PROFIL DE TARA Albania

sCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE sI ADMINISTRATIVE

Facultatea de stiinte Politice

PROFIL DE ŢARĂ

Albania

Andi Eduard Manciu

Anul IV, SP

Albania. Date generale

Republica Albania este situata în sud-estul Europei, are o suprafata de 28.750 kmp si se învecineaza cu Grecia la sud-est, cu Muntenegru la nord, cu regiunea Kosovo la nord-est si cu republica Macedonia la est. În partea de vest este delimitata de Marea Adriatica, iar în sud-vest de cea Ioniana. Albania se afla la o distanta de mai putin de 100 de kilometri de Italia, prin strâmtoarea Otranto.

Capitala Republicii este Tirana, cu o populatie de 350.000 de locuitori, din totalul de 3,6 milioane de albanezi. Ţara este împartita în 12 provincii (judete) si în 36 rrethe (districte).

Judetele Albaniei sunt: 1 Berat, 2 Dibër, 3 Durrës, 4 Elbasan, 5 Fier, 6 Gji 848m1213i rokastër, 7 Korçë, 8 Kukës, 9 Lezhë, 10 Shkodër, 11 Tirana, 12 Vlorë.

Sarbatoarea nationala este pe 28 noiembrie (Ziua cuceririi independentei - 1912). Limba oficiala a tarii este albaneza. Majoritatea populatiei este de etnie albaneza (95%). În ceea ce priveste religia, 70% sunt musulmani, 20% - ortodocsi si 10% - romano-catolici. Moneda nationala este leka. PIB/locuitor este de 2,580 de dolari.

Albania este membru al ONU, al OSCE, al Consiliului Europei si al Organizatiei Internationale a Comertului (World Trade Organisation). De asemenea, tara este un potential candidat pentru obtinerea statutului de membru al Uniunii Europene, dupa ce, în septembrie 2006, Parlamentul European a ratificat acordul de stabilizare si asociere dintre Albania si UE, o prima etapa catre o eventuala aderare.

La 23 februarie 1994, Albania a semnat Parteneriatul pentru Pace, dupa ce în 1992 a fost prima dintre fostele tari comuniste care a anuntat în mod public ca doreste sa adere la Alianta Nord-Atlantica. Pe 3 aprilie 2008, la Summitul de la Bucuresti, Albania a primit, alaturi de Croatia, invitatia de aderare la NATO. Cele doua state au început oficial negocierile de aderare la Alianta, care se vor finaliza prin semnarea "protocolului de aderare", la 9 iulie 2008. Protocolul urmeaza a fi ratificat de tarile membre NATO si de catre Albania si Croatia, astfel ca procesul sa se încheie înaintea viitorului Summit NATO din 2009.

Albania este primul stat din lume care si-a distrus stocul de arme chimice, fapt confirmat în iulie 2007 de Organizatia pentru interzicerea armelor chimice (OIAC). De asemenea, este printre primele state care au legalizat eutanasierea.

Istoria recenta

Albania si-a proclamat independenta în 1912, iar republica a fost instaurata în 1920. Regele Zog I a domnit din 1925 pâna în 1939, când Italia a invadat Albania. A fost una dintre primele tari ocupate de puterile Axei în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pe 7 aprilie 1939 Italia invadeaza Albania, iar în octombrie 1940, Benito Mussolini, foloseste bazele din zona pentru a ataca Grecia. Gruparile nationaliste, care lupta împotriva italienilor si, ulterior, a germanilor, reusesc sa-i alunge, pâna în octombrie 1944. Este singura tara est-europeana care a realizat acest lucru fara ajutorul trupelor sovietice. Enver Hoxha a devenit liderul tarii, ca secretar general al Partidului Comunist Albanez, formatiune creata în noiembrie 1941, cu ajutorul comunistilor iugoslavi. Dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Albania a fost singura tara din Europa ocupata de nazisti care avea o populatie de evrei mai mare decât la începutul conflictului. Populatia albaneza a ajutat o mare parte dintre evrei sa se ascunda sau sa-si schimbe identitatea, spre deosebire de alte tari.

Albania s-a apropiat de URSS, pâna în 1960, dupa care a urmat o puternica alianta politica cu China, care a constat în primirea unui ajutor de câteva miliarde de dolari. Relatiile celor doua state s-au deteriorat dupa 1978, la doi ani de la moartea lui Mao Zedong.

