POZITIA GUVERNULUI ROMANIEI PRIVIND VIITORUL UNIUNII EUROPENE (PROIECT 1)
Romania este o tara care doreste sa fie parte a continentului european. Pentru Romania, integrarea in Uniunea Europeana reprezinta o garantie a stabilitatii, a cresterii economice si a performantelor. Extinderea UE produce o adevarata revolutie la nivelul politicilor europene. Romania s-a inscris in acest proces ireversibil si participa la modernizarea impusa de integrarea in Uniunea Europeana, care implica evolutia generala a intregii societati romanesti.
Aderarea Romaniei la UE intruneste o sustinere covarsitoare din partea cetatenilor (peste 80% dintre romani se declara in favoarea aderarii tarii la Uniunea Europeana) si consensul clasei politice romanesti, care considera integrarea Romaniei in structurile europene ca un obiectiv fundamental de politica nationala.
Pentru cetatenii Romaniei, ca si pentru cei ai Uniunii Europene, spatiul european are o identitate manifestata prin: locuri de munca, lupta impotriva saraciei si excluderii sociale, educatie decenta, ingrijire medicala adecvata, o abordare comuna a problemei protectiei mediului, a schimbarilor climatice si a securitatii alimentare. De asemenea, ei doresc o Europa mai activa in afacerile externe, in probleme de aparare si securitate, in lupta impotriva criminalitatii si a terorismului. Reducerea birocratiei, o economie sigura si prospera, pastrarea identitatii tarilor Uniunii, in paralel cu adancirea integrarii sunt alte deziderate ale cetatenilor din statele membre si candidate.
In acelasi timp, la sfarsitul anului 2004, se preconizeaza incheierea viitoarei Conferinte Inter-guvernamentale, cu semnarea unui nou tratat sau fundament juridic al Uniunii Europene (in situatia in care va avea loc o restructurare radicala a tratatelor existente), care ar putea intra in vigoare in cursul anului 2006. Aceasta inseamna, in acelasi timp, ca aderarea Romaniei se poate produce aproape concomitent cu transformarea Uniunii Europene, de unde si interesul natural al societatii romanesti de a se implica in aceasta dezbatere si de a contribui cu idei si solutii pentru o viitoare structura din care va face si ea parte.
In Romania, dezbaterea interna privind viitorul Europei a fost lansata la 9 mai 2001. Dezbaterea s-a materializat prin contributii ale factorilor politici, ale societatii civile, ale mediului academic, think-tank-urilor si, nu in ultimul rand, ale cetatenilor care, impreuna, exprima viziunea unei tari nemembre a UE, dar care aspira la statutul de “cea mai mica tara de dimensiune mare“ din UE. In aceste conditii, accentul este pus in mod inevitabil pe constructia politica a Uniunii Europene si pe sectoarele de mare sensibilitate pentru Romania.
Aceasta este pozitia initiala pe care Guvernul Romaniei o prezinta la Conventie si sintetizeaza majoritatea opiniilor prezentate in cursul dezbaterii publice interne din anul 2001. Este o pozitie care nu este realizata unilateral, ci tine cont de diversitatea parerilor exprimate, de opiniile tuturor celor care au fost implicati in acest forum.
1. Viitorul Europei si buna guvernare
Reforma Uniunii Europene implica o serie de intrebari legate de guvernare si de modul in care UE foloseste puterea data de cetateni. O folosire buna a puterii implica o legatura stransa a Uniunii cu cetatenii sai si conduce la politici mai eficiente. Pentru realizarea acestui deziderat este insa necesara combinarea a diferite instrumente politice cum ar fi legislatia, dialogul social, fonduri de investitii in infrastructura si programe de actiune, contribuind astfel la intarirea metodei comunitatii. Principiile care definesc buna guvernare si care trebuie aplicate in modul de functionare a viitoarelor institutii UE sunt: deschiderea institutiilor fata de opinia publica; o participare cat mai larga la elaborarea si implementarea politicilor; asumarea mai clara a responsabilitatilor de catre toate institutiile; eficienta, manifestata prin obiective clare si implementarea politicilor intr-o maniera proportionata; asigurarea coerentei intre politici si actiuni.
Pentru a reusi o mai buna implicare a cetatenilor in constructia viitoarelor institutii si politici, este necesara cooptarea societatii civile (de la ONG-uri, la sindicate si asociatii profesionale, ori comunitati religioase). Societatea civila vede tot mai mult Europa ca un cadru favorabil pentru schimbarea orientarilor politice si ale societatii, oferind o reala posibilitate de a extinde dezbaterea asupra rolului Europei. Tinand cont de faptul ca o mai buna implicare atrage o mai mare responsabilitate, societatea civila trebuie ea insasi sa urmeze principiile bunei guvernari, care include contabilizarea si deschiderea. In aceste conditii, este necesara reevaluarea implicarii Comitetului Economic si Social, care trebuie sa aiba un rol activ in dezvoltarea unei noi relatii de responsabilitate reciproca intre Institutii si societatea civila.
2. Reformele necesare in Uniunea Europeana
Romania aspira la o Uniune Europeana constituita ca o federatie de state-natiuni, construita pe doi piloni (primul, comunitar, consolidat, iar al doilea, inter-guvernamental, restructurat) si expresie concomitenta a doua Uniuni, una Economica si Monetara si una Politica. Aceasta structurare trebuie sa tina cont de faptul ca majoritatea covarsitoare a cetatenilor europeni au inca sentimente puternice fata de identitatea lor nationala si manifesta un atasament profund pentru statul ai carui cetateni sunt. Interesele nationale reprezinta inca o realitate importanta a vietii cotidiene din Uniunea Europeana. In aceste conditii, viitoarea uniune politica va trebui sa se dezvolte de jos in sus, de la cetateni la state si de la state la Comunitate, iar procedeele de edificare sa fie cele care s-au dovedit eficiente in domeniile aplicate deja: metoda coordonarii si a cooperarii consolidate intre Statele Membre.
3. Reformarea institutiilor Uniunii Europene
Aplicarea acestor metode presupune pastrarea unei balante a institutiilor europene care si-au dovedit eficienta in luarea deciziilor, cu scopul de a creste legitimitatea acestor institutii in fata cetatenilor Uniunii Europene.
