Politica comerciala si industriala a UE

Politica comerciala si industriala a UE
POLITICA COMERCIALĂ sI INDUSTRIALĂ A UNIUNII EUROPENE

POLITICA COMERCIALĂ A UE

Codul vamal al UE , în forma actuala a fost adoptat în 1992 si a intrat în vigoare în 1994.

Prevederile codului vamal al UE se aplica în relatiile comerciale ale UE cu tarile terte, bunurilor care fac obiectul Tratatului CECO, Tratatului de creare a CEE si Tartatului privind crearea EURATOM.

Codul vamal al UE se aplica schimburilor comerciale de marfuri între UE si tari terte. Codul este administrat de autoritatile vamale comunitare, în mod uniform. Aplicarea uniforma a prevederilor vamale ale UE este încurajata prin diferite programe, cel mai recent fiind "Customs 2002".

Codul vamal se aplica în mod unitar pe teritoriul UE. Teritoriul vamal al UE se obtine prin însumarea teritoriilor vamale ale tarilor membre ale UE, precum si, cu titlu de exceptie, si altor t 646h77g eritorii dina afara UE, dar care datorita tratatelor în vigoare sunt asimilate teritoriului vamal al UE (ex. san Marino, Principatul Monaco etc.) .

Prevederile codului vamal al UE se aplica bunurilor care fac obiectul importului "originare" din tari din afara Comunitatii. Bunurile "originare din UE" circula în mod liber între statele membre.

Bunurile care circula în UE pot avea:

q       Origine nepreferentiala - sunt considerate ca fiind originare dintr-o tara:

Bunurile realizate integral în tara respectiva, cum ar fi: produse ale solului si subsolului, produse minerale si vegetale, animale vii, produse prelucrate de origine animala sau vegetala, produse din peste pescuite de vase navigând sub pavilionul tarii respective sau prelucrate la bordul acestor vase, etc.

Bunurile a caror productie se realizeaza în mai multe tari vor fi originare din tara unde s-a produs transformarea cea mai substantiala

q       Origine preferentiala - se aplica numai pentru bunurile provenind din tari, teritorii sau regiuni cu care UE are încheiate acorduri comerciale preferentiale sau are încheiate conventii privind acordarea bunurilor provenind din acele tari a unui tratament comercial preferential. În acest caz se practica regulile de origine stabilite în acord.

Evaluarea vamala - se face în conformitate cu art. VII al GATT si regulile privind evaluarea vamala negociate în cadrul OMC.

Tariful vamal al UE cuprinde:

q       Nomenclatorul combinat al marfurilor

q       Alte nomenclatoare, realizate pa baza nomenclatorului combinate si care introduc noi subdiviziuni ale grupelor de marfuri care sunt necesare pentru corecta aplicare a politicilor comunitare (ex. nomenclatoarele de produse agricole necesare pentru calculul taxelor vamale în conformitate cu normele pAC)

q       Nivelul taxelor vamale propriu-zise si a altor taxe percepute la import ,altele decât taxele vamale propriu-zise, cum ar fi prelevarile variabile al import pentru produsele agricole (în conformitate cu PAC)

q       Masuri tarifare preferentiale pe baza acordurile comerciale preferentiale încheiate de UE cu diferite state sau grupari terte

q       masuri tarifare preferentiale adoptate unilateral de UE pentru anumite state sau grupuri de state (cum ar fi tarile din Asia, Caraibe si Pacific sau reducerile unilaterale de taxe pentru anumite tari în cadrul acordului SGP)

q       reducerile sau scutirile de taxe vamale pentru anumite categorii de bunuri.

Pe teritoriul UE nivelul taxei pe valoarea adaugata (TVA) practicat pentru produsele importate este identic cu cel practicat de fiecare stat membru pentru produsele indigene.

Pentru bunurile importate plata TVA se poate face fie în tara de intrare a bunurilor în teritoriul vamal al UE, fie în tara de destinatie membra a Uniunii daca pentru bunul importat a fost aplicat un regim vamal suspensiv.

Bunurile originare din Uniunea Europeana care fac obiectul schimburilor între statele membre, circula liber în interiorul gruparii, plata TVA facându-se în tara de destinatie pe baza declaratiei cumparatorului.

În cazul vânzarilor de bunuri la distanta, de catre firme straine unor rezidenti UE, persoane fizice, inclusiv în cazul comertului electronic, bunurile importate în UE vor fi supuse platii TVA în tara de intrare pe teritoriul UE; în cazul vânzarilor la distanta, de catre firme catre persoane fizice, ambele rezidente UE, inclusiv în cazul comertului electronic, colectarea si plata TVA se face în tara de expeditie. Între statele membre persista înca diferente, de ordin national, în ceea ce priveste nivelul TVA (tabelul 1).

