POLITICA COMUNITARA IN DOMENIUL CONCURENTEI (PDC)
1.1. & 444i88e nbsp; Cadrul general de manifestare a politicii comunitare in domeniul concurentei
Cadrul concurential a UE
Politica in domeniul concurentei este esentiala in realizarea pietei interne, ratiunea de a fi a acesteia fiind tocmai de a permite tuturor firmelor sa concureze in conditii egfale pe pietele oricarui stat membru. Promovarea concurentei prin ameliorarea mediului in care evolueaza firmele figureaza printre obiectivele stabilite in strategia privind adoptarea pietei interne adoptata la 2 mai 2000. Politica in domeniul concurentei este una din principalele interventii ale Comisiei Europene in domeniul economic urmarind respectarea principiului de baza al TUE principiul economiei de piata deschise in cadrul caruia concurenta este libera, dupa cum arata raportorul comisiei din 2000 privind concurenta. Mario Monti, comisarul insarcinat cu politica concurentei sublinia in introducerea realizata in acest ultin Raport: " Procesul integrarii europene este pe cale sa elibereze forte puternice ale pietei. Acestea pot avea efecte devastatoare dar pot, in acelasi timp, sa fie canalizate in directia ameliorarii bunastarii sociale. Politica concurentei are o contributie hotaratoare in acest sens, pentru aceasta este necesara dezvoltarea unei culturi privind concurenta la toate nivelele, de aceea, este importanta o mai buna implicare a consumatorilor, cresterea transparentei in adoptarea deciziilor, precum si intarirea cooperarii internationale".
Raportul Comisiei privind politica concurentiala, a trecut in revista urmatoarele aspecte:
1. & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Noul mediu economic a capatat o noua fizionomie sub impactul dezvoltarii tehnologice si al initiativelor politice. Economiile sunt bazate tot mai mult pe cunoastere, lucru demonstrat de cresterea ponderii serviiciilor. Sistemele informatice au constrans firmele sa-si reevalueze si sa adapteze realatiile comerciale cu furnizorii si clientii, prin gestionarea mult mai riguroasa si eficienta a afacerilor. In prezenet asistam la aparitia schimburilor comerciale de tip buisness to buisness , care vor revolutiona canalul ofertei. Evolutiilor tehnologice li se adauga modificarile institutionale. Adoptarea euro a dus la cresterea integrarii pietelor si ascutirea concurentei intre firme.
2. & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Procesul de liberalizare a deschis numeroase sectoare, altadata protejate in fata concuirentei, modificind astfel ansamblul problematicii acestei politici. Aplicare regulilor privind concurenta trebuie sa se reflecte in realitatea de pe noile piete, precum si in noile practici comerciale. Crearea unei piete electronice si apelul catre anumite industrii au dus la acorduri voluntare in domeniul protectiei mediului, reprezinta doua exemple practice noi in fata Comisiei.
3. & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Concurenta are ca efect o realocare permanenta a resurselor dinspre sectoarele in declin spre cele noi sau care inregistreaza o crestere rapida. Este important ca acest proces de realocare a resurselor sa se poata desfasura in cele mai bune conditii prin intermediul concentrarilor achizitiilor sau cooperarii. Un asemenea proces nu este fara pericol deoarece poate genera o structura mult prea concentrata a pietei care limiteaza alegerea consumatorilor. In conditiile in care pietele au tendinte sa creasca ti in care masa critica necesara pentru a deveni un operator activ devine tot mai importanta,numarul fuziunilor si al aliantelor pe care Comisia trebuie sa le examineze a inregistrat o constanta de crestere in ultimii ani. Astfel Comisia a pronuntat in 2000, 345 de decizii, cu 18% mai mult ca in 1999. Un asemenea numar de cazuri care cer sa fie analizate, ridicaprobleme de fond, care duc la evolutia instrumentelor analitice utilizate de Comisie, in special in ceea ce priveste aplicarea concreta a teoriei economice.
1.2.1. Rolul Comisiei in cadrul politicii in domeniul concurentei
Art. 83 al TUE specifica faptul ca intr-un termen de trei ani de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma, Consiliul va elabora toate reglementarile necesare, in vederea aplicarii art. 81 si 82, pentru a putea indeplini atributiile din Tratat Comisia avea nevoie de imputernicire pentru a decide in cazul in care constata ca anumite intelegeri sunt susceptibile sa afecteze jocul liber al fortelor pietelor, modificarea, anularea sau penalizarea acestuia.