Liderul comunist Enver Hoxha a condus Albania pâna la moartea sa, în 1985. Noul regim care a urmat a introdus unele reforme, inclusiv cele din 1990, referitoare la libertatea de circulatie în strainatate. Alegerile din martie 1991 au fost câstigate de comunisti, dar grevele si opozitia au condus la formare unui cabinet de coalitie, format din persoane exterioare Partidului Comunist. Sali Berisha a fost primul presedinte al Albaniei care nu era comunist, ales în 1992. În 1997, Berisha a pierdut functia si, dupa câtiva ani în opozitie, a devenit, din 2005, prim-ministru. În aceasta calitate, la 10 iulie 2007, s-a întâlnit cu presedintele SUA, George W. Bush, în Tirana, Bush fiind primul presedinte american care a vizitat Albania.

Economia

Guvernul care si-a început mandatul în 1992 a lansat un ambitios program de reforma pentru stoparea deteriorarii si pentru intrarea în zona economiei de piata. În acest sens, au început reformele financiare, în domeniul privatizarilor, ca si generarea unui cadru legal pentru dezvoltarea economiei de piata si a sectorului privat. În 1995, Albania a început privatizarea marilor întreprinderi de stat.

Dupa semnarea acordului de stabilizare si asociere, în 2006, Uniunea Europeana a îndemnat Albania sa urgenteze reformele, cu accent pe libertatea presei, respectarea proprietatii, constructia de institutii, respectarea drepturilor minoritatilor etnice si asigurarea unor alegeri electorale conforme cu standardele internationale.

Ultimele guvernari au contribuit la îmbunatatirea infrastructurii tarii si la deschiderea unei piete competitionale în telecomunicatii, generarea de energie si distribuirea gazului.

Turismul în Albania are o mare importanta si se dezvolta rapid. Cele mai apreciate zone sunt locatiile antice de la Apollonia, Butrinti si Krujë. În plus, plajele albaneze încep sa devina din ce în ce mai cautate.

Mass - media în Albania

Principalele ziare albaneze sunt private: Shekulli, Gazeta Shqiptare, Koha Ditore, Korrieri, Koha Jone, Albanian Daily News, un site în limba engleza. Cele sustinute politic sunt: Rilindja Demokratike (al Partidului Democratic), Zeri i Popullit (al Partidului Socialist). În Albania transmit Albanian Radio and TV (televiziunea si radioul publice) si canalul privat TV Arberia. Radio-urile private: Top Albania Radio, Radio Koha, Radio Kontakt, Radio Stinet si +2 Radio. Ca agentie de presa albaneza functioneaza doar Albanian Telegraphic Agency (ATA).

Prevederi constitutionale - clivaje

Constitutia Albaniei reglementeaza de la obiectivele sociale pâna la religie, astfel ca, la articolul 10, se stipuleaza ca în acest stat nu exista o religie oficiala. Desemnat ca un capitol aparte în legea fundamentala, obiectivele sociale prevad, prin articolul 59, ca statul, în marja drepturilor sale, are menirea de a suplimenta initiativa privata în domeniul asigurarii de locuri de munca în conditii onorabile pentru toti cetatenii care pot lucra, al asigurarii necesarului de locuinte, al asigurarii celui mai bun nivel de sanatate pentru populatie, al asigurarii educatiei, al mentinerii unui mediu curat si ecologic, al exploatarii rationale a padurilor, apelor, resurselor naturale, al ajutorarii celor în vârsta, a celor orfani si a persoanelor cu dizabilitati, al dezvoltarii sportului, al reintegrarii sociale a persoanelor cu probleme, al protejarii patrimoniului cultural si a limbii albaneze. În constitutie se precizeaza ca statul nu poate fi dat în judecata pentru nerespectarea acestor prevederi, legea fiind cea care specifica în ce conditii si în ce masura aceste obiective pot fi revendicate.

Dreptul la protectie speciala din partea statului este garantat de articolul 54 copiilor, tinerilor, femeilor însarcitate si tinerilor mame. În plus, constitutia prevede expres ca toti copii nelegitimi au aceleasi drepturi ca si cei nascuti în cadrul unei casatorii.

