Planul Schuman si integrarea european
Integrarea europeana propriu-zisa a fost lansata īn practica prin Planul Schuman (9 mai 1950) care chema la reconcilierea franco-germana, la constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otel 949r1720j ului si la īnfiintarea unui organism supranational: Īnalta Autoritate CECO. Prin Tratatul de la Paris (1951) s-a īnfiintat prima comunitate economica europeana CECO, formata din 6 state (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) - Europa celor 6 (azi 25). Punānd īn comun, sub conducerea unei autoritati supranationale, industria Carbunelui si Otel 949r1720j ului a Frantei si Germaniei a devenit imposibil un razboi īntre cele 2 state. Cele 2 natiuni erau despartite de o rivalitate multiseculara care a generat razboaie pustiitoare: Razboiul de 30 ani (sec.XVII), Razboiul de 7 ani (sec.XVIII), Razboaiele napoleo-niene(1800-1815), Razboiul franco-prusac (1870), Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial, Parisul a fost ocupat de 2 ori: īn1870 si 1940. si iata ca la exact 5 ani de la ziua victoriei īmpotriva lui Hitler (9mai 1950) a demarat procesul reconcilierii istorice franco-germane care a devenit o realitate efectiva, cu forta paradigmatica. De-a lungul ultimelor decenii, un cāmp de bataie a fost transformat īntr-una din cele mai prospere zone economice ale lumii, iar cuplul Franta-Germania a devenit motorul integrarii europene. Evident, este un bun model pentru o reconciliere īntre Romānia si Ungaria. Franta si Germania au īnteles ca au mult mai mult de cāstigat prin reconciliere decāt prin conflict, si ca īn acest fel īsi servesc mai bine interesul national.
Nu trebuie īnsa uitat ca īnceputurile integrarii s-au produs īn conditiile Razboiului Rece, pentru a crea un bloc economic care sa sustina organizatia militara a NATO (creata īn 1949) si a avut loc sub umbrela americana. Paradoxal, Stalin a fost cel mai mare unificator al Europei Occidentale. Jean Monnet, eminenta cenusie a acestui proces integrationist spunea: "Ţarile noastre sunt prea mici pentru lumea īn care traim", subliniind ca nu pot face fata singure amenintarii ruse la adresa securitatii lor si nici concurentei americane si japoneze, fapt valabil si astazi.
Este interesant de remarcat ca marii fauritori ai Comunitatii Europene, parintii fondatori ai Europei unite proveneau tocmai din zonele disputate, aflate īn litigiu īntre aceste state, din regiunea Lotharingiei: astfel Robert. Schuman (ministrul de externe al Frantei) era din Alsacia - Lorena, Konrad Adenauer (cancelarul Germaniei) era din Köln (fusese primar), Jean Monnet era din Cognac, Paul Spaak era prim-ministru īn Belgia, Alcide de Gasperi prim-ministru al Italiei era originar din Tirol.
Sediile institutiilor europene au fost stabilite īn aceleasi zone: Consiliul Europei la Strasbourg capitala Alsaciei, al CECO la Luxemburg, al Comunitatii Economice Europene (UE) la Bruxelles, Tratatul de la Maastricht semnat īn Olanda - tocmai pentru a marca unificarea europeana exact īn regiunile generatoare de conflict īn trecut. Īn plus, parintii Europei au fost cu totii oameni politici democrat-crestini. R. Schuman a fost beatificat de Biserica Catolica (Fericiti facatorii de pace), Congresul de la Haga (1948) a fost inaugurat sub binecuvāntarea papei.
Īn scopul īnfaptuirii idealului Statelor Unite ale Europei, Jean Monnet a conceput o metoda pragmatica, functionalista, de integrare pe sectoare, mai īntāi īn plan economic. Statele s-au īnteles negustoreste, urmarindu-si propriile interese economice, si cautānd sa obtina un profit material concret. Procedura s-a dovedit profitabila, si statele au prosperat, fapt ce a determinat adāncirea si extinderea integrarii de-a lungul ultimelor decenii.
|