Desi perioada alocata a fost usor depasita, in 1962, Consiliul a adoptat Reglementarea 17/62 prin care se acordau puteri largite Comisiei, dreptul la intiativa proprie, fara a mai cere aprobarea Consiliului. Comisia a fost autorizata sa solicite companiilor orice fel de in formatii considerate ca necesare, sa examineze documente sau sa ceara explicatii, mai bine spus Comisia a obtinut puterea de investigare. Investigatiile se puteau realiza fie la cerea anumitor firme considerate afectate, fie din proprie initiativa, deci prin autosesizare. Dup colectarea infirmatiilor necesare, derularea anchetei si conturarea concluziilor, Comisia putea sa ia urmatoarele masuri:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; sa aplice o amenda, care de regula reprezenta 10% din cifra de afaceri inregistrata in anul anterior;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; sa decida masuri privind incetarea comportamentului considerat incompatibil cu functionarea normala a pietei;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; sa faca aple la Curtea de Justitie si sa-i trimita acesteia cazul.
Deoarece puterea Comisiei a reprezentat un permanent subiect de controversa, in 1982, au fost facute anumite precizari importante privin atributiile si puterea Comisiei:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Firmele aflate in ancheta primesc dreptul de a vedea dosarul Comisie privind cazul, nu si documentele considerate confidential, privind celelalte firme implicare sau care au depus cererea.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Inspectorii de la Bruxelles au obligatia sa anunte in prealabil vizitele, autoritatilor competente sau chiar firmelor imlicate fiind obligati sa precizeze clar informatiile pae care le doresc.
Toate acordurile susceptibile sa cada sub prevederile art.85, trebuie "notificate" Comisiei. Aceasta, examinand acordurile respective va conluziona daca acestea reprezinta sau nu o incalcare a normelor privind concurenta. O mare parte a activitatii desfaisurate de Directoratul pentru Concurenta este consacrata sistemului de notificare. Adesea, problemele pot fi rezolsvate fara interventia Curtii de Justitie, Comisia poate solicita unele modificari ale acordului in asa fel incat acesta sa se poata incadra in limitele impuse sau poate da un aviz negativ. In cazul in care firma doreste sa se adreseze Curtii de Justitie, ea are obligatia de a fi notificat anterior intelegerea catre Comisie. Curtea poate revizui deciziile adoptate anterior de catre Comisie, poate confirma, reduce sau anula penalizarile sau poate modifica orice decizie formala. Apelul se poate face numai cu privire la decizia adoptata de Comisie si nu cu prvire la invewstigatiile declansate in urma unor sesizari. Procesul de revizuire a deciziilor a fost perfectionat prin constituirea in 1988, a Tribunalului de prima Instanta. Tratatul de la Maastricht, prin art. 168 a. Formuleaza, pozitia acestuia plasandu-l alaturi de Curtea de Justitie. Principala lui sarcina o reprezinta rezolavare cazurilor deriva din aplicare PDC.
In actuala formula a Comisiei, comisarul responsabil pentru PDC este Maria Monti. Misiunea Directoratului General pentru Concurenta este de a stabili si implementa o politica competitionala coerenta in Ue. Principalele domenii de activitate a lui DG 4 sunt:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; poltica anti-trust : aplicarea art. 81,82 ale TUE si art. 65 al TCECO controlul fuziunilor: aplicarea Reglementarii Consiliului 4064/1969 privind controlul c0oncentrarilor si art. 66 al TCECO;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; liberalizarea si interventia statului: aplicarea art.31 si 86 al TUE;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; ajutoare de stat prin aplicarea art.82,87 si 89 al TUE si art. 4,56 si 95 ale TCECO;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; DG 4 se constituie drept partener de discutie in cadrul negocierilor cu tarile dezvoltate si consultatnt pentru tarile in tranzitie.
1.1.3. Obiectivele politicii in domeniul concurentei
PDC trebuie sa garanteze unitatea pietei interne si sa evite monopolizarea anumitor piete, impiedicand anumite firme sa imparta piata prin intermediul anumitor tipuri de intelegeri. Monopolizarea pietei se poate realiza prin intelegeri, fie prin concentrarea puterii economice. Politica in domeniul concurentei cauta sa impiedice situatiile in care doua sau mai multe firme cauta sa exploateze intr-o maniera abuziva puterea lor economica in raport cu alte firme mai putin puternice. Aceasta situatie se numeste abuz de pozitie dominanta.
De asemenea, PDC trebuie sa impiedice ca guvernele statelor membre sa falsifice regulile jocului liber al pietei, prin discriminari in favoarea intreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare catre firmele din sectorul privat (ajutoare de stat).
