POLITICA AGRICOLA COMUNA
Am ales PAC
deoarece este una din cele mai importante politici ale Uniunii Europene si unul
din elementele esentiale ale sistemului instututional al UE. Dupa cum
arta Helen Wallace (2004) "PAC poate fi
perceputa ca o strategie defensiva, condusa politic, de modernizare a agriculturii
vest-europene, pe fondul amenintarilor
interne venite dinspre societatea industriala dar s 525e46f i a amenintarilor externe
generate de competiia comerciala
Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul operatiilor de interventie si sistemelor de protectie frontaliere. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la Roma si fac referire la : cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil al populatiei din agricultura, stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la preturi rationale. Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont de structura sociala a agriculturii si de inegalitatile structurale si naturale dintre diferite regiuni agrare, la fel ca si interesul de a efectua in mod gradual adaptarile oportune.
Agricultura si silvicultura sunt utilizatori majori ai pamantului si joaca un rol cheie in determinarea sanatatii economiilor rurale, ca si a sanatatii peisajelor. Desi agricultura poate fi mai putin importanta pentru economia zonelor rurale decat este in mod normal, ea are o contributie valoroasa in cresterea economica si sustinerea mediului. Agricultura UE este multi-dimensionala: cultivatorii pot indeplini diferite functii, pornind de la productia de hrana si fibre, pana la managementul regiunilor rurale, conservarea naturii si turism. In concluzie cultivarea are multiple functii.
Desi Politica Agricola Comuna a avut un mare succes in atingerea obiectivului de a indrepta UE spre independenta economica, dupa 1980 UE a trebuit sa se lupte cu surplusuri aproape permanente pentru majoritatea produselor, o parte dintre acestea fiind exportate (cu ajutorul subventiilor), altele fiind nevoiti sa le depoziteze sau sa le dispuna in interiorul UE. Aceste masuri au avut un cost bugetar ridicat, au produs distorsiuni pe unele piete mondiale si nu au servit intotdeauna intereselor agricultorilor, devenind astfel nepopulare printre consumatori si platitori de taxe. In acelasi timp, societatea a devenit din ce in ce mai preocupata de problemele de mediu. Din aceste motive PAC trebuia sa se schimbe si a facut-o, Politica Agricola Comuna de astazi are multe schimbari importante si anume limitarea productiei a ajutat la reducerea surplusului si un nou accent s-a pus pe sanatate si pe protejarea mediului natural in agricultura. Agricultorii au trebuit sa se adapteze in functie de piata. Schimbarea accentului a inclus un nou element major, o politica de dezvoltare rurala care sa incurajeze mai multe initiative rurale, dar care sa si ajute cultivatorii, sa diversifice, sa-si imbunatateasca produsele lor in scopul de a-si restructura afacerile. A fost impus un plafon pe buget pentru a nu scapa de sub control costurile PAC. In 2003 a fost convenita o noua reforma. Agricultorii nu vor mai fi platiti doar ca sa produca hrana. Politica agricola comuna de astazi este condusa de cerere. Tine cont pe deplin de ingrijorarile consumatorilor si contribuabililor, in timp ce da agricultorilor europeni liberatatea de a produce ceea ce piata cere. Pe viitor, marea majoritate a asistentei acordate cultivatorilor va fi platita independent de ce sau cat produc. In trecut, cu cat produceau mai mult, cu atat primeau mai multi bani din subventii. Conform noului sistem, cultivatorii vor fi platiti in continuare pentru a mentine o anumita stabilitate, dar legatura cu productia a fost rupta. In plus, cultivatorii vor trebui sa respecte mediul inconjurator, siguranta alimentara si standardele de bunastare a animalelor. Agricultorii care nu vor indeplini aceste norme vor suferi reducerea platilor directe. Ruperea legaturii dintre subventii si productie va face agricultura UE mai competitiva si mai orientata spre piata. Agricultorii vor fi liberi sa produca in conformitate cu ceea ce considera ca este mai profitabil pentru ei, bucurandu-se, in acelasi timp, de o stabilitate dezirabila a veniturilor.
Organizatiile Comune de Piete (OCP) ale Uniunii Europene
Organizatiile comune de piete sunt acorduri specifice ce reglementeaza productia si comertul de produse agricole ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. De la adoptarea politicii agricole comune, anumite organizatii au substituit in mod gradual organizatiile nationale de piete in sectoarele unde a fost necesar. Organizatiile comune de piete sunt fundamental orientate sa indeplineasca obiectivele politicii agricole comune, in particular, sa stabilizeze pietele, sa garanteze agricultorilor un nivel de viata echitabil si sa creasca productivitatea agriculturii. Presupun aproximativ 90% din productia agrara finala comunitara.
