Deoarece Strategia Lisabona a intampinat dificultati in realizarea obiectivelor s-a dorit o impulsionare a a ideaticii acesteia, sugerandu-se la recomandarile Raportului Wim Kok o accelerare a ritmului de crestere economica si creare a locurilor de munca avand o calitate superioara. Acest Raport este prezentat in noiembrie 2003 si realizeaza o analiza amanuntita a pietei muncii in UE, fiind coordonat de Wim Kok, fost premier olandez. 949g62j
Raportul a identificat patru masuri concrete pentru iesirea din impas a strategiei, acestea fiind masuri de reforma pe care statele membre trebuie sa le adopte in vederea realizarii noii Strategii europene pentru ocuparea fortei de munca si stabilizarea cresterii economice intreprinsa pe piata muncii. Cele patru masuri sunt:
cresterea adaptabilitatii flexibilitatii fortei de
munca a intreprinderilor
atragerea unui numar mai
mare de persoane pe piata muncii
investitii substantiale
si eficiente in capitalul uman
asigurarea implementarii
eficiente a reformelor printr-o mai buna guvernare atat la nivel national, cat
si european.[1]
Una din solutiile recomandate de expertii europeni a fost aceea a trasarii unui tabel in care fiecare stat membru va fi clasificat in functie de progresele facute pe calea reformei economice. Astfel, codasii vor putea fi 'identificati si facuti de rusine'. Tabelul ar trebui sa fie schitat pe baza a 14 indicatori cheie stabiliti in Agenda Lisabona.
Wim Kok a cerut tarilor membre UE si crearea unor planuri de actiune pentru o perioada de doi ani, in care sa arate cum intentioneaza sa atinga tintele stabilite.[2]
Slabul progres fata de obiectivele stabilite de Agenda este pus in carca
inertiei politice a guvernelor UE.
La jumatatea drumului pana in 2010, 'multe trebuiesc facute pentru ca
Lisabona sa nu devina un sinonim pentru obiective ratate si promisiuni netinute'
a subliniat Wim Kok.
Printre recomandarile facute de raport se mai numara si:
- crearea unui comitet al parlamentului European, care sa monitorizeze
progresele facute de strategia Lisabona;
- restructurarea bugetului UE, astfel incat el sa reflecte tintele economice;
- imbunatatirea informarii cetatenilor despre Agenda Lisabona;
- reducerea barierelor din fata afacerilor;
- scrierea in engleza a patentelor, pentru a se evita disputele privind limba;
- reducerea timpului necesar transpunerii legislatiei comunitare in dreptul
intern.
Raportul Wim Kok din noiembrie 2003 subliniaza: „Este necesar sa se promoveze flexibilitatea pietei fortei de munca, combinata cu securitatea acesteia, in special prin imbunatatirea organizarii muncii si a atractivitatii contractelor de munca standard si nestandardizate – atat pentru lucratori, cat si pentru angajatori – in vederea evitarii aparitiei unei piete a fortei de munca cu doua viteze. Notiunea de siguranta a locului de munca trebuie sa fie modernizata si extinsa, pentru a nu acoperi doar protectia locurilor de munca, ci si pentru a mobiliza capacitatea lucratorilor de a ramane la locul de munca si de a avansa in cariera. Este important sa se creeze cat mai multe locuri de munca posibil si sa se imbunatateasca productivitatea, prin reducerea obstacolelor in calea crearii de noi intreprinderi si prin promovarea unei mai bune anticipari si a unei mai bune gestionari a restructurarilor“.[3]
Fostul prim ministru olandez a subliniat in studiul sau ca, in pofida dificultatilor, obiectivul 2010 trebuie pastrat.[4]
|
