PERSONALITATEA POLITICÃ (LIDERUL POLITIC)
Sã analizãm în continuare cel mai important agent politic indi- vidual, liderul politic.
Personalitatea este rezultanta intersectãrii diferitelor componente individuale: trãsãturi de
temperament si de caracter, reflexe, nevoi, interese, aptitudini, experientã anterioarã. Toate se
conjugã pentru a oferi individului motivatiile în functie de care acesta actioneazã.
Orientarea spre politicã a unei persoane este determînatã de factori ce tin de individ (conditjonãri
psihice, culturale, educationa1e, familiale, profesionale si de personalitate), dar si de factori extemi
(situatia politicã în care evolueazã, sistemul si regimul politic),
Grawitz remarcând în acest sens cã "nu devij om politic în orice tarã si în orice moment, ci în
functie de situa tia si institutiile cu care intri înrelatii". Omul politic îsi va ajusta actiunea si,
implicit, ambitiile sale în functie de posibi1itãtile existente.
Motivatiile omului politic pot fi diferite, de la credinta în dreptate socialã sau sentimentul
national, la setea de putere si reusitã, dar în general ele se combinã în proportii diferite si se
suprapun în diferite grade de convergentã.
În viziunea teoreticã elitistã, un numãr mare de indivizi înzesirati cu ca1itãti natura1e deosebite
luptã pentru câstigarea unui statut si unui rol de exceptie în viata politicã. Viziunea liberalã sustine
cã în lupta politicã se angajeazã si triumfã cei mai inteligenti, mai curajosi, mai putemici, mai
îndrãzneti, mai apti pentru muncã.
Lasswell, promotorul viziunii psihologice si psihana1iste, sustine cã omul se angajeazã în
politicã datoritã nevoji de a scãpa de conflictele infantile nerezolvate, transformate în frustratii
(sentimen-tul de neimportantã, de inutilitate), succesul si notorietatea în plan politic oferindu- i
compensatiile necesare.
Fãrã a absolutiza nici una din aceste viziuni, un lucru este cert:
liderul politic este o persoanã caracterizatã prin capacitãti si realizãri deosebite si care, prin prezenta
sau activitatea sa, inf1uenteazã, con-duce, reprezintã, exprimã interesele unui grup, formuleazã
scopurile si elaboreazã strategiile si tacticile actiun ii politice ale acestuia.
Liderul politic este sefu1 institutional al unui grup sau este consi-derat ca atare de membrii
grupului; el exercitã cea mai mare influentã în stabilirea si rea1izarea scopurilor si, de obicei, detine
puterea exe-cutivã în cadrul conducerii grupului. Liderul trebuie sã posede inclinatii sj resurse
specifice pentru rolul de conducãtor, precum si calitãti deosebite. E1 alege acel model actional care
sã corespundã atât asteptãrilor membrilor grupului, cât si necesitãtilor momentului.
"Studiul biografiei oamenilor de stat permite sã afirmãm cã acestia sunt dotatj cu cal itãti
exceptionale, cu nevoj personale foarte puter-nice si cu personalitãti complexe, în general însã
personalitãti de tip solitar".
11 MadeleÎne Grawitz, Jean Leca (eds.), Traite de science politique, vol.III, L'action
politique, PUF, Paris, 1985, p.
12 Harold Lasswell, Psychopathology and Politics, University of Chicago Press,
Chicago, 1977.
13 MadeleÎne Grawitz, Jean Leca (eds.), op.cit., p.
Într-adevãr, omul politic irebuie sã îniruneascã anumite ca1itãti:
darul cuvântului, cu ajutorul cãruia sã poatã convinge, instinctul pu-terii, temperament de luptãtor,
bun sjmt, încredere în sîne, spirit hotãrst, imaginatie, constantã în a-si asuma un anume rol, intuitie
în raport cu asteptãrile celor pe care îi reprezintã, fortã de convingere prin activitatea ss imaginea pe
care si-o creeazã. Aceste ca1itãti în cadrul activitãtii specializate în care este angajat, respectiv lupta
pen- iru putere, se transformã în competente politice, care îi asigurã vocatia politicã.
Credibjlitatea si prestigiul politic se câstigã prîn actiunea politicã, liderul trebuind sã-si
demonstreze constant calitãtile, sã satisfacã asteptãri1e si sã urmãreascã scopurile propuse.
Mentionãm cã în vocabularul politic, termenul de politician a cãpãtat deseori conotatii peiorative, el
desemnând persoana angajatã în lupta pentru putere, deci pentru ocuparea unei pozitii importante în
administratia de stat sau în aparatul politic, dar care îsi foloseste ca1itãt politice în interes propriu,
egoist sj de mo ment, urmãrind sã parvinã.
