statala porneste, intr-o democratie parlamentara, de la popor, trebuie sa avem in vedere ca poporul nu poate exercita aceasta putere decat intr-o forma organizata. Sistemele reprezentative au nevoie de partide care sa medieze intre popor si guvernul unei tari. Partidele sunt o componenta esentiala a democratiei moderne care devine astfel o 'democratie partinica'. Prin contrast, prin formula mai problematica 'stat partinic' se intelege ca partidele detin monopolul asupra procesului de formare a vointei politice. Ca acest lucru nu este tocmai real o dovedesc actorii din afara partidelor, parte a procesului politic (mass-media, initiativele civile si asociatiile de interese) si anumite domenii institutionale (administratia publica, justitia), aflate mai mult sau mai putin in afara sferei de influenta a partidelor. Conceptul de 'stat partinic' este criticat pe buna dreptate: el face referire la tendintele unor partide politice 'celebre', care, in ciuda unei organizatii publice, adopta un comportament asemanator autoritatilor. Acest concept mai indica si tendinta acestor partide de a se impune in toate sferele vietii (comune, administratii, posturi de radio si de televiziune de stat) si sa penetreze structurile statale. Procesul de formare a vointei politice decurge mai ales prin intermediul partidelor. Partidele sunt cele care iau cele mai importante decizii politice, permitand cetatenilor sa adopte o anumita orientare politica. Procesele decizionale sunt si ele, la randul lor, influentate prin implicarea partidelor. Conform principiului suveranitatii poporului, partidele isi prezinta candidatii in fata opiniei publice. Inainte asadar ca cetatenii cu drept de vot sa decida cu privire la alcatuirea parlamentului din care oricum fac parte membrii anumitor partide, a avut deja loc un prim 'tur de scrutin'. Acesta este insa inevitabil, pentru ca altfel cetatenii nu au alta posibilitate de a se decide pentru un partid sau altul, sau pentru o persoana sau alta. Partidele au astfel misiunea de a pregati procesul electoral. 'Marfa' pe care o vinde orice partid este programul politic, oferit alegatorilor pentru ca acestia sa poata decide mai bine. Aceste programe ale partidelor indeplinesc doua functii principale. Pe de o parte, acestea articuleaza interesele populatiei (partidele ca 'voce' a poporului), pe de cealalta, sarcina programelor de partid este de a influenta procesul de formare a vointei politice in cadrul populatiei (partidele ca 'formatori' ai vointei poporului). Partidele au si rolul de a selecta conducerea politica. Astazi, cei care poarta raspunderea politica, fac parte de regula dintr-un partid. In zilele noastre nu mai exista practic nici o persoana independenta care sa joace un rol mai important in viata politica. Partidele aflate la guvernare au rolul de a conduce statul. Ele ocupa pozitiile de fruntea statului cu proprii membri. Posibilitatea de a-si 'majoriza' minoritatea sunt limitate (pe langa limitarile constitutionale), pentru ca partidele care formeaza guvernul detin un mandat limitat temporal. Partidele din opozitie adopta rolul de critici ai guvernarii, ele controleaza si ofera alternative pentru ca la urmatoarele alegeri sa se produca schimbarea dorita. Partidele cumuleaza, aleg si exprima interesele celor mai diverse parti. Aceste interese nu sunt prezentate mai departe fara a fi mai inainte 'filtrate'. Partidele trebuie sa incerce sa creeze un echilibru intre gruparile sociale, pentru a evita escalarea conflictelor dintre ele.
|