Tabelul 1. Nivelul TVA în statele membre UE, în 1999

Sursa:  European Commission, DGXXI (1999).

UE practica accize la o serie larga de produse importate, considerate "de lux": tigari, tutun, alcool etc. care se alica produselor importate dupa aplicarea TVA si a altor taxe indirecte.

Anual, UE publica în Official Journal, de regula în octombrie, nivelul taxelor vamale pentru anul calendaristic urmator.

Pentru anul 1999, în regimul clauzei natiunii cele mai favorizate (CNCMF), nivelul mediu al taxelor vamale a fost în medie de 7%; taxele vamale pentru produse agricole au fost în medie de 17,3% fata de un nivel mediu de 4,5% pentru produsele industriale.

Taxele vamale ale UE sunt în majoritate taxe vamale ad valorem, numai pentru 10% din pozitiile tarifare de opt cifre taxele vamale fiind stabilite pe o alta baza decât ad-valorem (taxe vamale specifice, taxe vamale mixte în functie de anumite elemente componente sau sub forma unor plafoane minime /maxime ale taxelor)- tabelul 2

Politica vamala a UE (precum si politica comerciala a UE în ansamblul sau), este conforma, cel putin în ceea ce priveste produsele manufacturate, cadrului normativ si principiilor GATT/OMC.

POLITICA INDUSTRIALĂ A UNIUNII EUROPENE

În Tratatul de la Maastricht la fel ca si Tratatul initial s-a introdus o noua prevedere - art. 130 - care se refera la politica industriala.

În conformitate cu art. 130, paragraful 1, obiectivul general al politicii industriale este sa asigure competitivitatea industriei comunitare. Acest obiectiv global se poate realiza prin urmatoarele sub-obiective:

q       Accelerarea ajustarii industriei la modificarile structurale prezente si viitoare;

q       Încurajarea crearii unui mediu antreprenorial favorabil , îndeosebi pentru firmele mici si mijlocii;

q       Încurajarea unui mediu favorabil cooperarii între companii, fara a se ajunge la un abuz de pozitie dominanta;

q       Încurajarea unei mai bune exploatari a potentialului industrial în directia inovarii, cercetarii si dezvoltarii tehnologice.

Comisia a identificat patru prioritati:

q       Promovarea investitiilor de portofoliu;

q       Dezvoltarea cooperarii industriale;

q       Concurenti loiala în interior si în raport cu tertii;

q       Perfectionarea formelor de interventie a autoritatilor publice.

Modalitati de implementare a politicii în domeniul industrial

q       Programele elaborate de Comisie în Comunicatele din 1990 si 1994 arata ca în vederea atingerii unor obiective concrete de politica industriala, Comunitatea trebuie sa faca uz de aproape toate prevederile continute în Tratate: Art. 85-86  privind regulile concurentei; Art. 99 privind armonizarea fiscala; Art. 100 referitor la legislatia privind piata unica interna; Art. 101-102 privind masuri publice care distorsioneaza piata; Art. 112-113 privind politica comerciala; Art. 123 privind adaptarea sociala la transformarile din industrie; Art. 129 referitor la retele transeuropene; Art. 130a privind coeziunea economica si sociala; Art. 130f privind cercetarea si dezvoltarea tehnologica; Art. 130 privind mediul ambiant. Odata ce un obiectiv este acordat politicii industriale si vizeaza competitivizarea acesteia, politica industriala îsi extinde sfera de cuprindere la toate aspectele economice si sociale ale integrarii europene, chiar daca politica industriala se va putea aplica în mod normal cu ajutorul instrumentelor prevazute tratatul CEE pentru aplicarea altor politici sectoriale.

q       a doua modalitate se bazeaza pe art. 130 care prevede si o cale subsidiara. Astfel, Comunitatea poate adopta masuri specifice în baza acestui articol în vederea sprijinirii unor actiuni adoptate de statele membre. Aceste masuri reclama însa votul în unanimitate în Consiliul Ministerial si nu o majoritate calificata cum doreau unele state membre. Unanimitatea a fost sprijinita de majoritatea statelor pentru a avea siguranta ca nu vor fi adoptate masuri cu caracter protectionist în baza art. 130, fara acordul lor.

TM cere Comisiei sa îsi asume un rol mai activ în ceea ce priveste politica industriala. Astfel, se prevede ca "Comunitatea va trebui sa contribuie la realizarea obiectivelor prevazute în paragraful 1 prin intermediul unor politici si activitati mentionate si de alte prevederi ale tratatului".

Tratatul de la Maastricht a repus problema politicii industriale pe agenda disputelor comunitare.