1.2. Reglementari comunitare in domeniul politicii concurentei
1.2.1. Interzicerea acordurilor si practicilor restrictive intre intreprinderi
Daca anumite acorduri intre intreprinderi pot avea efecte benefice asupra pietei, altele pot influenta negativ evolutia pietei.
Art. 81 al TUE prevede interzicerea acordurilor intre agentii economici care pot avea ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei in interiorul pietei comune si in special a celor care urmaresc:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Fixarea concentrata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare, precum si a oricaror conditii comerciale;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Limitarea sau controlul productiei, al pietelor al dezvoltarii tehnice sau a investitiilor;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Aplicarea de conditii diferite unor tranzactii comerciale echivalente cu terte parti, provocand astfel, unora din ei un dezavantaj in pozitia concurentiala.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.
Trei elemente se iar in considerare atunci cind se analizeaza daca o anumita intelegere a incalcat sau nu prevederea 81:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; daca exista intr-adevar o intelegere, decizie sau practica concertata realizata sau dovedita intre anumiti agenti economici;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; daca sunt argumente ca intr-adevar concurenta, in interiorul pietei comune poate fi impiedicata, restrictionata sau distorsionata intr-o masura apreciabila ca urmare arespectivei intelegeri;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; daca intr-adevir comertul dintre tarile membre este afectat.
Intelegerea este un acord intre doua sau mai multe firme prin care, unul sau mai multi parteneri, sunt obligati sa actioneze intr-un mod bine definit. Practica concertata se situeaza la un nivel inferior intelegerilor si reprezinta un proces de coordonare realizat intre diferie firme care nu se concretizeaza in incheierea unui acord propriu-zis.
In acest fel art. 81 include doua paragrafe:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; 1. Introducerea principiului interzicerii acordurilor intre intrprinderi, a deciziilor de asociere si a practicilor concertate, care au ca obiect sau efect impiedicarea , retrangerea sau falsificarea jocului concurentei in interiorul spatiului comunitar, si care sun susceptibile de a afecta comertul intre statele membre.
2. Prevede posibilitatea reabilitarea acorduriloe care se dovedesc utile. Pentru aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Acordul contribuie la ameliorarea productiei sau distributiei produselor sau la promovarea progresului tehnic si economic;
Rezerva utilizatorilor o parte echitabila din profitul rezultat datorita unor preturi mai mici, o calitate superioara ca structura si diversificata a ofertei etc ;
Acordul nu impune restrictii pentru atingerea obiectivelor;
Nu creaza conditii pentru eliminarea concurentilor de pe o parte substantiala a produselor in cauza.
Reglementarea nr. 17 publicata in JO al CE in 21 februarie 1962, include precizari substantiale pentru aplicarea art. 81:
Interzicerea acordurilor restrictive
- Partenerii unui acord por solicita asa-numita "atestare negativa" pentru a demonstra, aprior, ca intelegerea respectiva nu este periculoasa.
Daca acordul cade sub incidenta punctului 1 si doreste reabilitarea conform punctului 3 al art. 81, poate solicita Comisie includerea in categoria acordurilor pentru care interdictia art. 81/3 a fost declarata inaplicabila. De exemplu, Comisia a accepat la finele anului 1990 Acordul incheiat intre doua mari societati farmaceutice germane, Bayer AG si Hoeschst AG, acord care viza actiuni comune in domeniul cercetarii si dezvoltarii exploatarii medicamentelor pentru tratamentul SIDA.
Notificarea obligatorie:
- Toate acordurile susceptibile sa cada sub prevederile art. 81 trebuie declarate Comisie, care este singura care are competenta de a statua, sub rezerva unui posibil recurs in fata Curtii de Justitie. Anumite categorii de acorduri, al caror efect asupra mediului concurential este minor.
- Pot fi dispensate de obligatia notificarii.
O adevarata politica globala a fost realizata in domeniul intelegerilor si a practicilor concertate. Astfel anumite acorduri sunt interzise fara exceptie:
- Intelegerile orizontale sau verticale care fixeaza direct sau indirect
preturile;
- Acordurile care tind sa izoleze anumite segmente de piata precum cele care privesc reducerea preturilor sau inlaturarea, limitarea, favorizarea importurilor sau exporturilor;
- Acorduri privind cotele de productie sau de livrare;
- Intelegeri privind discriminarea pertenerilor comerciali;
- Realizarea unui boicot colectiv;
- Acordurile de autolimitare al caror scop il reprezinta combaterea concurentei.
