Dupa 1990, odata cu disparitia structurii bipolare a lumii si încheierea razboiului rece, cu colapsul Uniunii Sovietice si a Tratatului de la Varsovia, cadrul conflictelor si al amenintarilor conventionale s-a schimbat în mod semnificativ. Noile amenintari, la nivel mondial au cuprins un spectru larg de tensiuni si riscuri precum:

· 727c21h Tensiunile interetnice;

· 727c21h Reîmpartirea zonelor de influenta;

· 727c21h Criminalitatea transfrontaliera organizata;

· 727c21h Cresterea instabilitatii politice a unor zone;

· 727c21h Transferul de arme si substante radioactive, de droguri si de fiinte umane;

· 727c21h Proliferarea unor entitati statale slabe, asa numitele "state esuate" (failed states), caracterizate prin administratii ineficiente si corupte;

· 727c21h Terorismul international;

· 727c21h Proliferarea armelor de distrugere în masa (nucleare, chimice, bacteriologice).

La nivel european, amenintarile la adresa pacii si securitatii s-au manifestat, în principal, în urmatoarele domenii:

· 727c21h Dezmembrarea unor state multinationale (Iugoslavia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietica);

· 727c21h Intensificarea conflictelor interetnice;

· 727c21h Terorismul international, în care Europa este atât o tinta, cât si o baza de lansare a unor atacuri;

· 727c21h Proliferarea armelor de distrugere în masa;

· 727c21h Aparitia unor structuri statale slabe, îndeosebi în Balcanii Occidentali si fostul spatiu sovietic;

· 727c21h Cresterea dependentei energetice a continentului, având în vedere ca Europa este cel mai mare importator de petrol si gaze naturale. Ori, majoritatea furnizorilor de energie se afla în zone instabile, precum Orientul Mijlociu, Nordul Africii, Rusia si tarile Caucaziene.

Desi, înca de la încheierea celui de-al doilea razboi mondial, Europa era preocupata de obtinerea unei anumite independente politice, încercarile ulterioare nu s-au soldat pentru mult timp cu rezultate palpabile. Esecul Frantei în promovarea unei colaborari politice la nivelul Europei Occidentale, a condus la concentrarea eforturilor spre dezvoltarea conlucrarii în plan economic.

De aceea, Tratatul de la Roma (1957) a conferit Comunitatii Economice Europene competente doar în domeniul economic. O buna perioada de timp, forta politica a CEE - în calitate de entitate distinctiva - a fost redusa, ca jucând un rol nesemnificativ în solutionarea problemelor sensibile ale vietii internationale.

Punctul de plecare al cooperarii politice europene dateaza din anii '70 când statele membre ale CEE au recunoscut ca proiectul constructiei europene va fi incomplet fara o dimensiune de politica externa si securitate. Astfel, reuniunea ministrilor de externe din tarile comunitare de la Haga (iulie 1970) marca începutul Cooperarii Politice Europene (CPE). Aceasta viza doar facilitarea schimbului de opinii între ministrii europeni de externe si armonizarea pozitiilor acestora în scopul consolidarii solidaritatii statelor membre ale CEE în probleme majore de politica internationala.

Ulterior, sefii de stat sau de guverne, reuniti la Copenhaga în iulie 1973, au subliniat necesitatea ca Europa sa se prezinte ca o entitate distincta pe arena mondiala, mai ales în negocierile internationale, sa identifice pozitii comune asupra problemelor majore ale vietii internationale si sa sina cont de consecintele acestora asupra politicii mondiale.

În acelasi sens, Declaratia Consiliului European de la Stutgart din iunie 1983 au convenit noi pasi pe linia dezvoltarii CPE:

· 727c21h Intensificarea consultarii dintre statele membre;

· 727c21h Definirea unor principii si obiective comune, odata cu identificarea unor interese comune;

· 727c21h Coordonarea pozitiilor statelor membre privitoare la aspectele politice si economice ale securitatii;

· 727c21h Cooperarea mai strânsa între misiunile diplomatice ale statelor comunitare în terte tari.

Asadar, în perioada 1970 - 1983 am asistat la un proces incipient de armonizare a pozitiilor în domeniul politicii internationale, în baza unor acorduri informale ce nu presupuneau existenta unor structuri permanente.

