Proiect de politici publice: Accesul rromilor pe piata muncii
Prezentarea problemei
Situatia rromilor in Romania constituie, fara indoiala o problema de actualitate. Ea preocupa lumea stiintifica, mediile politice romanesti si europene. Imbunatatirea situatiei rromilor nu constituie o simpla provocare, avand in vedere faptul ca numarul acestei populatii este considerabil, putem spune ca problemele sale sunt in aceeasi masura problemele majoritatii. Estimarile, realizate de catre cercetari pe esantioane reprezentative la nivel national, arata ca in tara noastra sunt aproximativ 1.500.000 de rromi, comunitatea rroma fiind alaturi 222c25c de comunitatea maghiara una dintre cele mai importante minoritati din Romania.
Analizele stiintifice definesc populatia de rromi ca o populatie cu risc ridicat de saracie si de excluziune sociala. Aceasta situatie este generata de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt lipsa documentelor de identitate si nivelul scazut de scolarizare. Lipsa documentelor de identificare duce la imposibilitatea de a-si exercita drepturile cetatenesti, imposibilitatea frecventarii de scoli. Lipsa educatiei are drept consecinte imediate blocarea accesului la calificarea in alte meserii decat cele traditionale si o slaba participare la activitatile economic legale. In mod firesc, veniturile familiilor de rromi sunt foarte mici, din acest motiv conditiile in care locuiesc acestia sunt precare, accesul la ingrijirea medicala este scazut.
Pentu rezolvarea aceste probleme este necesara colaborarea dintre actorii politici si ONG-urile specializate pe problemele comunitatilor de rromi.
Scopul proiectului.
Proiectul isi propune integrarea pe piata muncii a rromilor, prin abordarea masurilor prevazute de HG nr 430/2001 - Strategia de imbunatatire a situatiei rromilor.
Obiectivele
Obictive generale:
Identificarea breslelor profesionale in care rromi pot fi inclusi.
Elaborarea unui plan de actiune prin care sa se faciliteze accesul rromilor pe piata muncii.
Obiective specifice:
Indetificarea meseriilor, cautate pe piata fortei de munca, pe care le pot invata rromi.
Organizarea unor cursuri de pregatire intensiva pentru rromi si eliberarea de diplome.
Campanie de promovare in care sa se puna accentul pe potentialul rromilor de a aborda piata muncii.
Campanie de informare si de promovare, in cadrul comunitatilor de rromi, care sa evidentieze avantajele incadrarii pe piata forte de munca.
Elaborarea unui studiu privind meseriile rromilor, calificarile, si nevoile comunitatilor de rromi.
Grupul tinta
Persoanele vizate in acest proiect sunt: tinerii care vor sa invete o meserie, somerii si persoanele in cautarea unui loc de munca.
Formularea
In ultimii ani au fost realizate mai multe studii despre problematica complexa a rromilor. Cele mai multe idei proliferate de autori converg spre ideea ca saracia existenta in comunitatile de rromi deriva din slaba participare economica a acestora.[1]
Dintre cei 409.723 rromi recenzati in 1992, marea majoritate nu au nicio calificare ( aproximativ 79.4 %), mai mult de jumatate nu au un loc de munca ( aproximativ 45.2%). Persoanele calificate in profesii traditonale reprezinta aproxiativ 3.9% ,persoanele calificate in profesii moderne reprezinta 16.1 %, numarul rromilor salariati il reprezinta aproximativ 22. 1%, patronii 0.8%, afacerile pe cont propriu 16.9%.[2].
Meseriile traditionale ale rromilor sunt strans legate de neamurile de rromi din care fac parte cei care le practica. Caracteristica lor principala este aceea ca nu implica un cadru formal de pregatire, ci se transmit din geratie in generatie. Ponderea mai mare in cadrul acestor mserii o au lautarii, caldararii, ferarii, caramidarii si spoitorii. (aici foot note)
Atitudinea fata de educatia formala, o anumita izolare a unor comunitati de rromi si gradul mai redus de acceptare a valorilor moderne in astfel de comunitati traditionale au determinat o atitudine de respingere a multor meserii moderne, chiar si in randul generatiilor tinere e rromi. Acest fapt este datorat in mare parte atitudinii fata de educatia formala.