Art. 81/3 a prevazut posibilitatea anumitor acorduri, in cazul anumitor tipuri de cooperari considerate ca pozitive, precum cele care contribuie la ameliorarea productiei, a distributiei, introducerea progresului tehnic, realizarea de progres tehnic si economic precum:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Acordurile de exclusivitate;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Acorduri de licenta privind trasferul de tehnologie;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Acordurile de specializare si cercetare - dezvoltare;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Acordurile de frachising;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Acordurile in sectorul asigurarilor.
1.2.2. Punerea in aplicare a reglementarilor comunitare privind art. 81
Procesul de punere in aplicare a reglementarilor comunitare a urmarit trei obiective: rezolvarea problemei afluxului de notificari, actiuni care sa determine firmele sa abandoneze sau sa amendeze acordurile restrictive, sanctionarea prin decizii individuale ale acordurilor si practicilor in mod real anticoncurential, far a impiedica cooperarea utila.
Rezolvarea problemei afluxului de notificari
La inceputul anului 1963 existau peste 37.000 de dosare de notificare sosite la Bruxelles, cea mai mare parte nereprezentand nici un risc sau riscuri minime pentru concurenta, deoarece autorii practicilor cu adevarat restrictive fie nu le notificau fie omiteau in declaratiile facute clauze compromitatoare. Prin urmare Comisia trebuia sa actioneze astfel incat sa evite cresterea afluxului de notificari, pentru a se putea consacra acordurilor cu adevarat restrictive. Pentru a ajunge la un rezultat Comisia a recurs la doua metode de acordare de exceptie in functie de categorie si buna informare a intreprinderilor asupra ceea ce este autorizat sau interzis. S-a inceput cu domeniul acordurilor de exclusivitate.
Cazul acordurilor de exclusivitate
Un acord de exclusivitate reprezinta un contract prin care un fabricant, acorda unui distribuitor sau concesionar exclusivitatea vanzarii produselor sale intr-un anumit spatiu geografic. Acest acord devine unul de protectie absoluta daca fieccarui concesionar i se interzice sau in anumite situatii, interzice clientilor sai, sa vanda dincolo de spatiul care i-a fost concesionat. Concesionarul beneficiaza astfel de un veritabil monopol teritorial de vanzare care permite mentinerea unor diferente de pret notabile in functie de politica practicata de fiecare concesionar.
Mai buna informare a intreprinderilor asupra categoriilor de acorduri care nu sunt in principiu condamnabile. Comisia a facut eforturi deosebite pentru a informa intreprinderile, prin comunicate si reglementari asupra categoriilor de actiuni care nu sunt interzise, beneficiind astfel de reabilitarea art.85/3.
Categoriile de acorduri care nu intra in campul de actiune aart.85/1 si care beneficiau de o atestare negativa colectiva: sunt acorduri de importanta redusa ca urmare a participarii unor intreprinderi cu talie mica sau acorduri de cooperare. Categorii de acorduri care prin natura lor si continutul lor beneficiaza in mod firesc de reabilitarea prevazuta de art. 85/3 sunt acorduri care sunt exceptate de la art.85, daca satisfac anumite exigente. O reglementare relativ recenta 151/93 a modificat diferitele prevederi anterioare care vizeaza: acordurile de specializare, cercetare si dezvoltare, de licenta, brevet sau know-how.
Actiuni care sa determine intreprinderile sa abandoneze sau sa amendeze acordurile restrictive.
Conform legislatiei comunitare, Comisia poate constata fie ca un acord intre doua intreprinderi nu incalca art. 81/1 fie ca face obiectul reabilitarii in numele art.81/3 fie ca incalca prevederile acestuia si eventual sa dispuna aplicarea unor amenzi. In realitate politica aplicata a fost mult mai complexa. Comisia a cautat sa evite sa pronunte interdictii. A facut acest lucru numai in cazuri extreme, de cele mai multe ori intervenind pentru modificarea acordurilor incriminate. Prin urmare, politica in domeniul concurentei poate fi asemuita cu un iceberg in care cea mai importanta parte a acestuia nu se vede. In 1992, de exemplu peste 1000 de dosare inchise, jumatate vizau acorduri care nu mai erau in vigoare, afaceri minore sau care nu justificau urmarea instructiunilor; din cealalta jumatate au existat numai 20 de decizii formale, din care numai la 11 se aplica amenzi.
Sanctionarea prin decizii individuale a acordurilor si practicilor in mod real anticoncurentiale fara a impiedica cooperarea utila.