Abia Actul Unic European (semnat la Luxemburg, în 1986) a consacrat oficial cooperarea europeana în materie de politica externa si a înfiintat un Secretariat al CPE. Totusi, Actul Unic European nu facea referire la o "politica externa comuna"

2. 727c21h Tratatul de la Maastricht si PESC

Prin Tratatul de la Maastricht (1992) Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a fost consacrat drept cel de-al doilea pilon al sau, alaturi de Comunitatea Europeana (pilonul I) si Justitie si Afaceri Interne (Pilonul III). Odata cu aceasta transformare de fond, Uniunea Europeana a devenit o structura economica si politica.

În Tratat se stabileste ca "Politica externa si de securitate comuna înglobeaza toate problemele referitoare la securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, în perspectiva, a unei politici de aparare comune, care ar putea conduce, în viitor, la o aparare comuna".

PESC releva de cooperarea inter-guvernamentala, procedurile folosite diferind de cele utilizate în Comunitatea Europeana.

De retinut ca este vorba de o politica externa "comuna" si nu "unica".

Obiectivele PESC si mijloacele de actiune

Obiectivele Politicii Externe si de Securitate Comune, asa cum au fost definite în Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene sunt:

- 727c21h Salvgardarea valorilor comune si a intereselor fundamentale, a independentei si integritatii Uniunii;

- 727c21h Întarirea securitatii Uniunii si a statelor sale membre sub toate formele;

- 727c21h Mentinerea pacii si consolidarea securitatii internationale în conformitate cu principiile Cartei ONU, a Actului final de la Helsinki si obiectivele Cartei de la Paris pentru o noua Europa;

- 727c21h Promovarea cooperarii internationale;

- 727c21h Dezvoltarea si întarirea democratiei si a statului de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Mijloacele de actiune pentru îndeplinirea acestor obiective comporta 3 cai :

II. 727c21h 727c21h 727c21h Realizarea graduala a unei politici externe si de securitate a Uniunii;

II. 727c21h 727c21h 727c21h Definirea unei politici de securitate si aparare comuna, care ar putea conduce, la timpul potrivit, la o aparare comuna;

II. Cooperarea sistematica între statele membre pentru realizarea politicii lor externe si de securitate;

În legatura cu Realizarea graduala a unei politici externe si de securitate comuna

Pe baza principiilor, a orientarilor generale si a strategiilor comune definite de Consiliul European în care statele membre au interese comune importante, Consiliul Ministrilor poate stabili :

a) actiuni comune

b) pozitii comune

a) Actiunile comune privesc situatiile în care o actiune operationala a Uniunii este considerata necesara. Consiliul stabileste obiectivele generale si particulare, mijloacele ce trebuie puse la dispozitia Uniunii, procedurile, conditiile pentru punerea lor în aplicare si, daca este necesar, durata.

Uniunea Europeana a folosit aceasta oportunitate pentru :

- participarea la structurile Acordului de pace pentru Bosnia-Hertegovina ca si la sprijinirea procesului electoral în aceasta tara (prin trimiterea de observatori).

- restabilirea si formarea fortelor de politie în Albania si Bosnia-Hertegovina;

- trimiterea unei misiuni de medici legisti în fosta R.F.Iugoslavia;

- lupta contra acumularii si raspândirii armelor usoare si de mic calibru;

- eradicarea minelor terestre antipersonal;

- elaborarea unui program de cooperare în favoarea neproliferarii si dezarmarii în Federatia Rusa;

- sprijinirea Autoritatii Palestiniene în lupta contra actiunilor teroriste;

- prevenirea si solutionarea unor conflicte în Africa;

- promovarea unui Pact de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;

- participarea la instalarea structurilor unei misiuni a Natiunilor Unite în Kosovo;

- trimiterea unei misiuni de observare în Macedonia.

De subliniat ca actiunile comune angajeaza statele membre în luarile lor de pozitie si actiunile acestora.

b) Pozitiile comune definesc pozitia Uniunii asupra unei chestiuni particulare de natura geografica sau tematica. În acest sens, Uniunea a adoptat pozitii comune într-o serie de probleme ca :

- promovarea neproliferarii si instaurarea unui climat de încredere în Asia de Sud-Est;

- procesul de stabilitate si de buna vecinatate în Europa de Sud-Est;

- lupta împotriva terorismului;

- nerespectarea drepturilor omului în Birmania, Haiti, Cuba, Angola, Rwanda, Afganistan, fosta R.F.Iugoslavia, Etiopia si Eritreea.

