PROBLEMELE IMPLEMENTARII
Politica poate fi vazuta ca o implementare a unor scopuri. Din aceasta perspectiva, politica insemna nu numai alegerea unor obiective ci si alegerea mijloacelor prin care obiectivele vor fi atinse: daca actionam in modul A, atunci rezultatul va fi obiectivul B. Politica implica o teorie a cauzei si a efectului. Putem vorbi despre implementarea politicii in momentul in care obiectivul dorit este atins, iar intentiile actorilor au fost transpuse in practica. Daca rezultatul final al politicii nu coincide cu ceea ce au intentionat creatorii policiti, politica nu a fost implementata. Aceasta este abordarea lui Pressman si Wildavsky care au formulat urmatoarele concluzii[1]:
v este necesar sa se acorde mai multa atentie procesului de implementare;
v este eronat sa credem ca executia politicilor publice reprezinta un automatism;
v frecvent s-a observat faptul ca nu exista nicio legatura intre formularea politicilor si implementarea lor.
Implementarea este un proces interactiv, in care sunt implicate nu numai autoritatile publice, dar si reprezentantii grupurilor apartinand spatiului tinta al politicii si ai altor grupuri intresate. Personajele care participa la acest proces au motivatii si resurse proprii care, separat de masurile politice directe, sunt influentate de multi alti factori circumstantiali. O problema limita o constituie faptul ca cele mai multe studii asupra implementarii sunt axate pe gasirea explicatiilor succesului sau esecului politicii.[2]
In toate domeniile unei politici exista o problema de implementare, adica era probabil ca rezultatele obtinute sa fie diferite fata de intentiile exprimate initial. Deci problema nu se rezuma numai la identificarea scopurilor, si si la realizarea lor.
Implementarea trebuie sa faca fata unor dificultati care nu au putut fi considerate in intregime in fazele anterioare ale elaborarii politicilor . Sabatier si Mazmanian au identificat in lucrarea... care sunt principalele motive ale aparitiei discrepantelor in timpul procesului de implementare.[3]
In primul rand, unele dificulati apar datorita problemelor pe care politicile publice urmaresc sa le solutioneze. Unele politici presupun utilizarea unor tehnici mai elaborate ; uneori tehnologiile nu exista, sau daca exista sunt foarte scumpe ( de pilda, in cazul monitorizarii poluarii sau al fraudelor in diverse programe programe de asistenta sociala). De asemenea implementarea poate fi ingreunata de comportamentele spatiului tinta si de diversitatea acestora. De exemplu violenta publica, sau abandonul scolar au foarte multe cauze si de aceea politicile care vizeaza numai unele dintre acestea pot sa esueze mai usor. Un alt motiv este marimea grupului caruia i se adreseaza politica, cu cat grupul este mai mare cu atat politica este mai greu de implementat, de exemplu este mult mai usor sa se implementeze o politica de protectie a celor aflati in trafic daca ea se concentreaza asupra producatorilor de automobile, al caror numar este mai mic, decat asupara soferilor. Aplicarea politicii poate sa fie ingreunata si de marimea schimbarilor pe care le solicita politica. O politica care incerca schimbarea comportamentelor sexiste sau care vizeaza unele minoritati etnice sau rasiale este mult mai dificil de implementat decat una care priveste, de pilda, cresterea calitatii apei potabile, care nu solicita schimbarea comportamentului consumatorilor.
In al doilea rand, pot aparea dificultati in implementare datorita contextului economic, scocial, politic, in care se desfasoata acest proces: schimarile in conditiile sociale pot duce la ingreunarea implementarii, de exemplu programele care vizeaza abandonul scolar sunt mai dificil de implementat daca o mare parte a populatieisaraceste accentuat. Atentia pe care mass-media o acorda problemeipoate facilita, sau dimportiva, impiedica implementarea politicilor publice. Implementarea politicii poate fi afectata de atiduniea grupurilor implicate, resursele alocate. Sprijinul pe care conducerea politica il acorda, sau nu unei politici publice este de multe ori un factor deosebit de important in reusita implementarii.
In al treilea rand, unele greutati privind implementarea deriva din capacitatea agentiei sau agentiilor, care au aceasta sarcina de a crea mecanismele necesare: stabilirea de obiective clare si necontradictorii; utiliarea unor teorii adecvate privind mecanismele prin care se produc fenomenele, procesele si evenimenetele respective; gestionarea resurselor financiare; capacitatea de a crea un lant eficient, organizat ierarhic de cooperare intre institutiile implicate; recrutarea de personal care se ocupa cu implementarea etc.
Diferiti actori au identificat cauzele disfunctionalitatilor de implementare ca fiind[4]:
v Numarul mare de participanti la proces, fiecare cu o perspectiva diferita asupra problemei si cu un nivel deosebit de ioncredere si implicare si diversificarea scopurilor. Cu cat o politica depinde mai mul de clarificari si explicatii, cu atat mai mult cresc sansele ca obiectivele initiale sa nu fie atinse;
v Ambiguitatea scopului initial;
v Obiectivul nu a fost considerat ca fiind prioritar;
v Nu au existat suficiente resurse pentru al indeplini;
v A existat un conflict cu alti participanti important;
v Grupul vizat de politica a fost greu de implicat, contactat etc;
v Lucrurile facute nu au avut impactul asteptat;
v In timp, circumstantele s-au schimbat si atentia a fost acaparata de alte probleme aparent mai importante.
Perspectivele implementarii
Calificare implementarii ca fiind problematica depinde de perspectiva aborda:
Din perspectiva implementarii ca mijloc de comunicare (perspectiva verticala), implementarea se refera la deciziile autorizate de conducere care coincid intocmai rezultatelor obtinute de nivelurile inferioare; este deci o problema de asigurare a subordonarii. Acest lucru este asigurat de modelele constitutionale de guvernamant si de modelele instrumentale ale organizarii; pare de la sine inteles ca cei alesi de public pentru a conduce trebuie sa fie capabili sa-si transforme politicile in actiuni si rezultate.[5]
Maarse a ajuns la concluzia ca grupurile care au lansat proiectele de politici nu au dispus de informatile necesare referitoare la procesul de luare a deciziilor si, in consecinta, au privit acest proiect ca pe un hazard. In plus, factorii de decizie primesc, in mod frecvent, prea putine informatii pentru a putea aprecia in mod obiectiv calitatea proiectelor elaborate. [6]
Din perspectiva implementarii ca proces uman (perspectiva pe orizontala), implementarea este privita ca un exercitiu de negociere colectiva atentia se muta de pe obiectivul propus pe procesul de realizare a acestuia si oamenii implicati in acest proces. Politica este vazuta ca un proces in curs de desfsurarare, iar participantii sunt considerati ca posesori ai unor agende de lucru proprii si, prin urmare, a unor perspective diferite aupra procesului. Toate aceste realialitati sunt importante in desfasurarea politicii, si implementarea acesteia va presupune negocieri intre aceste realitati diferite si diversii participanti implicati.
Participantii la procesul de implementare al politicilor publice s straduiesc sa isi atinga obiectivele, s-a ajuns la concluzia ca in principal obiectivele membrilor unitatilor centrale de implementare au un rol important. Este interesat ca experinetele acumulate pe parcursul implementarii au facut ca partile implicate sa nu tina cont de liniile directoare centrale, elaborate in special pentru a promovarealizarea obiectivelor politicii.
|