Comisia trebuia in acelasi timp sa sanctioneze acele acorduri, decizii sau practici restrictive fara sa impiedice acordurile care prezentau o anumita utilitate. Intr-unul din rapoartele Comisiei privind concurenta se arata ca ea a dorit chiar sa faciliteze cooperarea intre firme care sa permita acestora adaptarea si ameliorarea activitatilor.
Exemple de sanctiuni
Acordul privind exclusivitatea Grunding / Consten, li sa-u adaugat si alte cazuri de condamnari.
-Acorduri de repartizare a pietelor si fixare a cotelor. Aceste acorduri se bazeaza pe principiul rezervarii reciproce a pietelor nationale ale statelor membre in profitul producatorilor autohtoni.
Pentru Comisie, acestea sunt in principiu interzise si nerentabile.
Se includ aici de exemplu acordurile privind zaharul care sunt acorduri de rezervare a pietelor rspective ( livrarile intr-o anumita tara importatoare comunitara nu pot fi realizate fara acordul principalilor producatori din aceasta tara).
-Acorduri de fixare a preturilor
Din perspectiva Comisiei fixarea in comun a pretului de vanzare in spatiul comunitar este de natura sa afecteze comertul intre statele membre.
Exemple de autorizari
Daca trebuie sanctionat ceea ce este restrictiv, trebuie permis ceea ce este util. Va voi arata in continuare un exemplu de ceea ce este util. Intelegerea privind IMM: este vorba de SAFCO ( Societe Anonyme des fabricantes des conserves alimentaires) careia Comisia i-a acordat atestare pozitiva acestei societati create intre mai multe intreprinderi pentru vanzare la exterior, inclusiv in spatiul comunitar. Ratiunea pentru care a fost acordata aceasta atestare era faptul ca reunea mai multe IMM-uri care se reuneau pentru a exporta si nu pentru a restrangerea concurentei.
1.2.2 Interzicerea abuzului de pozitie dominanta art 82 al TUE
Art.82 prevede ca orice abuz din partea unuia sau mai multor agenti economici aflati intr-o pozitie dominanta pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia este interzis, atata vreme cat poate afecta comertul dintre tarile membre. Un astfel de abuz se poate constata in:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare sau a altor conditii inechitabile;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; limitarea productie, distributiei sau dezvoltarii tehnologiei in dezavantajul consumatorilor;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; aplicarea in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale de tranzactii , echivalente provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri a unor clauze stipulind prectatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.
Art. 82 se constitue intr-un instrument de control al exercitarii puterii de monopol de pe o piata sau alta. El implica analizarea a doua elemente:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Existenta unui agent economic aflat in pozitie dominanta;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Comportamentul respectivului agent economic, care are drept efect afectarea concurentei pe respectiva piata.
Art. 82 interzice doar abuzul de pozitie dominanta nu doar simpla sa existenta.
Pozitia dominanta reprezinta situatia in care , puterea economica detinuta de o firma, ii permite acesteia sa obstructioneze concurenta de pe piata in cauza. Pozitia dominanta pe piata permite unei firme sa influenteze in mod covarsitor conditiile in care se manifesta concurenta.
Abuzul de putere dominanta se manifesta atunci cand prin comportamentul sau, o firma influenteaza structura sau gradul de concurenta de pe piata respectiva, chiar si in situatia in care un asememenea comportament este rezultatul unor anumite pozitii legislative. Printre posibilele abuzuri de pozitie dominanta se pot enumera:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; faptul de a impune in mod direct sau in direct pretul sau alte conditii de tranzactie neechitabila;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; limitarea productiei sau apietelor de desfacere in detrimentul consumatorilor;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; aplicarea in raport cu anumiti parametrii comerciali a unor servicii inegale pentru prestari echivalente;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; conditionarea incheierii unui contract de catre accptarea unor prestatii suplimentare, fara legaturi cu obiectul contractului.
Art. 82 declara ca este incompatibil cu Piata Comuna si interzis, in masura in care comertul dintre statele membre, este susceptibil de a fi afectat, faptul ca una sau mai multe intreprinderi exploateaza intr-o maniera abuziva pozitia dominanta pe Piata Comuna sau intr-o parte substantiala a acesteia. "Sunt citate si exemple de pozitii abuzive, pe pilda faptul de a impune intr-o maniera directa sai indirecta preturi de vanzare sau de cumparare care nu sunt echitabile, faptul de a limita productia sau dezvoltarea tehnica in detrimentul consumatorului etc." Acest articol se preteaza la numeroase controverse. Daca este destul de clar in ceea ce priveste represaliile, in ceea ce priveste abuzul de pozitia dominanta, este mai putin clar in ceea ce priveste problema puterii de care dispune Comisia pentru a controla concentrarile. In aplicarea art. 82 apar doua aspecte: controlul comportamentului abuziv pe piata si restrangerea libertatii de alegere a consumatorilor determinata de faptul ca o firma dominanta pe piata elimina concurenta luand controlul asupra uneia sau mai multor firme concurente.