Dincolo de simpla condamnare, aceste pozitii comune sunt asociate uneori cu masuri de constrângere, cum ar fi reducerea relatiilor economice sau un embargo asupra armelor. Masurile luate împotriva Iugoslaviei, înainte de democratizarea acesteia, pun în evidenta varietatea sanctiunilor de care dispun Uniunea si statele sale membre :

- restrictii în relatiile comerciale;

- suspendarea tuturor livrarilor de arme;

- interzicerea accesului unor înalti responsabili pe teritoriul statelor membre;

- înghetarea conturilor si bunurilor detinute în strainatate de statul respectiv;

- interzicerea unor noi investitii straine;

- interzicerea zborurilor aeriene cu tarile membre ale Uniunii Europene.

Masuri asemanatoare a adoptat Uniunea Europeana si în legatura cu încalcarea drepturilor omului în Belarus

Statele membre sunt obligate sa sustina pozitiile comune în organizatiile internationale si în conferintele internationale.

Misiunile diplomatice ale statelor membre, delegatiile Comisiei în terte tari si în conferintele internationale se concerteaza pentru a asigura respectarea si punerea în aplicare a actiunilor si pozitiilor comune.

Se poate totusi aprecia ca, în domeniul politicii externe si de securitate comuna, bilantul anilor '90 este mai degraba slab. În fata crizelor internationale, Uniunea Europeana si-a aratat mai degraba diviziunile si neputinta. si aceasta în principal din 3 motive :

- nu toate statele membre au aceeasi viziune în privinta relatiilor cu SUA : Franta este cea mai dispusa sa se distanteze de SUA si sa actioneze fara participarea lor, în timp ce Marea Britanie este principalul aliat al Americii în Europa.

- nu toate statele membre ale Uniunii Europene au aceeasi viziune asupra Europei politice. Statele mici si cele neutre nu sunt preocupate de politica de mare putere a Europei. La rândul lor, între statele mari persista divergente în privinta intereselor si traditiilor. Astfel Germania, din cauza trecutului sau, a acceptat doar dupa 1996 sa participe la interventii militare în afara zonei garantate de NATO, în timp ce Franta si Marea Britanie, cu traditii interventioniste mostenite din perioadele anterioare, au interese diferite.

- Uniunii Europene îi lipsesc înca mijloacele operationale pentru a lua parte la actiuni proprii importante întrucât UEO nu i le poate furniza. De aceea, UE a fost în masura sa intervina doar cu forte nationale în cadrul operatiunilor promovate de ONU si NATO.

Din Orientul Apropiat, unde SUA îsi promoveaza politica lor cu sprijinul britanicilor, pâna în Cipru unde Uniunea nu a reusit sa apropie comunitatile greaca si turca, Europa nu a avut o greutate prea mare pe arena internationala. Nici în Bosnia-Hertegovina, Uniunea nu a reusit sa impuna pacea fara sprijin american. În schimb, Uniunea Europeana a fost principalul furnizor de fonduri pentru Autoritatea Palestiniana si Bosnia-Hertegovina.

Nici în Criza din Kosovo, Uniunea nu a reusit sa împiedice razboiul dintre fortele sârbe si autonomistii albanezi. A avut însa un rol în începerea negocierilor, prin declansarea interventiei militare a NATO, fara acordul Consiliului de Securitate al ONU.

În legatura cu definirea unei politici de securitate si aparare comuna

Tratatul asupra Uniunii Europene de la Maastricht prevede ca "politica externa si de securitate comuna include ansamblul aspectelor relative la securitatea Uniunii Europene, inclusiv definirea în timp a unei politici de aparare comuna", care ar putea sa conduca - la timpul potrivit - la o aparare comuna.

Politica de aparare comuna include

- misiunile umanitare si de evacuare din zonele de conflict;

- misiunile de mentinere a pacii;

- misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii.

Aceasta aparare comuna poate fi sprijinita de o cooperare între statele membre în materie de armament.