Cât priveste partidele politice, articolul 9 spune ca acele formatiuni care se bazeaza în programul si în activitatea lor pe metode totalitare, care incita la ura rasiala, etnica, religioasa, care folosesc violenta, ca si cele cu caracter secret sunt interzise. Constitutia albaneza prevede, de asemenea, ca resursele financiare, ca si cheltuielile partidelor, trebuie întotdeauna facute publice.

Articolul 13 precizeaza ca guvernarea locala a Republicii se bazeaza pe principiul descentralizarii puterii si se exercita pe baza autonomiei locale. Împartirea teritoriala respecta configuratia teritoriala a vechilor clanuri albaneze din perioada ocupatiei otomane.

Constitutia are si articole referitoare la cetatenie, astfel ca, la punctul 19, se arata ca orice copil care are cel putin un parinte albanez primeste cetatenia în mod automat.

În privinta minoritatilor nationale, articolul 20 din Constitutia albaneza spune ca aceste persoane beneficiaza de toate libertatile si sunt egali în fata legii cu ceilalti. De asemenea, persoanele apartinând minoritatilor nationale au dreptul sa-si exprime liber, fara îngradiri, apartenenta etnica, religioasa, culturala si lingvistica. Mai mult, minoritatile au dreptul sa-si pastreze si sa-si dezvolte radacinile, sa studieze si sa fie educati în limba materna, sa se asocieze în organizatii si societati care le protejeaza interesele si identitatea.

Clivaje institutionale - separarea puterilor în stat

Albania este o republica parlamentara si functioneaza sub prevederile unei constitutii adoptate în 1998. Puterea executiva este exercitata de Consiliul de Ministri, numit de prim-ministru si aprobat de presedinte. Tot presedintele numeste primul-ministru la propunerea partidului/coalitiei care detine majoritatea parlamentara.

Puterea legislativa este exercitata de un Parlament unicameral - Adunarea Populara (Kuvendi), format din 140 de membri si ales pentru un mandat de patru ani. Parlamentarii sunt alesi printr-un sistem de vot mixt, 100 dintre ei fiind votati uninominal, iar 40 pe liste. Cei 40 de deputati sunt distribuiti conform scorului electoral al partidelor, care trebuie sa depaseasca pragul de 2,5%.

[În luna aprilie 2008, Parlamentul Albaniei a modificat legea electorala cu scopul declarat de pune capat fraudelor. În fapt, a fost simplificat sistemul electoral complex la un sistem proportional regional, care duce la diminuarea drastica a locurilor în Legislativ pentru partidele mici începând cu alegerile generale din 2009. Masura a fost luata print-un consens rar întâlnit între Partidul Democratic aflat la putere (condus de premierul Sali Berisha) si Partidul Socialist. Ei fusesera acuzati de frauda si folosirea exagerata a votarii tactice în vechiului sistem, pentru ca care aducea mai multe mandate aliatilor lor din partidele mici - cu scopul unor coalitii mai puternice. Aceasta practica s-a întors împotriva lor si a dus la instabilitate. Partidele mici au început sa se târguiasca pentru favoruri, au încetinit ritmul reformelor si si-au încalcat promisiunile de aliante pentru posturi oficiale. - aici poate fi observat un clivaj politic în ce priveste dispersia puterii între partidele mici, care urmaresc de obicei atingerea unor scopuri imediate, si partidele mari, care îsi asuma obiective politice de guvernare pe termen lung. ]

seful statului este presedintele, învestit de catre Kuvendi la fiecare cinci ani. Un candidat la presedintie trebuie sa fie sustinut de un grup de cel putin 20 de parlamentari. Este ales prin vot secret cu trei cincimi din numarul total al deputatilor, iar daca niciunul dintre candidati nu obtine acest scor, dupa cinci runde, atunci Parlamentul se dizolva si au loc noi alegeri.

Presedintele poate fi demis pentru încalcarea constitutiei, la propunerea a cel putin un sfert dintre parlamentari. Demiterea este aprobata cu votul a doua treimi dintre alesi, iar decizia este trimisa Curtii Constitionale, care verifica daca acuzatiile sunt întemeiate si dispune demiterea sa.