Pe de o parte asigura cumpararea excedentelor productiei si protectia externa in fata importurilor cu un cost inferior si, pe de alta parte, stabilesc regimuri care sprijina preturile si acorda ajutoare directe, care acorda doar ajutoare directe, ce protejeaza de importuri si favorizeaza exporturile sau care acorda protectie doar importurilor.
Pentru a profita la maximum de resurse si a atinge obiectivele organizatiilor comune de piete producatorii se grupeaza in mod voluntar in organizatii de producatori. Instantele comunitare stimuleaza si favorizeaza prin intermediul aporturilor de fonduri constituirea acestui tip de organizatii.
Politica de preturi, ajutoare si prime ale PAC
Organizatiile comune de piete permit in mod fundamental fixarea unui aceluiasi pret pentru produsele agrare pe toate pietele europene, acorda ajutoare producatorilor sau profesionistilor din sector, instaureaza mecanisme ce permit controlarea productiei si organizarea schimburilor cu terte tari. Se dezvolta astfel constituirea organizatiilor de producatori ce grupeaza agricultorii. Alte dispozitii reglementeaza ajutoarele statale in favoarea produselor considerate si relatiile dintre statele membre si Comisia Europeana.
1. Preturi
La propunerea Comisiei Europene si in urma consultarii Parlamentului European, Consiliul de Ministrii, in majoritate, sau Comisia Europeana fixeaza artificial la inceputul fiecarei campanii de comercializare trei preturi distincte: pretul indicativ, pretul prag si pretul de interventie al produselor. Campaniile de comercializare, ale caror date de inceput difera in functie de produse, au o durata de un an.
Pretul indicativ, pretul de baza sau pretul de orientare reprezinta pretul care, conform instantelor comunitare, ar trebui in principiu sa se aplice tranzactiilor. In ciuda faptului ca este artificial, pretul indicativ se apropie de preturile pe care produsele considerate le pot in mod normal atinge pe piata comunitara.
Pretul prag sau pretul de ecluza este pretul minim la care se pot vinde produsele importate. Mai mare decat cel de interventie, acest pret incita operatorii economici comunitari sa se aprovizioneze prin intermediul Comunitatii Europene, conform principiului preferintei comunitare.
Pretul de interventie este pretul garantat care, daca nu se atinge, obliga organismele de interventie desemnate de statele membre sa cumpere cantitatile produse si cele stocate. In scopul de a evita problemele pe care acest mecanism le-ar putea pune bugetului comunitar, Consiliul de Ministri insufleteste stocurile private, acordand prime producatorilor ce depoziteaza ei insisi produsele.
De la reforma din 1992, scaderea preturilor garantizate se compenseaza in unele sectoare cu cresterea ajutoarelor directe date agricultorilor. Comisia Europeana poate proceda la denaturalizarea produselor stocate, utilizandu-le cu scopuri umanitare sau vanzandu-le. Vanzarea se realizeaza prin licitatii si Comisia determina dinainte destinul produselor. In cazul vanzarii pe piata interna, Comisia se asigura ca pietele nu vor suferi perturbatii.
Feluri de ajutoare si prime acordate
Ajutoarele care se acorda constau in plati pe suprafata, ajutoare in productie, ajutoare destinate favorizarii cresterii vitelor sau sume compensatorii. Se acorda finantare in vederea favorizarii comercializarii si concurentei produselor, la fel cum constituirea si functionarea grupurilor de producatori sau de profesionalisti ai sectorului agroalimentar. Exista astfel ajutoare destinate sa usureze abandonul anumitor produse sau reconversia terenurilor si exploatarilor. Se adopta masuri de sprijinire a pietei cand se detecteaza animale bolnave.
Controale ale productiei, importului si exportului produselor agricole in UE
Controlul productiei
In scopul de a controla productia agricola si a limita excedentele si stocarea produselor se prevad sisteme de cote si se fixeaza cantitati nationale garantate. Retragerea de terenuri sau diversificarea, la fel ca si acordarea de sume compensatorii permit evitarea exceselor de productie.
1.Cotele sunt cantitati maxime, pe care agricultorii au permisiunea de a le produce. Daca se depasesc aceste cantitati se percepe producatorului o amenda.
2.Cantitatile nationale garantate, acordate statelor membre, reprezinta cantitati maxime de productie. Producatorii trebuie sa plateasca o taxa daca depasesc aceste cantitati, reducandu-se in consecinta pretul de interventie pentru urmatoarea campanie de comercializare.