De notat ca deciziile si actiunile care au implicatii în domeniul apararii trebuie sa fie elaborate si puse în aplicare - conform prevederilor Tratatului - la cererea Uniunii Europene de catre Uniunea Europei Occidentale (UEO) - parte integranta a UE:

La sfârsitul anilor '90 , se constata o intensificare a luarilor de pozitie în favoarea unei politici de aparare comune. Astfel, în raportul prezentat de premierul britanic Tony Blair la Sumitt-ul de la Portschach, în octombrie 1998, se sublinia nevoia unei mai mari concentrari asupra chestiunilor care privesc identitatea europeana de aparare.

În acelasi sens s-a pronuntat si cunoscuta Declaratie franco-britanica de la Saint-Malo din 5 decembrie 1998. Declaratia afirma necesitatea ca Uniunea sa se doteze cu capacitati de actiune (forte armate, mijloace de planificare, sistem de informatii) pentru a fi în masura sa joace un rol pe scena internationala. Initiativa franco-britanica a fost aprobata si de Germania.

Cu prilejul Consiliului European de la Helsinki, din decembrie 1999, statele membre si-au fixat ca obiectiv crearea unei "capacitati autonome". Pe aceasta baza, UE va putea lansa si conduce operatiuni militare, acolo unde NATO nu este angajata. Aceste capacitati, denumite "Forta de Reactie Rapida", vor trebui sa cuprinda între 50.000 - 60.000 persoane, sa fie desfasurate într-o perioada de 60 de zile si pe timp de cel putin un an. Forta de Reactie Rapida va trebui sa asigure misiuni umanitare, de mentinere si restabilire a pacii internationale în conformitate cu Carta Natiunilor Unite. Decizia de interventie revine Consiliului, cuprinzând pe ministrii afacerilor externe si ai apararii din statele membre. Aceasta forta nu se va substitui nici NATO si nici UEO, actionând independent de acestea.

În legatura cu cooperarea sistematica între statele membre pentru promovarea politicii lor externe si de securitate.

În acest sens, statele membre se concerteaza asupra întaririi si dezvoltarii solidaritatii politice reciproce, abtinându-se de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau susceptibila a-i stirbi eficacitatea.

De aceea, statele membre se informeaza reciproc si se concentreaza în cadrul Consiliului asupra oricarei chestiuni de politica externa si de securitate prezentând un interes general.

De asemenea, reprezentantii acestora îsi coordoneaza actiunile în cadrul organizatiilor si al conferintelor internationale. Ei se informeaza permanent si procedeaza la evaluari comune.

4. PESC dupa Tratatul de la Amsterdam.

Prevederile Tratatului asupra Uniunii Europene în legatura cu PESC au fost revizuite în 1997, prin Tratatul de la Amsterdam.

Astfel:

· 727c21h Pentru îmbunatatirea eficacitatii, profilului si vizibilitatii politicii externe comune s-a instituit functia de Înalt Reprezentant al UE pentru PESC. Sarcina acestuia este de a contribui la formularea, dezvoltarea si implementarea deciziilor politice ale tarilor membre ti a reprezenta guvernele statelor membre ale UE în discutii cu terte tari.

În iunie 2000, prin decizia Consiliului European de la Köln, aceasta functie a fost ocupata de Javier Solana, fost secretar general al NATO. De mentionat ca el este, concomitent, si secretar general al Consiliului Uniunii si secretar general al Uniunii Europei Occidentale (UEO).

Într-o anexa a Tratatului de la Amsterdam se stipula:

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Înfiintarea, în cadrul Secretariatului General al Consiliului, a unei Unitati de planificare politica si avertizare timpurie sub autoritatea Înaltului Reprezentant pentru PESC, ca structura operativa pentru luarea rapida a deciziilor;

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Procedura de decizie, întemeiata pe principiul obtinerii constructive se va aplica si problemelor vizate de PESC. Aceasta prevedere permite luarea deciziilor în ciuda obtinerii uneia sau mai multe state membre, daca voturile lor ponderate nu depasesc o treime din totalul voturilor.

