PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE SI PROCESUL DE STABILIZARE SI ASOCIERE (PSA)
PROCESUL DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE
Uniunea Europeana
este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in
anul 1951, intre sase
tari europene (Belgia,
Doua state candidate,Turcia si Croatia,au deschis negocierile de aderare in 2005.Consiliul European din 15-16 decembrie 2005 a decis acordarea statutului de tara candidata fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.Alte tari iau in considerare depunerea candidaturilor in viitorul apropiat.
Principalele obiective sunt:
promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);
sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);
sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);
sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);
sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele folosite).
Cinci institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene:
Parlamentul European - ales de catre popoarele statelor membre;
Consiliul - reprezentand guvernele statelor membre;
Comisia - executivul si organismul cu drept de a initia legislatie;
Curtea de Justitie - care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar;
Curtea de Conturi - responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare.
Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme europene,ca de exemplu:
Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor - organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare;
Avocatul Poporului in Uniunea Europeana - care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european;
Banca Europeana de Investitii - institutia financiara a UE;
Banca Centrala Europeana - raspunzatoare de politica monetara in zona euro.
Calendarul aderarii la Uniunea Europeana a fiecarei tari candidate depinde de progresele pe care acesta le inregistreaza in pregatirea pentru aderare, conform criteriilor stabilite la Consiliul European de la Copenhaga din 1993.
Criteriile de la Copenhaga sunt urmatoarele:
stabilitatea institutiilor garante ale democratiei, statului de drept, respectului drepturilor omului si respectului si protectiei minoritatilor;
crearea unei economii de piata functionale si capacitatea de a face fata la presiunile concurentei si la fortele pietei din Uniunea Europeana;
capacitatea de a-si asuma obligatiile care decurg din statutul de membru, inclusiv aderarea la obiectivele de uniune politica, economica si monetara.
Cel de-al treilea criteriu din cele enumerate mai sus implica faptul ca statele candidate trebuie sa adopte politicile si normele Uniunii Europene (acquis-ul comunitar ) si sa asigure implementarea si consolidarea acestuia prin intermediul structurilor administrative adecvate.
Conform art.49 din Tratatul privind Uniunea europeana „orice stat european care respecta principiilor stabilite in art. 6 (1) poate depune cererea de aderare la Uniunea Europeana”. Articolul 6 (1) prevede ca „Uniunea are la baza principiile de libertate, democratie, respect al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale, si statul de drept, principii comune statelor membre”.
Uniunea Europeana nu si-a stabilit limitele geografice, dar fiecare stat candidat trebuie sa indeplineasca criteriile enuntate de Consiliul European de la Copenhaga: democratie, stat de drept, respectul drepturilor omului si protectia minoritatilor, o economie de piata functionala cu capacitatea de a face fata presiunii competitive din Uniunea Europeana, precum si capacitatea de a-si asuma obligatiile care decurg din statutul de membru.
In anii urmatori alte state pot sa depuna cererea de aderare. Uniunea Europeana a identificat drept potentiali candidati statele din regiunea vestica a Balcanilor, inclusiv fosta Iugoslavie, care au in proiect aderare in viitor la Uniunea Europeana. Procesul de stabilizare si de Asociere, care este cadrul Uniunii Europene in Vestul Balcanilor, ofera perspectiva aderarii la Uniune si un program de asistenta care sa sprijine pregatirea acestor state.
Deasemenea este posibil ca Norvegia si Elvetia, care au depus cereri de aderare in trecut, sa-si reformuleze cererile in viitor.(Norvegia:referendum in1972 si o noua respingere a aderarii in 1994;Elvetia respinge aderarea in 1992).
PROCESUL DE STABILIZARE SI ASOCIERE (PSA)
Asa cum am precizat mai sus, PSA este politica cadru a Uniunii Europene pentru tarile din Balcanii de Vest, pe toata perioada pana la o eventuala aderare.
Parteneriatul intre Uniunea Europeana si Balcanii de Vest este in interesul tuturor partenerilor: pace, stabilitate, libertate, securitate si justitie, prosperitate, calitate a vietii pentru UE si tarile din Balcanii de Vest.
PSA are trei obiective, in special stabilitatea si o trecere rapida la economia de piata, promovarea cooperarii regionale si perspectiva integrarii in Uniunea Europeana. Acest proces ajuta tarile din regiune sa isi construiasca capacitatea de a adopta si implementa standarde europene, cat si standarde internationale.
PSA are la baza un parteneriat progresiv in care UE ofera o combinatie de concesii comerciale (Masuri Comerciale Autonome), asistenta economica si financiara (Programul CARDS) si relatii contractuale (Acorduri de Stabilitate si Asociere). Fiecare tara avanseaza la o alta etapa in functie de indeplinirea angajamentelor in cadrul PSA. Rapoartele de progres anuale evalueaza stadiul de pregatire al tarilor din Balcanii de Vest de integrare in Uniunea Europeana.
Ca urmare a Strategiei Regionale a Uniunii Europene pentru Balcanii de Vest din 1997, Comisia Europeana a elaborat in 1999 fundamentul pentru elaborarea unei viziuni mai ambitioase pentru dezvoltarea regiunii - Pactul de Stabilitate si Asociere. Instrumentele sale au fost formulate la Summitul de la Zagreb din noiembrie 2000. Summitul de la Tesalonic din iunie 2003 a imbogatit PSA cu elemente inspirate de procesul de extindere, astfel incat sa faca fata mai bine noilor provocari. Agenda Tesalonic a introdus o gama de noi instrumente pentru a spijini procesul de reforma in tarile din Balcanii de Vest si pentru a le apropia mai mult de Uniunea Europeana. Dintre aceste noi instrumente, cel cu cel mai mare potential se refera la Parteneriatele Europene, inspirat de Parteneriatele de Aderare. Primul set de Parteneriate Europene a fost aprobat in 2004; prin identificarea prioritatilor pe termen scurt si mediu pe care tarile trebuie sa le abordeze, Parteneriatele Europene vor ajuta Balcanii de Vest sa faca reforme si sa pregateasca pentru o viitoare integrare.
Toate tarile din Balcanii de Vest au perspectiva unei viitoare integrari in Uniunea Europeana, un obiectiv sustinut de Consiliul European de la Feira din iunie 2000 si confirmat de Consiliul European de la Tesalonic din iunie 2003. Consiliul European din iunie 2005 a re-confirmat ferm angajamentele precedente.
Croatia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, carora li s-a acordat statul de tari candidate, raman parte a PSA.
Celelalte tari din Balcanii de Vest potentiale tari candidate sunt: Albania, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Muntenegru, inclusiv Kosovo cu respectarea Rezolutiei 1244 a Consiliului de Securitate a Natiunilor Unite.
In ianuarie 2006, Comisia Europeana a adoptat o Comunicare cu privire la 'Balcanii de Vest pe calea spre UE: consolidarea stabilitatii si crestere a prosperitatii'. Comunicarea evalueaza progresele realizate dupa Summitul de la Tesalonic si stabileste masuri concrete pentru a consolida politica UE pentru Balcanii de Vest si instrumentele acesteia.
|
