PUTEREA BUGETARĂ
Ocupa un loc important între atributiile Parlamentului European si îi permite, daca nu sa se impuna, macar sa negocieze de la egal la egal cu Consiliul.
În etapa actuala a competentelor, puterea bugetara este instrumentul privilegiat prin care se poate exprima vointa politica a Parlamentului. 22422x237w
Articolul 203 din Tratatul C.E.E., în redactarea sa din anul 1957, nu acorda Adunarii (actualului Parlament) decât o competenta consultativa. Ca si alte institutii, într-o anumita faza, elabora proiectul cheltuielilor proprii. Anteproiectul de buget era pregatit de catre Comisie. Proiectul de buget, hotarât de Consiliu, era transmis Adunarii, care avea dreptul sa-l dezbata si sa propuna modificari. Dupa aceea Consiliul era cel care hotara definitiv bugetul.
Facând sa triumfe teza pe care a elaborat-o, conform careia contributiile financiare ale statelor membre sunt înlocuite cu resurse proprii ale Comunitatilor, Parlamentul a reusit sa impuna o crestere a competentei in materie de buget. Adunarea a devenit, în acest fel, gratie a doua modificari succesive ale dispozitiilor financiare originare (Tratatele : de la Luxemburg din 22.04.1970 si de la Bruxelles din 22.07.1975), codetinatoare a autoritatii (competentei) bugetare. De acum, ea împarte cu Consiliul competentele bugetare dupa un sistem inedit, bazat pe prevederile articolului 203 al Tratatului C.E.E., care, din anumite perspective, este ambiguu si care, în practica, favorizeaza înclinarea balantei catre Parlament.
Declaratia comuna a Parlamentului, a consiliului si a Comisiei, din 30 iunie 1982, vizeaza, într-o interpretare indisolubil legata de principalele dispozitii litigioase ale articolului 203 deja mentionat, ca este necesar sa se evite reînnoirea conflictelor pe teme bugetare, conflicte care se repeta începând cu 1975 în fiecare an si se manifesta între cele 2 autoritati bugetare.
Adunarea poate ca printr-o majoritate a membrilor sai si cele 2/3 din sufragii exprimate sa respinga proiectul de buget în întregime si sa ceara ca un nou proiect sa-i fie supus aprobarii de catre Consiliu.34
Folosirea unei astfel de arme, de naturǎ a perturba grav functionarea Comunitatilor, nu este de conceput decât pentru a manifesta un dezacord politic important al Parlamentului cu Consiliul. Experienta Parlamentului de a respinge, la 15 ianuarie 1979, bugetul pentru anul 1980 i-a lasat un gust amar.
FINANŢAREA BUGETULUI
Din 1970, bugetul este finantat din resurse proprii, acceptata de Statele Membre dupa consultarea Parlamentului European. Aceste resurse sunt limitate la ora actualǎ la 1,27% din produsul intern brut. În acest moment, resursele proprii cuprind :
■ Taxele vamale percepute la granitele externe ale Uniunii ;
■ Taxele pe produsele agricole importate de la tarile care nu sunt membre ale Uniunii ;
din taxa pe valoare adaugata (TVA) pe produse si servicii în cadrul Uniunii ;
■ O "a patra resursǎ", calculatǎ pe baza prosperitatii relative a fiecarui Stat Membru (produsul intern brut al acestor state) .
ADOPTAREA BUGETULUI
De la Tratatele de la Luxemburg din 1970 si 1975, care au creat resurse proprii ale Comunitatii, Parlamentul European si Consiliul European au devenit cele douǎ brate ale autoritatii bugetare - cu alte cuvinte, ele împart puterea administrativǎ financiarǎ.