5. 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Institutiile si organismele PESC

În cadrul PESC sunt implicate :

a) 727c21h 727c21h institutiile Uniunii Europene (Consiliul European, Consiliul Ministrilor, Parlamentul European si Comisia);

b) 727c21h 727c21h organismele specifice (Comitetul politic si de securitate, Comitetul militar al Uniunii Europene, Statul Major al Uniunii).

- Consiliul European defineste principiile si orientarile PESC, inclusiv chestiunile cu implicatii asupra apararii si decide asupra strategiilor comune care vor fi puse în aplicare de UE.

- Consiliul Ministrilor este organul de decizie al PESC. Acesta ia hotarârile necesare pentru definirea si punerea în aplicare a orientarilor stabilite de Consiliul European, stabilind pozitii comune si actiuni comune.

Tratatul de la Amsterdam (1999) a schimbat sistemul de vot în cadrul Consiliului. Daca prin Tratatul de la Maastricht se stabilise ca, în problemele PESC, Consiliul sa hotarasca în principiu pe baza de unanimitate, la Amsterdam s-a introdus conceptul de "abtinere constructiva" : un stat care se abtine de la vot îsi poate însoti votul printr-o declaratie prin care accepta ca decizia Consiliului sa angajeze Uniunea.

Potrivit acestei proceduri, statul respectiv nu este obligat sa aplice decizia Consiliului, dar nu împiedica adoptarea acesteia de catre celelalte state membre.

Ca o derogare de la regula majoritatii, Consiliul statueaza prin majoritate calificata atunci când, pe baza unei strategii comune, acesta adopta actiuni comune, pozitii comune sau orice alta decizie.

Atunci când este necesar ca Uniunea sa încheie un Acord cu un stat, cu mai multe state sau cu diferite organizatii internationale, Consiliul, în unanimitate, autorizeaza presedintia sa angajeze negocieri.

În definirea si punerea în aplicare a PESC, Consiliul este asistat de un Comitet politic si de securitate, compus din directorii politici din ministerele de externe ale statelor membre.

Consiliul este asistat, de asemenea, de catre Secretarul general al Consiliului, Înalt reprezentant pentru politica externa si de securitate comuna. ("Domnul PESC", în prezent Javier Solana, fost secretar general al NATO). Acesta contribuie la formularea, elaborarea si punerea în aplicare a deciziilor politice. De asemenea, el actioneaza în numele Consiliului si la cererea Presedintiei Consiliului conduce dialogul politic cu terte parti. "Domnul PESC" dispune de o Unitate de planificare a politicii si de alerta rapida, în scopul de a-i oferi evaluari asupra unor evenimente si situatii sensibile.

În sfârsit, pentru punerea în aplicare a politicii europene în materie de securitate si aparare, Consiliul a creat un Comitet Militar si un Stat-Major al Uniunii Europene, precum si un Institut de studii de securitate si un Centru satelitar al Uniunii. Ultimele doua organisme sunt de fapt structuri ale UEO, integrate în Uniunea Europeana.

Consiliul poate, atunci când considera necesar, sa numeasca reprezentanti speciali, carora le este conferit un mandat de legatura cu chestiuni politice deosebite (de ex. pentru Orientul Mijlociu, Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Bosnia-Hertegovina, Afganistan)

- Comisia Europeana are puterea de a sesiza Consiliul de orice chestiune relativa la PESC si a-i face propuneri. Ea poate, de asemenea, sa solicite Presedintiei convocarea de urgenta a unei reuniuni a Consiliului.

- Parlamentul European este consultat de catre Presedintie asupra principalelor aspecte care privesc PESC, fiind tinut la curent, în mod regulat, cu evolutia acestei politici. Parlamentul poate, de asemenea, sa adreseze Consiliului întrebari si sa formuleze recomandari. Anual, Parlamentul organizeaza dezbateri asupra progreselor realizate în domeniul aplicarii PESC.

6. 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h PESC dupa criza irakiana din 2003

Criza irakiana din 2003 a scos la iveala însemnate tensiuni între SUA si unele tari europene, îndeosebi Franta, Belgia si Germania (membre ale Uniunii Europene), precum si Federatia Rusa. Acestea se refera îndeosebi la organizarea relatiilor internationale dupa încetarea "razboiului rece", dizolvarea URSS si a Tratatului de la Varsovia. Disparitia uneia din cele doua superputeri, adica a Uniunii Sovietice, a facut ca SUA sa se manifeste ca singura superputere, într-o lume unipolara.

