Putere sociala - concept, trasaturi si forme de manifestare
Puterea politica reprezinta un atribut esential al sistemului politic de care depinde în mare masura functionarea întregului angrenaj social. Tocmai de aceea, elucidarea raport 515f57f urilor de putere si a mecanismelor sale capata o importanta deosebita.
Societatea omeneasca, ca sistem global de un tip deosebit, are capacitatea de a se oglindi pe sine si întregul univers, de a se dezvolta si perfectiona în permanenta, pe baza unor legi obiective care au drept particularitate faptul ca se manifesta, prin intermediul oamenilor, ca tendinte generale. Mijlocul prin care societatea se regleaza si autoregleaza si care asigura desfasurarea tuturor activitatilor umane, functionarea de ansamblu, îl constituie puterea sub forma sa cea mai generala - puterea sociala.
Prin putere sociala se întelege capacitatea pe care o are sau o dobândeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora în vederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri.
Potrivit acestui concept, puterea sociala apare ca elementul care pune în miscare întregul angrenaj social pe linia progresului istoric.
Puterea izvoraste din capacitatea omului de a gândi, de a reflecta lumea, si legat de aceasta, de a actiona pentru transformarea acesteia în conformitate cu vointa sa. Gândind, reflectând lumea, omul îsi manifesta totodata vointa de a realiza activitati potrivit intereselor sale.
Se poate spune deci ca puterea sociala reprezinta forta motrice prin care se realizeaza dezvoltarea sociala în conformitate cu raporturile urmarite, având la baza o anumita ordine.
Reprezentând capacitatea unui om sau a unui grup de oameni de a-si impune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii între oameni sau grupuri de oameni, de regula relatii de subordonare de la conducatori la condusi, în care unii îsi impun vointa altora în vederea înfaptuirii unor actiuni, cât si relatii de conlucrare între diferite centre ale puterii, în scopul de realizare de interese comune.
Prin urmare, puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei comunitati umane, indiferent de dimensiunile ei (familie, trib, popor, natiune), atât la scara nationala, cât si la scara internationala.
Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, în functie de domeniul de activitate (putere economica, spirituala), de specificul comunitatii umane (puterea familiala, de clasa, nationala, internationala etc.), precum si în functie de valoarea unor indivizi sau grupuri de indivizi de a-si exercita puterea, de scopurile urmarite, de mijloacele folosite etc.
Din acest punct de vedere, puterea se prezinta ca un fenomen gradual, cu intensitati diferite, aflându-se pe o anumita scara ierarhica, a sistemului social.
Puterea sociala reprezinta liantul întregului complex de structuri si forme sociale, pe care le ordoneaza si ierarhizeaza. Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala în conformitate cu scopurile urmarite.
Privita prin prisma rolului pe care îl detine în complexul vietii sociale, puterea constituie un atribut al fiecarui individ, al fiecarui grup de indivizi, în afara acestora neputând sa existe activitate ordonata.
Ca element de organizare si reglare a vietii sociale, puterea fixeaza scopurile activitatii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri si gândirea dupa care sa se actioneze. Pe aceasta cale, puterea asigura punerea în valoare a energiilor umane prin actiuni sociale organizate. Puterea impune ordinea sociala, iar la rândul ei ordinea sociala genereaza putere, cele doua elemente aflându-se într-o relatie directa.
Fiind un fenomen complex al vietii sociale, puterea sociala are anumite trasaturi, dintre care mentionam:
constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;
se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii ierarhizate pe ansamblul vietii sociale, în raport de pozitia sociala si resursele celor care o exercita, precum si de domeniul de activitate;
reprezinta unitatea organica a doi factori: conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza unor convingeri sau constrângeri. Deducem de aici ca societatea, atât în ansamblul ei, cât si pe segmente, este alcatuita de conducatori si condusi, relatie ce devine tot mai complexa si cuprinzatoare pe masura dezvoltarii sociale. Relatia dintre conducatori si condusi se afla într-un continuu proces de fluctuatii sau chiar de schimbari spectaculoase. De aici, concluzia ca puterea ne apare sub forma unor relatii de dominatie si subordonare;
îmbraca o diversitate de forme în functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret etc. Astfel, puterea se poate manifesta ca putere: familiala, economica, politica, civila, precum si ca putere pe plan national si international etc.
|
