PERSONALITATEA POLITICĂ (LIDERUL POLITIC)
Să analizăm în continuare cel mai important agent politic indi- vidual, liderul politic.
Personalitatea este rezultanta intersectării diferitelor componente individuale: trăsături de
temperament si de caracter, reflexe, nevoi, interese, aptitudini, experientă anterioară. Toate se
conjugă pentru a oferi individului motivatiile în functie de care acesta actionează.
Orientarea spre politică a unei persoane este determînată de factori ce tin de individ (conditjonări
psihice, culturale, educationa1e, familiale, profesionale si de personalitate), dar si de factori extemi
(situatia politică în care evoluează, sistemul si regimul politic),
Grawitz remarcând în acest sens că "nu devij om politic în orice tară si în orice moment, ci în
functie de situa tia si institutiile cu care intri înrelatii". Omul politic îsi va ajusta actiunea si,
implicit, ambitiile sale în functie de posibi1itătile existente.
Motivatiile omului politic pot fi diferite, de la credinta în dreptate socială sau sentimentul
national, la setea de putere si reusită, dar în general ele se combină în proportii diferite si se
suprapun în diferite grade de convergentă.
În viziunea teoretică elitistă, un număr mare de indivizi înzesirati cu ca1ităti natura1e deosebite
luptă pentru câstigarea unui statut si unui rol de exceptie în viata politică. Viziunea liberală sustine
că în lupta politică se angajează si triumfă cei mai inteligenti, mai curajosi, mai putemici, mai
îndrăzneti, mai apti pentru muncă.
Lasswell, promotorul viziunii psihologice si psihana1iste, sustine că omul se angajează în
politică datorită nevoji de a scăpa de conflictele infantile nerezolvate, transformate în frustratii
(sentimen-tul de neimportantă, de inutilitate), succesul si notorietatea în plan politic oferindu- i
compensatiile necesare.
Fără a absolutiza nici una din aceste viziuni, un lucru este cert:
liderul politic este o persoană caracterizată prin capacităti si realizări deosebite si care, prin prezenta
sau activitatea sa, inf1uentează, con-duce, reprezintă, exprimă interesele unui grup, formulează
scopurile si elaborează strategiile si tacticile actiun ii politice ale acestuia.
Liderul politic este sefu1 institutional al unui grup sau este consi-derat ca atare de membrii
grupului; el exercită cea mai mare influentă în stabilirea si rea1izarea scopurilor si, de obicei, detine
puterea exe-cutivă în cadrul conducerii grupului. Liderul trebuie să posede inclinatii sj resurse
specifice pentru rolul de conducător, precum si calităti deosebite. E1 alege acel model actional care
să corespundă atât asteptărilor membrilor grupului, cât si necesitătilor momentului.
"Studiul biografiei oamenilor de stat permite să afirmăm că acestia sunt dotatj cu cal ităti
exceptionale, cu nevoj personale foarte puter-nice si cu personalităti complexe, în general însă
personalităti de tip solitar".
11 MadeleÎne Grawitz, Jean Leca (eds.), Traite de science politique, vol.III, L'action
politique, PUF, Paris, 1985, p.
12 Harold Lasswell, Psychopathology and Politics, University of Chicago Press,
Chicago, 1977.
13 MadeleÎne Grawitz, Jean Leca (eds.), op.cit., p.
Într-adevăr, omul politic irebuie să înirunească anumite ca1ităti:
darul cuvântului, cu ajutorul căruia să poată convinge, instinctul pu-terii, temperament de luptător,
bun sjmt, încredere în sîne, spirit hotărst, imaginatie, constantă în a-si asuma un anume rol, intuitie
în raport cu asteptările celor pe care îi reprezintă, fortă de convingere prin activitatea ss imaginea pe
care si-o creează. Aceste ca1ităti în cadrul activitătii specializate în care este angajat, respectiv lupta
pen- iru putere, se transformă în competente politice, care îi asigură vocatia politică.
Credibjlitatea si prestigiul politic se câstigă prîn actiunea politică, liderul trebuind să-si
demonstreze constant calitătile, să satisfacă asteptări1e si să urmărească scopurile propuse.
Mentionăm că în vocabularul politic, termenul de politician a căpătat deseori conotatii peiorative, el
desemnând persoana angajată în lupta pentru putere, deci pentru ocuparea unei pozitii importante în
administratia de stat sau în aparatul politic, dar care îsi foloseste ca1ităt politice în interes propriu,
egoist sj de mo ment, urmărind să parvină.