În acelasi timp, Uniunea Europeana, care reprezinta cea mai importanta forta economica si comerciala a lumii, nu se mai multumeste sa joace un rol secundar în plan politic. Ea este tot mai putin dispusa sa accepte, fara consultare, deciziile unilaterale ale Americii.

Într-o carte intitulata "Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order", cunoscutul analist american Robert Kagan, fost student la universitatile Yale si Harvard, fost diplomat în Departamentul de Stat si actual colaborator la ziarul "Washington Post" spunea : " Este timpul sa încetam sa pretindem ca Europenii si Americanii ar împarte aceeasi viziune asupra lumii, sau chiar ca ar trai pe aceeasi planeta". Iar în continuare spune : "De aceea, asupra marilor probleme strategice si internationale, americanii sunt veniti de pe Marte, iar europenii de pe Venus : sunt rare punctele asupra carora ei se înteleg, iar neîntelegerea dintre acestia nu înceteaza sa creasca. În plus, aceasta stare de lucruri nu este tranzitorie (.) Ratiunile acestui clivaj transatlantic sunt profunde, vechi si vor dura. Atunci când este vorba sa cearna amenintarile, sa defineasca provocarile, sa conceapa ori sa aplice o politica externa si de aparare, SUA si Europa nu mai fac o cauza comuna".

Fermentii acestei "fronde" au fost, în timpul crizei irakiene, Franta si Germania, care au refuzat sa urmeze SUA în razboiul împotriva regimului de la Bagdad.

Pozitia Uniunii Europene nu a fost, însa, una unitara, atâta timp cât Marea Britanie, Italia, Spania, Portugalia si tarile din Europa Centrala si de Est, inclusiv România, au sprijinit interventia armata americana împotriva regimului de la Bagdad. S-a apreciat ca aceasta situatie s-a datorat, în buna masura, absentei unei reale politici externe comune si, mai ales, absentei unei politici de securitate si aparare în Uniunea Europeana.

Care este pozitia SUA fata de încercarile Uniunii Europei de a promova o politica proprie în domeniul securitatii si cooperarii ? SUA, în principiu, nu se opune, folosind expresia "da, însa" (yes, but). Adica aceasta politica promovata de Europa sa nu contravina politicii americane si, mai ales, sa nu fie total independenta de NATO. SUA nu se opune, asadar, în totalitate ambitiilor geo-strategice ale Uniunii Europene cu conditia ca SUA sa ramâna implicate, chiar daca nu întotdeauna se va afla la comanda.

Discutiile din Consiliul de Securitate pentru adoptarea unei noi rezolutii privind Irakul, care sa asigure o mai directa împlicare a ONU în stabilizarea si democratizarea tarii, arata ca raporturile transatlantice sunt înca tensionate. SUA, care suporta tot mai greu povara cheltuielilor umane si materiale, nu sunt dispuse sa cedeze pozitiile ocupate în urma actiunilor militare. La rândul lor, Franta, Germania si Rusia vor sa joace un rol mai important în perioada post-conflict.

Se poate totusi aprecia ca statele membre ale UE sunt tot mai constiente de nevoia unei politici coerente de securitate si aparare comuna.

7. 727c21h PESC si PSAC în viitoarea Constitutie Europeana

Proiectul Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa face referiri atât la Politica Externa si de Securitate Comuna, cât si la Politica de Securitate si Aparare Comuna (PSAC), ca parte integranta a PESC. Asadar, în proiectul Constitutiei Europene, noul concept PSAC (Politica de Securitate si Aparare Comuna) înlocuieste vechiul concept PESA

Proiectul Constitutiei contine prevederi distincte cu privire la actiunile externe ale Uniunii Europene si cuprind o serie de elemente, precum:

· 727c21h Politica comerciala comuna;

· 727c21h Politica externa comuna;

· 727c21h Politica comuna de securitate si aparare;

· 727c21h Dezvoltarea cooperarii;

· 727c21h Asistenta umanitara.

