PUTERE sI OPOZIŢIE
Un aspect esential al vietii politice îl reprezinta relatia putere - opozitie. În cadrul acestei relatii, puterea reprezinta capacitatea legitima de a impune propria vointa sau de a exercita autoritatea, dominatia. Ca termen "pereche" al puterii, opozitia reprezinta ansamblu grupurilor politice, partidelor sau aliantelor care, luate separat sau în ansamblu, se opun politic regimului în functie sau politicii guvernului aflat la putere. Puterea si opozitia actioneaza prin mijloace specifice, iar într-un sistem democratic ele fac posibila confruntarea de idei ameliorarea si perfectionarea solutiilor. Concurenta dintre putere si opozitie genereaza alternanta la putere, ca urmare a vointei si orientarilor electoratului.
Asimilata cu forta, puterea semnifica si impunerea unei vointe politice. Însa în acest domeniu, cel mai puternic nu este destul de puternic pentru a fi tot timpul "stapânul" daca el nu transforma forta în drept si supunerea în datorie, încât puterea normativa sa izvorasca dintr-o moralitate sociala consacrata prin drept.
Situate pe pozitii diametral opuse, puterea si opozitia au roluri diferite. Experienta democratica arata ca fortele politice aflate în opozitie pot juca roluri functionale (constructive), dar si disfunctionale (nonconstructive), iar prin aceasta benefice sau malefice pentru ele însele ori pentru societate.
|
