Politica de vecinatate a UE: provocari si oportunitati

Politica de vecinatate a UE: provocari si oportunitati

UE are vecini diferiti si politici diferite fata de ei. Acesti vecini ar putea fi grupati in categorii, dupa cum urmeaza:

• Tari EFTA, EEA.[1]
• Tari candidate, in proces de stabilizare.
• Candidati potentiali.
• Tari fata de care se aplica Politica Europeana de Vecinatate (ENP)[2].

9.1. Caracterizare generala a ENP

ENP este o politica relativ noua a UE, ale carei baze au inceput sa fie puse in 2003. Ea vine ca o politica alternativa la politica extinderii, dar isi asuma si rolul de a preveni si a preintampina consecinte negative ale extinderii UE.

ENP cuprinde multe tari: tarile din nordul Africii (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt), Orientul Mijlociu (Israel, Autoritatea Palestiniana, Iordania, Siria), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), Estul Europei (Republica Moldova, Ucraina). Belarus nu a putut fi abordat datorita caracterului regimului de la Minsk. Pe de alta parte, cu Rusia UE are incheiat un Partener 929c27j iat special.

Interesul UE este sa contribuie la ridicarea economica si la dezvoltarea democratica a tarilor din vecinatate, astfel incat sa fie diminuate diferentele economice majore si sa fie evitate pericolele la adresa securitatii in a acestor tari dar si a zonelor din care fac parte. Prin ENP UE urmareste sa evite situatia crearii unor noi linii de diviziune la granitele sale externe. Intr-un sens, insa, inevitabil extinderea creeaza noi granite dar care trebuie preintampinate si gasite solutii pentru riscurile de securitate. Interesul acestor tari vecine este sa foloseasca cu maximum de eficienta sprijinul oferit de UE in scopul propriei dezvoltari.

9.2. ENP si vecinii Romaniei

Inca de la inceputul anilor 90, UE a acordat sprijin tarilor incluse in PEV. In ce priveste vecinii UE, care sunt si vecinii nostri, Republica Moldova si Ucraina, este vorba despre:

• asistenta tehnica prin programele TACIS[3] - de care au beneficiat toate tarile Comunitatii Statelor Independente,
• programele TACIS CBC[4],
• ajutor macro-financiar prin imprumuturi pentru echilibrarea balantei de plati,
• asistenta umanitara si Programul de Securitate Alimentara (pentru Republica Moldova),  
• Initiativa Europeana pentru Democratie si Drepturi ale Omului - parte a ajutorului pentru dezvoltare al UE (care este, de altfel, prima putere din lume in domeniul sprijinului pentru dezvoltare).

In perspectiva extinderii UE cu inca doua tari: Romania si Bulgaria, Programul PHARE CBC a fost extins incepand cu 2004 pentru a acoperi regiunile adiacente TACIS la care Republica Moldova si Ucraina au fost parte.

Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat

ENP este insotita de o restructurare a modalitatii de acordare a asistentei din partea UE. A fost constituit Instrumentul European de Vecinatate si Parteneriat (ENPI)[7] care a inlocuit programele UE in relatia cu vecinii si care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007, fiind valabil pana in 2013. ENPI este rezultatul unei restructurari complete a intregii activitati de sprijin extern al UE. Aceasta activitate a fost grupata incepand din 2007 in urmatoarele doua categorii:

a)    instrumente de urgenta (umanitar, macro-financiar, stabilitate);

b)    instrumente orientate politic (preaderare, ENP, dezvoltare si cooperare economica).

UE luata laolalta cu tarile membre UE luate in parte acorda peste jumatate din sprijinul financiar de dezvoltare in lume (SUA 14%, Japonia 19%). Iar ENPI face parte dintr-o regandire si restructurare a modalitatii de acordare a sprijinului pentru dezvoltare in lume.

Desigur, UE are un interes deosebit pentru dezvoltarea regiunilor de la granitele sale si in acest sens ar trebui vazut ENP si aplicarea Instrumentului financiar. ENPI vizeaza dezvoltarea sustenabila si aproximarea politicilor si legislatiei UE precum si imbunatatirea radicala a capacitatii de a sustine cooperarea transfrontaliera (CBC) la granitele UE. Odata cu intrarea Romaniei in UE aceste scopuri ale UE se transforma si mai mult decat pana acum in avantaje pentru Republica Moldova si Ucraina. Componenta transfrontaliera va fi co-finantata din Fondul European de Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund (ERDF)).[8]

Din arsenalul instrumentelor de sustinere financiara a UE pentru exterior din perioada de pana la 2007 vor fi incluse doua instrumente care desi nu reprezinta un sprijin financiar direct, ar putea fi folosite cu beneficii pentru dezvoltarea celor doi vecini continentali ai Romaniei, ca si a altor tari incluse in ENP.