Principalele obiective ale actiunilor externe ale Uniunii Europene au în vedere respectarea a doua principii:

a) 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Actiunile externe trebuie sa se bazeze pe principiile care au guvernat crearea, dezvoltarea si largirea Uniunii Europene si anume:

· 727c21h Democratia;

· 727c21h Suprematia legii;

· 727c21h Universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si libertatilor fundamentale;

· 727c21h Respectarea demnitatii umane;

· 727c21h Egalitatea si solidaritatea;

· 727c21h Respectarea dreptului international în conformitate cu principiile Cartei Natiunilor Unite;

· 727c21h Salvgardarea valorilor comune ale UE, a intereselor fundamentale, a securitatii, independentei si integritatii sale;

· 727c21h Consolidarea si sprijinirea democratiei;

· 727c21h Mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si întarirea securitatii internationale în conformitate cu principiile Cartei ONU;

· 727c21h Încurajarea integrarii tuturor tarilor în economia globala, inclusiv prin abolirea restrictiilor în comertul international;

· 727c21h Îmbunatatirea calitatii mediului si managementul sustenabil al resurselor naturale, pentru a asigura o dezvoltare durabila;

· 727c21h Sprijinirea populatiilor si regimurilor care se confrunta cu dezastre naturale sau produse de om; promovarea unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala întarita si o buna guvernare la nivel global.

b) 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Actiunile externe trebuie sa urmareasca maximizarea cooperarii statelor membre în toate domeniile si largirea U.E.

Pentru punerea în practica a acestor obiective si principii, proiectul Constitutiei Europene prevede instituirea functiei permanente de ministru al Afacerilor Externe al Uniunii, care va asigura reprezentarea externa a Uniunii Europene. Acesta va fi unul din vicepresedintii Comisiei Europene si, totodata, membru al Colegiului Comisiei.

El va conduce Politica Externa si de Securitate Comuna, fiind responsabil de relatiile externe si de coordonarea actiunilor externe ale Uniunii, inclusiv de prezidarea Consiliului Afacerilor Externe, ca structura a Consiliului de Ministri.

În privinta Politicii de Securitate si Aparare Comuna (PSAC), proiectul Constitutiei subliniaza ca acesta va presupune articularea progresiva a unei politici comune de aparare, care va conduce la o aparare comuna atunci când Consiliul European va decide în unanimitate. De asemenea, PSAC va trebui sa respecte obligatiile impuse anumitor state membre de apartenenta la NATO si sa asigure compatibilitatea sa cu politica de securitate si aparare a NATO.

Proiectul de Constitutie aduce si unele elemente noi în sfera PSAC:

a) Extinderea misiunilor de tip "Petersberg", care vor include:

· 727c21h Operatiuni comune de dezarmare;

· 727c21h Misiuni de salvare umanitare;

· 727c21h Servicii de asistenta si consultanta militara;

· 727c21h Misiuni de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii;

· 727c21h Misiuni ale fortelor combatante de management al crizelor, inclusiv impunerea pacii si stabilizarea post-conflict;

Asadar, proiectul Constitutiei Europene prefigureaza utilizarea împreuna a resurselor militare cu cele civile, ca si posibilitatea participarii UE la misiuni de mentinere a pacii, prevenire a conflictelor si întarire a securitatii în afara granitelor UE.

b) Înfiintarea unei Agentii Europene pentru Dezvoltarea Capacitatilor de Aparare, Cercetare, Achizitii si Armamente, la care sa participe toate statele interesate.

c) Aplicarea cooperarii structurate la misiunile internationale, ceea ce presupune ca realizarea unor misiuni în scopul apararii valorilor si intereselor Uniunii sa fie încredintata unui grup de state membre care dispun de capacitatea si vointa de a executa acele misiuni.

Prin urmare, cooperarea structurala va fi rezervata acelor state ale caror capacitati militare satisfac cerintele ridicate si care au încheiat angajamente reciproce în domeniu cu un grad de constrângere mai accentuat(more building commitments) în contextul noilor misiuni de tip "Petersberg).

d) posibilitatea cooperarii mai strânse a statelor Uniunii în sfera apararii reciproce.

Spre deosebire de NATO, Uniunea Europeana Face distinctie între cazurile de agresiune armata si atacurile teroriste. Ori, cooperarea mai strânsa (closser cooperation) în domeniul apararii se aplica cazurilor de agresiune armata si se supune prevederilor art.51 din Carta ONU, în timp ce clauza de solidaritate devine operationala în cazul unor atacuri teroriste si calamitati naturale sau produse de om.

