POLITICUL IN SOCIETĂTILE DE TRANZITIE
Irelevantă pentru o istorie dogmatică a succesiunilor, dar la fel de stimulatoare pentru întelegerea
evolutiilor concrete ale societătii, tranzitia are parte de o abordare conceptuală pe cât de f1uidă, pe
atât de contradictotie. O plajâ teoreticâ întinsă de la "revolu 818j92i tia sistem icâ"până la modiflcarea
conjuncturală a indiferent cărei componente a societătii pune cu sârg la lucru notiunea în cauză, iar
însumarea trimiterilor, în loc să precizeze contururile tranzitiei, mai degrabă le obscurizeaza.
O încercare meritorie de delimitare, din diaiectica functionătii existentei sociale, a problematicii
tranzitiei apartine lui Maurice Godelier, pentru care tranzitia "desemnează o fază particulară în
evolutia unei societăti, fa.zâ în care ea suportă tot mai multe dificultăti, inteme sau exteme, îrt
reproducerea raporturilor econo-mice ss sociale care o structurează si îi conferă o logică de
functionare si forme ev olutive specifice si în care, în acelasi timp, apar noi rapor-turi economice si
sociale care, mai devreme sau mai târziu, cu mai multă sau mai putină violentă, se vor generaliza si
vor deveni conditiile de functionare pentru o nouă societate. Reiese că fazele de tranzitie sunt epoci
de o exceptională importantă în viata concretă a societătilor. Este momentul în care modul de a
produce, de a gând i, de a actiona individuai sau colectiv se confruntă cu limite inteme sau exteme si
încep să se descompună, să se fisureze, să- Și piardă din importanta socialâ ori să vegeteze timp de
secole în spatii minore ss subordonate, înainte de a se stinge de la sine. Dar, de cele mai multe ori,
subordonarea si disparitia lor sunt accelerate de actiunea grupurilor sociale care vor dezvoltarea
altor moduri de a gândi, de a actiona sau de a produce. Analiza proceselor si epocilor de tranzitie
înseamiîă să te confrunti cu momente de răscruce din istorie, momente care, mai mult ca altele, fac
sau rezumă istoria"
M. Godelier (coord.), Transitions et subordinations au capitalisme, Editions
MSH, Paris, 1991, p.
Ptincipalul merit al autorului Citat este acela de a fi realizat deli- mitarea explicită între
societătile constituite, ale căror identităti si dezvoltare se regăsesc în coerenta raporturilor
economice, politice si culturale, si societătile cu un echilibru reproductiv minat de supra-punerea
unor relatii sociale diferite istoric. Altfel spus, nu orice modificare a practicilor si institutiilor
unei societâti poatefi asimilată tranzitiei. În măsura în care logica de functionare a societătii se
ordonează în functie de relatiile, actiunile si mentalitătile dominante, atunci procesele sale exprimă
capacitatea de crestere, dezvoltare si conservare a societătii respective. Dacă, însâ, dialectica socială
preia inf1uenta unor procese contradictorii, originate în coexistenta unor relatii sociale istoric
deosebite si a căror dezvoltare divergentâ, contrară, peticlitează si îngusteazâ câmpul mecanismelor
reglatoare de până atunci, realitatea socială se află în tranzitie
Că asa stau lucrurile o probează atât tranzitiile deja Consumate, cât si cele actuale.
2 Uneori, tranzitia este defrnită, însă, - asa cum arată Ovidiu Trăsnea, într-un studiu la care
vom mai face apet -, în afara oricărei referint calitative, ca o "trecere de la ceva 1a alt-ceva", fiind
astfel echivalată cu o simptă si nedeterminată "schimbare socială" sau cu "intervalul dintre un regim
politic si altut" (Guillermo O'Donnell and Philippe C. Schmitter, Transition from Authoritarian
Rule; Tentative Conclusions about Uncertain Detnocracies,
Battimore, The Johns
Universitv Press, 1986, p. ). De asemenea, în Iiteratura de specialitate se întâlneste si punctul de
vedere conform căruia tranzitia desemsnează orice proces de schimbare a practicitor si institutiilor
socia1e. Această utilizare abuzivă a notiunii de tranzitie neglijează carac-teristica fundamentală a
procesului, aceea de a realiza trecerea de la o realitate istoricâ la un nou sistem de relatii
socio-umane, care generează un nou spatiu al actiunii si o nouâ matrice a valorilor pe care se
construiesc mentalităti domi-nante.
Interpretarea extensivă a termenutui de tranzitie, ca simptu proces de trecere, apare la R.
Bonegus, Les transitions dsmocratiques, comme situation de Iluidite politique: gestion,
legitimătion consolidation,
înstitut d'Etudes Politiques,
regimurilor politice totalitare în regimuri democratice, în interiorul aceteiasi logici evolutive a
societătii (capitalismul), reprezintă o modali- tate a tranzitiei. Astfel, tranzitia se metamorfozează
dintr- un subiect particular al isto-nei într-un sirnplu predicat al existentei sociate.
La polul opus se situează J.Sofiî care, în L'economie mobilisse, sustine că tărite estice nu trebuie
să parcurgă o tranzitie, ci doar un sir de reforme, Intrucât economia lor era una a capitalismutui
etatizat
|