• TAIEX[9] - un   instrument menit sa ofere consultanta si asistenta din partea specialistilor UE pentru aproximarea legislativa la acquis-ul comunitar.
• Twinning - prin care reprezentanti guvernamentali ai statelor UE lucreaza impreuna cu partenerii din ENP pentru a pregati implementarea acquis-ului comunitar in domenii specializate.

In cadrul ENP au fost incheiate si semnate Planuri de Actiune comune ale statelor vecine cu UE (de pilda: Planul de Actiune UE - Republica Moldova (PAUEM)). Exista diferentieri si aici intre tari: cu Algeria a fost semnat un acord de asociere; pe de alta parte, cu Belarus, Libia si Siria nu a fost semnat nici un acord - pana in 2007. UE incearca sa ofere sprijin multilateral prin Planurile de Actiuni - cand spun multilateral ma refer la complexitatea Planurilor de Actiuni care se bazeaza ca schelet pe criteriile de la Copenhaga, desi contin obiective si prioritati specifice.

ENPI se concentreaza pe sustinerea Planurilor de Actiune incheiate cu tarile incluse in ENP. Comisia UE isi propune ca la finele perioadei 2007-2013 suma alocata pentru politica de vecinatate prin ENPI sa fie de 12 miliarde de euro[10]; pentru perioada 2000-2006 suma a fost mai mica. Alocarea acestor sume pentru fiecare tara depinde de nevoile acestora, de capacitatea lor de absorbtie, de angajamentul dovedit de a implementa reforme. Iata o provocare majora pentru cele doua tari vecine - Moldova si Ucraina. In acest context, PAUEM devine cu atat mai important pentru Moldova, intrucat el contine prioritatile politice, economice si sociale iar prin ENPI vecina noastra obtine fonduri in functie de rezultatele care sunt obtinute in procesul de implementare.

In continuare voi aborda mai sistematic problematica provocarilor, dar si a oportunitatilor. Apare ca orice evolutie legata de ENP reprezinta in acelasi timp o provocare dar si o oportunitate.

9.4. Provocari ale ENP relativ la vecinii Romaniei

Iata in continuare prezentate dimensiunile catorva provocari importante carora trebuie sa le faca fata atat tarile vecine din est ale UE dar si UE insasi.

9.4.1. Tensiuni intre beneficiile si oportunitatile ENP

O prima provocare este atat a vecinilor cat si a UE: a face fata tensiunii dintre beneficiile si oportunitatile oferite de Politica de Vecinatate pe de o parte si interesul Moldovei ti Ucrainei de a deveni membre ale UE. Acest interes este legitim, avand in vedere ca, prin Tratatul de la Nisa, articolul 49, orice tara din Europa are dreptul de a candida pentru a deveni membra a UE. Desigur, si interesul economic al celor doua tari este legitim, mai ales ca ele faceau comert cu tarile intrate in ultimul val 2004 + 2007. Este vorba despre fenomenul de trade diversion si de forta centripeta a UE. Exista diferente intre Republica Moldova si Ucraina, in sensul ca prima desfasoara mai mult comert cu CSI, in timp ce ultima are comertul mai mult orientat spre UE. In orice caz, Republica Moldova a obtinut compensari prin cooptarea sa in Sistemul Generalizat de Preferinte GSP+.[11]

Pentru Republica Moldova OMC reprezinta un mijloc de compensare a pierderilor comerciale, nu si pentru Ucraina, care nu este inca membra. ENP si ENPI reprezinta o modalitate speciala de compensare pentru aceste tari. Ambele tari si-au exprimat interesul pentru a deveni candidati ai UE, dar oficialii UE nu le-au incurajat sa depuna candidaturile. Sa nu uitam ca Republica Moldova are o strategie nationala pentru diminuarea si eliminarea saraciei (SCERS) si care functioneaza de cativa ani, dar care nu a adus rezultate spectaculoase.

Deocamdata exista Planuri de Actiuni. Elitele acestor tari, dar si cetatenii acestor tari sunt pro-UE, cum arata sondajele. Liderii dar si cetatenii acestor tari vor avea nevoie de multa rabdare si incredere ca intr-o zi vor deveni membre. UE are nevoie de mult tact si diplomatie pentru a acompania lunga perioada pana la momentul in care UE va fi gata sa mai opereze o extindere (dincolo de tarile din Balcanii de Vest care sunt in diferite faze ale procesului de aderare).

Reformarea mecanismelor de decizie in eventualitatea continuarii extinderii reprezinta o provocare pentru UE. O alta este digerarea ultimului val de extindere cu 12 tari, ale caror performante economice sunt mult mai slabe decat ale mediei UE-15. Cel putin, acestea sunt argumentele aduse de oficialii UE pentru refuzul celor doua tari. Lor li se ofera, in schimb, ENP si beneficiile sale.