Apararea intereselor europene se poate face cel mai adecvat prin cresterea rolului Comisiei Europene. Presedintele acestei institutii ar trebui sa fie ales in comun de Parlamentul European si de Consiliul European, pentru a-i asigura legitimitatea totala in fata Comunitatii. In privinta numarului de comisari, Romania sustine o dimensiune a Comisiei conforma cu numarul de state membre dupa principiul “un stat – un comisar“. O limitare a acestui numar ar putea fi eventual acceptata, cu conditia ca pentru tarile care nu vor avea pe durata unui mandat un comisar cu cetatenia respectiva, sa se creeze “task-force“-uri cu un mandat ce are durata celui al Colegiului, pe problemele ardente ale Comunitatii, insa pentru care nu exista o directie generala specifica. Sefii acestor “task-force“-uri vor avea un rang nou, cuprins intre director-general si comisar. In ceea ce priveste functia Comisiei de principal “gardian al Tratatelor“, noutatea fata de responsabilitatile prezente ar consta in functia de “garant al coerentei dezvoltarilor intre sectorul interguvernamental si cel comunitar“, aceasta insemnand in fapt ca responsabilii pentru PESC si JAI din cadrul Comisiei vor fi partenerii Inaltului Reprezentant pentru PESC si nu inlocuitori ai acestuia.
Presedintele Comisiei ar putea de asemenea primi un rol de “facilitator“ pentru deblocarea situatiilor procedurale intre Consiliu si Parlament, atunci cand procedura de conciliere nu se soldeaza cu nici un rezultat. Comisia Europeana ar trebui sa detina monopolul initiativei legislative in adoptarea legislatiei comunitare. De asemenea, Comisia ar trebui sa aiba un rol sporit in definirea relatiilor dintre institutii si implementarea acestora.
Parlamentul European ar trebui sa aiba puteri sporite, prin generalizarea procedurii de codecizie cu Consiliul si oferirea de competente presedintelui Comisiei pentru a evita blocaje institutionale. Parlamentul ar putea alege presedintele Comisiei prin majoritate de voturi, la propunerea Consiliului European. De asemenea, Parlamentul ar putea avea atributii in ceea ce priveste bugetul, prin eliminarea distinctiei intre cheltuielile obligatorii si neobligatorii.
In ceea ce priveste Parlamentele nationale, Romania sustine crearea unui “Comitet al Parlamentelor Nationale“, dupa modelul Comitetului Economic si Social si al Comitetului Regiunilor. Definirea rolului acestui nou organ ar trebui sa plece de la modelul propus pentru viitoarea Uniune. Ar putea exista doua alternative: una minimala, in sensul ca se va constitui un nou comitet aflat pe aceeasi pozitie cu cele doua existente si care ar avea un rol consultativ pe problemele ce privesc cooperarea interguvernamentala (ex. aviz consultativ asupra unei strategii comune a UE), care ar rezolva si problema viitorului Adunarii Parlamentare a UEO, si una maximala, in sensul ca aceasta noua structura va primi competente importante prin preluarea unor functii legislative ale Consiliului in codecizie cu Parlamentul European (ex. un viitor buget comun pentru PESC). Este necesara imbunatatirea sistemului de informare a parlamentelor nationale privind afacerile europene. La nivelul Statelor Membre, este benefica imbunatatirea mecanismului de informare si consultare a parlamentelor de catre guvernele acestor state, mai ales in ceea ce priveste separarea politicilor din Uniune si adoptarea legislatiei europene, inca din stadiul de pregatire. De asemenea, este necesara instituirea unui sistem de informare curenta a parlamentelor nationale de catre Comisie in ceea ce priveste initiativele legislative propuse.
In viziunea Romaniei, Consiliul trebuie sa fie in continuare institutia care sa reflecte interesele statelor membre in cadrul Comunitatii, in triunghiul institutional al Uniuniunii Europene, insa activitatea acestuia trebuie rationalizata, iar functiile sale, mai clar delimitate. Aici se impune o mai buna coordonare in cadrul Consiliului. CAG trebuie reformat, in conditiile in care coordonarea activitatii Consiliului de catre CAG devine tot mai dificila, iar cresterea rolului ECOFIN devine tot mai oportuna. Guvernul Romaniei considera ca votul cu majoritate calificata trebuie extins.
Consiliul European trebuie sa ramana institutia care sa stabileasca in continuare liniile directoare ale dezvoltarii Uniunii Europene. Consiliul European ar trebui sa primeasca unele drepturi de decizie in domeniile de interes strategic pentru Uniune, in situatiile care reclama urgenta maxima si dreptul de conciliere atunci cand apar divergente intre CAG si ECOFIN. De asemenea, Consiliul European ar putea initia un program legislativ multi-anual, la recomandarea Comisiei si Parlamentului European.
4. Distribuirea competentelor intre nivelurile de guvernare
Romania considera ca nu este necesara crearea unui „catalog al competentelor” la nivelul Uniunii, care sa cuprinda diverse niveluri de competenta. Distribuirea competentelor intre nivelul european, national, regional si local se poate face in baza principiului transferului progresiv de putere de la un nivel superior spre nivelurile locale.
Problema subsidiaritatii este atributul statelor membre si trebuie analizata separat, de la caz la caz, dat fiind faptul ca modul de functionare depinde de dezvoltarea economica si sociala la un moment dat. Este insa necesara stabilirea unor mecanisme clare care sa faca posibila delegarea ad-hoc a anumitor competente.
Eventualele dispute care pot aparea ca urmare a delimitarii celui mai adecvat nivel de luare a decizie se pot rezolva de catre comisii specializate ale Parlamentului European sau ale Parlamentelor nationale. In ultima instanta, Curtea Europeana de Justitie are drept de control asupra aplicarii principiului subsidiaritatii si proportionalitatii.
Proportionalitatea trebuie sa ramana principiul de baza pentru elaborarea unui act legislativ sau initierea unei masuri comune. De fiecare data, Uniunea Europeana trebuie sa aleaga dintre mai multe metode si actiuni, pe aceea care confera cea mai mare libertate statelor, persoanelor fizice sau juridice.