Max Weber a inirodus termenul de charismã în vocabularul sociologiei politice, prin care a
desemnat calitatea exiraordinarã a unei persoane, dotatã cu forte sau caracteristici "supraumane"
sau înaccesibjle muritorului de rând si consi deratã, datoritã lor, drept conducãtor.
Liderul harismatic simbolizeazã sperantele grupului, irezeste entuziasmul, rãspunde asteptãri1or
masej si nevoi1or ei psihologice, dar corespunde si necesitãtilor obiective ale momentului. Cãci
liderii harismatici apar, în genere, în perioade de crizã (economicã, reli- gioasã, politicã, moralã) si
nu în perioade ca1me, de echilibru. Iatã de ce putem spune cã, în realitate, calitãtile obiective ale
liderului (charis- matic) nu conteazã atât de mult, cât ceea ce simt cei care -1 urmeazã, adeziunea
masei si încrederea ei în respectiva persoanã, harisma ne- fiind atât rodul unui talent personal, cât o
calitate atribuitã.
Mentionãm, în context, si contributia luj Roger Gsrard Schwartzenberg,' care analizeazã liderii
politici în termeni de
Max Weber, On Charisma and Institution Building, University of Chicago
Press, Chicago, 1968.
15 Roger-Gsrard Schwartzenberg, L'Etat spectacle - Essai sur et contre "Star.
System", Flammaiion, Paris, 1977.
vedete politice. Pornind de la constatarea cã orice lider îsi proiecteazã o imagine pe care o cultivã
ulterior în mod obligatoriu, peniru cã abandonarea ei bruscã riscã sã- i afecteze credibi1itateas
Schwartzenberg induce cã orice lider politic se specializeazã într-un rol prin repertoriul politic,
respectiv subscrie unui model (pãrintele, salvatorul, filozoful, criticul, modestul, nemu1smitul,
liderul de sarm). In jurul acestui rol se dezvoltã întreaga sa activitate si din el decurge tipul de
actiune politicâ pe care o exerseazâ (autoritarã, conservatoare, reformistã, revolutionarã), cu
tacticile si mijloacele ei specifice. Spre exemplu, liderul de sarm va urmãri mai curând sã seducã,
cel autoritar sã impunã, iar cel critic sã convingã.
În plus, liderul politic, ca si actorul, se vede nevoit sã cultive mis-terul si distant cãci autoritatea
sa depinde cle prestigiu, iar prestigiul se întemeiazã înclusiv pe dis tanta în tretinutã intre persoana
lui si grup.
Interesant este faptul cã femeile sunt rareorj lideri politici. Atunci când acest lucru se întâmplã,
"ele se strãduiesc sã-si mascheze iden-titatea femininã si se aliniazã sistemului de valori virile",
fapt ce constituie pentru Schwartzenberg un argument în plus în sprijinul tezei cã liderul politic este
o realitate construitâ, fabricatã din necesitãti obie ctive, dar care denatureazã individul.
Tot Schwartzenberg trage un semnal de alarmã cu privire la ade-vãrata industrie a persuasiunii
care s-a dezvoltat, în ultjmele trei decenii, în Occident. Tehnici1e dure ale propagandei, care pare
mai curând legatã de autoritarism sau totalitarism, adicã de un sistem politic necompetitiv, au cedat
locul, în sistemele democratice plura- liste, tehnicilor mai delicate ale persuasiunii, tehnici ce
folosesc metodele si serviciile publicitãtii mod eme. "Candidatul nu mai este impus, ci vândut, iar
alegãtorul sedus", folosindu-se metodele mo-deme ale cercetãrii motivatiei si ma rketîngul
publicitãtii. "Candidatul propus trebuie sã cucereascã un electorat-piatã si sã declanseze voturilecumpãrãturile,
iar campaniile politice se organizeazã în maniera rationalã a campaniilor
publicitare". În aceste conditii, comunicarea implicitã devine mai importantã decât cea verbalã, iar
publicul acordã mai multã atentie gesturilor, zâmbetelor, aparentei
16 Ibidem, p88.
17 Ibidem, p.198-199.
liderului, decât sensurilor si continutului discursului politic. De altfel, este cunoscut faptul cã în
S.U.A. managerul campaniei electorale si consilierul media sunt profesionisti indispensabili în
campaniile importante (spre exemplu pentru presedirttie) ss au înlocuit definitiv prietenul politic
care lucra benevol, din convingere sau sentiment pentru candidat.
|
