Puterea politica. Concept, trasaturi, functii si forme de manifestare

Puterea politica. Concept, trasaturi, functii si forme de manifestare

            Puterea politica constituie un subsistem al puterii sociale cu rol determinant īn reglarea si functionarea vietii sociale, ea reprezentānd capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa īn organizarea si conducerea de ansamblu a societatii.

            Puterea politica are anumite trasaturi care o indivizualizeaza fata de alte forme de putere din societ 535f56f ate, precum:

Ų         se manifesta la nivelul cel mai general al societatii, asigurānd organizarea si conducerea ei la nivel global;

Ų         prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii, pe care le slujeste, īn scopul asigurarii concertarii acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran;

Ų         se exercita, de regula, pe baza unei legislatii asigurate prin constitutie si alte legi;

Ų         se manifesta īn mod organizat, prin intermediul unor institutii politice (stat, partide etc.).

            Asadar, puterea politica asigura organizarea societatii īn ansamblul sau, constituind elementul integrator, liantul principal de legatura a tuturor structurilor sociale, ducānd la o conducere unitara a societatii.

            Manifestāndu-se īn mod organizat, īn sfera puterii politice intra:

Ų         puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea īn interesul comunitatii umane respective si de a o reprezenta īn raporturile cu alte comunitati. De aceea, statul, cu principalele sale structuri (legislativa, executiva, judecatoreasca), reprezinta pivotul puterii politice;

Ų         partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor optiuni de organizare si conducere a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii īn stat;

Ų         mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au un mare rol īn adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii īn conducerea societatii.

            Pentru īndeplinirea rolului sau, puterea are mai multe functii:

Ų         functia programatica, decizionala care consta īn elaborarea unor programe, a liniilor directoare īn care elementul esential īl constituie decizia, īn conformitate cu care trebuie sa se actioneze. Decizia, asa cum noteaza Burdeau, "angajeaza colectivitatile īntr-un mod ireversibil, trasāndu-le sarcini a caror realizare le afecteaza īn īntregime"[1]).

            Prin efectul lor, deciziile conditioneaza succesul daca sunt corespunzatoare, dar pot sa conduca si la insucces daca blocheaza evolutia. Prin pozitia centrala a grupului conducator īn mecanismul puterii, deciziile politice devin obligatorii pentru societate, ele luānd de regula forma legilor, decretelor, hotarārilor. Cu cāt programul de actiune, deciziile luate concorda cu cerintele generale ale progresului, cu atāt mai mult puterea cāstiga īn credibilitate si autoritate;

Ų         functia organizatorica consta īn capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate si de a mobiliza grupurile sociale asupra carora īsi exercita puterea pentru a actiona īn conformitate cu programul adoptat;

Ų         functia ideologica, de educare a oamenilor īn spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si prin care se īncearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata;

Ų         functia coercitiva, de constrāngere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa actioneze īn conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a īmpotrivirii celor ce se opun;

Ų         functia de control, de urmarire a modului īn care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se impun, īn conformitate cu legea;

Ų         pregatirea de specialisti care sa se ocupe īn exclusivitate de organizarea vietii sociale īn conformitate cu vointa puterii politice, īndeosebi īn exercitarea guvernarii.

            Deoarece puterea se exercita īntr-un cadru organizat, prin intermediul unor institutii, organizatii, functiile puterii sunt exercitate īntr-un mod specific, de fiecare organism īn parte. si, ca atare, le vom īntālni, īntr-o forma sau alta, la institutiile politice, īndeosebi la stat.

            Puterea politica se exercita prin diferite mijloace politice, economice, ideologice, juridice, militare etc., aflate īntr-o strānsa interdependenta.

            Īn corelatie cu puterea politica se afla puterea civila, respectiv capacitatea acesteia ca, prin mijloace de care dispune (organizatii, mijloace de informare, opinia publica), sa impuna puterii politice īndeplinirea misiunii ce i-a fost īncredintata, de a sluji societatea.

            Prin modul īn care actioneaza īn societate, puterea politica se prezinta sub forma democratica sau dictatoriala.

            Puterea democratica exista atunci cānd aceasta se constituie ca un rezultat al consultarii si consimtamāntului cetatenilor si ale carei decizii concorda cu aspiratiile si interesele de progres ale societatii.

            Puterea dictatoriala (sau alienata) este aceea care nu emana de la popor, aparānd ca o forta straina si ostila si care nu tine cont de optiunile politice ale cetatenilor. Puterea dictatoriala foloseste mijloace de represiune, īngradind accesul la actul decizional al membrilor societatii, a caror vointa este ignorata si anihilata prin mijloace coercitive.

            Īn epoca contemporana puterea dictatoriala īsi dovedeste tot mai mult incapacitatea de a se mentine, de a-si īndeplini functia publica de conducere a societatii, fiind nevoita, sub presiunea maselor, sa cedeze tot mai mult puterii democratice. Puterea dictatoriala recurge la mitul politic, adica la promovarea unor mistificari ale realitatii sociale, la anomie, īn care normele de convietuire sociala nu se mai respecta, conducānd la o situatie confuza si de degradare sociala. Valorile politice pe care se sprijina puterea dictatoriala devin tot mai anacronice, ducānd la degradarea si īnlaturarea ei.

            Ca forma spirituala de alienare a puterii, mitul politic probeaza faptul ca valorile politice pe care se sprijina puterea au devenit anacronice, iar ideologia "trebuie" sa recurga la mistificari pentru a bloca īntelegerea incompatibilitatii īntre valorile puterii devenite mituri si aspiratiile grupurilor sociale cele mai largi. Īn mod cert, justificarea structurilor si practicilor puterii alienate constituie functia fundamentala a oricarui mit politic.

            Īn ceea ce priveste violenta, ca ipostaza fundamentala de manifestare a puterii alienate, aceasta semnifica o asemenea reducere a resurselor de care dispune puterea politica īncāt ea este "obligata" sa recurga consecvent la constrāngerea psihologica si fizica pentru a obtine o anumita supunere si pentru a mentine stabilitatea. Īn realitate, violenta constituie instrumentul care ameninta stabilitatea sociala, anticipānd īnceputul sfārsitului.

            Notiunea de anomie exprima absenta sau nesocotirea normelor īn cadrul unei societati, a unor colectivitati, starea unei societati dereglate, farāmitate. Īn lucrarea "Social Theory and Social Structure", R. Merton face deosebirea īntre anomia simpla, pe care o identifica cu starea de confuzie si anomia acuta, care duce, īn cele din urma, la "dezintegrarea valorilor si sistemelor".

            Constituind o problema centrala a sistemului politic, puterea politica are capacitatea de a asigura ordinea, progresul social, bunastarea cetatenilor, acest lucru fiind īnsa conditionat de caracterul democratic al elementelor cu care opereaza.

[1])G. Burdeau, Traité de Science politique, Paris, 1966, p. 603