Cu toate modificarile care pot interveni la nivelul Uniunii, solidaritatea si egalitatea dintre statele membre trebuie sa fie principiile fundamentale ale Uniunii Europene.
5. Politicile comune
Uniunea Economica si Monetara (UEM) contine elementele necesare realizarii uniunii economice a statelor europene. UEM trebuie sa ramana deschisa si accesibila noilor membri ai Uniunii Europene, cu precadere in ceea ce priveste aderarea la moneda unica. Principiul sanselor egale trebuie sa se aplice in toate evolutiile viitoare ale UEM. Mai mult decat a ramane deschisa pentru noi membri, este vital ca UEM sa mentina principiul sanselor egale pentru acestia, prin pastrarea unor criterii neschimbate pentru aderarea la euro si in cazul tarilor candidate. Pentru a asigura functionalitatea UEM pe termen lung, precum si viabilitatea sa din punct de vedere politic si social, este necesara continuarea armonizarii in domeniul politicilor economice conexe (de ex. fiscalitate). Concomitent insa, trebuie sa se tina cont, pentru pastrarea consistentei, coerentei si unitatii constructiei europene, de evolutia generala a viitoarelor state membre spre indeplinirea criteriilor de convergenta.
Singurul scenariu viabil pe termen mediu este cel al disciplinei monetare si fiscale. In acest context, in paralel cu armonizarea unor politici, precum cea fiscala, o atentie deosebita trebuie acordata, in perspectiva, problemelor referitoare la mobilitatea fortei de munca si flexibilitatea pietei fortei de munca in Statele Membre si la nivelul UE. Asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a atenuarii efectelor negative ale unor socuri asimetrice vor contribui, pe de alta parte, la cresterea sprijinului pentru constructia europeana din partea opiniei publice.
Strategia initiata la Lisabona si completata la Stockholm defineste principalele orientari de perspectiva ale modelului economic si social european. Modelul economic european are drept coordonate dezvoltarea durabila si dezvoltarea bazata pe cunostinte (e-Europe).
In domeniul protectiei mediului, Europa se manifesta inca de acum cateva decenii ca un lider de opinie. UE trebuie sa isi consolideze aceasta pozitie si sa actioneze energic pentru ca propriile erori sa nu fie repetate de catre state in curs de dezvoltare.
In ceea ce priveste cea de-a treia componenta a modelului european, este necesara realizarea unei “unitati tehnologice“, prin impulsionarea si gestionarea unui flux sustinut de transfer tehnologic in cadrul UE, incluzand viitoarele state membre si chiar cele aflate in vecinatatea UE.
Noua Politica agricola comuna (PAC), asa cum se contureaza in urma ultimei reforme incepute in 1997, este o politica economica viabila si dezirabila pe termen lung. Ca principiu, Romania exclude luarea in calcul a variantei renationalizarii unor aspecte ale PAC.
O politica agricola comuna reformata va atinge doua obiective: (a) concentrarea asupra functiei de redistributie a veniturilor si (b) inlaturarea “externalitatilor negative“ ale fostelor metode, prin sprijinirea in viitor a unei agriculturi ecologice, a dezvoltarii rurale si a sigurantei alimentare.
Momentul actual este caracterizat de dezbaterile privind reforma PAC, democratizarea UE si viitorul negocierilor comerciale multilaterale. O uniune mai democratica va face absolut necesara definitivarea reformei PAC. In acest context, exista oportunitatea ca statele candidate sa aplice direct o PAC construita pe noile principii, fara sa aplice politicile si metodele care au fost aplicate in trecut si care acum se dovedesc eronate. O asemenea evolutie ar fi in mod cert si in avantajul Romaniei. Totodata, este necesar ca in viitoarele runde de negocieri OMC sa se aiba in vedere si realitatile din noile state membre. In plan intern, Romania doreste sa isi armonizeze reformele agricole cu liniile directoare ale noii Politici Agricole Comune inca din momentul structurarii PAC pentru ca, la data aderarii, agricultura romaneasca sa se poata integra eficient in agricultura europeana.
In privinta fondurilor structurale si de coeziune, Romania sustine pastrarea actualului grad de nationalizare. Interventia structurala este absolut necesara pentru pastrarea coeziunii economice si sociale intr-o Europa unita, in care statele membre adera la aceiasi parametri si la aceleasi politici economice. Aspectul redistributiv al UE in conditiile unei Uniuni Economice si Monetare este vital, ca si mentinerea principiului solidaritatii europene la originea filosofiei acestor politici.
Instrumentarul actual in domeniul fondurilor structurale este suficient de elaborat. Nu sunt necesare noi instrumente, insa cele existente trebuie adaptate si la necesitatile specifice ale viitorilor membri UE. Romania sustine adoptarea metodei comunitare in ceea ce priveste aplicarea principiului subsidiaritatii.
De asemenea, se impune alocarea fondurilor structurale pentru mobilizarea si valorificarea resurselor umane si flexibilizarea pietei muncii, in paralel cu stimularea unei mai mari implicari a sectorului privat in proiectele de infrastructura fizica (transporturi, mediu). Viitoarea politica va trebui sa puna un accent mult mai mare pe factorul tehnologic, care are o dimensiune europeana, nu numai regionala, si de care depinde succesul modelului economico-social european.
De asemenea, atentia acordata pietei muncii va trebui sa fie completata de includerea factorului tehnologic in aceste politici, care sa actioneze pe linia cresterii productivitatii muncii. In aceeasi ordine de idei, este necesara o mai buna corelare a politicilor de coeziune cu politicile de cercetare, care trebuie sa puna accentul pe stimularea excelentei.
Politicile comerciale comune trebuie sa fie coerente cu celelalte politici comunitare, intr-o abordare strategica din punct de vedere temporal si spatial. Romania sustine activitatea din cadrul OMC, ca un canal legitim de gestionare a globalizarii, dar numai cu conditia luarii in considerare a intereselor fundamentale de ordin social si economic ale noilor state membre. Procesul de reflectie ar putea sa se concentreze mai mult asupra noului concept de “globalizare controlata“.
Politica Externa si de Securitate Comuna a ridicat unele probleme Uniunii, provenite in special din carentele de natura institutionala (problema nu a fost neaparat absenta sau incoerenta institutionala, cat mai ales neexploatarea corespunzatoare a cadrului existent), dar si in lipsa unei viziuni clare si structurate cu principalii actori internationali, respectiv SUA, Rusia, China. PESC trebuie sa ramana eminamente interguvernamentala, mai ales in urma aparitiei PESA, insa Comisia va trebui si ea asociata mai mult la implementarea acestei politici.
UE nu este numai o putere regionala, dar are potentialul de a se evidentia ca o putere globala. Pentru aceasta, locul Europei in lume ar trebui definit prin urmatorii parametri: UE, cel mai fidel aliat al SUA, legatura Rusiei cu comunitatea de state democratice si libere si influenta comerciala si financiara (prin euro) in toate zonele lumii. Europa ar trebui sa ramana insa fidela metodelor de promovare externa a valorilor sale, prin bine cunoscutele actiuni preventive (o concentrare mai mare asupra dezvoltarii si comertului – cel mai mare donator, multilateralism, interes in dezvoltarea ONU, acorduri de tip ACP cu statele in curs de dezvoltare).
Uniunea Europeana pare sa beneficieze de avantajul ca nu exista o tendinta dominanta in cadrul ei; din contra, statele membre, in special cele mijlocii si mici, par a se concentra in anumite domenii ale politicii externe unde au traditie, expertiza si anumite interese. Acest mod de a face politica externa evita recurgerea la traditionalele echilibre de interese ale marilor puterii, asa cum s-a mai intamplat de multe ori de-a lungul istoriei. Acest lucru a fost evident in Balcani. Aceste caracteristici importante fac parte din identitatea politica a UE. Prin extindere, aceste trasaturi ale PESC se vor consolida.
Romania considera ca in pregatirea urmatoarei Conferinte Inter-Guvernamentale ar trebui, de asemenea, sa se acorde atentie si actiunilor externe si limitelor geografice ale UE. Chiar daca acestea nu ar face parte din activitatea propriu-zisa a Conventiei, totusi ar trebui profitat de activitatea acesteia pentru a aborda problema respectiva in subsidiar.
In domeniul Justitiei si afacerilor interne, Romania sustine necesitatea dezvoltarii Spatiului comun de libertate, securitate si justitie, insa cu pastrarea unui echilibru intre cele trei componente, in special in ceea ce priveste raporturile dintre libertate si securitate.
Prima componenta trebuie sa constituie barometrul acestei dimensiuni, prin Carta drepturilor fundamentale. Rolul UE in stabilirea drepturilor politice, economice si sociale a fost consacrat incepand cu introducerea “cetateniei comunitare“ si este unul legitim. O data cu evolutia in acest domeniu, va avea loc fuziunea graduala a pilierului III prin preluarea componentelor sale in ceilalti doi pilieri.
Din punct de vedere al punerii in practica a componentelor de securitate si justitie, se cere intarirea rolului Europol si integrarea sa in ordinea comunitara, precum si crearea unui Parchet european.
Romania priveste ca deosebit de importanta crearea unei politii de frontiera unice la nivel european, in mod necesar insotita de crearea unui instrument comun de finantare a acesteia.
In conditiile in care Romania se pregateste sa devina granita externa a Uniunii Europene, este necesara participarea tarii la dezvoltarea politicilor in domeniul JAI. Pentru a realiza transparenta in ceea ce priveste politicile UE, ar fi benefica implementarea procedurilor de codecizie si in ceea ce priveste probleme legate de controlul frontierei, azil, vize, migratie, cooperare judiciara si administrativa.
6. Problema Constitutiei Europene
Romania priveste intr-o lumina favorabila chestiunea restructurarii tratatelor si sustine necesitatea unei Constitutii Europene sau a unui Tratat Constitutional al UE. Romania sprijina ideea separarii legislatiei primare a UE in doua parti: o parte fundamentala de genul unei Constitutii, care sa cuprinda Tratatele si o parte care sa cuprinda politicile curente. Astfel, Constitutia/Tratatul Constitutional ar trebui revizuita printr-o procedura speciala, de catre toate Statele Membre si numai dupa consultari generale si directe ale cetatenilor Europei, in timp ce prevederile tehnice ar putea fi modificate printr-o procedura mult simplificata.
Tratatul sau tratatele suplimentare care ar rezulta in urma acestui exercitiu si care vor sistematiza cea mai mare parte a acquis-ului, ar putea urma o procedura diferita pentru revizuire, mai simpla si mai flexibila. Este insa extrem de important ca printr-un asemenea pas, acquis-ul sa nu isi piarda din substanta si mai ales politicile comune sa nu fie afectate.
Aceasta Constitutie ar trebui sa includa, in corpore, actuala Carta a Drepturilor Fundamentale, ceea ce ar consolida uniunea politica si identitatea europeana a cetatenilor. Deja, in unele state membre, dispozitii ale acestui document, adoptat in anul 2000, incep sa fie considerate ca avand forta juridica, ceea ce face posibil ca aceasta Carta sa capete forta juridica in mod progresiv. Adoptarea Cartei ca parte a acquis-ului “greu“ va trebui facuta insa numai in cadrul unei Constitutii.
POZITIA GUVERNULUI ROMANIEI PRIVIND VIITORUL UNIUNII EUROPENE (PROIECT 2)
Viitorul Europei, si in mod special al Uniunii Europene, trece de aceea prin extindere. Viitorul si extinderea se interconditioneaza, extinderea se manifesta ca un vector spre viitorul Uniunii Europene. De aceea, orice judecata asupra viitorului Uniunii Europene va fi incompleta daca la ea nu vor participa autentic si tarile candidate. Extinderea Uniunii Europene este un imperativ politic.
Pentru Romania, aderarea la Uniunea Europeana reprezinta singura optiune viabila care ii poate asigura reintegrarea completa si definitiva in sistemul de valori promovat de democratiile vest-europene, sistem din care face parte de drept prin istorie, cultura, traditie si asezare geografica. Apartenenta Romaniei la UE constituie o garantie a stabilitatii, a cresterii economice si a prosperitatii. Romania s-a inscris in acest proces ireversibil si participa la modernizarea impusa de integrarea in Uniunea Europeana, care implica evolutia generala a intregii societati romanesti.
Aderarea Romaniei la UE intruneste o sustinere covarsitoare din partea cetatenilor (peste 80% dintre romani se declara in favoarea aderarii tarii la Uniunea Europeana) si consensul clasei politice romanesti, care considera integrarea Romaniei in structurile europene ca un obiectiv fundamental de politica nationala.
Pentru cetatenii Romaniei, ca si pentru cei ai Uniunii Europene, spatiul european are o identitate manifestata prin: locuri de munca, lupta impotriva saraciei si excluderii sociale, educatie decenta, ingrijire medicala adecvata, o abordare comuna a problemei protectiei mediului, a schimbarilor climatice si a securitatii alimentare. De asemenea, ei doresc o Europa mai activa in afacerile externe, in probleme de aparare si securitate, in lupta impotriva criminalitatii si a terorismului. Reducerea birocratiei, o economie sigura si prospera, pastrarea identitatii tarilor Uniunii, in paralel cu adancirea integrarii sunt alte deziderate ale cetatenilor din statele membre si candidate.
Inscriindu-se in procesul ireversibil de modernizare pe care il impune integrarea in Uniunea Europeana, pregatirea pentru aderare si-a pus amprenta asupra evolutiei generale a societatii romanesti. Odata cu aceasta, Romania este in mod legitim interesata de identitatea spatiului politic, economic si social in care va intra si in aceasta perspectiva de propria sa identitate.
Aceasa preocupare este pe deplin justificata si are o baza reala. In acelasi timp, in anul 2004, se preconizeaza incheierea viitoarei Conferinte Inter-guvernamentale, cu semnarea unui nou tratat sau fundament juridic al Uniunii Europene (in situatia in care va avea loc o restructurare radicala a tratatelor existente), care ar putea intra in vigoare in cursul anului 2006. Aceasta inseamna, in acelasi timp, ca aderarea Romaniei se poate produce aproape concomitent cu transformarea Uniunii Europene, de unde si interesul natural al societatii romanesti de a se implica in aceasta dezbatere si de a contribui cu idei si solutii pentru o viitoare structura din care va face si ea parte.
In Romania, dezbaterea interna privind viitorul Europei a fost lansata la 9 mai 2001. Dezbaterea s-a materializat prin contributii ale factorilor politici, ale societatii civile, ale mediului academic, think-tank-urilor si, nu in ultimul rand, ale cetatenilor care, impreuna, exprima viziunea unei tari nemembre a UE, dar care aspira la statutul de membru al UE. In aceste conditii, accentul este pus in mod inevitabil pe constructia politica a Uniunii Europene si pe sectoarele de mare sensibilitate pentru Romania.
Elementele prezentate in continuare sintetizeaza pozitia initiala a Guvernului Romaniei fata de temele aflate pe agenda Conventiei privind viitorul Europei. Aceasta pozitie este structurata inclusiv pe baza opiniilor exprimate pe parcursul dezbaterii publice interne din anul 2001, tinand cont de diversitatea lor, cat si de tendintele majoritare formulate cu acest prilej. Ea va fi completata si dezvoltata in functie de continutul si rezultatele Conventiei privind viitorul Europei si de tendintele ce se vor profila pe parcursul dezbaterilor.
1. Viitorul Europei si buna guvernare
Reforma Uniunii Europene implica o serie de intrebari legate de guvernare si de modul in care UE foloseste puterea data de cetateni. O folosire buna a puterii implica o legatura stransa a Uniunii cu cetatenii sai si conduce la politici mai eficiente. Pentru realizarea acestui deziderat este insa necesara combinarea a diferite instrumente politice cum ar fi legislatia, dialogul social, fonduri de investitii in infrastructura si programe de actiune, contribuind astfel la intarirea metodei comunitatii. Principiile care definesc buna guvernare si care trebuie aplicate in modul de functionare a viitoarelor institutii UE sunt: deschiderea institutiilor fata de opinia publica; o participare cat mai larga la elaborarea si implementarea politicilor; asumarea mai clara a responsabilitatilor de catre toate institutiile; eficienta, manifestata prin obiective clare si implementarea politicilor intr-o maniera proportionata; asigurarea coerentei intre politici si actiuni.
Pentru a reusi o mai buna implicare a cetatenilor in constructia viitoarelor institutii si politici, este necesara cooptarea societatii civile (de la ONG-uri, la sindicate si asociatii profesionale, ori comunitati religioase). Societatea civila vede tot mai mult Europa ca un cadru favorabil pentru schimbarea orientarilor politice si ale societatii, oferind o reala posibilitate de a extinde dezbaterea asupra rolului Europei. Tinand cont de faptul ca o mai buna implicare atrage o mai mare responsabilitate, societatea civila trebuie ea insasi sa urmeze principiile bunei guvernari, care include contabilizarea si deschiderea. In aceste conditii, este necesara reevaluarea implicarii Comitetului Economic si Social, care trebuie sa aiba un rol activ in dezvoltarea unei noi relatii de responsabilitate reciproca intre Institutii si societatea civila.
Transparenta si deschiderea spre societatea civila sunt cele doua imperative majore ale viitorei Uniuni.
Romania aspira la o Uniune Europeana constituita ca o federatie de state-natiuni. Aceasta optiune trebuie sa tina cont atat de necesitatea de a avea institutii comunitare si proceduri decizionale capabile sa asigure functionarea unei Uniuni cu 27 de membri – ceea ce presupune aprofundarea integrarii si extinderea votului cu majoritate calificata – cat si de faptul ca majoritatea covarsitoare a cetatenilor europeni au inca sentimente puternice manifestate fata de identitatea lor nationala si manifesta un atasament profund pentru statul ai carui cetateni sunt. In aceste conditii, viitoarea uniune politica va trebui sa se dezvolte de jos in sus, de la cetateni la state si de la state la Comunitate.
2. Reformarea institutiilor Uniunii Europene
Acest obiectiv trebuie sa se realizeze in conditiile pastrarii unui echilibru in gestionarea domeniilor de competenta si in luarea deciziilor, concomitent cu precizarea si potentarea functiilor pe care le indeplinesc institutiile europene. Scopul urmarit este acela de a creste legitimitatea acestor institutii in fata cetatenilor Uniunii Europene.
Apararea intereselor europene se poate face cel mai adecvat prin cresterea rolului Comisiei Europene. Presedintele acestei institutii ar trebui sa fie ales in comun de Parlamentul European si de Consiliul European, pentru a-i asigura legitimitatea totala in fata Comunitatii. In privinta numarului de comisari, Romania sustine o dimensiune a Comisiei conforma cu numarul de state membre dupa principiul “un stat – un comisar“. O limitare a acestui numar ar putea fi eventual acceptata, cu conditia ca pentru tarile care nu vor avea pe durata unui mandat un comisar cu cetatenia respectiva, sa se creeze modalitati alternative pentru ca tarile in cauza sa poataa avea totusi o reprezentare corespunzatoare la nivelul executivului comunitar. O asemenea modalitate ar putea fi instituirea unor „task-force“-uri cu un mandat cu aceeasi durata cu cea a Colegiului, pe problemele noi si ardente ale Comunitatii, si pentru care nu exista o directie generala specifica. Sefii acestor “task-force“-uri vor avea un rang nou, cuprins intre director-general si comisar. In ceea ce priveste functia Comisiei, noutatea fata de responsabilitatile prezente ar putea consta in functia de garant al coerentei dezvoltarilor intre sectorul interguvernamental si cel comunitar.
Presedintele Comisiei ar putea de asemenea primi un rol de “facilitator“ pentru deblocarea situatiilor procedurale intre Consiliu si Parlament, atunci cand procedura de conciliere nu se soldeaza cu nici un rezultat. De asemenea, Comisia ar trebui sa aiba un rol sporit in definirea relatiilor dintre institutii si implementarea acestora.
Parlamentul European va trebui sa reflecte totdeauna nivelul la care se gaseste procesul de integrare economica aflat intr-o continua aprofundare Parlamentul ar trebui ar trebui sa aiba puteri sporite, prin generalizarea procedurii de codecizie cu Consiliul si oferirea de competente presedintelui Comisiei pentru a evita blocaje institutionale. Parlamentul ar putea alege presedintele Comisiei prin majoritate de voturi, la propunerea Consiliului European. De asemenea, Parlamentul ar putea avea atributii mai largi in ceea ce priveste bugetul, in special eficienta cheltuielilor si operativitatea realizarii proiectelor.
In ceea ce priveste Parlamentele nationale, Romania sustine crearea unui “Comitet al Parlamentelor Nationale“, dupa modelul Comitetului Economic si Social si al Comitetului Regiunilor. Existenta unei asemenea structuri ar reflecta mai autentic cele doua componente fundamentale ale Uniunii –comunitara si interguvernamentala. Definirea rolului acestui nou organ ar trebui sa plece de la modelul propus pentru viitoarea Uniune. Ar putea exista doua alternative: una minimala , in sensul ca se va constitui un nou comitet aflat pe aceeasi pozitie cu cele doua mentionate si care ar avea un rol consultativ pe problemele ce privesc cooperarea interguvernamentala (ex. aviz consultativ asupra unei strategii comune a UE), si una maximala, in sensul ca aceasta noua structura va primi competente importante prin preluarea unor functii legislative ale Consiliului in codecizie cu Parlamenul European(de exemplu un viitor buget comun pentru PESC) Este necesara de asemenea imbunatatirea sistemului de informare a parlamentelor nationale privind afacerile europene. La nivelul Statelor Membre, este benefica imbunatatirea mecanismului de informare si consultare a parlamentelor de catre guvernele acestor state, mai ales in ceea ce priveste adoptarea legislatiei europene, inca din stadiul de pregatire. De asemenea, este necesara instituirea unui sistem de informare curenta a parlamentelor nationale de catre Comisie in ceea ce priveste initiativele legislative propuse.
In viziunea Romaniei, Consiliul trebuie sa fie in continuare institutia care sa reflecte interesele statelor membre in cadrul Comunitatii, in triunghiul institutional al Uniuniunii Europene, insa activitatea acestuia trebuie rationalizata, iar functiile sale, mai clar delimitate. Aici se impune o mai buna coordonare in cadrul Consiliului. Atributiile CAG trebuie regandite, pentru a asigura coordonarea generala a celorlalte forme ale Consiliului in conditiile in care coordonarea activitatii Consiliului de catre CAG devine tot mai dificila, iar cresterea rolului ECOFIN devine tot mai evidenta. Guvernul Romaniei considera ca votul cu majoritate calificata trebuie extins.
Consiliul European trebuie sa ramana institutia care sa stabileasca in continuare liniile directoare ale dezvoltarii Uniunii Europene. Consiliul European ar trebui sa primeasca unele drepturi de transare a unor situatii si de decizie in domeniile de interes strategic pentru Uniune, in situatiile care reclama urgenta maxima, precum si dreptul de conciliere atunci cand apar divergente intre CAG si ECOFIN. De asemenea, Consiliul European ar putea initia un program legislativ multi-anual, la recomandareac Comisiei si Parlamentului European.
Pe ansamblu, reformarea institutiei va trebui sa conduca la dotarea corespunzatoare a Uniunii cu instrumente de formulare de politici si actiuni, la operativitate in aplicarea deciziilor, eliminarea dublarii unor competente, precum si a ambiguitatilor si a birocratizarii.
3. Distribuirea competentelor intre nivelurile de guvernare
Romania considera ca importanta distribuirea competentelor, fie sub forma unui „catalog al competentelor” la nivelul Uniunii, fie sub orice alta forma care contribuie la clarificarea distribuirii acestora intre nivelul european, national regional si local, la baza caruia sta principiul transferului progresiv de putere de la nivel superior spre nivelurile locale.
Problema subsidiaritatii este atributul statelor membre si trebuie analizata separat, de la caz la caz, dat fiind faptul ca modul de cooperare implica si nivelul de dezvoltare economica si sociala la un moment dat. Este insa necesara stabilirea unor mecanisme clare care sa faca posibila delegarea ad-hoc a anumitor competente.
