PRIORITATI PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN MUNCA

PRIORITĂŢI PRIVIND SĂNĂTATEA sI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

Cultura sanatatii si securitati în munca este un concept modern care reprezinta sisteme de valori noi, rezultat al produsului valorilor individuale si de grup, al atitudinilor, competentelor, comportamentelor, obiceiurilor care determina angajarea, stilul si eficienta programelor de sanatate si securitate în munca.

Pe lista prioritatilor privind sanatatea si securitatea la locul de munca în tara noastra se afla :

elaborarea de masuri specifice de securitate si sanatate în munca potrivit legislatiei în vigoare, care sa vizeze pro 343j97d movarea sanatatii în munca;

organizarea primului ajutor si pregatirea salariatilor pentru acordarea primului ajutor;

combaterea riscurilor profesionale sau reducerea acestora la riscuri acceptabile;

aplicarea de masuri ergonomice si de protectie colectiva;

utilizarea de echipamente de munca certificate din punct de vedere al sigurantei în functionare;

acordarea echipamentului individual de protectie.

Unul din instrumentele aflate la dispozitia factorilor responsabili în domeniul sanatatii si securitatii în munca, este si ergonomia

Obiectivul ergonomiei consta în optimizarea continua a sistemului om-masina-mediu de munca.

Din punct de vedere al obiectivului de realizat, ergonomia se poate clasifica în doua mari categorii:

A) Ergonomia de conceptie - al carei obiectiv consta în optimizarea relatiilor om-masina-mediu de munca, chiar în faza de proiectare;

B)   Ergonomia de corectie - al carei obiectiv consta în optimizarea relatiilor om-masina-mediu de munca, pe parcursul desfasurarii procesului tehnologic.

Disfunctiile sistemului om-masina-mediu de munca pot avea urmatoarele consecinte:

a)     de ordin biologic:

- oboseala si surmenaj;

- boli profesionale si boli legate de profesiune;

- accidente de munca.

Toate aceste tipuri de impact pe sanatate pot fi urmate de incapacitate temporara de munca sau invaliditate.

b)    de ordin psihologic:

- fluctuatie importanta a muncitorilor;

- absenteism;

- insatisfactii profesionale.

c)     de ordin economic:

- scaderea calitatii produsului muncii;

- scaderea retributiei;

- somaj.

Pentru a exemplifica cele expuse mai sus, se vor prezenta succint câteva aspecte de actualitate privind boala osteo-musculo-articulara de cauza profesionala, în tabelele de mai jos:

Printre profesiunile expuse mai mult la acest tip de solicitare se afla cele de : mecanic autovehicule, strungar, frezor, sudor, tâmplar, turnator, lacatus, care efectueaza munca dinamica, dar si dactilograf, operator - calculator, bucatar, lenjereasa, în a caror activitate predomina munca statica.

Activitatile profesionale cu efort predominant fizic osteo-musculo-articular se realizeaza prin contractia unor grupe musculare pe o perioada semnificativ de mare din timpul de munca.

Etiologia bolilor prin suprasolicitare osteo-musculo-articulare se gaseste în 2 categorii de variabile:

a) ale procesului tehnologic - ca factor etiologic principal

1) excesul de efort musculo-osteo-articular: intensitate mare a efortului, miscari repetitive, miscari în articulatie a caror amplitudine o depaseste pe cea fiziologica, efort static prelungit;

2) sprijinirea sau apasarea oaselor, muschilor, articulatiilor pe un plan dur, timp îndelungat;

3) actiunea vibratiilor mecanice asupra aparatului musculo-osteo-articular.

b) ale mediului ambiant - ca factor etiologic secundar: temperatura, umiditate, curenti de aer cu viteza mare.

Mecanismul de producere a bolilor osteo-musculo-articulare cunoaste la început fenomene de adaptare - adica la nivelul structurilor osoase si articulare apar modificari adaptative la solicitare (hiperostoze -escrescente osoase, îngrosarea trabeculelor osoase, productie de lichid sinovial în articulatie), care prin persistenta factorului cauzal, evolueaza spre fenomenul de boala, prin trecerea acestor modificari adaptative din stadiul reversibil în faza de ireversibilitate.

Trebuie deci sa întelegem si sa subliniem ca în faza de adaptare, modificarile suferite de diferitele structuri (oase, muschi, tendoane, ligamente) sunt reversibile daca se iau masurile de îndepartare sau diminuare a cauzelor care au dus la producerea lor.

Aceasta este faza în care daca sunt depistate prin examen medical periodic, pot fi prevenite prin stabilirea si aplicarea masurilor de ordin ergonomic ce vor fi prezentate mai jos.

Exista doua categorii de masuri de prevenire a bolii osteo-musculo-articulare:

a) masuri tehnico-organizatorice - intra în responsabilitatea angajatorului (comandanti, sefi):

1) respectarea HG nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare;

2) masuri ergonomice:

eliminarea posturii si a gesturilor nefiziologice prin mecanizarea sau automatizarea proceselor tehnologice;

proiectarea si constructia utilajelor în functie de posibilitatile psihofiziologice de raspuns ale organismului, în functie de variabilele

antropometrice, în scopul reducerii efortului static si corectarii ritmului de munca;

utilizarea alternativa a posturii ortostatice cu cea sezând pentru redistribuirea sarcinilor ce revin diferitelor compartimente cinetice în procesul de munca;

distribuirea rationala a pauzelor;

promovarea formelor adecvate de gimnastica în productie;

acordarea si folosirea corecta a echipamentului de protectie.

b) masuri medicale - intra în responsabilitatea medicului:

recunoasterea riscului profesional - inventarierea (evidenta) locurilor de munca si a profesiunilor unde exista suprasolicitarea aparatului osteo-musculo-articular;

examenul medical la angajare conform Legii nr. 319/2006;

respectarea contraindicatiilor medicale la angajare prevazute de lege;

controlul medical periodic conform Legii nr. 319/2006;

informarea si formarea angajatorilor si angajatilor cu privire la riscul de îmbolnavire profesionala în urma exercitarii profesiunii respective si cu privire la modalitatea corecta de transport si ridicare a greutatilor.

În concluzie, se poate afirma ca o buna cultura în domeniul sanatatii si securitatii muncii la nivelul unei unitati, se caracterizeaza prin comunicare bazata pe încredere reciproca, perceptie comuna a importantei sanatatii si securitatii muncii, precum si pe eficacitatea masurilor de preventie.