RAPORTUL PUTERE SOCIALĂ - PUTERE POLITICĂ. CONCEPTE, TRĂSĂTURI sI FORME DE MANIFESTARE
Mijlocul prin care societatea omeneasca - sistem global de un tip deosebit - se regleaza si se autoregleaza si care îi asigura functionarea de ansamblu, îl constituie puterea sub forma sa generala - puterea sociala
Desi obiect a numeroase controverse s-ar putea retine ca prin putere sociala se întelege capacitatea pe care o are sau o dobândeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora în vederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri. Din aceasta întelegere a puterii rezulta ca elementul care pune în miscare societatea pe linia progresului istoric este puterea sociala, care izvoraste din capacitatea omului de a gândi si, legat de aceasta, de a actiona pentru transformarea lumii în conformitate cu interesele sale.
Reprezentând deci capacitatea unui om sau grup de oameni de a-si impune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii între oameni sau grupuri de oameni care pot fi:
relatii de subordonare de la conducatori la condusi, în care unii îsi impun vointa altora în vederea înfaptuirii unor actiuni;
relatii de conlucrare între diferite centre ale puterii, în scopul realizarii unor interese comune.
Prin urmare, puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei comunitati, indiferent de dimensiunile ei - familie, trib, popor, natiune - atât la scara nationala, cât si la scara internationala.
Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, în functie de:
domeniul de activitate: putere economica, politica, spirituala;
specificul comunitatii umane: putere familiala, de clasa, nationala, internationala etc;
scopurile urmarite
mijloacele folosite etc.
Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala în conformitate cu scopurile urmarite.
Puterea sociala - ca element de organizare si reglare a vietii sociale - are menirea de a stabili
scopurile activitatilor umane
mijloacele pentru realizarea acestor scopuri
metoda (gândirea) dupa care sa se actioneze
Puterea impune ordinea sociala, iar la rândul ei, ordinea sociala genereaza putere; cele doua elemente se afla în relatie de interdependenta.
Puterea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
1. constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;
2. se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii, ierarhizate la toate nivelurile ansamblului vietii sociale, în raport de pozitia sociala, de resursele celor care o exercita si de domeniul de activitate;
3. reprezinta unitatea organica a celor doi factori: conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza unor convingeri sau constrângeri;
4. îmbraca o diversitate de forme, în functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret etc.
Puterea politica, subsistem al puterii sociale, reprezinta capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa în organizarea si conducerea de ansamblu a societatii
Puterea politica are anumite trasaturi care o individualizeaza fata de alte subsisteme ale puterii sociale, ca de pilda:
1. se manifesta la nivelul general al societatii, asigurând organizarea si conducerea ei la nivel global;
2. prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii pe care le slujeste, în scopul concertarii acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran;
3. se exercita pe baza unei legislatii asigutara prin Constitutie, dar si prin alte legi subordonate ei.
Se poate conchide ca puterea politica asigura organizarea societatii în ansamblul sau. Ea constiuie elementul integrator si liantul tuturor structurilor sociale ce duc la o conducere unitara a societatii.
În sfera puterii politice intra:
1. puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea în interesul comunitatii umane respective si de a o reprezenta în raporturile cu alte comunitati. De aceea, statul cu principalele sale structuri -legislativa, executiva si judecatoreasca reprezinta pivotul puterii politice;
2. partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor programe de organizare si conducere a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii în stat;
3. mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au un rol important în adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii în conducerea societatii.
Pentru îndeplinirea rolului sau, puterea are mai multe functii
1. functia programatica, care consta în elaborarea unor programe, a unor linii directoare de activitate. În cadrul acestei functii rolul esential îl au deciziile, caci de ele depind succesul sau insuccesul unor activitati. Deciziile politice, ca urmare a pozitiei centrale a grupului conducator în mecanismul puterii, devin obligatorii pentru societate si ele iau de regula forma legilor, decretelor, hotarârilor. Cu cât deciziile luate, pe baza programului de actiune, concorda cu cerintele generale ale progresului, cu atât puterea câstiga în credibilitate si autoritate;
2. functia organizatorica, care consta în capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice adecvate în vederea mobilizarii grupurilor sociale asupra carora îsi exercita puterea, pentru a actiona în conformitate cu programul adoptat;
3. functia ideologica, de educare a oamenilor în spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si prin care se încearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata;
4. functia coercitiva, de constrângere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa actioneze în conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a împotrivirii celor ce se opun;
5. functia de control, de urmarire a modului în care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se impun, în conformitate cu legea;
6. functia de pregatire a unor specialisti, care sa se ocupe de organizarea vietii sociale în conformitate cu vointa puterii politice îndeosebi în exercitarea guvernarii.
În strânsa legatura, în corelatie cu puterea politica se afla puterea civila. Aceasta are capacitatea ca prin mijloacele de care dispune - organizatii, mijloace de informare, opinie publica etc.- sa impuna puterii politice, îndeplinirea misiunii ce i-a fost încredintata de a sluji societatea.
Prin modul în care actioneaza în societate, puterea politica se prezinta sub doua forme
1. puterea dictatoriala (sau alienata) care nu emana de la popor si de aceea apare ca o forta straina si ostila ce nu tine seama de optiunile politice ale cetatenilor. Ea se foloseste de mijloace de represiune, îngradeste actul decizional al membrilor societatii, vointa lor fiind ignorata si anihilata prin mijloace coercitive;
2. puterea democratica, care se constituie ca un rezultat al consultarii si consimtamântului cetatenilor. Deciziile acesteia concorda cu aspiratiile si interesele de progres ale societatii.
|