Eventualele dispute care pot aparea ca urmare a delimitarii celui mai adecvat nivel de luare a deciyiei se pot reyolva de catre comisii specialiyate ale Parlamentului European sau ale Parlamentelor nationale. In ultima instanta, Curtea Europeana de Justitie are drept de control asupra aplicarii principiului subsidiaritatii si proportionlitatii.
Proportionalitatea trebuie sa ramana principiul de baza pentru elaborarea unui act legislativ sau initierea unei masuri comune. De fiecare data, Uniunea Europeana trebuie sa aleaga dintre mai multe metode si actiuni, pe aceea care confera cea mai mare libertate statelor, persoanelor fizice sau juridice.
Indiferent de modificarile care pot interveni la nivelul Uniunii, solidaritatea si egalitatea dintre statele membre trebuie sa ramana principii fundamentale pentru Uniunea Europeana.
4. Politicile comune
Uniunea Economica si Monetara (UEM) contine elementele necesare realizarii uniunii economice a statelor europene. UEM trebuie sa ramana deschisa si accesibila noilor membri ai Uniunii Europene, cu precadere in ceea ce priveste aderarea la moneda unica. Principiul sanselor egale trebuie sa se aplice in toate evolutiile viitoare ale UEM. Mai mult decat a ramane deschisa pentru noi membri, este vital ca UEM sa mentina principiul sanselor egale pentru acestia, prin pastrarea unor criterii neschimbate pentru aderarea la euro si in cazul tarilor candidate. Pentru a asigura functionalitatea UEM pe termen lung, precum si viabilitatea sa din punct de vedere politic si social, este necesara continuarea armonizarii in domeniul politicilor economice conexe (de ex. fiscalitate). Concomitent insa, trebuie sa se tina cont, pentru pastrarea consistentei, coerentei si unitatii constructiei europene, de evolutia generala a viitoarelor state membre spre indeplinirea criteriilor de convergenta.
Un scenariu viabil pe termen mediu este cel al disciplinei monetare si fiscale. In acest context, in paralel cu armonizarea unor politici, precum cea fiscala, o atentie deosebita trebuie acordata, in perspectiva, problemelor referitoare la mobilitatea fortei de munca si flexibilitatea pietei fortei de munca in Statele Membre si la nivelul UE. Asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a atenuarii efectelor negative ale unor socuri asimetrice vor contribui, pe de alta parte, la cresterea sprijinului pentru constructia europeana din partea opiniei publice.
Strategia initiata la Lisabona si completata la Stockholm defineste principalele orientari de perspectiva ale modelului economic si social european care are drept coordonate dezvoltarea durabila si dezvoltarea bazata pe cunostinte (e-Europe).
In domeniul protectiei mediului, Europa se manifesta inca de acum cateva decenii ca un lider de opinie si actiune. UE trebuie sa isi consolideze aceasta pozitie si sa actioneze energic pentru ca propriile erori sa nu fie repetate de catre alte state in curs de dezvoltare.
In ceea ce priveste cea de-a treia componenta a modelului european, este necesara realizarea unei “unitati tehnologice“, prin impulsionarea si gestionarea unui flux sustinut de transfer tehnologic in cadrul UE, incluzand viitoarele state membre si chiar cele aflate in vecinatatea UE.
Noua Politica agricola comuna (PAC), asa cum ea se contureaza in urma ultimei reforme incepute in 1997, apare ca o politica economica viabila si dezirabila pe termen lung. In principiu, Romania exclude luarea in calcul a variantei renationalizarii unor aspecte ale PAC.
O politica agricola comuna reformata va atinge doua obiective: (a) concentrarea asupra functiei de redistributie a veniturilor si (b) inlaturarea “externalitatilor negative“ ale fostelor metode, prin sprijinirea in viitor a unei agriculturi ecologice, a dezvoltarii rurale si a sigurantei alimentare.
Momentul actual este caracterizat de dezbaterile privind reforma PAC, democratizarea UE si viitorul negocierilor comerciale multilaterale. O uniune mai democratica va face absolut necesara definitivarea reformei PAC. In acest context, exista oportunitatea ca statele candidate sa aplice direct o PAC construita pe noile principii, fara sa aplice politicile si metodele care au fost aplicate in trecut si care acum se dovedesc depasite. O asemenea evolutie ar fi in mod cert si in avantajul Romaniei. Totodata, este necesar ca in viitoarele runde de negocieri OMC sa se aiba in vedere si realitatile din noile state membre. In plan intern, Romania doreste sa isi armonizeze reformele agricole cu liniile directoare ale noii Politici Agricole Comune inca din momentul structurarii PAC pentru ca, la data aderarii, agricultura romaneasca sa se poata integra eficient in agricultura europeana.
In privinta fondurilor structurale si de coeziune, Romania sustine pastrarea actualului grad de nationalizare. Interventia structurala este absolut necesara pentru pastrarea coeziunii economice si sociale intr-o Europa unita, in care statele membre adera la aceiasi parametri si la aceleasi politici economice. Aspectul redistributiv al UE in conditiile unei Uniuni Economice si Monetare este vital, ca si mentinerea principiului solidaritatii europene la originea filosofiei acestor politici.
Instrumentarul actual in domeniul fondurilor structurale este suficient de elaborat. Nu sunt necesare noi instrumente, insa cele existente trebuie adaptate si la necesitatile specifice ale viitorilor membri UE. Romania sustine adoptarea metodei comunitare in ceea ce priveste aplicarea principiului subsidiaritatii.
De asemenea, se cere alocarea fondurilor structurale pentru mobilizarea si valorificarea resurselor umane si flexibilizarea pietei muncii, in paralel cu stimularea unei mai mari implicari a sectorului privat in proiectele de infrastructura fizica (transporturi, mediu). Viitoarea politica va trebui sa puna un accent mult mai mare pe factorul tehnologic, care are o dimensiune europeana, nu numai regionala, si de care depinde succesul modelului economico-social european.
In aceeasi ordine de idei, este necesara o mai buna corelare a politicilor de coeziune cu politicile de cercetare, care trebuie sa puna accentul pe stimularea excelentei.
Politicile comerciale comune se cer sa fie coerente cu celelalte politici comunitare, intr-o abordare strategica din punct de vedere temporal si spatial. Romania sustine activitatea din cadrul OMC cu luarea in considerare a intereselor fundamentale de ordin social si economic ale noilor state membre. Procesul de reflectie ar putea sa insiste mai mult asupra noului concept de “globalizare controlata“, lansat de Pascal Lamy.