Clauza de solidaritate prevede mobilizarea tuturor resurselor UE, inclusiv a resurselor militare, pentru:

· 727c21h Prevenirea amenintarilor teroriste pe teritoriul UE;

· 727c21h Protejarea populatiei si a institutiilor de atacurile teroriste;

· 727c21h Acordarea de asistenta statelor membre pe teritoriul carora a avut loc un atac terorist sau un dezastru.

8. Politica externa a României din perspectiva PESC si PESA

Printre primele capitole de negocieri cu Uniunea Europeana închise de România, înca în iunie 2000, ai fost cap. 26 (Relatii externe) si cap. 27 (Politica Externa si de Securitate Comuna). Prin aceste capitole, România s-a angajat sa accepte acquis-ul comunitar si ca va fi gata sa-l aplice odata cu aderarea la UE în anul 2007, fara a necesita perioade de tranzitie.

În Documentul de pozitie a României referitor la cap. 27, se arata ca "România este pregatita sa accepte si sa aplice acquis-ul în domeniul Politicii Externe si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene (UE). Structurile necesare transpunerii acesteia în practica au fost create, iar politica externa si de securitate a României se bazeaza pe aceleasi principii si are aceeasi orientare cu cea promovata de Uniunea Europeana".

România s-a aliniat celor patru domenii ale aqcuis-ului, relevante pentru acea perioada, privind PESC si anume:

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Respectarea restrictiilor privind relatia cu Iugoslavia, în timpul regimului Milosevici;

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Respectarea restrictiilor privind relatiile cu regimul taliban din Afganistan;

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Embargoul privind livrarea de arme si echipamente militare pentru Etiopia si Eritreea;

- 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h 727c21h Aplicarea restrictiilor de acordare a vizei pentru membrii juntei militare din Birmania/Myanmar.

Toate rapoartele periodice privind progresele înregistrate de România pe calea aderarii, elaborate de Comisie în ultimii ani, subliniau ca România a continuat sa-si alinieze pozitiile cu deciziile si declaratiile Uniunii Europene si, atunci când a fost invitata, s-a asociat la pozitiile si actiunile comune ale U.E.

Se apreciaza ca, la momentul aderarii, România nu se va confrunta cu probleme în aplicarea acquis-ului referitor la protectia diplomatica si consulara.

De asemenea, România a declarat ca va urmari si implementa cerintele ulterioare ale acquis-ului în domeniul PESC. Prin Documentul de pozitie referitor la cap.27, România s-a angajat ca, la momentul aderarii, sa subscrie la obiectivele cuprinse în art. 2 al Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeana si sa transpuna în practica obiectivele PESC, stipulate în prevederile respectivului Tratat.

Este important pentru Uniunea Europeana faptul ca România se comporta ca un actor regional responsabil în eforturile de întarire a stabilitatii si securitatii în Sud-Estul Europei si la granita de Est a Uniunii.

România trebuie sa-si finalizeze punerea la punct a structurilor administrative, în cadrul MAE, pentru participarea la PESC.

România considera ca proiectul de constructie europeana în domeniul securitatii si apararii reprezinta o etapa superioara în procesul de dezvoltare a capacitatii U.E. de a gestiona, prin mijloace militare si nemilitare, crizele care pot interveni pe continentul european sau în vecinatatea acestuia. În acelasi timp, România insista pe mentinerea complementaritatii acestui proces cu cel al consolidarii NATO, în asa fel încât apararea europeana sa nu se contrapuna efortului euro-atlantic de aparare. În Documentul de pozitie aferent cap.27 se arata ca România "îti exprima disponibilitatea si interesul deosebit de a fi implicata activ în aranjamentele ce vor fi convenite pentru cooperarea cu statele terte si de a participa pe deplin la Politica Europeana de Securitate si Aparare Comune, dupa aderarea la Uniunea Europeana".

România a apreciat ca participarea timpurie la PESC poate constitui o oportunitate importanta de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana în etapa premergatoare acesteia, iar participarea la PESA, o continuare fireasca a participarii la PESC

Document Info

Accesari: 9232
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare