Putere sociala - concept, trasaturi si forme de manifestare
Puterea politica reprezinta un atribut esential al sistemului politic de care depinde in mare masura functionarea intregului angrenaj social. Tocmai de aceea, elucidarea raporturilor de putere si a mecanismelor sale capata o importanta deosebita.
Societatea omeneasca, ca sistem global de un tip deosebit, are capacitatea de a se oglindi pe sine si intregul univers, de 616b14g a se dezvolta si perfectiona in permanenta, pe baza unor legi obiective care au drept particularitate faptul ca se manifesta, prin intermediul oamenilor, ca tendinte generale. Mijlocul prin care societatea se regleaza si autoregleaza si care asigura desfasurarea tuturor activitatilor umane, functionarea de ansamblu, il constituie puterea sub forma sa cea mai generala - puterea sociala.
Prin putere sociala se intelege capacitatea pe care o are sau o dobandeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora in vederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri.
Potrivit acestui concept, puterea sociala apare ca elementul care pune in miscare intregul angrenaj social pe linia progresului istoric.
Puterea izvoraste din capacitatea omului de a gandi, de a reflecta lumea, si legat de aceasta, de a actiona pentru transformarea acesteia in conformitate cu vointa sa. Gandind, reflectand lumea, omul isi manifesta totodata vointa de a realiza activitati potrivit intereselor sale.
Se poate spune deci ca puterea sociala reprezinta forta motrice prin care se realizeaza dezvoltarea sociala in conformitate cu raporturile urmarite, avand la baza o anumita ordine.
Reprezentand capacitatea unui om sau a unui grup de oameni de a-si impune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii intre oameni sau grupuri de oameni, de regula relatii de subordonare de la conducatori la condusi, in care unii isi impun vointa altora in vederea infaptuirii unor actiuni, cat si relatii de conlucrare intre diferite centre ale puterii, in scopul de realizare de interese comune.
Prin urmare, puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei comunitati umane, indiferent de dimensiunile ei (familie, trib, popor, natiune), atat la scara nationala, cat si la scara internationala.
Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, in functie de domeniul de activitate (putere economica, spirituala), de specificul comunitatii umane (puterea familiala, de clasa, nationala, internationala etc.), precum si in functie de valoarea unor indivizi sau grupuri de indivizi de a-si exercita puterea, de scopurile urmarite, de mijloacele folosite etc.
Din acest punct de vedere, puterea se prezinta ca un fenomen gradual, cu intensitati diferite, aflandu-se pe o anumita scara ierarhica, a sistemului social.
Puterea sociala reprezinta liantul intregului complex de structuri si forme sociale, pe care le ordoneaza si ierarhizeaza. Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala in conformitate cu scopurile urmarite.
Privita prin prisma rolului pe care il detine in complexul vietii sociale, puterea constituie un atribut al fiecarui individ, al fiecarui grup de indivizi, in afara acestora neputand sa existe activitate ordonata.
Ca element de organizare si reglare a vietii sociale, puterea fixeaza scopurile activitatii umane, mijloacele pentru realizarea acestor scopuri si gandirea dupa care sa se actioneze. Pe aceasta cale, puterea asigura punerea in valoare a energiilor umane prin actiuni sociale organizate. Puterea impune ordinea sociala, iar la randul ei ordinea sociala genereaza putere, cele doua elemente aflandu-se intr-o relatie directa.
Fiind un fenomen complex al vietii sociale, puterea sociala are anumite trasaturi, dintre care mentionam:
constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;
se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii ierarhizate pe ansamblul vietii sociale, in raport de pozitia sociala si resursele celor care o exercita, precum si de domeniul de activitate;
reprezinta unitatea organica a doi factori: conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza unor convingeri sau constrangeri. Deducem de aici ca societatea, atat in ansamblul ei, cat si pe segmente, este alcatuita de conducatori si condusi, relatie ce devine tot mai complexa si cuprinzatoare pe masura dezvoltarii sociale. Relatia dintre conducatori si condusi se afla intr-un continuu proces de fluctuatii sau chiar de schimbari spectaculoase. De aici, concluzia ca puterea ne apare sub forma unor relatii de dominatie si subordonare;
imbraca o diversitate de forme in functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret etc. Astfel, puterea se poate manifesta ca putere: familiala, economica, politica, civila, precum si ca putere pe plan national si international etc.
|