Politica Externa si de Securitate Comuna a ridicat unele probleme Uniunii, provenite in special din carentele de natura institutionala (problema nu a fost neaparat absenta sau incoerenta institutionala, cat mai ales neexploatarea corespunzatoare a cadrului existent), dar si din lipsa unei viziuni structurate asupra relatiilor cu principalii actori internationali din afara UE. Desi PESC va ramane, in principal, in sfera deciziei interguvernamentale, pozitie justificata mai ales de dezvoltarea PESA, Comisia si Parlamentul European vor trebui asociate la conceptia si implementarea acestei politici, atat pentru ca transpunerea sa implica recursul si la mijloace si metode comunitare gestionate de catre Comisie, cat si deoarece stabilirea unui buget comun pentru PESC presupune adoptarea acestuia de catre Parlamentul European (eventual cu avizul Comitetului parlamentelor nationale – daca acesta va fi infiintat).
UE nu este numai o putere regionala, dar ti una globala. Ea are potentialul de a se evidentia ca o putere globala, de a se manifesta ca un actor care conciliaza globalismul cu principiile etice. Europa este chemata astazi sa se manifeste mai vizibil si mai eficient la nivel global si sa-si asume responsabilitati sporite pe scena internationala. Rolul Uniunii Europene largite in arena mondiala va fi acela de a proiecta stabilitate, prosperitate si toleranta culturala si religioasa dincolo de frontiererele sale, de a actiona ca un actor global si ca un factor de echilibru intr-o lume multipolara, aflata in curs de reasezare. Europa ar trebui insa sa ramana fidela metodelor de promovare externa a valorilor sale, prin bine cunoscutele actiuni preventive (o concentrare mai mare asupra dezvoltarii si comertului – cel mai mare donator, multilateralism, interes in dezvoltarea ONU, acorduri de tip ACP cu statele in curs de dezvoltare).
In Uniunea Europeana nu exista o tendinta dominanta in cadrul ei; din contra, statele membre, in special cele mijlocii si mici, par a se concentra in anumite domenii ale politicii externe unde au traditie, expertiza si anumite interese. Acest mod de a face politica externa evita recurgerea la traditionalele echilibre de interese ale marilor puterii, asa cum s-a mai intamplat de multe ori de-a lungul istoriei.
Romania considera ca in pregatirea urmatoarei Conferinte Inter-Guvernamentale ar trebui, de asemenea, sa se acorde atentie si actiunilor externe si limitelor geografice ale UE. Chiar daca acestea nu ar face parte din activitatea propriu-zisa a Conventiei, totusi ar trebui profitat de activitatea acesteia pentru a aborda problema respectiva in subsidiar.
In domeniul Justitiei si afacerilor interne, Romania sustine necesitatea dezvoltarii Spatiului comun de libertate, securitate si justitie, insa cu pastrarea unui echilibru intre cele trei componente, in special in ceea ce priveste raporturile dintre libertate si securitate.
In vederea punerii in practica a componentelor de securitate si justitie, apar necesare unele masuri de ordin practic cum sunt intarirea rolului Europol si integrarea sa in ordinea comunitara, precum si crearea unui Parchet european, si in perspectiva crearea unei politii de frontiera unice la nivel european.
Romania priveste ca deosebit de importanta crearea unei politii de frontiera unice la nivel european, in mod necesar insotita de crearea unui instrument comun de finantare a acesteia.
In conditiile in care Romania se pregateste sa devina granita externa a Uniunii Europene, este necesara participarea tarii la dezvoltarea politicilor in domeniul JAI. Pentru a realiza transparenta in ceea ce priveste politicile UE, ar fi benefica implementarea procedurilor de codecizie si in ceea ce priveste probleme legate de controlul frontierei, azil, vize, migratie, cooperare judiciara si administrativa.
6. Problema Constitutiei Europene
Romania priveste favorabil problema restructurarii tratatelor si realizarii sustine Constitutii Europene sau a unui Tratat Constitutional al UE. Legislatia primara a UE ar putea fi separata in doua parti: o parte fundamentala de genul unei Constitutii, care sa cuprinda Tratatele, si o parte care sa cuprinda politicile curente. Astfel, Constitutia/Tratatul Constitutional ar putea fi revizuit printr-o procedura speciala, de catre toate Statele Membre si dupa consultari generale si directe ale cetatenilor Europei, in timp ce prevederile tehnice ar putea fi modificate printr-o procedura mult simplificata.
Tratatul sau tratatele suplimentare care ar rezulta in urma acestui exercitiu si care vor sistematiza cea mai mare parte a acquis-ului, ar putea urma o procedura mai simpla si mai flexibila pentru revizuire. Va fi insa important ca prin asemenea reasezari, acquis-ul sa nu isi piarda din substanta si politicile comune sa nu fie afectate, situatie care ar echivala pentru tarile candidate cu modificarea termenilor care au constituit baza negocierilor de aderare.
Constitutia ar trebui sa includa, in corpore, actuala Carta a Drepturilor Fundamentale, fapt care ar consolida uniunea politica si identitatea europeana a cetatenilor. In cateva state membre, unele dispozitii ale acestui documentau inceput sa fie considerate ca avand forta juridica, ceea ce face posibil ca aceasta Carta sa capete forta juridica in mod progresiv. Adoptarea Cartei ca parte a acquis-ului “greu“ se va realiza insa numai in cadrul unei Constitutii.
In ansamblu, Romania trebuie sa incerce sa se pozitioneze cat mai favorabil in cadrul general al procesului de largire a Uniunii Europene si in dezbaterile asupra configuratiei viitoare a Uniunii Europene.
Implicandu-se activ in acest process, in acest proces, Romania va trebui sa-si mentina identitatea, la fel ca toate celelalte state care au aderat sau vor adera la Uniune. Europa unita trebuie sa fie o societate coeziva prin diversitate, care sa puna in valoare bogatia si pluralitatea culturilor, precum si avantajele consacrarii unui nou model European care sa asigure siguranta si prosperitate cetatenilor Uniunii Europene.
|