3.Retragerea de terenuri si diversificarea cu scopuri nealimentare- presupun lasarea parloaga a unei suprafete agricole sau diversificarea productiei in schimbul unei contrapartide financiare.
4.Sumele compensatorii completeaza venitul agricultorilor si se acorda in functie de numarul de animale si de suprafata cultivata.
Controlul schimburilor cu terte tari
Schimburile cu terte tari cuprind atat importurile de produse pe piata comunitara cat si exporturile de produse comunitare. S-au introdus elemente de ajustare in sensul favorizarii transformarii produselor.
Importurile
Importatorilor li se poate cere prezentarea unui certificat de import si plata unui impozit regulator de import. Comisia Europeana este imputernicita sa adopte masuri de ajutorare in caz ca se inregistreaza perturbatii importante pe piata comunitara.
.Certificatele de import sunt acordate de autoritatile competente ale statelor membre in urma depunerii unei garantii. Aceasta se ramburseaza importatorului cand acesta demonstreaza ca si-a respectat obligatiile.
.S-a stabilit un sistem unic de impozitare la intrarea diferitelor produse in Uniunea Europeana cu scopul de a evita ca pretul importurilor sa fie inferioare celor comunitare. Unele produse sunt subiectl doar al tarifelor vamale comune, in timp ce altele sunt scutite. Exista astfel sisteme mixte. In schimburile cu terte tari este interzisa aplicarea unor impozite echivalente cu drepturile vamale, la fel ca si restrictiile cantitative asupra importurilor sau orice alta masura cu caracter echivalent. In urma compromisurilor internationale ale Uniunii in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului sau al relatiilor cu terte tari sau grupuri de tari, se pot stabili contingente pentru importul de anumite produse sau aplicarea unor tarife de import preferentiale, astfel incat unele produse importate sa fie scutite total sau partial de taxele vamale. Cotele tarifare ce fixeaza cantitatea de produse scutite de la plata taxelor se pot adjudeca in functie de principiul ordinii in care au sosit, prin metoda examenului simultan, facand apel la diferenta dintre operatori stabiliti si noi operatori sau aplicand alte metode ce nu sunt discriminatoare.
.Se pot adopta masuri de ajutorare, incluzand in ultima instanta suspendarea importurilor cand acestea, sau in cazuri determinate, exporturile pot cauza grave perturbatii pe piata comunitara. Consiliul de Ministri, in majoritatea sa, fixeaza la propunerea Comisiei si in urma cosultarii Parlamentului European norme generale aplicabile masurilor de ajutorare adoptate de statele membre. Comisiei ii corespunde, din initiativa proprie sau in urma cererii statelor membre, fixarea de masuri concrete.
Exporturile
Uniunea Europeana aboneaza restituiri identice producatorilor europeni ce exporta pe piata mondiala. Astfel se subventioneaza exporturile europene cu scopul situarii preturilor la nivelul celor mondiale. Daca cantitatea restituita este, in principiu, unica pot varia in functie de destinul produsului sau de conditiile economice. In plus poate fi obligatoriu expedierea unui certificat de export prin care se suspenda concesia restituirii.
Transformarea
Uniunea isi rezerva dreptul de a interzice recurgerea la regimul de perfectionare activa, ce permite transformarea pe teritoriul sau al produselor importate dintr-o taaa terta fara a percepe drepturile vamale, intotdeauna cand produsele respective sunt reexportate. De asemeni se poate interzice recurgerea la un regim de perfectionare pasiv, ce consta in exportarea temporala a unei marfi intr-o terta tara, unde face obiectul transformarii inainte de a fi reimportat fara impozite.
Romania are sansa de a beneficia de intrari masive de fonduri prin intermediul PAC, insa acest lucru depinde de restul politicilor privind economia reala, sectorul inteprinderilor, mediul de afaceri etc.. Gestiunea fondurilor structurale este o mare provocare pentru anii urmatori.
Bibliografie
Wallace Helen, Wallace William, Pollack Mark- Elaborarea Politicilor in Uniunea Europeana editiatia a cincea, editura Institutul European din Romania, Bucuresti 2005
***Uniunea Europeana online - https://europa.eu.int/
***Misiunea Romaniei pe langa U.E. - https://www.roumisue.org/
***Centrul de Informare al Comisiei Europene in Romania https://www.infoeuropa.ro/
Tratatele sunt disponibile spre descarcare la:
rubrica "Publicatii si resurse" a site-ului https://www.infoeuropa.ro/
serverul Europa, rubrica ABC https://europa.eu.int/abc/treaties_en.htm si EUR-Lex
https://europa.eu.int/eurlex/en/search/search_treaties.html
|