Clivaje politice. Raporturile politice stânga-dreapta în Albania

Partidul Democratic, condus de Sali Berisha, este membru al PPE si înca de la formare s-a declarat anti-comunist. PD a câstigat cu o larga majoritate scrutinul din 1992 si a ramas la putere pâna în 1997, initiind reforme democratice si economice. În cadrul ultimelor alegeri, din 2005, PD a fost pe primul loc - cu 56 de mandate - în urma unei campanii în care a militat pentru lupta împotriva crimei organizate si a coruptiei. Sloganul PD a fost "speranta creste". Politicile propuse includ reducerea saraciei prin crearea de locuri de munca, majorarea pensiilor si integrarea în UE si NATO.

Desi pâna la acea data PD nu a intrat niciodata formal în vreo coalitie, dupa 2005 a asigurat guvernarea alaturi de Partidul Republican, Noul Partid Democratic, Partidul Crestin-Democratic, Uniunea Liberal-Democratica. În coalitie au intrat si fostii parteneri ai socialistilor: Partidul Agrarian si Uniunea Drepturilor Omului. Coalitia detine 81 de mandate.

În opozitie se afla Partidul Socialist, Miscarea Sociala pentru Integrare, Partidul Social-Democratic, Partidul Aliantei Democratice si Partidul Social-Democratiei.

Partidul Socialist a aparut în 1991, ca succesor al Partidului Comunist si este membru al Internationalei Socialiste. Initial a fost la putere alaturi de PD, dar a intrat în opozitie între 1991 si 1997. În urma alegerilor parlamentare din 1997, socialistii au revenit la putere pâna în 2005. Formatiunea a fost divizata între factiuni ale garzii comuniste si reformistii social-democrati, care nu aveau legaturi cu vechea mostenire. O parte dintre ultimii s-au separat de PS si, în 2004, au format Miscarea Sociala pentru Integrare, sub conducerea fostului premier Ilir Meta.

Divizarea votantilor de stânga si acuzatiile de coruptie au reprezentat motivele care au dus la pierderea alegerilor din 2005 de catre PS, când a câstigat doar 42 de mandate. PS se considera un partid social-democrat.

Bamir Topi este presedintele Republicii Albania, ales pe 20 iulie 2007. Topi a câstigat alegerile de-abia în a patra runda, având nevoie de 85 de voturi din Parlament. Ca urmare a noii functii, el a demisionat din pozitia de vicepresedinte al Partidului Democratic si s-a si retras din partid. A sustinut independenta Kosovo, iar în ianuarie 2008 a si vizitat provincia, fiind proclamat cetatean de onoare a capitalei acesteia, Pristina.

Sali Berisha, lider al Partidului Democratic, este prim-ministrul Albaniei din 11 septembrie 2005, ca rezultat al alegerilor parlamentare din iulie 2005. Berisha a detinut functia de sef al statului în perioada 1992-1997, iar în timpul administratiei sale, s-a încercat sprijinirea investitiilor straine, îmbunatatirea situatiei economice a tarii si dezvoltarea unui guvern liberal si democratic.

În ciuda numeroaselor reforme întreprinse, administratia sa a fost marcata de coruptie si abuzuri. Guvernul, ales în aprilie 1992, a lansat o reforma economica ambitioasa prin privatizari si reglementarea sectorului financiar-privat. Berisha a fost reales la 26 mai 1996. La putin timp dupa aceea, criza economica în care intrase Albania a fost accentuata de proliferarea si colapsul câtorva scheme financiare piramidale. Administratia a fost acuzata ca ar fi participat la aceste scheme si Berisha a fost obligat sa îsi dea demisia.

Obiective politice ale cabinetului Berisha

Toate guvernarile post-comuniste si-au propus ca principal obiectiv integrarea euro-atlantica a Albaniei. Programul de guvernare al lui Berisha pentru perioada 2005-2009 prevede, la primul punct, ca principalele obiective sunt asigurarea unei dezvoltari durabile, precum si integrarea în UE si NATO. Cabinetul Berisha asigura ca politicile vor fi transparente, iar guvernarea onesta, astfel ca nu doar sa atinga o rata de crestere economica anuala de 6-8%, dar si sa rezolve polarizarea oligarhi-saraci. Potrivit partidului de guvernamânt, aceste obictive se pot realiza printr-o crestere economica accelerata, o mai mare echitate în distribuirea resurselor, reducerea rapida a saraciei, îmbunatatirea nivelului de educatie si de sanatate publica. Programul promite ca, în urma unei serioase guvernari, Albania va deveni un partener de încredere al comunitatii internationale. Prim-ministrul garanteaza ca, în mandatul sau, va încheia cu succes prima etapa a acordului cu UE si va deschide negocierile pentru integrare.

