Precizari teoretice privind ideologia
Una dintre notiunile cele mai controversate, dar si des uzitate, in limbajul politologic contemporan, o constituie cea de ideologie in general, de ideologie politica in particular.
Etimologia notiunii de ideologie provine de la cuvantul grecesc "eidos"="imagine" si "logos"="stiinta, disciplina, invatatura despre idei". Termenul modern de ideologie apartine lui Destutt de Tracy care l-a creat si l-a pus in circulatia literaturii politice.
Intr-un memoriu adresat Institutului de stiinte si arte in 1796, Destut de Tracy considera ideologia "stiinta despre idei". Pentru el, ideologia inseamna critica genetica a ideilor, ea 14314u2022o se opune "metafizicii sau psihologiei". "Termenul nu presupune nimic din ceea ce este indoielnic si necunoscut, el nu aminteste spiritului nici o idee de cauza".1
De-a lungul vremii, atat in cadrul sociologiei, politologiei, cat si a doctrinologiei, ideologiei i s-au dat o multitudine de acceptiuni, in esenta acestea urmarind stabilirea identitatii si particularitatii ideologiei, precizarea locului si rolului ei in stiinta politica de ansamblu, dar si o redefinire, redimensionare a continutului si sensurilor ideologiei politice. Multe din definitiile date ideologiei politice au vizat aspectul sau genetic, structural sau functional, altele, dimpotriva, au urmarit valoarea cunoasterii realizata de ideologie raportata la adevarul obiectiv, la realitatea social-politica.
Pentru a evita o neintelegere, o perceptie gresita a ideologiei, fapt care ar putea provoca multe greutati si inconsecvente in studiul ei si, in special, in forma sa politica, trebuie sa precizam, de la bun inceput, din ce unghi vrem sa definim ideologia, care ar fi principalele aspecte pe care le urmarim in raport cu aceasta. Din aceasta perspectiva ne propunem sa definim conceptul de ideologie politica si, in stransa legatura cu aceasta, raportul dintre ideologie politica si stiinta.
Pornind de la continutul cunoasterii raportata la adevarul obiectiv, primul aspect supus analizei urmareste sa precizeze daca ideologia din aceasta perspectiva este sau nu incompatibila cu stiinta.
Dupa cum se stie, multi cercetatori au fost si sunt inca tentati sa defineasca intr-un sens restrans, cu conotatii peiorative notiunea de ideologie, dandu-i sensul de "cunoastere falsa", "iluzii" sau de "falsa constiinta".
Ideologia este un produs al realitatii sociale si al constiintei umane, a unei constiinte grevate de anumite aspiratii, idealuri si mai ales de interese. Din aceasta perspectiva, omul individual sau colectiv organizat politic participa la toate etapele crearii ideologiei, de la momentul cunoasterii, prelucrarii, fundamentarii pana la cel al promovarii si transpunerii ei in practica. Asa cum remarca si Mircea Florian, "cunoasterea nu este o dublura, o copie aidoma realitatii, ea este insasi realitatea sau obiectul la care se adauga raportul lor cu constiinta".2
Aprecierea ideologiei ca "falsa constiinta", sau "falsa cunoastere" nu rezolva problema definirii sale, ci, dimpotriva, conduce la deformarea realitatii sau impiedica procesul cunoasterii ei adecvate. De fapt, nici nu este vorba de o definire a ideologiei, ci mai degraba un simplu mod de a aprecia valoarea ei cognitiva, a unui singur aspect al sau si nu a ideologiei in totalitatea sa. Pana la urma si o ideologie nestiintifica poate sa aiba o valoare gnoseologica, nu in sensul ca ar reprezenta, prin sine insasi, un mijloc al cunoasterii adecvate a realitatii sociale, ci dimpotriva o analiza stiintifica a acesteia poate sa descopere in ea si prin ea, starile de spirit, interesele, nazuintele comunitatii politice emitente, a elaboratului ideologic respectiv.
Aceasta nu inseamna ca suntem adeptii ideii inexistentei ideologiilor nestiintifice sau ale ideologiei falsei cunoasteri, dar asertiunea ideologiei ca falsa cunostinta sau cunoastere nu poate fi corecta, din simplu motiv ca nu toate ideologiile sunt o deformare a realitatii si, deci, o nereala cunoastere a acesteia.
Obiectivitatea sau subiectivitatea cunoasterii ideologice si, in consecinta, a raportului dintre ideologie si stiinta este determinat de emitentul politic, de locul si rolul acestuia in societate, de sarcinile si obiectivele social-politice urmarite si promovate de acesta.
Daca grupul social, miscarea sau partidul politic, intr-un cuvant, emitentul politic al ideologiei va fi preocupat sa promoveze si sa desfasoare o politica progresista, in corespondenta cu cerintele si posibilitatile dezvoltarii sociale, atunci si ideologia sa va fi o reflectare, o interpretare si o fundamentare obiectiva a realitatii si cerintelor sociale.
In aceasta situatie, ideologia promovata de respectivul emitent politic va fi compatibila cu cercetarea stiintifica, cu stiinta.
Dimpotriva, daca comunitatea politica emitenta a ideologiei se va plasa pe o pozitie neconforma cu cerintele si necesitatile sociale si va desfasura o activitate contrara progresului social, atunci si ideologia creata si promovata de acesta, se va afla in contradictie cu stiinta, fiind nestiintifica sau chiar antistiintifica.
Prin urmare, nu ideologia este cea care hotaraste continutul si caracterul cunoasterii si de aici, compatibilitatea sau incompatibilitatea ei cu stiinta, ci acest fapt ii este impus, determinat de emitentul politic, de interesele si obiectivele promovate de acesta. Pornind de la continutul si caracterul cunoasterii comandate, ideologia politica va fi "obligata" sa formuleze opinii, scopuri, obiective, sa le fundamenteze, motiveze si sa le promoveze atat in planul teoriei, cat si al practicii politice.
Intr-o asemenea situatie, se pune problema delimitarii ideologiei politice compatibile cu stiinta, de cele incompatibile partial sau total cu aceasta.
Definirea si aprecierea ideologiei de unii autori ca falsa cunoastere a realitatii sau exagerarea prezentei in cadrul ei a unor elemente de fictiune sau mistificare, a pus in centrul controverselor politice problema destinului ideologiei, daca aceasta mai este sau nu necesara, utila epocii noastre.
|