Analfabestismul este sursa prima de excuziune a rromilor de pe piata fortei de munca. Analfabetii si semianalfabetii, reprezinta un procent ridicat al populatiei de rromi, pentru acestia integrarea pe piata fortei de munca este aproape imposibila. Lipsa educatiei duce automat la lipsa unei profesii, respectiv a unui salariu, implicit la scaderea niveluli de trai. Prin aceasta politica se urmareste cresterea numarului de copii rromi care sa frecventeze scoala.
Implementarea
Etapa 1. Informarea asupra nevoii reale de integrarea a rromilor pe piata fortei de munca. Organizatiile rome partenere se vor intalni cu membri comunitatilor locale pentru a idendifica nevoile acestora, pentru a identifica persoanele care vor fi beneficiarii direscti ai proiectuli.
Etapa 2. Adoptarea unor masuri pentru a incuraja frecventarea scolii de catre copii rromi.
In zonele unde sunt mai multi copii rromi se va introduce un an pregatitor, obligatoriu, pentru copii care nu cunosc bine limba romana.
Statul in parteneriat cu ONG-urile vor asigura minimul de rechizite.
ONG-urile vor acorda consiliere pentru copii rromi pe parcursula anilor de studiu. Se va sublinia importanta pe care o are educatia in incadrarea pe piata fortei de munca si imbunatatirea conditiior de trai.
Etapa 3. Realizarea unei clasificari a meseriilor traditionale ale rromilor. Acest studiu va fi flosit pentru a stabili o parte din cursurile de formare profesionala.
Etapa 4. Initierea unor cursuri de calificare, in meserii care sunt cerute pe piata muncii. Cursurile vor fi tinute de specialisti, selectati in conformitate cu cerintele Uniunii Europene si in urma unor recomandari facute de Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca. Dupa absolvirea acestor cursuri participantii vor primii un certificat care sa ateste calificarea lor.
Etapa 5. Organizarea unei burse de locuri de munca, la nivelul fiecarui judet, cu ajutorul ANOFM , agentilor econoici si ONG-urilor. Contactarea agentilor locali si mediatizarea acestui eveniment.
Amenintari:
Oportnitati
Astfel, participarea romilor pe piața muncii este abordată în relație
cu lipsa considerabilă de calificare profesională, combinată deseori cu
practici discriminatorii, ceea ce reprezintă obstacole importante pentru
accesul romilor la piața muncii. În grupurile identificate ca fiind cel mai
expuse fenomenului sărăciei, romii sunt menționați ca făcând parte din
nivelul extrem de ridicat de sărăcie. În acest context, se apreciază că
Strategia nu a fost suficient susținută de resurse care să permită
implementarea efectivă a măsurilor prevăzute.
Accesul dificil al romilor la serviciile de sănătate este evident, în
marea majoritate nu sunt înregistrați la medicul de familie, mai ales în
mediul rural.
Educația copiilor romi este un domeniu în continuă evoluție,
eforturile conducând la creșterea cuprinderii în sistemul școlar, în
special în învățământul secundar și superior. Analfabetismul funcțional
rămâne o problemă, mai mult de o treime din romi fiind în această
situație, la fel ca și abandonarea școlii înainte de absolvire. Pe lângă rata
ridicată de neparticipare școlară, se înregistrează o importantă
polarizare a calității educației oferite. Ca rezultat al segregării
rezidențiale, școlile la care învață copiii romi, alături de ceilalți copii
sărăci, au un nivel scăzut al calității corpului profesoral și al condițiilor
de învățare.
În domeniul locuirii, supraaglomerarea este o problemă gravă
pentru populația de romi. În locuințele romilor, adesea improvizate
și/sau ilegale sau locuite cu chirie, numărul de persoane pe locuință și pe
cameră este de două ori mai mare decât media națională. Accesul la
facilitățile moderne și la bunurile de folosință îndelungată rămâne de
foarte multe ori un deziderat în comunitățile de romi.
Romii sunt considerați ca făcând parte din grupurile cu o situație
de risc ridicat de sărăcie, excludere și marginalizare, ca rezultat al unui
decalaj de dezvoltare cronicizat, întărit de menținerea unor atitudini
discriminatorii. Comunitățile de romi se confruntă cu multiple deficite
care se agravează reciproc: lipsa de locuință, condiții mizere de locuit,
sănătate precară, nivel educațional scăzut, deficit de calificare și de
|