De altfel, si opozitia albaneza face apel la accelerarea demararii procesului de integrare. Liderul socialistilor albanezi, Edi Rama, a cerut de la Bruxelles guvernului sa demareze procedurile pentru solicitarea statutului de stat membru al UE pâna în toamna, cel mai târziu în septembrie, demers pe care a anuntat ca-l va sustine.

Perceptia albanezilor asupra Uniunii Europene

93,8% din populatie sustine integrarea, rezultat care se regaseste la nivelul tuturor categoriilor sociale din Albania, chiar daca se remarca o anumita lipsa de întelegere a procesului în sine, arata un studiu realizat de Albanian Institut for International Studies (AIIS), în iunie 2007. Principala explicatie a celor care au realizat cercetarea este ca pur si simplu albanezii nu au alta alternativa decât apropierea de Uniunea Europeana. Întrebati daca, în cazul unui eventual referendum pe acest subiect, ar vota pentru sau împotriva integrarii, doar 2,4% au raspuns ca ar respinge aderarea la UE, cei mai multi dintre acestia având însa un nivel superior de educatie.

Cu toate acestea, la nivel personal, se remarca existenta unui procent mai scazut de albanezi care considera ca integrarea în UE reprezinta pentru ei o prioritate (84% fata de 93,8% care ar vota integrarea). Analistii au intepretat acest procentaj ca pe unul care denota frustarea rezultata din lungul proces spre apropierea de UE, un proces complicat si care necesita eforturi aflate abia la început.

Totusi, 82,2% dintre respondentii albanezi sunt de parere ca tara lor este pregatita sa se integreze, desi 39,4% sunt de parere ca Uniunea ar trebui sa accepte Albania chiar daca nu îndeplineste criteriile.

Întrebati care sunt motivele pentru care ar vota integrarea în UE, 41,4% au pus pe primul loc asigurarea libertatii de miscare, 32,3% îmbunatatirea conditiilor de trai, 19,4% întarirea democratiei si a statului de drept.

Pe de alta parte, 29,2% dintre cei care nu ar vota integrarea în UE motiveaza ca Albania si-ar pierde identitatea, 16,7% cred ca afacerile ar avea de suferit, în timp ce 12,5% sunt de parere ca preturile ar creste.

Cu toate ca majoritatea covârsitoare a populatiei albaneze se declara în favoarea integrarii, cunostintele efective despre Uniunea Europeana nu sunt precise. Pentru un procent destul de mare, 13,2% dintre respondenti, UE este o alianta militara, perceptie care, corelata cu sustinerea aderarii, poate desemna nevoia albanezilor de a fi integrati într-o zona de securitate, cu atât mai mult cu cât problemele regionale, mai ales cele din Kosovo, reprezinta un permanent factor de tensiune. Pentru 59,2% dintre albanezi, UE reprezinta o uniune a valorilor si principiilor democratice, în timp ce pentru 25,6% o zona libera din punct de vedere economic.

Clivaje sociale: rural - urban, saraci - bogati, migratia

Populatia este repartizata 44% în mediul urban si 56% în mediul rural. 0,25% din populatie se afla sub limita de subzistenta. Albania are o rata a nasterilor de trei ori mai mare decât cea a deceselor, iar vârsta medie este de 29,2 ani. Rata somajului atinge 13,8% - cifra oficiala - însa analistii estimeaza ca cifra reala are valori mult mai mari. 98,7% dintre albanezi stiu sa scrie si sa citeasca.

Migratie. Forta de munca albaneza a migrat în tarile vecine - Italia, Grecia, care au avut serioase probleme din aceasta cauza - dar si în Germania si alte state europene, precum si în America de Nord. Totusi, fluxul migratiei este în usoara descrestere datorita dezvoltarii economice, care însa nu are un ritm foarte sustinut. Emigrantii albanezi au constituit comunitati semnficative în Marea Britanie, în orasele Birmingham si Manchester. Diaspora albaneza este puternica si în Liverpool, unde bucataria albaneza a creat deja o traditie.