9.4.2. Provocare in directia dezvoltarii economice

Pentru cele doua tari, Moldova si Ucraina, elitele la conducere ar trebui sa ia in serios Planurile de Actiune si sa inteleaga magnitudinea consecintelor deciziei de a persista in incercarea de a deveni membre UE. Rapoartele realizate in Moldova in ce priveste PAUEM sunt mult mai roz decat constatarile oficialilor UE. Persistenta pe directia indeplinirii angajamentelor lor pune la incercare determinarea, hotararea alesilor politici moldoveni si ucraineni de a se orienta spre UE. In orice caz, si electoratul va trebui sa accepte o perioada lunga de asteptare.

Iata cateva provocari pentru Romania:

O tara care nu a fost donatoare in trecut, trebuie sa se mobilizeze acum sa devina donatoare, sa aiba initiativa si sa administreze programe.

Romania are nevoie sa faca o prioritizare a ce si cum doneaza. Oficiul de Asistenta pentru Dezvoltare este in curs de organizare. Deocamdata, Romania se implica astfel:

Organizeaza dezbateri in UE privind implementarea ENP.

Ofera expertiza prin twinning.

Asistenta bilaterala.

Programe de cooperare transfrontaliera: 1. program trilateral cu Moldova si Ucraina, 2. program multilateral in regiunea Marii Negre, 3. program cvadrilateral: Slovacia, Ungaria, Ucraina, Romania.[12]

Romania, inca din 2004, si-a propus in mod declarat sa contribuie la democratizarea tarilor din zona Marii Negre.

Provocari de securitate

Una dintre cele mai serioase amenintari la adresa acestei zone este situatia separatismului nistrean - care afecteaza in primul rand Moldova, dar si Ucraina, cu care are granita comuna si care in trecut a continut si Transnistria ca parte a teritoriului sau. De asemenea, reprezinta o amenintare la adresa Romaniei, care se afla la 100 de kilometri de granita romaneasca. Autoproclamata Republica Moldoveneasca Nistreana (1991) este un focar de conflict in zona, este o sursa de insecuritate daca avem in vedere doar productia de armament neinregistrat niciunde, la care nu au acces controlori cu mandat international si care armament se regaseste in diferite teatre de razboi din lume.

La Summit-ul UE - Ucraina din decembrie 2005, vecina noastra a agreat inceperea unei misiuni europene de monitorizare a vamilor si traficului la granita dintre partea transnistreana a Moldovei si Ucraina. Este vorba despre European Union Border Assistance Mission (EUBAM) care este inca in functiune. Succesul de pana acum al misiunii comune de monitorizare a comertului la granita de est a Republicii Moldova, sectorul Transnistrean, confirma acest rol constructiv.

Problematica Transnistriei figureaza ca prima in ierarhia prioritatilor Planului de Actiuni UE - Republica Moldova.

9.5. Oportunitati oferite de Romania celor doua tari vecine

Romania este singurul vecin din UE al Republicii Moldova, iar granita Romaniei cu Moldova si cu Ucraina este cea mai lunga granita continentala a unei tari unionale cu exteriorul. Romania a devenit tara donatoare odata cu intrarea sa in UE. Aceasta presupune, printre altele, si functionarea unui Oficiu de Asistenta pentru Dezvoltare, care a fost deja infiintat si de care se ocupa MAE.

In masura in care UE are interesul de a finanta prioritar proiecte regionale de infrastructura, transport, conducte, retele de transport electric etc, cu beneficii comune, proximitatea continentala, vecinatatea, dobandeste o valoare deosebita. Proximitatea geografica este foarte importanta in ce priveste: dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea rutelor de transport terestru, a comertului cu tarile UE pe uscat si in privinta accesului la piata unica.

Romania are cea mai proaspata memorie a aderarii, alaturi de Bulgaria, dintre toate tarile membre UE. Deci poate intelege mai bine situatia din perioada de preaderare si chiar precandidatura. In plus, Romania a fost considerat un stat-problema si toata procedura de aderare a fost dificila pentru Romania si cetatenii romani. Deci Romania a trecut intr-un anumit fel prin procesul de aderare - care poate fi impartasit vecinilor sai, in functie si de interesul acestora.

In ce priveste Republica Moldova, Romania este singura tara care a pledat, pledeaza si va pleda constant pentru cauza Republicii Moldova in diverse structuri ale UE - datorita unei mize majore: o uniune in cadrul UE, asa cum maghiarii din Europa se reunesc dincolo de granite de stat in UE. Din pacate au existat excese de comportament politic si din partea liderilor romani (accentul pus pe "o natiune, doua state" de pilda)[13] dar si din partea liderilor moldoveni, care incearca sa-si mareasca electoratul pe seama unui zel moldovenist complet contraproductiv.