Max Weber a inirodus termenul de charismă în vocabularul sociologiei politice, prin care a
desemnat calitatea exiraordinară a unei persoane, dotată cu forte sau caracteristici "supraumane"
sau înaccesibjle muritorului de rând si consi derată, datorită lor, drept conducător.
Liderul harismatic simbolizează sperantele grupului, irezeste entuziasmul, răspunde asteptări1or
masej si nevoi1or ei psihologice, dar corespunde si necesitătilor obiective ale momentului. Căci
liderii harismatici apar, în genere, în perioade de criză (economică, reli- gioasă, politică, morală) si
nu în perioade ca1me, de echilibru. Iată de ce putem spune că, în realitate, calitătile obiective ale
liderului (charis- matic) nu contează atât de mult, cât ceea ce simt cei care -1 urmează, adeziunea
masei si încrederea ei în respectiva persoană, harisma ne- fiind atât rodul unui talent personal, cât o
calitate atribuită.
Mentionăm, în context, si contributia luj Roger Gsrard Schwartzenberg,' care analizează liderii
politici în termeni de
Max Weber, On Charisma and Institution Building, University of Chicago
Press, Chicago, 1968.
15 Roger-Gsrard Schwartzenberg, L'Etat spectacle - Essai sur et contre "Star.
System", Flammaiion, Paris, 1977.
vedete politice. Pornind de la constatarea că orice lider îsi proiectează o imagine pe care o cultivă
ulterior în mod obligatoriu, peniru că abandonarea ei bruscă riscă să- i afecteze credibi1itateas
Schwartzenberg induce că orice lider politic se specializează într-un rol prin repertoriul politic,
respectiv subscrie unui model (părintele, salvatorul, filozoful, criticul, modestul, nemu1smitul,
liderul de sarm). In jurul acestui rol se dezvoltă întreaga sa activitate si din el decurge tipul de
actiune politicâ pe care o exerseazâ (autoritară, conservatoare, reformistă, revolutionară), cu
tacticile si mijloacele ei specifice. Spre exemplu, liderul de sarm va urmări mai curând să seducă,
cel autoritar să impună, iar cel critic să convingă.
În plus, liderul politic, ca si actorul, se vede nevoit să cultive mis-terul si distant căci autoritatea
sa depinde cle prestigiu, iar prestigiul se întemeiază înclusiv pe dis tanta în tretinută intre persoana
lui si grup.
Interesant este faptul că femeile sunt rareorj lideri politici. Atunci când acest lucru se întâmplă,
"ele se străduiesc să-si mascheze iden-titatea feminină si se aliniază sistemului de valori virile",
fapt ce constituie pentru Schwartzenberg un argument în plus în sprijinul tezei că liderul politic este
o realitate construitâ, fabricată din necesităti obie ctive, dar care denaturează individul.
Tot Schwartzenberg trage un semnal de alarmă cu privire la ade-vărata industrie a persuasiunii
care s-a dezvoltat, în ultjmele trei decenii, în Occident. Tehnici1e dure ale propagandei, care pare
mai curând legată de autoritarism sau totalitarism, adică de un sistem politic necompetitiv, au cedat
locul, în sistemele democratice plura- liste, tehnicilor mai delicate ale persuasiunii, tehnici ce
folosesc metodele si serviciile publicitătii mod eme. "Candidatul nu mai este impus, ci vândut, iar
alegătorul sedus", folosindu-se metodele mo-deme ale cercetării motivatiei si ma rketîngul
publicitătii. "Candidatul propus trebuie să cucerească un electorat-piată si să declanseze voturilecumpărăturile,
iar campaniile politice se organizează în maniera ratională a campaniilor
publicitare". În aceste conditii, comunicarea implicită devine mai importantă decât cea verbală, iar
publicul acordă mai multă atentie gesturilor, zâmbetelor, aparentei
16 Ibidem, p88.
17 Ibidem, p.198-199.
liderului, decât sensurilor si continutului discursului politic. De altfel, este cunoscut faptul că în
S.U.A. managerul campaniei electorale si consilierul media sunt profesionisti indispensabili în
campaniile importante (spre exemplu pentru presedirttie) ss au înlocuit definitiv prietenul politic
care lucra benevol, din convingere sau sentiment pentru candidat.
|
