POLITICUL IN SOCIETÃTILE DE TRANZITIE
Irelevantã pentru o istorie dogmaticã a succesiunilor, dar la fel de stimulatoare pentru întelegerea
evolutiilor concrete ale societãtii, tranzitia are parte de o abordare conceptualã pe cât de f1uidã, pe
atât de contradictotie. O plajâ teoreticâ întinsã de la "revolu 818j92i tia sistem icâ"pânã la modiflcarea
conjuncturalã a indiferent cãrei componente a societãtii pune cu sârg la lucru notiunea în cauzã, iar
însumarea trimiterilor, în loc sã precizeze contururile tranzitiei, mai degrabã le obscurizeaza.
O încercare meritorie de delimitare, din diaiectica functionãtii existentei sociale, a problematicii
tranzitiei apartine lui Maurice Godelier, pentru care tranzitia "desemneazã o fazã particularã în
evolutia unei societãti, fa.zâ în care ea suportã tot mai multe dificultãti, inteme sau exteme, îrt
reproducerea raporturilor econo-mice ss sociale care o structureazã si îi conferã o logicã de
functionare si forme ev olutive specifice si în care, în acelasi timp, apar noi rapor-turi economice si
sociale care, mai devreme sau mai târziu, cu mai multã sau mai putinã violentã, se vor generaliza si
vor deveni conditiile de functionare pentru o nouã societate. Reiese cã fazele de tranzitie sunt epoci
de o exceptionalã importantã în viata concretã a societãtilor. Este momentul în care modul de a
produce, de a gând i, de a actiona individuai sau colectiv se confruntã cu limite inteme sau exteme si
încep sã se descompunã, sã se fisureze, sã- ªi piardã din importanta socialâ ori sã vegeteze timp de
secole în spatii minore ss subordonate, înainte de a se stinge de la sine. Dar, de cele mai multe ori,
subordonarea si disparitia lor sunt accelerate de actiunea grupurilor sociale care vor dezvoltarea
altor moduri de a gândi, de a actiona sau de a produce. Analiza proceselor si epocilor de tranzitie
înseamiîã sã te confrunti cu momente de rãscruce din istorie, momente care, mai mult ca altele, fac
sau rezumã istoria"
M. Godelier (coord.), Transitions et subordinations au capitalisme, Editions
MSH, Paris, 1991, p.
Ptincipalul merit al autorului Citat este acela de a fi realizat deli- mitarea explicitã între
societãtile constituite, ale cãror identitãti si dezvoltare se regãsesc în coerenta raporturilor
economice, politice si culturale, si societãtile cu un echilibru reproductiv minat de supra-punerea
unor relatii sociale diferite istoric. Altfel spus, nu orice modificare a practicilor si institutiilor
unei societâti poatefi asimilatã tranzitiei. În mãsura în care logica de functionare a societãtii se
ordoneazã în functie de relatiile, actiunile si mentalitãtile dominante, atunci procesele sale exprimã
capacitatea de crestere, dezvoltare si conservare a societãtii respective. Dacã, însâ, dialectica socialã
preia inf1uenta unor procese contradictorii, originate în coexistenta unor relatii sociale istoric
deosebite si a cãror dezvoltare divergentâ, contrarã, peticliteazã si îngusteazâ câmpul mecanismelor
reglatoare de pânã atunci, realitatea socialã se aflã în tranzitie
Cã asa stau lucrurile o probeazã atât tranzitiile deja Consumate, cât si cele actuale.
2 Uneori, tranzitia este defrnitã, însã, - asa cum aratã Ovidiu Trãsnea, într-un studiu la care
vom mai face apet -, în afara oricãrei referint calitative, ca o "trecere de la ceva 1a alt-ceva", fiind
astfel echivalatã cu o simptã si nedeterminatã "schimbare socialã" sau cu "intervalul dintre un regim
politic si altut" (Guillermo O'Donnell and Philippe C. Schmitter, Transition from Authoritarian
Rule; Tentative Conclusions about Uncertain Detnocracies,
Battimore, The Johns
Universitv Press, 1986, p. ). De asemenea, în Iiteratura de specialitate se întâlneste si punctul de
vedere conform cãruia tranzitia desemsneazã orice proces de schimbare a practicitor si institutiilor
socia1e. Aceastã utilizare abuzivã a notiunii de tranzitie neglijeazã carac-teristica fundamentalã a
procesului, aceea de a realiza trecerea de la o realitate istoricâ la un nou sistem de relatii
socio-umane, care genereazã un nou spatiu al actiunii si o nouâ matrice a valorilor pe care se
construiesc mentalitãti domi-nante.
Interpretarea extensivã a termenutui de tranzitie, ca simptu proces de trecere, apare la R.
Bonegus, Les transitions dsmocratiques, comme situation de Iluidite politique: gestion,
legitimãtion consolidation,
înstitut d'Etudes Politiques,
regimurilor politice totalitare în regimuri democratice, în interiorul aceteiasi logici evolutive a
societãtii (capitalismul), reprezintã o modali- tate a tranzitiei. Astfel, tranzitia se metamorfozeazã
dintr- un subiect particular al isto-nei într-un sirnplu predicat al existentei sociate.
La polul opus se situeazã J.Sofiî care, în L'economie mobilisse, sustine cã tãrite estice nu trebuie
sã parcurgã o tranzitie, ci doar un sir de reforme, Intrucât economia lor era una a capitalismutui
etatizat
|