1.2.4. Reglementari privind controlul concentrarilor
Art. 82 confera anumite puteri Comisiei in problema concentrarilor dar numai in anumite limite si aposteriorii. Dupa intrarea in vigoare a Tratatului privind crearea CEE incepe un aflux de investitii americane, care cautau sa profite de marele spatiu economic ce urma sa il creeze CEE. In raport cu firmele americane cele europene erau de dimensiuni mult mai mici. Al doilea program de politica economica aprobat de Consiliul de Ministrii la sfarsitul anului 1968 a subliniat faptul ca dimensiunile mai mici definesc structura defectuoasa a intreprinderilor comunitare. Actfel, la mijlocul anilor 60, din cele 500 cele mai mari intreprinderi mondiale, 300 erau nord americane si numai 70 din spatiul comunitar. Prima firma franceza in epoca aceea, Renault era abia pe locul 73 pe plan mondial. Prin urmare, la mijlocul anilor 60, tarile europene au constientizat faptul ca o firma europeana de mari dimensiuni era echivalentul unei firme de dimensiuni medii in SUA. La inceputul anilor 70 reactiile au inceput sa fie diferite, ridicandu-se o noua problema: cresterea rapida a numarului de concentrari in spatiul comunitar. Intre 1962 si 1970, in Comunitatea celor 6 numarul concentrarilor a crescut de la 173 pe an la 612 pe an, deci o crestere de peste 3,5 ori. Ca urmare ponderea celor mai mari 100 de firme in cifra de afaceri totala a in dustriei a trecut in UK de la 20% in 1953 la 50% in 1970 iar in Germania de la 34% in 1954 la 50% in 1969. In Franta ti Germania aceste concentrari au fost mai mici.
Dupa 1973, data primei propuneri a Comisiei de obtinerea puterii de control, gradul de concentrare a ramas mai mult sau mai putin stabil in special in sectoarele care au atins un nivel inalt. Miscarea a cunoscut ulterior noi momente de crestere. In iulie 1973 Comisia a prezentat o propunere de reglementare privind controlul concentrarilor. Aceasta propunere a vizat doua aspecte:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; sunt incompatibile cu Tratatul operatiile de concentrare care permit aparitai de obstacole in calea unei concurente efective in masura in care comertul intre statele membre este susceptibil sa fie afectat. Operatiunile de mai mica amploare care sunt susceptibile de a da o asemenea putere sunt excluse de la aplicarea acestei reguli in masura in care nu depasesc criteriile cantitative predeterminate.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; operatiunile de concentrare superioare unui anumit nivel, definite de cifra de afaceri totala trebuie in prealabil notificate.
Reglementarea 4064/89 privind controlul operatiunilor de concentrare stabileste ca " operatiunile de concebtrare de dimensiuni comunitare, care creaza sau intaresc o pozitie dominanta si care au drept consecinta impiedicarea concurentei efective pe piata comunitara sau intr-o zona semnificativa a acesteia, trebuie declarate incompatibile cu piata comuna".
Concentrarea apare cand o firma obtine controlul exclusiv asupra altei firme sau asupra unei firme pe care o poate controla alaturi de alte firme sau atunci cand mai multe firme preiau controlul unei intreprinderi sau creaza o alta noua. Operatiunea de concentrare este fuzionarea mai multor intreprinderi sau preluarea controilului supra mai multor intreprinderi este de dimensiune comunitara cand:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Cifra de afaceri totala realizata pe plan mondial de tote intreprinderile vizate este superioara valorii de 5 miliarde euro.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Cifra de afaceri totala realizata in mod individual in cadrul comunitatii, de cel putin doua din intreprinderile vizate, reprezinta o valoare mai mare de 250 milioane de euro, conditia fiind ca fiecare dintre intreprinderile vizate sa nu realizeze mai mult de 2/3 din cifra lor de afaceri, in interiorul unuia si acelasi stat membru.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Atunci cand partea de piata a firmelor in cauza nu depaseste 25% in cadrul pietei comune, nici intr-o zona semnificativa a acesteia, concentrarea este considerata compatibila cu reglementarile comunitare.
Concentrarile vizate prin Reglementare trebuie sa fir notificate de catre Comisie, care dispune de un termen limitat pentru a se pronunta. S-a estimat faptul ca numarul cazurilor ce vor trebui examinate va fi de 40 - 50 pe an, fapt ce s-a verificat. Atunci cand respectivele concentrari nu raspund acestoer criterii efle erau supuse controlului autoritatii nationale.
Uneori, acordarea unei autorizatii este subordonata necesitatii respectarii anumitor conditii, dar ea mai mare parte a concentrarilor sunt autorizate la putin timp dupa notificarea lor. In mod concret, Reglementarea 4064/89 ofera Comisiei dreptul de a examina concentrarile inainte de realizarea acestora astfel incat sa poata sa fie examinata compatibilitatea cu piata interna in timp util. Acest lucru implica doua aspecte:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; se verifica daca operatia respectiva intra in campul de aplicare a reglementarii, prin determinarea pietei produsului si a pietei geografice in cauza.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Aprecierea compatibilitatii intre realizarea respectivei concentrari si piata interna, folosind drept criteriu pozitia dominanta.
Introducerea procedurii simplificate era de natura sa permita Comisiei sa trateze mai eficient anumite categorii de concentrari care, in mod normal nu ridica probleme de concurenta. Acest sistem a fost pus in practica la 1 septembrie 2000, prin adoptarea unui Comunicat de catre Comisie.
Acest comunicat cu privire la procedura simplificata de tratament pentru anumite operatiuni de concentrare, conform reglementarii CEE numarul 4064/89, arata ca in aceasta categorie sunt uincluse trei tipuri de operatiuni, decizia simplificata urmand a fi luata la sfarsitul perioadei de examinare de o luna:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; doua sau mai multe firme care obtin controlul in comun asupra altei firme care nu exercita sau nu intentioneaza sa exercite alt tip de activitate decat neglijabila pe teritoriul SEE (Spatiul Economic European); cifra de afaceri a firmei comune si valoarea totala a activelor cedate firmei comune sunt inferioare valoric de 100 milioane euro pe teritoriul SEE.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; nici una din partile implicate nu exercita activitati comerciale pe aceeasi piataa produsului sau pe aceeasi piata geografica, sau pe o piata a produsului situata in amonte sau aval, pe care opereaza o alta parte a concentrarii.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Doua sau mai multe concentrari exercita activitati comerciale pe aceeasi piata a produsului si pe aceeasi piata geografica sau pe o piata a produsului situata in amonte sau aval de piasa produsului pe care o alta parte a concentrarii isi exercita activitatea, conditia fiind ca " partile de piata acumulate sa nu depaseasca 15% in cazul relatiilor orizontale si 25% in cazul relatiilor verticale.
1.1. & 444i88e nbsp; Controlul general al ajutoarelor de stat care pot deforma sau altera concurenta
Tratatul CE consacra acestei probleme trei articole de la 90 la 94. Articolul 92, in cadrul primului paragraf, precizeaza : " cu exceptia derogarilor prevazute in prezentul tratat, sunt incompatibile cu Piata Comuna , in masura in care afecteaza schimburile intre tarile membre, ajutoarele acordate de stat, sau prin intermediul resurselor statului, indiferent de forma imbracata, care ameninta sa altereze concurenta, favorizand anumite intreprinderi sau activitati". Aceste dispozitii vizeaza in egala masura atat intreprinderile publice cat si cele private.
Paragraful 3 arata ca pot fi considerate compatibile cu Piata Comuna urmatoarele tipuri de ajutoare:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Cele destinate sa favorizeze dezvoltarea economica a regiunilor sau unde nivelul de viata este anormal de scazut sau care se confrunta cu un somaj ridicat.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Ajutoarele destinate sa promoveze realizarea unui proect important, de interes european comun sau sa remedieze grave perturbari intr-un stat membru a UE.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Ajutoare destinate sa faciliteze dezvoltarea anumitor activitati care nu altereaza conditiile schimbului intr-o masura contrara interesului comun.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Alte categorii de ajutoare determinate prin deciziile Consiliului.
Art.93, care fixeaza procedura, prevede ca statele membre vor informa in timp util, Comisia asupra proectelor care tind sa instituie sau sa modifice ajutoarele. Acest lucru se traduce in mod concret prin notificarea prealabila a proiectului. Comisia poate autoriza ajutorul, ca modificarea sau suspendarea sa sa se faca fara decizia Consiliului.
Actiunile Comisiei au fost stanjenite de faptul ca statele membre erau inclinate sa ascunda ajutoarele acordate firmelor proprii. In fata tendintei de multiplicare a acestor ajutoare Comisia a publicat in 1980 un apel catre statele membre conform caruia: toate proiectele statelor membre, care tind sa instituie sau sa modifice ajutoarele trebuie notificat inainte de realizarea lui; de altfel in cazul deschiderii procedurii, ea are un efect suspensiv si ajutorul nu mai poate fi acordat pina la aprobarea sa de catre Comisie.
Ajutoarele acordate ilegal au continuat sa prolifereze, de aceea Comisia, intr-un comunicat publicat in 1983, s-a adresat firmelor, indrumandu-le ca " toti beneficiarii de ajutoare acordate ilegal, respectiv fara o decizie definitiva a Comisiei privind compatibilitatea acestora, pot fi siliti sa restituie ajutorul".
O lunga perioada de timp Comisia a considerat ca exista doua tipuri de ajutoare :
- Ajutoare cu finalitate regionala sau sectoriala. Pentru cele din prima categorie Comisia a introdus, incep-nd cu 1975, principiul coordonarii care in prinipal a instaurat "plafoane de intensitate" diferentiate in functie de situatia regiunii. Obiectivul urmarit era reducerea ajutoarelor in regiunile prospere. Pentru ajutoarele cu finalitate sectoriala, criteriile de apreciere au fost publicate in 1978: aceste ajutoare in mod exceptional, trebuiau limitate in timp si acordate in functie de obiectivul urmarit. Orientari mult mai concrete au fost definite pentru anumite sectoare cum sunt: constructiile navale, textile sau siderurgie etc.
- Ajutoarele generale care pot tinde sa realizeze obiective globale precum expansiunea economica generala " modernizarea economiei nationale". In majoritatea cazurilor, eventual dupa negocierea si modificarea proiectelor notificate initial comisia nu a ridicat obiectii. Dar numarul ajutoarelor care au facut obiectul unei proceduri a avut tendinta de crestere, cu o reducere la inceputul anilor 90. Cat despre deciziile de interzicere ele au fost tot mai numeroase.
Rapoartele Comisiei privind importanta ajutoarelor de stat
Pana in prezent Comisia a publicat 8 rapoarte privind acordarea ajutorului de stat in comunitate, primul in anul 1981, iar al optulea in perioada 1996 -1998. In continuare voi prezenta in mod comparativ concluziile rapoartelor pentru perioada 1988 -1990 si 1996 - 1998.
Raportul din perioada 1988 - 1990 se opreste asupra ajutoarelor din sectorul manufacturier, agricultura, pescuit, carbune si transport, ajunge la urmatoarele concluzii:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; volumul mediu anual al ajutoarelor publice acordate se statele membre esre de 90 miliarde ECU;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; mai mult de jumatate meg spre agricultura , pescuit, industria carbonifera si cai ferate, iar circa 40% revin sectorului de prelucrare;
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; in sectorul industrial ajutorul public corespunde unei subventii de 1.200 ECU/an si pe persoana angajata si un procent de 3,5% din valoarea adaugata. Aceasta valoare medie ascunde mari disparitati intre statele membre: pe angajat, Italia si Irlanda. Sunt in frunte ca procent din valoarea adaugata, se detaseaza Grecia si Italia , iar ca volum absolute, Italia este pe primul loc, urmata de Germania si Franta.
Raportul adoptat de Comisie in aprilie 2000 arata ca in perioada 1996 - 1998 s-au inregistrat urmatorele evolutii:
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; volumul ajutoarelor de stat in aceasta perioada se ridica la 93 miliarde euro, cheltuiti de cele 15 state in favoarea sectorului manufacturiei, agricol, al pescuitului, carbunellui si serviciilor. Cifra este ridicata si reprezinta 11% in raport cu perioada 1994 - 1996.
- & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; & 444i88e nbsp; Spre sectorul manufacturier au fost orientate 33 miliarde euro, ceea ce reprezinta 2,3% din valoarea adaugata realizata in UE - 15.
In perioada 1996 - 1998, 57% din ajutoarele allocate sectorului manufacturier au fost orientate spre obiective privind dezvoltarea regionala. Obiectivele orizontale si cele in favoarea unor sectoare specifice au reprezentat 3,5% si 8% din suma totala alocata sectorului manufacturiei. Raportul subliniaza faptul ca desi se constata o tendinta de scadere a valorii ajutoarelor de stat, nivelul ramane inca forte ridicat. Diferentele intre state raman semnificative. Astfel de ajutoare acordate sectorului de prelucrare variaza intre 0,7% si 4,9% din valoarea adaugata. Aceste diferente sunt inca importante daca retin criteriul nivelului ajutorului pe salariat care variaza de la 188 la 1955 euro.
|