Începând din 1990, Albania a fost martora unuia dintre cele mai mari valuri de migratie ale vremurilor recente. Zece ani mai târziu, cel putin 600.000 de albanezi, adica o cincime din populatie, traia în strainatate, mai ales în Grecia si Italia.

Fenomenul migratiei s-a produs si în plan intern, astfel ca a generat, pe de o parte, depopularea zonelor rurale, în special a regiunilor muntoase din nordul si sudul tarii si, pe de alta parte, dezvoltarea rapida a axei urbane Tirana-Durrës. Cele doua mari vârfuri ale migratiei au avut loc în cursul celor 2 crize economice, prima din perioada 1991-1993 si cea de-a doua dupa scandalul cu afacerile piramidale din 1997.

Cât priveste saracia, potrivit unui studiu realizat de Banca Mondiala în 2002 pe gospadariile din Albania, 28,8% se autodefinesc foarte sarace pentru ca nu au suficiente alimente, 29,2% se considera sarace, având resurse pentru hrana, dar nu si pentru îmbracaminte. În acelasi timp, 37,7% dintre gospodarii se caracterizeaza ca nefiind sarace pentru ca au mâncare/îmbracaminte/casa, dar nu-si pot permite sa cumpere frigider, televizor ori masina. 3,3% considera ca sunt relativ prospere pentru ca au resurse pentru hrana, îmbracaminte, masina, dar numai 1,5% pot sa-si achizitioneze un al doilea autoturism.

Cele mai sarace regiuni sunt Kukës (judetul Kukës), Kurbin (judetul Lezhë), ambele din nordul tarii, fiind regiuni cu multi someri (aproximativ 40%) si fara posibilitati de dezvoltare industriala. Printre regiunile sarace se numara si Gramsh (judetul Elbasan) din jumatatea sudica a tarii, afectata de migratia populatiei spre orasele mari - Elbasan, Durrës, Tirana.

Regiunile cu saracie medie sunt Vlorë (judetul Vlorë), Mallakastër (judetul Fier), Tirana (Tirana), Shkodër (judetul Shkodër) si Mirditë (judetul Lezhë). Dintre acestea, Tirana este un caz special, fiind în mare parte o zona heterogena, care are si populatie foarte saraca, dar si relativ prospera.

Cele mai bogate regiuni sunt Korçë (judetul Korçë) - unde se practica agricultura, industria textila, sticlaria - si Sarandë (judetul Vlorë) - învecinata cu Grecia si Marea Ioniana si sustinuta în principal din turism.

Albania si stabilitatea în Balcani

Principala importanta geostrategica în cazul Albaniei o reprezinta asigurarea stabilitatii Balcanilor, alaturi de Croatia si Macedonia. Albania are o armata de 14.500 de persoane si participa cu 280 de militari în Afganistan, Irak, Bosnia si Georgia, astfel ca nevoia de cooptare a acestei tari în structuri internationale nu este o miza militara.

Albania a fost primita în NATO, în cadrul Summitului din aprilie 2008, de la Bucuresti, dupa ce avea Planul de Actiuni în vederea aderarii la NATO (Membership Action Plan, MAP) din aprilie 1999. Motivul l-a reprezentat stabilizarea regiunii Balcanilor.

NATO a intervenit pentru prima oara în Balcani în urma cu 14 ani, când a desfasurat operatiuni împotriva sârbilor bosniaci. Primul razboi adevarat al Aliantei, dupa o jumatate de secol de pregatire, a avut loc în 1999 tot în Balcani, când a bombardat regiuni ale Serbiei pentru a încerca sa puna capat epurarii etnice din Kosovo.

În timpul bombardamentelor fortelor NATO în Iugoslavia, în martie-iunie 1999, Albania a gazduit aproximativ 465.000 de refugiati kosovari.

Desi razboaiele din Balcani s-au încheiat cu ani în urma, tensiunile persista si nationalismul nu a disparut niciodata cu adevarat din aceasta regiune a Europei, fapt greu realizabil din cauza faptului ca în aproape toate tarile balcanice traiesc comunitati numeroase de etnici din tarile vecine, care eventual si-ar dori unirea cu patria-mama, asa cum sunt sârbii si croatii din Bosnia, albanezii din Macedonia si Serbia sau maghiarii. Pentru marile puteri occidentale, miza este sa includa rapid aceste state fragile sub umbrela UE-NATO, pentru ca aceste tendinte secesioniste sa îsi piarda sensul. Sistemul de pârghii al NATO a dat rezultate în toate cele trei state candidate. Croatia a renuntat la sustinerea nationalista pentru etnicii croati din vestul Bosniei-Hertegovina. Comunitatile conflictuale din Macedonia au semnat un tratat prin care au extins drepturile minoritatilor. Albania si-a respectat angajamentul de a nu interveni în Kosovo.