Procedura bugetarǎ constǎ dintr-un ansamblu de activitati, care, metodologic si sistematizat prezentate, pot fi formulate astfel :
■ Fiecare institutie comunitarǎ isi estimeaza cheltuielile pe care le va efectua, pǎnâ la data de 1 iulie a anului urmator ;
■ Comisia Europeanǎ grupeaza toate aceste estimari si întocmeste un anteproiect de buget ;
■ Anteproiectul de buget este supus deliberarii Consiliului, pânǎ la data de 1 septembrie a anului în curs ;
■ Consiliul analizeaza anteproiectul, cu consultarea tuturor organismelor interesate si alcatuieste proiectul de buget ;
■ Proiectul se transmite Parlamentului European pânǎ la 1 noiembrie al aceluiasi an ;
■ Discutarea si aprobarea bugetului incumba activitati care se situeaza în competenta Consiliului si Parlamentului ; problema adoptarii bugetului tine, deci, în ultimǎ instantǎ de raporturile care se stabilesc între Consiliu si Parlament
La Parlament se desfǎsoarǎ urmatoarele activitǎti :
■ in timp de 45 de zile de la comunicarea proiectului de buget, Parlamentul îl aprobǎ (deci cel târziu la 15 noiembrie bugetul este aprobat) ;
■ se considerǎ ca fiind aprobat bugetul chiar dacǎ, în timp de 45 de zile de la comunicare, Parlamentul nu propune modificari la proiect ;
■ dacǎ Parlamentul respinge proiectul si propune amendamente de modificari urmeaza un schimb de documente între Parlament si
Consiliu, care se finanteazǎ printr-o decizie a Parlamentului European cu rol de consfintire a adoptarii bugetului .35
În ceea ce priveste cheltuielile cu agricultura, Parlamentul poate propune modificari, dar Consiliul European are ultimul cuvânt în acest sens.
În cazul în care Parlamentul European si Consiliul European nu reusesc sǎ ajunga la un consens asupra fondurilor de cheltuieli, dupa doua lecturǎri ale proiectului de buget, între mai si decembrie, Parlamentul are dreptul sǎ respinga bugetul, si întreaga procedurǎ se reia. Semnatura presedintelui Parlamentului este cea care face posibilǎ punerea în aplicare a bugetului.
Puterile Parlamentului sunt diferit exercitate în privinta adoptarii bugetului, în functie de caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al cheltuielilor.
Cheltuielile obligatorii (66% din buget) sunt : Fondul Agricol European de Garantii , Fondul European de Dezvoltare, angajamentele externe ale Uniunii.
Cheltuielile neobligatorii (34 % din buget) reprezinta : cheltuielile de personal, chirii, Fondul Regional de Dezvoltare, Fondul Social European, mediu, transport, cercetare, energie, informatie, inovare.
Puterile Parlamentului sunt exercitate în principal asupra cheltuielilor neobligatorii.
Parlamentul European poate sǎ propuna modificari privind cheltuielile obligatorii, asupra carora se decide Consiliul.
Dacǎ modificarile determinǎ cresterea cheltuielilor, Consiliul le acceptǎ în baza unei majoritati calificate. Dacǎ modificarile nu maresc cheltuielile, Consiliul le respinge în baza unei majoritǎti calificate.
În privinta cheltuielilor neobligatorii, Parlamentul poate amenda bugetul pânǎ la un anumit plafon de cheltuieli. El poate adauga proiectului de buget elaborat de Consiliu, un volum de cheltuieli egal cu cel mult jumatatea ratei anuare de crestere a bugetului.
DESCǍRCAREA DE GESTIUNE
Articolul 206.4 al Tratatului C.E.E., adaugat de Tratatul de la Bruxelles din 1975, a transferat Parlamentului competenta de a descarca Comisia asupra executarii bugetului. De atunci, Consiliul nu mia intervine decât pe cale unei simple recomandari. În acelasi timp, articolul 206.4 al Tratatului C.E.E. cu privirea la Curtea de Conturi, confirma expres competenta pe linia controlului permanent al executarii bugetului pe care Parlamentul o exercitǎ prin intermediul Comisiei sale de control bugetar. Prin aceastǎ Comisie, dupa adoptarea bugetului, Parlamentul monitorizeaza utilizarea corespunzatoare a fondurilor publice. Mai precis, aceasta înseamna controlul asupra administrarii fondurilor si actiunilor permanente pentru îmbunatatirea procedurilor de împiedicare, detectare si pedepsire a fraudelor, stabilind dacǎ cheltuielile comunitare au dat cele mai bune rezultate posibile.
Parlamentul elaboreaza o evaluare anualǎ asupra folosirii fondurilor de catre Comisia Europeana, înainte de a acorda o apreciere de " îndeplinire " a implementarii bugetului. În 1999, Parlamentul a refuzat sǎ acorde Comisiei o apreciere de îndeplinire pentru 1996 din motive de administrare a fondurilor si lipsǎ de transparentǎ.
|
