PERFECTIONAREA INSTITUTIILOR COMUNITARE
Perfectionarea institutionala a comunitatilor europene este apreciata de unii autori ca fiind rezultatul unor crize si esecuri, care au dus la un proces de reflectie, materializat, in final, in dreptul pozitiv prin adoptarea unor reglementari juridice care au modificat tratatele initiale.
Un rol important in perfectionarea institutionala comunitara l-au avut si rezultatele obtinute prin integrare, intrucat mai ale 131i81b s acestea sunt de natura sa determine unirea eforturilor comune pentru a determinma evolutia procesului de integrare.
Un prim aspect il constituie marginalizarea CECO care, desi a jucat un rol important in perioada anterioara, a inceput sa fie concurata de cresterea productiei petroliere si afectata de criza siderurgica. Deasemnea fata de CEEA, incepand din mai 1958, guvernul francez a inceput sa dea dovada de o atitudine de neincredere. Acesta a fost de altfel unul dintre principalele motive care au condus la adoptarea Tratatului de la Bruxelles (1965) privind fuzionarea executivului celor trei comunitati, CEE fiind considerata componenta de baza, iar celelalte doua doar organizatii de stricta specializare.
O alta dificultate a fost cea cauzata de eforturile facute in perioada 1961 – 1962 de catre presedintele De Gaulle si cancelarul Adenauer de creare a unei comunitati politice
ANUL 1960 incepe cu trecerea la prima egalizare partiala a vamilor intre statele membre ca o treapta a trecerii la sistemul taxelor vamale externe unice, iar in cursul aceluiasi an se adopta primul regulament comunitar privind deplasarea libera a fortei de munca pe teritoriul comunitar.
Anul 1965 incepe promitator pentru cursul integrarii europene prin semnarea „Tratatului de fuziune” potrivit caruia are loc fuzionarea organelor comunitare principale ale celor trei comunitati, urmand ca noile organe sa fie: Parlamentul European, Comisia Europeana, Consiliul Ministerial si Curtea de Justitie. Unificarea organelor nu inseamna insa si unificarea celor trei Comunitati, acestea pastrandu-si in continuare existenta lor de sine statatoare iar organelor comune revenind atributii si obligatii specifice fiecareia dintre cele trei comunitati.
In 30.06.1965 insa izbucneste cea mai profunda criza din istoria integrarii europene cand Franta, refuzand propunerile Comisiei de finantare a pietei agrare va ramane timp de 7 luni departe de toate sedintele Consiliului Ministerial ,aplicand asa zisa „politica a scaunului gol”, incercand prin aceasta impiedicarea trecerii la sistemul votului majoritar in adoptarea deciziilor asa cum prevedeau tratatele comunitare.
La conferinta ministrilor de externe ale CEE (28-29.01.1966) criza „scaunului gol” ia sfarsi prin „Compromisul de la Luxemburg” care prevede posibilitatea renuntarii la sisteml votului majoritar in cazul in care prin decizia ce se va lua sunt afectate interesele vitale ale unui stat membru.
Uniunea vamala preconizata de Tratatul CEE, planificata pentru 31.12.1969 este realizata cu 18 luni mai repede, la 01.07.1968.
In cadrul PAC a fost prezentat, la propunerea lui Walter Hallstein, presedintele Comisiei, un proiect de finantare FEOGA pentru a inlocui Fondul European de Orientare si Garantie Agricola.
Revizuirea (dezvoltarea) prevederilor Tratatelor institutive ale Comunitatilor are ca principale repere urmatoare acte si tratare modificatoare:
Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967. Se numeste „Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene” sau “Tratatul de fuziune a executivului comunitatilor”.(toate cele 3 Comunitati au aceleasi institutii: Consiliu, Comisie, Parlament si Curte de Justitie, iar dupa adoptarea Tratatului de la Maastricht au si o Curte de conturi unica);
Actele de asociere si de aderare a statelor la CE sau UE;
Modificarile financiare si bugetare aduse succesiv in evolutia comunitatilor;
Actul cu privire la alegerea Parlamentului European, adoptat prin vot universal, direct si secret, in anul 1976;
Acordul de la Schengen, din 14 iunie 1985, referitor la suprimarea graduala a controlului vamal la granitele comune dintre Benelux, Germania si Franta;
„Actul Unic European”(AUE), semnat la 28 februarie 1986, la Strasbourg si intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Prin acest act au fost revizuite unele dispozitii ale tratatelor care au instituit Comunitatile.
Consiliul European din 8 decembrie 1989, de la Strasbourg in care s-a decis crearea Uniunii economice si monetare europene si, apoi, s-a trecut la elaborarea Tratatului de la Maastricht;
Tratatul de la Maastricht, din 1992(Tratatul Uniunii Europene,TUE);
Tratatul de la Amsterdam, din 1997;
Tratatul de la Nisa, din 26.02.2001;
Proiectul Tratatului Constitutional al UE, Roma, 29 octombrie 2004.(care nu a fost ratificat de Franta si Olanda,fiind abandonat,dar reluat intr-o noua forma in Tratatul de la Lisabona);
Tratatul de la Lisabona din decembrie 2007(in curs de ratificare).
|