Pe de alta parte, daca ani la rând a existat impresia ca tendintele prooccidentale vor domina pe termen nedefinit în Balcani, sustinerea Rusiei pentru Serbia în dosarul Kosovo si însasi independenta Kosovo au schimbat datele problemei. În prezent, ultranationalistii sârbi, care sunt cel mai puternic partid din Parlament, vorbesc din ce în ce mai mult de o apropiere de Rusia si chiar de baze ruse pe teritoriul sârb. În mai, Serbia va organiza alegeri legislative anticipate, cele mai importante de dupa caderea lui Slobodan Milosevici si care vor decide daca Serbia va continua calea spre UE sau va întoarce spatele Occidentului.

Guvernul de la Tirana cere apararea drepturilor etnicilor albanezi în tarile vecine si rezolvarea pasnica a disputelor interetnice. Unele grupari etnice din tarile vecine militeaza pentru realizarea "Albaniei Mari", dar aceasta teza are putini sustinatori printre albanezi. Pe de alta parte, Albania a fost a treia tara care a recunoscut independenta regiunii Kosovo.

Raportarea la institutiile internationale si la statele vecine

Cât priveste raportarea la institutiile internationale, 81,7% dintre albanezi sunt de parere ca guvernantii ar trebui sa acorde prioritate celei cu UE. Din totalul cetatenilor intervievati, 74% cred ca ar trebui sa se acorde o mare importanta relatiei cu NATO, iar în privinta ONU 73,7% sunt de parere ca ar fi o prioritate aceasta apropiere.

Relatiile cu vecinii sunt, în privinta Serbiei, afectate de raportarea la situatia regiunii Kosovo. 40,4% dintre respondenti considera ca nu ar trebui sa se acorde nicio importanta politicii cu acest stat si doar 17,9% sunt de parere ca relatiei cu Serbia ar trebui sa-i fie data o mare importanta din partea guvernantilor. În schimb, asa cum era de asteptat, raportarea la Kosovo este diametral opusa. Pentru 88,1% dintre albanezi, autoritatile tarii lor trebuie sa relationeze politic cu regiunea ca un partener strategic.

Relatia cu SUA, în virtutea sustinerii pe care o acorda Statele Unite ale Americii independentei Kosovo, este de asemenea foarte importanta pentru populatia albaneza, dintre care 83,4% considera ca guvernantii trebuie sa acorde o mare semnificatie politicii cu acest stat.

Pe o scala de la 1 la 10, câta importanta trebuie sa acorde guvernantii relatiilor cu:

Studiul a relevat însa ca albanezii nu cunosc institutiile internationale, având o perceptie relativ incoerenta asupra acestora. 87,8% dintre respondenti au afirmat ca Parlamentul European face parte din UE, în timp 4,5% au spus ca nu. Banca Mondiala a fost considerata institutie a UE de catre 29,2% dintre albanezi, în timp ce Comisia Europeana este considerata parte a UE de 84,2% dintre respondenti. Interesant este ca FMI este vazut ca parte a UE de 36,7% dintre albanezi, iar NATO este considerat structura europeana de 35,9% dintre populatia intervievata. De asemenea, si OSCE este pentru 82,7% dintre albanezi parte din UE, iar Consiliul Europei este structura a UE pentru 88,7%.

Bibliografie:

https://www.president.al/

https://en.wikipedia.org/wiki/Albania

CIA - The World Factbook - Albania, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/al.html

https://www.parlament.al/

https://www.britannica.com/eb/article-9052237/Messapic-language

https://www.keshilliministrave.al/?gj=gj2

https://www.fco.gov.uk/

https://www-wds.worldbank.org/

https://www.migrationdrc.org/

https://siteresources.worldbank.org/

https://news.bbc.co.uk/

https://www.newsin.ro

https://www.aiis-albania.org/ - "Rethinking EU integration. Albanian perceptions and realities", Albanian Institut for International Studies (AIIS).